Rezerva sapte

I

Nasterea unei maternitati .Despre onoare si flori .Ce a ajuns etajul trei. Vivandiera sanitara .O Bucatica mare si una mica.

Inainte de al doilea razboi intr-un cartier al Bucurestilor,pe locul unei Case de Nasteri ,Eforia Spitalelor a facut o maternitate .

Fondarea Maternitatii a fost aproape o obligatie pentru autoritati.

Nevestele muncitorilor de la Atelierele CFR ,de la Vulcan si de la Grivita erau femei zdravene care faceau multi copii .Facerea de copii era inteleasa de ele drept o onoare nu ca un moft .

Se mai intamplau si accidente si atunci nu se mai vorbea de onoare ci de copii din flori dar fapt este ca berzele aduceau multi copii si fosta casa de nasteri era prea mica .
La inceput ,spitalul nostru functiona cu un portar si doua moase iar dupa aceea, la scurt timp , au mai venit cateva moase si un doctor mamos harnic si omenos.
Femeile care se codeau sa mai nasca si alti copii de teama ca o sa moara la facere ,au prins curaj si uzina de viata cum ii zicea doctorul Lascar mamosul ,lucra in trei schimburi si aducea pe lume copii multi si sanatosi.
Copiii nascuti atunci, sunt acum ,dupa o viata cu toate cele ,trecuti in lumea dreptilor.Cativa sunt inca plini de viata si se bucura de pensie si de stranepoti .

Doctorul Lascar a ajuns nume de strada si este pomenit cu lacrimi in ochi de catre cei care si-l mai amintesc cum le dadea bomboane si covrigi.

De la ridicarea ei, Maternitatea a trecut prin multe .Si mai bune si mai putin .
A fost in pericol ,la un moment ,sa fie desfiintata dar s-a renuntat dupa ce femeile cartierului au iesit fiecare cu ce a apucat in maina si au pazit acest asezamant trei zile si trei nopti, pana cand noii reformatori sanitari au fost obligati sa se retraga si sa tabere pe alte spitale unde au reusit sa-si faca mendrele .
Transformari si adaptari, aceasta maternitate a suferit destule de-a lungul anilor.Cele mai multe au fost necesare si intelepte .
De pilda ,acum cativa ani o astfel de transformare a fost la etajul trei .
La fiecare etaj cladirea avea cate trei saloane.

La parter erau cele doua Sali de nastere , camera de garda si cateva birouri .Restul etajelor era ocupat de saloanele lehuzelor .

De obicei erau ocupate etajul unu si doi .Etajul trei era evitat atat de internate cat si de personal pentru ca era prea sus .
Odata cu instalarea unui ascensor, s-a nascut ideea ca la etajul trei saloanele sa fie maruntite . Astfel, din cele trei saloane au fost amenajate sapte rezerve de cate doua paturi si o camera de zi comuna .

Rezervele aveau oarece confort si au fost destinate pentru femeile internate.
Criteriile dupa care se faceau internarile, pe etajul cu rezerve, erau cunoscute numai de catre cateva persoane din staful spitalului si uneori creau animozitati .
Interesant era ca in timp ce femeilor internate la rezerve li se spunea tinere mamici sau mamicile de la trei ,celorlalte li se spunea simplu, lehuze .
Se auzeau frecvent urmatoarele :
- Geta,adu-mi la sala lehuza de la doi ,sa-i scot firele !
Sau :
- Lili ,fii draguta si vezi cum sta cu lactatia, mamica de la rezerva
patru !

Pe etajele doi si unu se auzea zdranganit de instrumente,se vorbea tare ori se tranteau usile .
La etajul trei,la rezerve,lumina era filtrata,se vorbea in soapta,se mergea in varful picioarelor si nu mirosea de la bucatarie .Aerul conditionat susura usor si asistentele erau dragalase iar doctorii nu erau repeziti.
Dupa un timp,nu se stie din ce motive ,rezervele de la trei nu prea mai aveau cautare si stateau mai mult goale, ceea ce nu era convenabil si s-au cautat solutii.
Mai intai au venit propuneri de la Sindicatul Rezidentilor care au dorit o rezerva pentru activitatile sindicale.Conducerea a consimtit cu entuziasm si o rezerva a fost facuta birou.
Dupa asta dl.Director si dra.Sora-sefa au ocupat si ei cate o rezerva .
O alta rezerva a fost transformata in cabinet pentru dra.purtatoare de cuvant a spitalului. Au fost pastrate in functiune, pentru a fi internate tinere mamici, doua rezerve.
A mai ramas astfel o rezerva de rezerva, in cazul in care va mai fi nevoie de inca un birou iar activitatea mergea bine si frumos si la etajul trei.
Gurile rele comentau in fel si chip rasturnarile imobiliare de la spital dar numai in soapta.Singura care se manifesta cu voce tare era Dra.Doctor Bucatica .

-Se vede ca li s-a uracat la cap de s-au cocotat asa de sus.Eu tin doua femei intr-un pat la saloanele mele si ei si-au tras cabinete ca sa joace septica .

Doctorita Bucatica nu pronunta nume dar se intelegea in cine bate .

- Domnisoara vivandiera are ditamai cabinetul iar eu imi scriu fisele pe genunchi.Lasa ,lasa ca o sa le cada lor din cos.

Vivandiera era purtatoarea de cuvant a Maternitatii si nimeni nu stia cu ce se ocupa.Mai multe se stia despre viata ei .

Se spunea ca indata dupa terminarea pregatirii medicale a renuntat si la accentul de basarabeanca si la sot .A facut un curs de management sanitar de doua saptamani si dupa un concurs discret, s-a angajat aici pentru un salariu confidential .
Activitatea ei consta in sederea in birou si plecarea ,cam o data la doua zile, cu o masina neagra cu sofer, care o astepta si o ducea .Nimeni nu stia unde .

- Prajina asta parfumata se fataie pe aici degeaba si eu nu-mi obtin o infirmiera la saloanele mele, de doi ani.Lasa,lasa ,ca o sa le cada lor din cos , mai zicea doctorita Bucatica.

Aceasta doctorita inimoasa era fiica Doctoritei Bucatica ,o doamna care fusese directoarea spitalului vreo douazeci si cinci de ani .Era stiuta de tot cartierul si multe mame cand isi aminteau nasterile copiilor o vedeau si pe doamna doctor Bucatica .Ea fusese langa ele in clipele grele si in cele fericite si tot ea le botezase,la unele,copiii.De aceea multe femei poarta in acea zona numele doctoritei - Tamara .

Bucatica cea mica a urmat in meserie mamei si s-a zbatut, cativa ani buni, sa ajunga tot la spitalul unde a lucrat mama ei .Putea sa se aseze oriunde ar fi dorit in lume dar nu a vrut sa munceasca decat la acest spital, mai degraba modest.

- Se vede ca esti fata mea,ca prea esti proasta ,mama .Lasi Lyonul pentru Damaroaia si mai te si bucuri , ii spunea venerabila doamna cand isi intalnea fiica .
- Mami,o gaina ori unde o duci face oua la fel de mari.Hai ,sa nu ne certam .

Bucatica ce mica nu se avea bine cu sefimea spitalului pentru ca spunea totul deschis, daca vedea o hiba.Au incercat de cateva ori sa-i faca vant dar prea multi au sarit sa o apere.Au vrut sa o avanseze si i s-a aranjat ,la un moment dat, un post de secretar de stat. Dar Bucatica a facut un scandal asa de mare incat au lasat-o in pace cu lehuzele ei si cat pot, o ocolesc .

II

Unde este rezerva sapte ? Cum gasesti o colega de liceu ? Revedere cu pupaturi .


Pe holul de la trei, tacaneala unor tocuri o facura pe doctorita Bucatica sa-si ridice ochii de pe teancul de fise .
O tanara aferata se precipita spre ea .Pletele in vant, rochita minuscula si geanta sic, o lamurira ca era o persoana ratacita si nu o posibila
mamica .Cel putin,nu in viitorul imediat .

- Doamna lucrati p’aici ? Caut o prietena ,zice ca e la trei .Asta e etajul trei ?
- Buna ziua .Da .Cum se numeste prietena dumitale ?
- Uff ,nu mai pot .De cand umblu,m-au deselat sandalele astea .Pot sa
sez ? Pot fuma ? Ce m-ati intrebat ?
- Nu ,nu se poate fuma .Te-am intrebat cum o cheama pe aceea pe care o cauti .
- Mara, nu va spusei ? Si voi ca sa fumati va duceti la toaleta , sau unde ?
- Pe teritoriul maternitatii este interzis fumatul .Dar te asigur ca nu e nici o Mara internata .Sunt in garda de ieri . Stiu sigur.
- Normal,daca nici la bar nu se mai da voie la fumat.La spital cum sa dea ? Vai ,ce distrata sunt ,dar de cand umblu ,intelegeti .Si sandalele astea …
-Lasa, draga, sandalele .Cum o cheama pe prietena ?Numele de familie .
- Aaa ,in liceu o chema Barbulescu ,era prima in catalog .Eu eram a doua ,ca ma chema Copeica .Acum Banu,ca sunt maritata .Vai ce zapacita sunt,nu m-am prezentat .Cecilia Banu e numele meu dar mi se spune Cici .
- Imi pare bine ,Bucatica .
- Ce bucatica?Ce vreti sa spuneti ?
- Vreau sa spun ca nici o Barbulescu nu e internata .Si-o fi schimbat numele si ea .Ei ?
-Chiar sunt zapacita .Stati ca mi-a spus ,dar uitai ! Parca Vornicu ori Vranceanu , asa ceva .A nascut azi noapte un baiat de nu stiu cate kilograme .
- Azi noapte a fost doar o nastere . Pacienta se numeste Tamara Vornicelu .A nascut cu mine .Imi pare rau ,poate la alt spital …
- Hi,hi ,asta e Mara ! O gasiram amandoua.Mancav-as ochii .Hai sa va pup !
- Duduie,ia sa va astamparati ,ca sun paza ! Ei dracia dracului ! Ce tacnita …Vezi-ti de treaba dumitale .Auzi ,sa ma pupe …O gasesti la rezerva sapte .Si acum lasa-ma ,ca am de lucru .Buna ziua !
- Aoleu, ce ma chinuie sandalele astea .Unde o fi rezerva sapte ? Incolo asa ,o iau bine ?

Rapaiala tocurilor se porni spre rezerva sapte in timp ce pe culoar se imprastie un nor des de parfum .

- Mara ,mai fata ,era sa mor din cauza ta .Pe caldurile astea te gasisi sa nasti ? Stii de cand te caut ? Cum te-ai internat, mai sufletelule in vagauna asta ?

Pe unul dintre cele doua paturi o tanara palida cu ochi mari albastri si parul negru ,zambi larg spre cea care intrase fluturand o mana spre ea. In patul alaturat o doamna intre doua varste isi ridica ochii de pe cartea pe care o citea si apoi isi continua lectura .Dupa castile pe care le avea pe urechi ,asculta muzica de la un player pus pe noptiera.

- Mai fata,numai o nebuna ca tine ,putea sa vina sa nasca prin pustietati .Nici eu care sunt asa de zurlie , nu veneam aici .Mai tii minte ce nebune eram amandoua la liceu ?... Dar ce e draga, aici la tine,florarie ? Ca acu vazui ...
- Ei si tu ! Care cum venit la vizita, a adus flori. Buchetul de cicoare e de la mama iar tata mi-a adus cale .Saracul,de unde sa stie ca nu-mi plac ... Trandafirii sunt de la mama- mare.Floarea soarelui e de la doctorita Bucatica .Hortensiile gladiolele,crizantemele si irisii nu mai stiu cine le-a adus . . In partea asta,cele mai multe, sunt florile de la Nicu ,dragul de el ... Cine ma iubeste a venit cu flori .Haide, pupa-ma, ca sarcina nu se ia,ha,ha,ha .
- Aoleu si eu venii cu mana-n ...scuza-ma .Dar si daca-ti luam ,de cand te caut eu ,nu mai erau bune nici de salata. Dar ia stai,care Nicu ? Ala din liceu ? Si acuma esti cu el ? De atatia ani ? Nicu Vornicelu ? Hai ,ca esti mai nebuna ca mine .Vai saraca,rau o duci cu el,daca te-a internat aici .
- Cici,stai !Nu m-a internat el .M-a internat mama .Eu m-am nascut aici si ma cheama Tamara dupa numele doctoritei care a asistat-o atunci . Nicu aranjase ca sa nasc ori la o clinica din Maggiore ori la alta in Bristol,dar mama nici nu a vrut sa auda . “ Sa se duca el sa nasca la Bristol,a zis mama .Tu sa faci copilul acolo unde te-am facut eu pe tine ,la doctorita Bucatica “.Si am venit aici .A iesit bine,ha,ha ,ha .
- Cine a iesit bine ? A,da .Uite ca te-am umplut de ruj ca si asa erai tu cam galbejita de la nastere.Auzi ? Da’pe raftul asta ce e ? Camara ,mostre de catering ori minibar ?Ia uite-te la ea ! Bere Dab,Stela ,trufe de ciocolata,mezeluri Gourmet ,cascavaluri ,branzici...doua sticle de sampanie . Asta e ce scrie pe ea,Whiskey Daniel’s ? Nu cumva e ceai ? Va da voie cu d’astea ?
- Mai,nu prea e voie ,dar nu mai spune si tu la nimeni.Doctorita Bucatica ,mai inchide ochii cand e vorba de lehuze.Stie ca nu prea au pofta de mancare si le lasa sa guste din ce se mai aduce de acasa.
- Vai de mine ,si eu venii cu mana-n ...scuza-ma ! Nu iti adusei nimic .Stiam ca nu e voie .Macar o bere putem sa-ti aduc,o piteam eu cumva ,sa nu ma prinda.Berea e buna ca face lapte mult la mame,sa stii .
- Stiu ,Cici draga.Dar daca nu pot ,ca mi-e greata ? Si nici de mancat nu pot decat supa si cate un pic de ceai .Ei mi-au adus de toate, saracii, ca sa ma intremez si sa am lapte .Lapte am dar de intremat e mai greu .Ca mi-e dor de casa si de...Nicu .
- Aoleo ,saraca de tine,pai el de ce nu vine pe la tine ?
- Vine, dar de-abia diseara .El ar sta aici tot timpul langa mine dar nu-l lasa Bucatica .Azi dimineata l-a facut albie de porci cand l-a prins aici . L-a scos in trap de pe etaj si a aruncat cu stetoscopul dupa el,saracul ...
- Lasa ,ca o sa te duci acasa si o sa va saturati si tu de el si el de tine .Dar trebuie sa mananci bine ca sa te pui pe picioare .Si sa bei bere.
- Asa-mi spune si mami si mama-mare .Dar daca nu pot ? Iar o sa vina si o sa vada ca n-am mancat nimic din astea .Trebuie sa le dau cuiva . Dar ia spune-mi, tu ce mai faci ?
- Ce sa fac ? Ma dor picioarele de la sandalele astea si as fuma o tigara de mor .Dar zicea una ca nu e voie pe aici .Mai bine plec, sa nu te obosesc si mai vin eu,te superi ?
- Ei ,nu ma supar ,dar mai stai !
- Lasa, ca poate mai vin maine si stau mai mult .Pana atunci sa-mi zici daca ai nevoie de ceva.Vrei sa te scap de alea ?
- De care ,draga ?
- De mancarea aia si de bere sa nu te prinda mama-ta cu ele neincepute...
- Ca bine zici,hai !
- Ai o punga,doua ? Asa, sa le punem binisor sa nu se sparga . Sampania iti mai trebuie ? Pune-o aici, in mijloc .Sticla de Whiskey o bag in geanta, ca e mai sigur .Mai a ramas ceva ? Nu,cutia de lapte praf nu o iau . Tu cu ce mai ramai ?Hai, ca nu mai stau .
- Cici ,mersi ca ai venit .Sa mai vii, sa mai povestim din liceu.Macar sa dai un telefon,da ?
- Da porumbito,stai linistita ca nu te lasa ea Cici la greu .Auzi,dar florile astea nu-ti iau din aer ,ca sunt cam multe ? Nu vrei sa te scap de ele ?Daca mai primesti doua buchete, trebuie sa ti le pui pe burta, ca nu mai e loc . Asa, da-le la mama .Le facem asa frumusel un znop ...Alea de de la Nicu ti le las ,dar floareasoarelui o iau sa mi-o prind la blezer.Imi vine bine,ce zici ? Hai ,sa te pup dulce .Hi,hi, ti-am inrosit amandoi obrajii .Vai, ce nebune sunem amandoua !Asa, puisorule,deschide-mi tu usa .Mersi si pa. Ooof, ce ma ustura talpile,parca as merge pe taciuni ...

Corespondenta de la 2 Mai*

La insistentele unor cititori fideli care se plang uneori de continutul prea misterios si chiar horror al gazetei noastre ,incercam sa le dam satisfactie publicand, pe ultima pagina, o preluare dupa un jurnal al litoralului.

Aceasta ne-a fost furnizata de catre corespondentii nostri detasati in zona .pentru a relata evenimentele folk si stuf care se desfasoara in statiunea cea mai de groaza din Europa ,adica Vama Veche, chiar in aceste zile .
Este o exceptie indreptatita de dorinta noastra de a demonstra ca lacrimile declansate de subiectele horror sunt mai fierbinti si mai multe decat aversele izolate provocate de pretentiile umoristice ale unor texte usurele.
Redactia

*Jurnalul de Groaza





Un sejur

Daca mandrul soare arde,
Dupa Sfantul Constantin,
Romanasii pleaca-n hoarde
Catre Pontul Euxin .
Alertati de ceata deasa
Cu valize si rucsaci,
Bastinasii fug de-acasa
Si se muta prin copaci
Ca sa-ti lase camaruta,
Cu peretii de beton,
Pentru tine si mandruta
La juma’ de milion.
…………………….
Iar la plaja de te-asezi
N-ai unde privi matale
Ca de-o faci indata vezi
Doar femei cu alea goale ;
Sunt si brune si blondine
Si-ntelegi, intr-un sfarsit,
Ca barbatii de rusine
Sau de frica au fugit
La bodegi sau la terase
Ori cu undita pe dig,
De unde vin pe la sase
La nevasta cu-n covrig
Si o inghetata mare
Si o crema de urzici,
Ca a stat prea mult la soare
Si e plina de basici .
Si in loc sa mergi la plaja
Sau altundeva sa pleci
Stai la dumneaei de straja
Si ii pui comprese reci
Sa-si revina Colombina
Cum a fost ea de frumoasa
Caci poimaine luati masina
Si o sa plecati acasa.
Dar cand este de plecare,
Simtitor cu naturelul,
Lacrimand de intristare
Plangi si tu si portofelul…

Primim la redactie *

Gazeta noastra publica in numarul sau de astazi, in rezumat, primele doua capitole ale unui studiu etnografic si antropofantastic pe care un mai vechi colaborator profesionist si previzionist astral ni-l remite, sub conditia pastrarii anonimatului.Redactia si-a luat libertatea de a cenzura unele sarituri peste cal ale autorului si de a lasa libere opiniile cele mai gogonate pe care cercetatorul si le-a permis.Din respect pentru cititorii nostri mentionam ca redactia isi declina orice raspundere si ca publicarea acestui studiu reprezinta un fir de nisip desprins din temelia liberatii de exprimare .Despre libertatea de constiinta ne abtinem sa ne pronuntam in acest context.A fost respectata ortografia autorului.

Despre sansa climatica

Putina antropologie .Clima ideala .Aflarea Arcadiei .Opinii despre clima Raiului

Modificarile climatice la nivel planetar au avut intotdeauna un impact asupra omenirii.
Daca nu extindem cercetarea la nivel inerplanetar sau si mai departe, Terra este daruita cu o paleta climaterica ce lasa pe oricine sa-si aleaga clima.Daca nu ne place caldura putem sa mergem spre poli.Daca nu ne place nici frigul,ne tragem mai in jos.Daca si acolo inca e prea racoare, mai facem cativa pasi si dam de zona temperata.Aici putem sa ne simtim bine un timp dar ,dupa o vreme ,sa dorim sa ne fie si mai bine.
Asa ca putem face o saritura si ajungem in zona temperat continentala .
Ajunsi aici ,chiar ca nu mai putem avea nici o pretentie.
Vrei frig? Pofim ,ia de-aici.Vrei caldura ? Imediat,s-a facut .Vrei ploi? Iata un sortiment de ploi complet.Ti-ai dori niste zapada, in baza nostalgiei de om al zapezilor care ai fost in preistorie ? Pentru dumneata se gaseste .O vijelie sau o furtuna care sa mai mature ulitele, nu doresti ? Poftim ,serveste-te.Nu cumva ti-e foame ? Atunci mergi pana la padure si gata tocanita de ciuperci .Ai poftit la o saramura de peste ? Uite colo un lac si dincolo un rau .Ai manca paine calda ? Na ,mai omule ,o mana de seminte , arunca-le pe pamant si gata . Cum ai spus ? Ca ai bea niste vin ? Vezi cat ai ajuns de obraznic ?
Cel putin pentru cei care locuiesc aici,clima temperat-continentala,este idealul de clima . Daca spunem ca si Arcadia cea vestita este plasata intr-o astfel de arie s-ar putea crede ca am spus tot.Dar nu.
Marele Nostradamus ,multi filosofi profani si o plaja larga de agnostici ,mai direct sau mai pe ocolite sustin ca in Rai clima este temperat-continentala .
Si ?
Cui prodest ?

Noi elemente geopolitice in dezvoltare. A patra putere in Tarile de Jos .

Prin urmare,cui foloseste ? Strict aplicata la motivul acestei cercetari , intrebarea nu are un raspuns franc .Acest studiu este comandat de mai multe grupuri interesate si are un caracter aplicativ de perspectiva si de actualitate.
In ceea ce priveste perspectiva ,aria geografica de la gurile Dunarii ( care face obiectul acestei cercetari ) are sanse jumi-juma .
Fata de Tarile de Jos ( pe care studiul nostru,la cererea clientilor,il are ca etalon ) Tarile Romane au - din punct de vedere economic – un avans considerabil .Toata lumea recunoste ca economic, fosta Valahie este cu mult mai jos decat Tarile de Jos .Daca starea economica ar fi singurul criteriu dupa care s-ar emite pretentii la aceasta nobila toponimie ,atunci Tarile Romane s-ar numi Tarile de Jos si pe buna dreptate .
Mai este invocat insa si criteriul geofizic ,dupa care Tarile de Jos sunt sub nivelul apei marii iar Tarile Romane sunt cu mult deasupra acestui nivel .
Aici ajungem la o problema controversata si intr-o situatie de avantaj ,daca aplicam un rationament partajabil .
Tarile de referinta ,desi sunt sub nivelul apei marii, au drumurile uscate,nu se stie de inundatii si lumea poate sa deschida ferestrele si usile fara sa le intre apa in casa.Desi normal ar fi sa o tina dintr-o inundatie in alta .
In Tarile Romane constiinta colectiva nu are habar sa existe vreun petic de pamant sub nivelul Marii, desi daca s-ar cauta bine se va mai gasi cate ceva pe ici pe colo.
Cu toate astea, chiar daca noi suntem mai sus beneficiem de inundatiile de care ar trebui sa aiba parte Tarile de Jos .Socotind dupa nivelul apei Marii,evident .Ceea ce, din punct de vedere formal, nu e ferplei.
Tatonarile expertilor in favoarea revendicarii numelui ,pe baza realitatilor economice si zestrei geografice real inundate, s-au lovit de atitudinea rigida a diplomatilor olandezi si de o atitudine mai nuantata a cancelariilor din Belgia si Luxemburg ,care nici nu au vrut sa stea de vorba .
Experiza pe care o avem insa in negocierile desfasurate, tot pe un subiect la fel de mlastinos, in legatura cu saparea unui canal de navigatie paralel la gurile Dunarii,ne ofera posibilitatea sa inaintam o propunere fezabila .
Argumentele pot fi dispuse pe urmatoarele paliere.
Economic suntem destul de jos.
Inundatiile sunt frecvente si toate cele trei Tari Romane asigura,prin rotatie,permanenta acestui fenomen pe teritoriul national.
Poporul doreste cu ardoare statut de Tarile de Jos lucru ce se vede din maniera in care se contruiesc fara nici o teama, depozite,case si acareturi in toate zonele inundabile .
Conducerea Statului este dispusa in orice moment sa se ploconeasaca pentru a fi bagata in seama de orice figura politica externa si accepta orice i se cere .
Desi nu este un cazus beli,partea noastra nu are dreptul sa adopte o pozitie defensiva. Argumentele infatisate si altele derivate din acestea, ne permit sa inaintam pretentia de a fi adoptati ca a a patra putere a Tarilor de Jos .
Sugestia pe care o prezentam, in aceasta faza a studiului, este ca in cazul in care ne vom izbi de atitudinea rezervata a Belgiei si Luxemburgului care ,probabil, nu vor voi sa stea de vorba ,sa ne interesam daca nu este ceva putred in Danemarca.


va urma intr-un numar viitor pozitia redactiei in legatura cu grafia termenilor:jumi-juma,ferplei si cazus beli .


*Jurnalul de groaza

Sueta demografica

La masa mare si rotunda, o fetita oachesa parea ca se rasteste la un baiat de vreo doisprezece ani, cu parul lung si blond retezat deasupra sprancenelor.Fetita, cam de o seama cu el, imbracata intr-un sarafan violet, tinea in mana un creion si dupa fiecare interpelare adresata baiatului,insemna ceva pe o foaie verde .
Langa ei, intr-un carut, legata cu o chinga lata peste burtica ,o fetita de vreo trei ani tragea, cu paiul, sucul dintr-o cutie .
- Deci ,ti-am zis sa fii atent,ca acuma nu ne jucam .Ce jocuri ti-ai mai dori ?
- Baschet,tenis si fotbal, raspunse baiatul zambind mai mult cu ochii sai albastri.
- Scuza-ma ,zise fetita,dar esti tare greu de cap ! Trebuie sa alegi din trei variante .A,schela,b,spirala si c , plasa elastica .Spune o litera ,sa terminam odata.
Baiatul isi ridica privirea in tavan ciufulindu-si parul blond ca si cand ar fi gandit adanc .
- Eu aleg varianta D ,si incepu sa rada .Din alea trei,alege tu .
- Uff,ce ma fac eu cu tine ? Biiine ,aleg eu in locul tau varianta c ,dar la celelalte raspunzi tu ,altfel o patesti .
- Cam ce ? Sunt foarte curios !
- Ai sa vezi ,daca nu te potolesti .Sibel,sa stai si tu potolita – se rasti la mogaldeata din carut – daca mai vrei suc .Intrebarea este asa : “pe o scala de la unu la opt, ce calificativ dati parcului de joaca ? “
- Ce inseamna scala ?
- E ca o nota .Dai o nota de la unu la opt .Hai odata .
Baiatul iar se uita in tavan ciufulindu-si claia de par .Incepu apoi ,deodata ,sa rada in hohote si de-abia reusind sa pronunte, printre galgaiturile de ras ,spuse :
- Zece !
Fetita,parca asteptandu-se la un raspuns ca acesta ,sari de pe scaun si isi avanta palma spre obrazul blondului . Lovitura ei nimeri aerul pentru ca baiatul ,impingandu-si scaunul inapoi ,era deja departe de palma agresoare .
In recul , baiatul atinse scaunul din spate pe care, asezata la masa alaturata ,o doamna isi savura, calma, inghetata.
Galgaiturile de ras incetara brusc,fetita ramase cu mana in aer iar doamna se intoarse spre ei privindu-I cu un repros bland .
- Vvv –va rog sa ma iertati ,abia reusi sa ingaime poznasul ,privind intunecat la podea.
- Doamna va rog si eu sa il iertati ,rosti cristalin fetita ,zambind timid si implorand cu ochii negri ca maslinele.Asa este el ,zapacit si nepoliticos.
- Este fratele tau ? intreba doamna zambind .
- Nu ,suntem colegi la scoala .Il cheama Boris iar numele meu este Imen ,il iertati ?
- Desigur.Dar cea mica cine este ?
- Ea este sora mea ,o cheama Sibel si are trei ani .
- Si la trei ani ,mai sta in carucior pentru bebelusi ? Nu-I place sa mearga pe jos ?
- Doamna, ii place foarte mult,insa cand venim in market mama o leaga in carucior pentru ca alearga tot timpul si iar o pierdem.S-a mai pierdut si altadata .Stiti cat am plans atunci ?
Baiatul asculta privind fata de masa dar zambetul ii revenise in ochii albastri .
- De atunci ,cand mama si tata merg la market,o punem in carut ,o legam cu breteluta sa nu cada sau sa fuga si eu o pazesc ori o duc unde vrea.Acum am ramas la parcul de joaca din magazin,dar pe mine nu m-a lasat sa intru pentru ca sunt prea mare .
- Dar cati ani ai tu ,Imen ?
- Maine implinesc unsprezece ani . La intrare in parc scrie ca au voie copii pana la unsprezece ani.Am explicat doamnelor de la intrare ca eu inca,pana maine ,nu am unsprezece ani ,dar a fost in zadar .Nu m-au lasat.Asa-I ca este o nedreptate ?
- Ei,zambi doamna,nu este o nedreptate asa de mare .
- Ba ,sa ma iertati,dar este destul de mare pentru ca din aceasta cauza nu a putut sa se joace acolo nici surioara mea, nici Boris .Puteam sa-I las singuri ? Ce ar fi zis mama ?
- Dar unde este mama ta ?
- E cu tata si cu parintii lui Boris in magazin ,sa caute mobila pentru casa noua .
- Dar,spune-mi, te rog,numele tau, Imen ,ce fel de nume este ?
- Eu si surioara mea avem nume turcesti.Tatal nostru e turc .S-a certat cu sotia lui din Turcia de care s-a despartit,a venit aici ,a cunoscut-o pe mama,s-a indragostit de ea si s-au casatorit.Noi avem nume turcesti dar suntem romance .Si tata e acum roman dar in acelasi timp este si turc.
- Ai fost vreoadata in Turcia,iti place acolo ? o mai intreba doamna .
- Am fost ,si imi place.Mama spune ca acolo este viata mai usoara si ca nu sunt parveniti .Totusi mama spune ca noua ne place mai mult aici decat acolo ,pentru ca suntem romance .Si mama si eu si surioara mea ,Sibel .
- Si in ce clasa sunteti voi,la scoala ?
- In clasa obisnuita .Eu stau in banca a doua iar Boris in a treia .Tatal meu si cu tatal lui sunt asociati la o afacere . V-am spus ca tatal lui Boris este rus ?
- Nu,foarte interesant! Dar tu ,tinere ,esti mereu asa de tacut ? Ia spune !
Baiatul ridica privirea ,se uita mai intai la fetita parca pentru a-I cere voie sa vorbeasca si rosti zambind :


- Aaa, doamna - stiti - si eu sunt roman …

O institutie stranie

Toate institutiile au aparut in urma unor necesitati mai mult sau mai putin presante .Cand activitatile umane si fenomenele sociale au avut tendinta sa scape de sub control s-a ivit institutia si normele ei.Norme legale ,morale, civice si pana la urma si de bun simt. Institutia familiei poate fi un exemplu .
Institutia prieteniei,adoptiei,caritatii,filantropiei ,tolerantei si altele, aparute mai de mult sau mai recent ,sunt cam din acceasi categorie .Li se poate spune si institutii morale si au o cuprindere si o forta uriasa ,chiar daca nu lasa impresia, la prima vedere .Fata de alte institutii cu vizibilitate mai mare ca armata,justitia,statul sau politia care pot fi numite si institutii de forta,institutiile morale actioneaza permanent si orienteaza ,sprijina ,temperaza ori inflacareaza resorturile constiintei si dau sens actiunilor individuale sau de grup.

In zilele noastre are tendinta sa isi legitimeze prezenta o noua Institutie care, la prima vedere ,pare cel putin ciudata .Primele semne ale ivirii ei s-au conturat ,o aflam unii de-abia acum,cam la jumatatea Evului Mediu . In acele zile cand dificultatile supravietuirii erau enorme iar foametea si razboaiele erau aproape permanente, mamele au fost primele care au folosit aceasta tendinta.Tinerele femei care dadeau viata unui copilas dar, din orice motiv, nu puteau sa il creasca, au gasit in aceasta o scapare.Puteau sa-si abandoneze copilul la o manastire iar mai tarziu la o biserica ori la un spital, care se ingrijeau ca acesti copii sa primeasca nume,hrana si educatie .Copilul astfel abandonat nu isi cunostea mama si de cele mai multe ori, nici mama nu-si mai vedea copilul.
Astfel ,Institutia Abandonului facea primii pasi .
Ea ,in aceasta forma, a beneficiat de norme juridice si stabilimente cu aceasta preocupare sunt raspandite pe tot globul .Cele mai multe dintre ele sunt plasate in statele cunoscute ca fiind civilizate si putini sunt aceia care inteleg de ce daca civilizatia si bunastarea sunt mai ridicate fenomenul abandonarii noilor nascuti este mai frecvent.
Cu toate acestea Institutia Abandonului devine o prezenta permanenta si aria ei de actiune se extinde pe toate structurile,activitatile si platformele etice.
Un modul exeplificativ ar putea fi urmatorul .
Sunt parinti care isi abandoneaza copiii,copii care-si abandoneaza parintii,soti care-si abandoneaza celalalt sot,scoli care isi abandoneaza elevii dupa ce acestia au abandonat scolile - abandonate la randul lor de putinii profesori adevarati.
Bolnavii uitati de cei sanatosi,saracii de catre cei bogati si cei inchisi ignorati de catre cei liberi sunt alti oameni care sustin aparitia acestei institutii aberante dar reale .
Sunt ,pe langa acestia, foarte multi cetateni pe care Tara lor i-a abandonat de mult dar le cere mereu sa ii dea ceva ,inclusiv viata, si permanent sa o iubeasca ,sa o laude si sa se roage pentru ea.
Sunt prea multe cazuri si prea diverse de abandon ca sa nu apara, cat de curand si Institutia Abandonului la vedere ,macar sub forma unui Secretariat de Stat, daca nu chiar a unui Minister.
Ministerul Abandonului ,ce emotionant ar suna si cate lacrimi ar porni !
Lacrimi de ciuda si de neputinta ,e drept.

Ar mai fi de discutat si despre abandonarea idealurilor,sperantelor si viselor curate dar teritoriul este atat de devastat incat nici o adiere de optimism nu ne-ar mai racori constiintele .Astfel ca, cel mai bine ar fi sa lasam aceasta problema pe mana specialistilor .
Poate gasesc ei o solutie agreabila, macar pentru acest aspect.

siNUciderea unui rebel ***

In zorii zilei de 13.0x in padurea de langa Satul Prepeleac fostul Judet Romanati a fost gasit trupul unui tanar spanzurat de un copac cazut la pamant ,putrezit.La primele cercetari efecuate la fata locului de catre un culegator de mure naturale,ecologice, care a dorit sa ramana anonim ,prima data a fost gasit un bilet. In bilet tanarul Fifici Stanescu recunostea si regreta fapta .

Reactia autoritatilor.Un comunicat de presa mai putin.

Ne-am deplasat in localitatea Prepeleac apartinatoare de Comuna S.,unde am gasit toate institutiile zavorate. In sat domnea o atmosfera sumbra si oficialii excedati de probleme si doborati de durere ,adunati la Bufetul Scamatoru S.R.L. Solicitand aici primele informatii agentului de politie comunitara Butuc M.,acesta ne-a declarat de la inceput ca nu recunoste nimic iar apoi ne-a indrumat sa ne adresam sefului de post Haihui Nicolae sau biroului de presa judetean. La sediul Postului de Politie ,lacatul pe care il remarcasem inca de dimineata pe usa, era la locul sau.Singurele informatii pe care le-am putut obtine a fost de la un domn care pastea capra in curtea Primariei.Acesta fiind unchiul D-lui Haihui Nicolae ,seful de post,ne-a asigurat ca nepotul sau este plecat ,de opt luni ,in Aragon ca salahor la santiere.Apeland ,in disperare de cauza, la IPJJ am avut sansa de a lua legatura chiar cu Dra.Subinspector Bella Schwein care ne-a asigurat de tot sprijinul .Acest sprijin s-a concretizat in promisiunea emiterii unui comunicat oficial care era in lucru .

Investigatii ingreunate intentionat.Primele indicii.Un tanar rebel al generatiei EMO.
Fiind in criza de timp deoarece ultimul microbuz trecea prin zona la orele 18 ,am reluat cercetarile pe cont propriu si iata ce am aflat pentru cititorii nostri.
Mai multi locuitori ai satului care erau adunati la susnumitul bufet ,pentru ca se adusese bere, ne-au relatat amanunte interesante pentru a limpezi aceasta tenebroasa drama . Datele furnizate initial au fost totusi incomplete deoarece reporterul,inainte de a intra in criza de timp,a intrat in criza de bani si nu a mai putut sustine cu bere destainuirile surselor sale de ocazie.Totusi punand cap la cap franturile de informatii culese, iata ce am aflat.

Tanarul care a tulburat linistea micii localitati de tara era un tanar de isprava .De fapt de mai multe ispravi,se poate spune,care pana la treizeci si patru de ani ai sai l-au tinut departe de satul natal, internat in mai multe institutii ale Statului.Specialitatea sa era adunatul rufelor de pe sarma si al gainilor din cotetele altora .Ultima data si-a luat la revedere de la consateni doi ani ,pentru furtul unui cal.El a fost prins in flagrant datorita calului,care nu s-a lasat sa fie furat si aplicandu-i o lovitura de copita l-a prabusit in grajd, pana la sosirea organelor competente care au intocmit actele premergatoare si au inaintat cazul Justitiei. Aici tanarul a recunoscut fapta si a fost incarcerat pentru doi ani si alte sase luni rest din alte pedepse mai vechi.
Din aceasta pedeapsa a efectuat patru luni ,trei saptamani si doua zile, dupa care a fost eliberat pentru purtare buna.

O afacere incalcita.Nimeni nu-si asuma raspunderea.Miezul problemei.

Cea mai mare dintre calitatile lui Fifici S. era aceea ca fiecare nazbatie pe care o facea o recunostea imediat ce era prins si nu mai taragana ani de zile cauza cu avocati si expertize.
La cazul de care ne ocupam in relatoarea noastra tanarul insa nu a mai vrut, cu nici un chip, sa recunoasca.Nu a recunoscut decat in ultimul sau bilet ca a violat-o pe Ramona.
Timp de doua luni cat a durat instrumentarea cazului ,la toate insistentele notabilitatilor comunei,rudelor prietenilor si chiar ale Ramonei a refuzat cu incapatanare sa se declare vinovat.
La inceput , am aflat ceva mai tarziu, ca nici tanara Ramona Ciuperca nu a recunoscut violul dar i s-a explicat de catre mai marii satului ca trebuie sa se hotarasca urgent deoarece daca implinea 18 ani, recunostea de geaba .
Satul tanjea dupa notorietate deoarece avea mare nevoie de fonduri.Pentru a construi un pod peste o valcea pe unde urma ,mai incolo,sa se faca un drum si pentru a realiza un asezamant sanitar prin parteneriat public-privat ( sic) langa Bufetul Scamatorul srl.,deoarece nu se mai putea…
Odata ce a fost obtinuta declaratia, stropita cu lacrimi de ciuda, a minorei ( inca) Ramona C.,toate institutiile media au fost alerate de oroarea violarii unei copile din satul Prepeleac si factorii locali si-au pregatit declaratiile .

Suspect a ramas si pana acum faptul ca nici un organ de presa ori tv nu a preluat cazul nici la doua saptamani de la declansarea lui.Singura televiziune care a trecut pe aceste meleaguri,de atunci,a fost reprezenata de o echipa de la Discovery Channale care in trecere spre Vulcanii Nisiposi s-a oprit la Scamatorul sa bea bere.

Fitilul care a declansat drama.Cateva crime sangeroase si doar una ratata.Suicidul din padure.

In preziua sosirii noastre, organele locale au luat hotararea sa-l trimita pe tanarul Fifici in judecata,desi nu se declarase vinovat .El devenise ,de acum ,periculos prin faptul ca ameninta ca va da in vileag cum ca Ramona C. nu e minora,ca are doi copii si de sase luni un prieten care o ajuta sa sape gradina .Ca din cand in cand mai vin sa sape in gradina la asazisa minora si altii pe care ,daca nu este lasat in pace, o sa-i dea in fapt. Si ca politia merge cam des dupa declaratii la ea acasa,dar numai seara...
Cand a auzit asemenea vorbe ,agentul de politie Dl Butuc ,a actionat asupra recalcitrantului cu un spray cu piper si a intentionat sa-i puna catusele care insa, spre stupoarea tuturor, erau blocate si nu au putut fi desfacute.
Fata de acestea, tanarul intimat a parasit Postul de Politie,s-a dus acasa si a scos dintr-o capita o pusca de vanatoare cu teava retezata pe care o avea dintr-o excursie in Basarabia si a inceput sa umble prin sat ,cu pusca intr-o mana si sticla in cealalta ,amenintand cu razbunarea .Disperat la culme,tanarul a inceput ,la un moment dat, sa traga in tot ce misca .
Mai intai a impuscat niste rate,dupa aceea un cocos care statea indiferent pe un gard si mai la urma un purcel care se scalda intr-un sant.In spiritul corectitudinii de jurnalist trebuie sa mentionam ca purcelul nu a fost nimerit dar a facut mare zarva.

Terminand cartusele si votca, tanarul Fifici a cerut cu imprumut o sfoara de la o venerabila doamana care nu doreste sa-i dezvaluim numele si a apucat-o spre padure.
Cercetarile ulterioare arata ca in padure, tanarul nostru, a folosit sfoara pentru a-si confectiona un lat original cum nu a mai fost descris in nici un tratat de Medicina Legala ,l-a legat de un copac aproape secular si si-a dat drumul in gol.

A fost descoperit a doua zi de culegatorul de ciuperci ,despre care am relatat la inceputul articolului ,datorita urletelor deznadajduite ale acestuia.Rupt de foame si de sete ,cu biletul langa el.

In loc de concluzii.
Numai o expertiza riguroasa va stabili ce s-a intamplat ,pentru ca sunt mai multe ipoteze,dar numai trei dintre acestea pot fi luate in seama.
1.Latul a fost executat neprofesionist.2.Sfoara a fost prea subtire . 3.Copacul a fost scorburos si putred.
Daca ne este ingaduit sa facem o apreciere ,ultima varianta este cea mai verosimila deoarece tanarul a fost gasit cu sfoara intreaga de gat si cu un picior prins de bustean.Din aceasta cauza urla atat de tare,din aceasta cauza a fost descoperit de catre culegatorul de afine si tot din aceasta cauza nu a putut sa scape si sa se mai spanzure odata .
La ora la care scriem acest articol tanarul Fifici ofera amanunte mai multor posturi Tv care mediatizeaza cazul ,urmand ca declaratiile catre politie si Procuratura sa fie programate la o data pe care partile o vor stabili prin acord mutual.Deocamdata Dl Fifici a revenit la declaratia initiala potrivit careia nu a violat-o niciodata pe Ramona Ciuperca . Despre aceasta putem sa va spunem ca isi mentine plangerea de viol dar nu se stie pentru cat timp.

Persefora BRICIU , Decebal CARPEN.
Fotografii de Bubu Melu SUFA

Nota redactiei . Colectorul de fructe ecologice de padure detinea autorizatie valabila numai pentru ciuperci .Afinele si murele reprezinta o ocupatie abuziva a acestuia .Si acest caz senzational va fi limpezit de corespondentii nostri la fata locului in articolul lor de maine.

*** Preluare dupa JURNALUL DE GROAZA

Verosimile sau nu

Exista o persoana care scriind o reteta de scrumbie in folie, afirmand ca trebuie trebuie pus un pic de ulei ori sare ori otet ,scrie in clar, in loc de un pic, literal si repetat umpic .
Scrumbia astfel preparata poate fi ,insa, delicioasa.

O prea stimata doamna, bine situata social si financiar, luand-si masina foarte scumpa si foarte noua de la un atelier unde i s-a facut o consultatie periodica,a avut surpriza ,sau mai bine zis stupoarea ,ca pe Bulevard , in dreptul Primariei, sa-i zboare roata fata a masinii .
Cu aceasta ocazie, stimabila cucoana, a fost- de doua ori- fericita de mesterii marelui garaj ca nu s-a desfacut roata din dreapta, pentru ca ar fi intrat pe contrasens si ca nu era lume pe trotuarul pe care l-a luat cu asalt ,caz in care ar fi intrat in puscarie.

O distinsa persoana, dorind sa-si impodobeasca apartamentul ,s-a pornit sa bata ,cu hotarare,un cui de 12 intr-o oglinda ,ca sa agate un ciucure rosu .
Aceasta isprava a coincis cu moartea Generalului De Gaulle si pe acest motiv persoana respectiva are si acum premonitii frecvente .

O tanara frumusica , dezghetata si agitata ,sprijinindu-se sa-si salte funduletul pe un bustean dintr-un parc ,s-a trantit cu el ( funduletul) peste mana dreapa, fracturandu-si degetul inelar .
Pe aceasta baza, tanara a dobandit o reala notorietate la Spitalul Foisor si pana i-a fost scos bandajul gipsat era deja maritata cu un ortoped simpatic.

O legatorie de carti a devenit birt .
Acest birt, avand numai o camera, a scos cateva mese pe trotuar si nu prea se mai poate circula .
Birtul se afla la numai14 m de intrarea unei biserici si la 26,3 m de altar .
In criza de spatiu,birtuletul vesel si cochet a inceput sa se extinda si in strada,deocamdata plasand cateva ghivece cu tuia.
Amploarea foamei de spatiu a acestui stabiliment nefiind foarte clara, biseriaca a reactionat imprejmuindu-se cu un gard zdravan .

Daca cineva ezita sa creada in realitatea acestor intamplari ,ar fi cazul sa nu mai aiba indoieli pentru ca exista dovezi ca ele sunt autentice .

Cine , insa ,creade ca inflatia,dobanzile,cursul Euro,pretul petrolului,gazelor ,electicitatii sau al berii ,cresc, scad sau raman asa cum sunt ,ar fi cazul sa nu se bazeze pe nici un fel de asigurari si juraminte , oricine le va face .Chiar daca sunt specialisti .
Ba ,chiar pe acestia e cel mai bine sa-i evite.
Sa mai aiba ceva rabdare si va vedea ce va fi .
Pana atunci,sa se asigure macar cu un plin de benzina si unul de bere.

Demolari si daramari

Sunt vreo doi ani ,poate si mai bine,de cand in Tarile Romane se munceste in mare viteza.Oamenii isi trudesc mintile si isi rup spinarile ca sa castige bani .Toata lumea are mare nevoie de bani –tot mai multi de la o zi la alta – pentru ca preturile sunt mereu in crestere si fiecare vrea sa castige mai mult.Castigand mai mult, e mai multa moneda pe piata ,marfurile dispar mai repede din raft si negustorii maresc preturile ca sa nu ramana cu tarabele goale.Adica fara obiectul muncii.
Roata aceasta se invarteste mereu ,uneori mai incet alteori mai repede .

Pe aceasta conjunctura, in localitatile mari si mici se ridica blocuri ,case si cvartale .
Procedeele sunt simple .
Se incepe de la o casa mai darapanata care este demolata rapid si pe tacute.Daca se poate intr-o zi .A doua zi, pe acelasi loc apare o groapa adanca ,uneori ,de treizeci de metri.Pe marginea acestei gropi se plaseaza o macara ,care a fost montata in cursul noptii si de aici totul decurge normal.Pentru ca ,de acum ,pare normal ca in mijlocul unui cartier vechi si patriarhal sa rasara o enormitate betonata cu fatada lucioasa, de sticla verde.
Ce se intampla caselor vecine cu acesti monstri imobiliari iar este ,de acum ,ceva firesc.
Acestor case li se darama zidurile , li se avariaza conductele ,cablurile si caile de acces.Locatarii acestor case vechi cladite , ingrijite si ocrotite de generatii , rezista doar daca au nervii tari sau se muta. Apelul lor catre diferitele autoritati,inspectorate,oficii si organe pentru a feri oamenii si orasul de abuzuri, are ca efect doar pierderea de vreme si de speranta.
Cand se termina taraboiul intr-un loc ,se muta in alta parte.
Muncitorii care sustin aceasta ofensiva edilitara sunt adusi ,de pe la satele unde locuiesc, la inceput de saptamana si sunt carati acasa sambata la pranz ,dupa ce li se plateste.
Se numesc Ilie,Petre sau Gheorghe. Sunt slabi ,iuti si harnici.Ei sunt comandati de un fel de Kapo cu o voce de stentor, ale carui ordine se executa imediat . Specific acestor muncitori din Vechiul Regat este ca nu pot lucra daca nu rad, zbiara ori se tachineaza.Cand depasesc limitele ,Stentorul cu vocea lui grava si cu pumnul greu le spune “ baaa , gata “ si pentru un timp se munceste in tacere.
Cand apare un caz de indisciplina, Kapo ia primele masuri :
- Daca maine mai mirosi ,sa nu mai vii ! Ce ,nu poti fara bere ? Porca mizeria …

Iata,se intorc muncitorii din Italia .

Abordare 9

- De ce ,nene , spuneti dumneata ca trebuie schimbat sistemul electoral ? Ce ai contra lui, ce nu-ti convine ?
- Nu frate, purtarile candidatilor ma supara .
- Adica, ce nu-ti place ?
- Sunt grosiere si agresive .
- Vax,nene.Daca vrei maniere ,flori si odicolon mergi la Balul Operei.
- Cum ,frate,doar la bal trebuie sa fii simtit ? Daca nu e bal ,e voie sa fii neobrazat si porc?
- Mon chere ,la guerre comme a la guerre .
- Sa ma ierti ,unde vezi razboi ? Si pana la urma si razboiul are niste reguli iar combatantii nu-si calca onoarea in picioare .
- Nene,dar nu sunteti cam pretentios ? Si maniere, si onoare ,si mai ce ?
- Si putina discretie ,frate. Numai daca se poate .
- Eu cred ca matale cereti prea multe pentru niste oameni politici .Parol d’home .
- Adica sustii ca un om poate sa aiba onoare,bun simt si discretie iar un om politic nu poate ?
- De la ei altceva se cere ,nene . Coraj,papagal bun ,moaca de lider .Cu onoarea ce sa faca ?
- Mai intai sa o aiba .Dupa aceea sa o practice pentru cei care le dau votul .Si ,daca se poate ,sa-i faca si pe altii sa se molipseasca. De omenie,bun simt si discretie .
- Nene,esti simpatic ,imi vine sa va pup .Te crezi in Olanda sau in Franta .Veniti-va in fire, ca la noi nu merge.
- Pentru ca le permite sistemul .
- A ,asta te doare pe mata nene,sistemul electoral .Asta vrei dumneata sa schimbi.Ce ai cu el ,ca e bun …
- De ce ,frate,crezi tu ca e bun ?
- Pentru ca are o structura care da rezultate.La noi de exemplu,are schema de organizare imprumutata de la Eforia Spitalelor .
- Nu ma-nebuni ,cum ?
- Sa zicem ca e un Birou Electoral .Biiine .Asta e ca un spital ,de exemplu Spitalul Noua.Corect ?Spitalul asta are mai multe pavilioane,da ? Ei,astea ar fi circumscriptiile electorale iar saloanele ar fi sectiile de votare .Fiecare sectie are tot ce trebuie (si ce nu trebuie) ca sa-si faca misiunea.Adica sa vina omul sa-si puna voturile si sa se descarce de refulari.Cum pleaca omul tratat de la spital asa pleaca rezolvat si de la sectia de vot.
- Dar de ce dai ,frate,ca pilda Spitalul Noua si nu altul? Ce-ti veni ?
- Nene,ar merge si Spitalul Colentina dar nu are anvergura . Spitalul Noua e cel mai bine plasat ,unii dintre candidatii sistemului actual il cunosc .Altii ar trebui neaparat sa beneficieze de serviciile lui .De-aia .
- Deci ,dupa tine,sistemul e bun dar clientii lui nu raspund la tratament ...
- Rezon,monser .Mai bei o limonada ?

Revenirea lui Kanussi

"Buna ziua .Domnu Frimu ,da ? Sunt un client ,am numarul de la doamna de la atelier .Nu va deranjez !? Atunci sa va sun mai tarziu ? Bine,nu va tin mult …Cum ce frigider?Nu inteleg.Frigider care face,adica ar trebui sa faca , frig in oale.A ,nu stiu ca parca nu scrie pe el nimic .N-oi fi vazut eu ,daca scrie afara, pe usa .Nu,va rog,nu va suparati…Pot sa va spun daca va e de folos ca e alb,adica e vopsit in alb.Va juta cu ceva ? Nu ? Stati sa intreb sotia poate stie … Domnu Frimu,mai sunteti ? Va mutumesc ,nu va tin mult stiu ca sunteti ocupat. Spune sotia ca e vorba de un frigider Kanussi . Nu intelegeti ?Stati ca va spun pe litere dar este ca maratonistul acela din Maroc.A batut in maratonul de la Chicago prin anul 2000,nu va mai amintiti ? Vai,se poate ? Cum sa-mi bat joc,nu-mi permit .Ma scuzati ,inseamna ca nu am auzit eu bine ce a spus sotia .
Zanussi ,asa ? Interesant,dumneavoastra stiti mai bine .E totusi un nume frumos pentru un frigider,dar cum sa-l facem sa mearga ? Va rog frumos.Nu stiu de cand nu mai raceste.Poftim ?Sotia spune ca mai de mult ,nu mai stie de cand, exact .Ne scuzati .Ar fi dorit sa cumparam unul nou .Da ? Bine ,daca spuneti dumneavoastra ca nu se mai fabrica asa ceva acuma ,nu o sa luam altul nou,dar era o oferta buna … Bine ,va ascult .Da ,e bagat in priza .Cum de ce,frigiderul nu trebuie tinut in priza ? Pai si daca nu raceste nu inseamna ca nici nu consuma ? Deci sa-l scot din priza ? Aha,deci il las asa,si ? Ce papuci domnule ,ma luati peste picior ? Ce frate ,de ce-mi spuneti frate,ca nu sunt ruda cu dumneavoastra ? A, e o vorba ca intre amici,inteleg,sunteti simpatic .Bine,lasati .Deci,ce papuci ? Frigider cu papuci,n-am mai auzit .Asa ,si cum ii gasesc . Stati sa cer ajutoare,nu plecati de la telefon .
………………………………………………………………………………………………
Domnu Frimu,gata, l-am urcat pe doua scaune.Uff .Da ,e grea munca .Si ,acuma ce fac? Sunt mai multe fire aici,pe care sa-l tai ? Am glumit,ma scuzati .Dar, nu mai bine veniti pana aici sa va uitati singur ? Va stept cu o bere ,o cafea ? Ei,daca nu puteti,spuneti mai departe.Asa ,astea galbene ? Niste bucatele de tabla ridate si indoite .Vad numai doua,e suficient ?Aha, astea sunt papucii ?Asa de mici ? Nu ,va rog,am vrut sa mai destind atmosfera.Imi pare rau,ziceti .Da ,unu balangane ,sa-l opresc ? Aoleo,pai nu mi-ati spus sa-l bag in priza ? Puteam sa ma electrocutez ? Domnule,nu e de ras,va rog sa fiti serios ca eu nu mai fac nimic…Pai asta e gluma,se poate ? Bine ,scot din priza ,gata .Iau papucul ala,nu mai e nici un pericol,sigur ? Sa-l infig langa fratele lui ? Gata,si acuma ? Am bagat in priza,dar huruie ceva si iese praf.A iesit si un paianjen .Sa scot din priza,nu e vreun pericol de explozie ? Va rog sa fiti sincer cu mine ! Ce gata ? Ce s-a rezolvat ? Daaaa ? Si acum o sa meraga ,o sa faca frig ? Chiar si congeletorul o sa inghete ? Nu-i cerem prea mult bietului Kanussi ?
Domnule ,sunteti un inger,un artist,un scamator ,va raman vesnic indatorat .Ei,vorba vine,cum sa nu platesc ? Am inteles ,platesc si deplasarea ,nici o problema .A` propos,dar nu puteati sa veniti dumneavoastra? Ne si cunosteam …
A,da ? Sunteti in concediu la Piatra Olt .Interesant .
Si eu cum va platesc pentru binele facut ? Tot la doamna de la atelier ? Nu stiu ,cum ziceti ca e mai bine .Deci fara factura e mai bine ,am inteles . Dar pot plati si cu cardul ? Alo,domnu Frimu,alooo ! "
Ia uite cum a cazut reteaua ...

Cat mai stam acasa ?

Pentru locul si momentul de fata raspunsul ar fi ori cat e necesar ,ori destul de putin ori nu cat as dori.
De vreo doua decenii lumea nu prea mai sta pe acasa .
Oamenii umbla si se zbat ca sa-si ia o casa si dupa aceea o parasesc.
Cea mai mare parte a timpului atat chiriasii cat si proprietarii scumpelor – unele chiar exagerat de scumpe – lor case sunt plecati de acasa .
Paradoxul este ca omul modern cu cat isi doreste mai mult sa stea acasa cu atat mai mult este obligat sa lipseasca de acasa .
Pana la instalarea acestei molime daca doreai sa gasesti o persoana erai sigur ca o gasesti acasa .
Acum esti mai sigur ca o gasesti oriunde altundeva.

Multa vreme toata lumea si-a dorit si s-a framantat sa-si gaseasca variante cat mai potrivite de a pleca ( sau cum se spunea in epoca de a evada ) din mediul casnic .
D.Marin Sorescu a scris chiar o carticica nostima cu titlul “ Unde fugim de acasa “ .
A ramane acasa,linistit, in tihna caminului, era echivalent cu o pedeapsa : "pe lup nu o sa-l luam cu noi / pentru ca e magar."
Se auzeau des ,pe atunci ,fapturi gratioase si visatoare murmurand :
- Asa as pleca undeva,oriunde …
Ei… nu chiar oriunde ,insa aproape oriunde.

Omul civilizat de azi insa, este un fel de nomad la scara mai mica .
Starea lui normala este sa sada cat mai putin la caminul cel drag pe care si l-a durat cu sacrificii,costuri si compromisuri.
O categorie destul de insemnata a acestor nomazi ,dupa ce cumpara o casa nu o mai utileaza, mobileaza si zugravesc .
Nu – ei o decoreaza . Adica o transforma intr-un fel de muzeu pe care il conserva,intretin si populeaza cu piese interesante .
Rolul de custode este asociat unei menajere din Basarabia sau din cartierul Plumbuita care are misiunea sa alinieze papucii, sa colecteze praful si sa primeasca facturile venite pe adresa muzeului.
In aceste muzee nu se gateste decat extrem de rar,sotul cu sotia se intalnesc din intamplare, pentru ca au programe separate si dormitoare la fel ,iar reuniunile cu rudele, prietenii si colegii familiei se intampla numai in doua situatii : la inaugurarea casei si la caz de Doamne- fereste …
Particularitatea acestor case si care le deosebeste de muzee, este ca majoritatea acestora sunt dotate cu cate un semineu sau camin de caramida si cu un cos de nuiele plin cu lemne de fag,care nu se goleste niciodata.
Pentru ca in semineu nu s-a facut si nu se va face niciodata focul .
Directia muzeelor ,de altfel ,interzice cu desavarsire focul deschis pe teritoriul administrat .

In timpul in care casele isi asteapta locatarii, acestia alearga pe strazi,zac in birouri,se inghesuie in tramvai sau pe sosele,trudesc pe camp sau la strung,se plictisesc in sedinte obligatorii,sunt schingiuiti in cabinetele de infrumusetare sau in salile cu aparate de umflat muschii,sufera in spitale ,isi plimba iubirile prin parcurile pustii ,umbla dupa dreptate prin tribunale ,se imbarca,aterizeaza,aduc copii pe lume in maternitati,zbiara pe stadioane,se plimba cu bicicleta,stau cu undita in lac,prind fluturi sau culeg flori de tei .
Atat sunt de contaminati de nomadism oamenii de azi incat si atunci cand sunt acasa ei sunt de fapt in alta parte .De obicei pleaca in lume cu televizorul sau se duc ,in timp ce-si dorm picatura de somn, in vis. Fiecare pe unde il duce acest vis.
Singurii locatari autentici ai casei zilelor noastre sunt cainele si pisica .
Atunci cand nu fug si ei de acasa.

Trei teme triste

*

De la primele ore ale diminetii pana pe la pranzisor ,cand se indreapta spre birourile ei directorimea si alti bastani, strazile oraselor sunt animate cu destule persoane ultraelegante .
Fenomenul este cunoscut si se manifesta si la sate, insa mai domol.
Aceste persoane costumate la patru ace si parfumate cu miresme imbatatoare nu se duc nicidecum la vreun eveniment monden .Ele merg sa munceasca ,in sudoarea fruntii,pana spre seara sau mai tarziu .
Eleganta lor cultivata contrasteaza cu figurile foarte preocupate,ingrijorate sau speriate cu care se avanta in toate partile.

De obicei asociem gatelile si podoabele cu momente sau zile fericite din viata . Ar trebui dupa haine sa credem ca pentru ei este o bucurie si o fericire sa munceasca dar privindu-le fetele, se vede ca placerea lor de a se duce la treaba nu este chiar atat de mare. Dar macar prin toale, parfumuri si bijuterii trebuie,pentru ca probabil asa li se cere,sa arate cat de fericiti sunt sa munceasca . Poate unii chiar si sunt dar in cazul acesta situatia devine alarmanta .
Fericirea de a munci este o boala cunoscuta si a bantuit in extremul orient cativa ani buni producand victime si drame.
Deja au aparut manifestari ciudate in comportamentul social .
Si nu se vad chiar cele mai profunde si mai grave.
De pilda la sfarsit de saptamana si de sarbatori persoanele care in restul zilelor merg excesiv de elegante la munca ,se duc la plimbare,la teatru si la biserica excesiv de sleampate .
Pe semne, dumnealor ,daca au un chef de munca indoielnic ,nici cu pofta de viata ...nu se omoara.
Nu e de gluma deloc .

* *

Totdeauna copiii au fost o binecuvantare pentru familie si pentru obste . Ei au colorat cu larma , jocurile, disputele si poznele lor ,ulicioarele ,maidanele si strazile asezarilor .
Un geam spart de mingea lui Gigel sau incursiunea unei cete de poznasi intr-o livada, animau imediat si vietile adultilor si creau motive pentru consolidarea educatiei si manierelor viitoarei generatii.
De un timp incoace ,strazile cu copii care se joaca, au disparut.
Sunt aceleasi strazi dar copiii nu mai sunt aceiasi.
Copiii nu se mai joaca pe langa casa,in parc,pe maidan sau in curtea scolii .S-au exprimat temeri ca ei nu se mai joaca de loc .
Ei fac sport in mod organizat,merg la cercuri care le cultiva aptitudinile,joaca footbal la Concordia si se scalda in bazinul acoperit, nu la garla.
Adica nu sunt liberi cand se joaca,doar ei si regulile lor ,in lumea varstei lor ,dimpreuna cu cei cu care isi vor trece viata.
Unii spun ca asta ar fi foarte grav,altii ca dimpotriva , e foarte bine asa.
Se pare ca adevarul este la mijloc .Adica e destul de rau .

Dezvoltarea industriei informatice si accesul la computer au redat copiilor o parte din libertatea pierduta.
E drept ca sunt cazuri in care se abuzeaza de aceasta libertate .Dar nu este un motiv sa fie ingradita si aceasta ramasita de libertate a scumpilor nostri copii de azi.Atat ai celor care ii avem cat si ai celorlalti .Toti sunt ai nostri ,ai tuturor ,de fapt.
In fata monitorelor copiii joaca sotron,sar coarda,deseneaza cu creta colorata pe asfalt sau joaca footbal ,pe net, in retea, atenti si bucurosi cand le iese bine sau necajiti cand nu le iese.Si revoltati cand mama ii cheama insistent la masa de la jocul lor de-a v-ati-ascunselea cu grafica 3D .
Unii spun ca aceasta joaca e de fapt o prosteala,altii ca e bine daca ii face pe ei sa se simta liberi si fericiti iar cei mai multi nu stiu cum o fi.
Se pare insa ca libertatea nu poate aduce rele .Sau poate ?
Oricum vor evolua lucrurile ,e limpede ca nu le statea de loc rau copiilor jucandu-se pe strazi si ulicioare,topaind pe trotuare si scaldandu-se la garla ori dijmuind ciresul vecinului .
Revenirea lor este asteptata cu interes.

* * *

Se stie ca viata e miscare .
Filosoful careia i se atribuie paternitatea pronuntarii acestui adevar era si doctor. Se pare ca era si matematician si artist plastic,dar asa era atunci .Si acum sunt doctori care skiaza si joaca baseball precum si faiantari sau coafeze care lecuiesc boli inchipuite .
Ideea ar fi ca leacul cel mai des prescris de terapeuti este plimbarea .Medicii ultimelor doua secole recomandau in majoritatea maladiilor, pe langa tot felul de proceduri si panacee si plimbarea.
Plimbarea ,pentru cine nu stie,face bine si unuia care are piciorul in gips.Este chiar obligatorie,pentru ca altfel e de rau .Sau chiar fatal.
De aici s-a dezvoltat concluzia ca plimbarea face bine si celor sanatosi,ca sa nu se imbolnaveasca.
Perfect adevarat.Plimbarea inseamna aer curat,contemplatie,expunere la lumina naturala si placere .
Mai departe lucrurile s-au precipitat.
In societatile postindustriale oamenii au inceput sa isi doreasca intens ca sa fie tot timpul sanatosi si cat mai sanatosi.S-a ajuns sa se cultive aberatia ca, cu cat faci miscare mai multa,cu atat esti mai sanatos .
Sistemul economic a reactionat si a creat mijloace .Tot felul de aparate dispozitive si mecanisme stau la dispozitia celor care doresc sa-si rupa articulatiile sa-si strambe coloana si sa se bosorogeasca .
Este o afacere profitabila si la moda ceea ce o face imbatabila in fata oricaror argumente .
Ce pare de neinteles ar fi ca aceste exerctii fizice practicate in asalt se fac cu randament intens negativ.Ele duc la pierdere de energie ,nu la acumulare de energie curata,adica de sanatate .O plimbare de o jumatate de ora ,relaxata si facuta fara graba incarca sistemul si il regleaza.
O ora de zmuceli la sala te spoliaza de puteri si te umple de sudoare si de nervi.

Oricum, este placut sa privesti o tanara pereche sau o persoana venerabila la promenada .Sunt oameni care tin la sanatatea lor si se ocupa cu placere de asta.
Pe langa acestia ,o faptura juna si gratioasa,care alearga pe o banda de cauciuc privind la zidul de beton din fata , stegandu-se de naduseala si gafaind, nu poate sa-ti induca decat tristete si compasiune.
Aceasta tine mai mult la moda decat la ea insasi . Desi motivul invocat este procurarea de sanatate.
Ar fi cazul ca si moda sa aiba niste limite, dar se pare ca nu se poate.

Afacerea Lizeanu

Afacerile de-a lungul timpului. Fenomene misterioase pe strada Mantuleasa .O groapa norocoasa la locul ei. Cine a fost dl.Lizeanu si care este posteritarea acestuia .Prima gaura neagra terestra. Un santier de doua sute de ani. Opinia grupului liberal la gura .

Sunt tot felul de afaceri care dau culoare unei epoci ,unui loc sau unei mentalitati.Afacerea Dreyfuss,dincolo de dramatismul sau,ne poarta mintea in Hexagon ,la tabieturile frantuzesti si epoca de aur a prozei.
Afacerea Watergate ne poate evoca un sistem american de colectare a datelor iar afacerile Mocioni -Starcea ori Tigareta Doi un cu totul alt tip de puslamale si escroci.

Sunt si afaceri de acelasi gen care raman pe locul unde au fost initiate si continua sa evolueze cu vigoare ,traversand deceniile si chiar veacurile.
Un bun exemplu de acest fel este Afacerea Lizeanu .
Aceasta a fost inceputa intr-o fosta mahala a Bucurestilor sfarsitului de secol XVIII si se manifesta inca in zilele noastre ,desi locul este acum in centrul orasului iar mentalitatile de mahala s-au mai atenuat. Intr-o mica masura, insa.
Pe harta Capitalei sediul acestei afaceri este situat acum in intersectia strazii Lizeanu cu asazisul bulevard Stefan cel Mare .
Acest nod de circulatie este plasat aprope de strada Mantuleasa pe care dl.Eliade a semnalat ,inainte de jumatatea secolului trecut, fenomene bizare.
Daca pe Mantuleasa s-au descoperit locuri misterioase prin care se certificau treceri de pe un taram pe altul ,in zona Lizeanu fenomenele ciudate au alura de gaura neagra .
La inceput, prin acest loc blestemat pentru unii si binecuvantat pentru altii,mergea un drum de pamant care lega un pod de pe Dambovita cu Targul Mosilor .
Drumul era plin de praf pe timp de seceta si de noroi clisos dupa ce ploua.
Nu era singurul traseu comercial pe care treceau carele incarcate cu mei ,var si caramida ale negustorilor contemporani fanariotilor .Se putea merge si pe Colentina, insa pe langa faptul ca era la fel de scufundata in noroi, era des bantuita de borfasi si ipistati care necajeau comerciantii vremii.
Negustorii care veneau decuseara cu poveri,inoptau pe un maidan cam pe unde este acum Biserica Silvestru. In fata focurilor ,inveliti in caftane si cojoace ,stateau la povesti pana dimineata, band vin ghiurghiuliu din ulcele si pufaind din pipele cu mustiuc de alama.
Cam pe la straja a treia din noapte isi inhamau caii si plecau spre Targ ,sa fie pe linie cum rasarea soarele si se formau preturile zilei .
Unii dintre ei isi manau carutele pe Calea Mosilor si de acolo prin Colentina ,ajungeau in buza targului.
Altii treceau mai intai sa se inchine la Biserica Dichiu ,apoi ocolind putin prin Precupetii Vechi printre casele mici si risipite ,ajungeau incet- incet la Lizeanu.De aici daca erau trecuti,jumatate din treaba era facuta.
Rascrucea de la Lizeanu semana de atunci cu o gaura neagra .
De fapt ,in zona respectiva ,in urma trecerii carelor si birjelor de colo colo ,se formase o groapa in care noroiul nu se usca niciodata.Carutele se infundau pana la butuc si numai rareori puteau fi urnite fara ajutor.
Aici intervine primul dintre Lizeni.
Din traditie se stie ca acesta a fost un taran de prin Vlasca .Prigonit ,pentru o pricina, de un boier si de autoritati,el s-a bejenit si s-a asezat cu tot calabalacul pe locul unde se afla astazi benzinaria OMV.Adica nu departe de rascrucea noroioasa .
Om saritor, intr-o buna zi, el a urnit cu boii sai albi si voinici trasura unui boier impotmolita in noroi pana la capra.Boierul l-a omenit cu doua bancute si aplecat la ale sale.De atunci s-a dus vestea si cine ramanea scufundat in groapa,dadea o fuga la Lizeanu care venea indata
cu boii lui .Scotea carul sau docarul, isi lua plata si pleca .
Dupa un an si-a mai cumparat o pereche de boi si in zilele ploioase ale toamnei ,de multe ori nici nu mai se ducea acasa. Statea pe marginea gropii si scotea carute ,faetoane si cabriolete ,toata ziua.
Cand vreun ratacit se impotmolea noaptea ,omul nostru nu pregeta si venea cu felinarul inaintea boilor,la moment,ca sa scoata patitul din necaz.

Vremea trecea,groapa se tot adancea.
Lizeanu si-a maritat bine toate trei fetele ,a mai facut un corp de case cu odai si a ridicat un fel de han pentru calatori.
Dupa un timp ,el a ramas cu grijile bataturii si a lasat groapa in seama feciorului,care a dus-o mai departe cu cinste.Acesta a dat-o dupa un timp feciorului sau care a avut numai fete si a predat afacerea unui ginere care s-a purtat si el remarcabil.
Ba chiar s-a dezvoltat .
Unde este acuma patiseria Fornetti ,acesta a ridicat o remiza unde stateau boii, sa se odihneasca si randasii.
Asta se intampla cand au aparut in Bucuresti primele automobile marca Ford carora nu le era rusine de fel sa ramana infundate in namol pana la radiator,agitandu-se si facand larma degeaba.
Ultimul Lizean avand numai fete ,numele i s-a pierdut si astazi prin zona nu se mai poate afla nici un locuitor cu acest nume.
Pe baza prosperitatii pe care a generat-o insa aceasta rascruce ,urmasii Lizenilor si-au facut pravalii ,carciumioare si case de raport iar unii dintre ei au fost actionari la primul tramvai cu cai.
Astfel s-a alcatuit ,cu timpul,strada Lizeanu pe care o stim noi si care nu difera prea mult astazi de cum era acum o suta de ani.Doar tramvaiul care trece pe aici nu mai este tras de cai, ci de alte interese si circula destul de regulat, atunci cand reuseste sa treaca de intersectia de la Lizeanu.

Acest renumit nod de trafic urban, cum se spune acum,nu mai arata asa cum se prezenta in vremurile inapoiate pe care le-am evocat, insa si-a mentinut nestirbita functia de a bloca circulatia.
Culoarele sale de trafic au fost redesenate dupa cele mai avansate idei tehnice ale vremii,s-a asanat noroiul si s-a betonat nu numai groapa centrala ,ci fiecare gropita.
S-au instalat agenti de circulatie autoritari si nemilosi si s-au montat atatea semafoare electrice incat jocul acestora seara, te incanta si te ameteste la fel ca luminile de la Monte Carlo .
Accesul camioanelor,carutelor,bicicletelor si trotinetelor a fost interzis definitiv.
Pietonii au tot dreptul sa traverseze ,insa numai in goana mare si daca se poate in grupuri de minimum doi.
Persoanele distrate,in varsta sau nehotarate ,pot traversa intersectia pe raspundere proprie.
Pentru a stimula avantul acestora ,pe trei dintre cele patru colturi ale intersectiei au fost deschise oficii de asigurari, elegante.
In aceste conditii ,totusi,oricine doreste sa traverseze intersectia de la Lizeanu trebuie sa-si ia o zi libera .Altfel, inseamna ca ori este inconstient ,ori simte nevoia sa-si administreze o pedeapsa pentru vreo magarie pe care a facut-o, sau are de gand sa o faca.
Cel mai sigur mod de a nu a ajunge intr-un loc la timp sau deloc este sa o iei pe la Lizeanu.

Dar de ce ,totusi, civilizatia nu a imbunatatit si circulatia,mai ales aici?
Pe scurt,din motive economice .
Adica ?
Adica de doua sute si ceva de ani ,oamenii s-au obisnuit sa se impotmoleasca in acest loc.Si sa plateasca pentru a iesi din noroi,din groapa si sa treaca .
Un precursor al lui Pache a pus piciorul in prag si a adunat bani sa astupe groapa.Circulatia a fost oprita .
Altul a bagat bani sa o pietruiasca : iar s-a oprit circulatia jumatate de an. Si tot asa...

Se baga de atunci camioane de bani in aceasta intersectie pentru canalizari,semaforizare,linii de tramvai si de metrou,asfaltare,reabilitare,montare de refugii sau demontare de refugii,vopsirea asfaltului,schimbarea macazelor si cate si mai cate.
Cum se termina o actiune de modernizare a acestei minuni ,imediat a doua zi e declansata alta.
Care,bineinteles, costa foarte mult si presupune, daca nu chiar oprirea totala a circulatiei, atunci – sigur - un trafic restrictionat la cinci sau sase automobile pe ora.
In cazul, fericit, in care nu se intampla un accident - pentru ca atunci nu se mai poate trece de loc .
De doua o generatii, intersectia de la Lizeanu pare a fi mentinuta doar pentru a fi reparata si modernizata, pentru ca alta functie nu prea mai are.
O functie implicita ar fi aceea de gaura neagra terestra,facuta sa inghita resurse banesti enorme fara sa se obtina un rezultat cat de mic .
Mijloacele tehnice se perfectioneaza si costa din ce in ce mai mult ,insa.

In prima parte a acestui an s-a aplicat, in premiera, o noua metoda de reabilitare bazata pe o filosofie revolutionara.
Ideea ar fi ca nu mai este profitabil sa se repare o intersectie.
Se procedeaza in modul urmator.
Pentru un timp oarecare se opreste circulatia ,bineinteles.
Intersectia ( Lizeanu in speta ) este decupata bucata cu bucata si carata in alta parte, unde se arunca.
In locul ei ramane o groapa uriasa si sinistra ca o gaura neagra adevarata.
In acest timp ,in ateliere speciale se fabrica o intersectie in intregime de la a la z .Ea este transportata pe module si montata cu o precizie microscopica ,de robotii industriali ,la fata locului .
Dupa cinci luni circulatia se poate relua.Atat pe intersectie cat si pe cele douazeci de strazi si bulevarde pe care au fost restrictii totale pentru transportul modulelor .
Astfel,saptamana urmatoare,dupa probele de anduranta care tin o decada,cand sa se dea semnalul pentru inaugurarea cu majorete,se fisureaza o conducta magistrala chiar sub moderna structura care, se vede , a fost prea grea.
Se anunta pe toate canalele oprirea circulatiei la Lizeanu si vin utilajele care se pornesc cu hotarare sa dezgroape... groapa.

Abordand problema la o bere ,un grup liber la gura si independent ca principii, a convenit ca sunt numai doua posibilitati -dar strict teoretice - de a trece intr-un timp rezonabil pe la Lizeanu : calare pe cal sau zburand.
Deocamdata atat .

Selectie de oferte

Micul oras de munte intemeiat ,mai de mult,in jurul unei manastiri, sta la o departare accesibila de un oras foarte mare de campie .
Marele oras, inca de cand a fost durat, a avut harul de a aduna de la an la an tot mai multi oameni si de a le da apa dulce din undele unui rau lin ,acoperis capetelor lor si temei de munca mainilor , generatie dupa generatie.
Adunati ca intr-un stup in care albinele zumzaie lucrand zi si noapte,forfota nu se opreste si grijile nu mai contenesc,oamenii orasului cel mare,din cand in cand, isi doresc sa scape de el si sa plece macar pentru un timp,dar sa plece undeva.Si pleaca spre orasul cel mic .
Aici ei isi impun sa ajunga fara grijile ,inhibitiile si tabieturile de acasa si sa se simta liberi si multumiti – daca nu se poate totdeauna fericiti.Macar pentru cateva zile si chiar si pentru o zi ,uneori.
Bastinasii din oraselul de munte, mereu au fost oameni cumsecade,blajini si ospitalieri.Ei au descoperit cu timpul ca inclinatia lor spre ospitalitate poate fi profitabila si ca poate sa asigure oraselului lor un statut turistic iar lor insi-le un trai bunicel.
Decenii la rand ,primind la sfarsit de saptamana evadatii orasului cel mare, muntenii acestia cu vocatie de pastori,padurari si carutasi ,au inceput sa tinda la statutul de hotelieri ,hangii si carciumari .
Ei vad cum aceste indeledniciri le asigura un trai cuminte si curat dar inca lucreaza avand indoiala celui care se teme ca toate acestea vor avea un sfarsit.
Daca oamenii orasului cel mare se vor plictisi,daca vor gasi in alta parte ceea ce au ei aici sau ii va cuprinde nevoia si saracia, ce va fi cu vietile lor ?

Cautand solutii si raspunsuri, au prospectat dupa noi posibili clienti pentru stabilimentele lor si au constatat ca, de mai multa vreme, nu se mai opresc in orasul lor turisti straini .
La scurt timp dupa aceea s-au inmultit brusc pisicile pe stradutele inguste si pietroase .
Schema logica a fost urmatoarea : daca natura este ca in Elvetia,ospitalitatea noastra este atat de mare incat si noi ne miram de ea iar preturile serviciilor sunt la fel ca in Alpi, inseamna ca altundeva trebuie sa fie cauza.
S-a decis ca aceasta cauza statea in varful cozii cateilor fara stapan care umblau de colo-colo pe strazi.

Aceste haite lenese care cutreierau fara chef orasul, indepartau oaspetii de pe continent de perla turistica a tarii.
In Duminica urmatoare turistii din marele oras nu si-au mai gasit prietenii patrupezi si s-au intors acasa cu pungile de oase pregatite pentru acestia.
La doua saptamani dupa intamplare cainii inca nu revenira de unde plecasera sau de unde fusesera dusi,in schimb prin Parcul central si-au facut aparitia ,la inceput timid apoi mai curajos,pisicute de toate marimile si culorile ,dornice sa accepte cunostinta oricui .
Pisoi de cateva saptamani se tavaleau pe iarba,cotosmani mustaciosi stateau la panda nemiscati dupa vrabiute si cate o mata mai sociabila se lasa rasfatata de mangaieri tandre in poala vreunei dudui.
Parea ca, deodata ,totii cateii care mai ieri umblau de colo-colo prin oras, fusesera prefacuti in pisici .
Desantul pisicesc nu a scapat autoritatilor si oamenilor cu morga civica ai orasului care s-au vazut tentati sa recomande masuri radicale si solutii finale ,mai ales ca de la marea plecare a cainilor, turistii straini asteptati nu aparusera.
S-a incercat un proiect de limitare a accesului pisicilor ,macar in zonele de interes public,insa prinzatorii ,dupa douasprezece ore de truda, au venit la sediu doar cu doi pisicuti de lapte la care nu le iesisera ochii.
Nici o alta pisica a orasului nu mai consimtise sa se dea prinsa.Dealtfel ,specialistii care fusesera delegati cu prinderea felinelor si-au declinat competenta sustinand ca nici o pisica nu poate fi prinsa daca nu doreste si ea si ca mai repede prind o suta de caini decat o pisica.
Filialele locale ale organizatiilor de protectie a animalelor la care oficialitatile au apelat cu prudenta pentru sprijin,au ridicat din umeri si au cerut bani ,ca de fiecare data.
Oricum aceste filiale colaborau cu primaria ,in orice problema ,ca si cainele cu pisica .
Consiliul reprezentantilor localitatii intrunit pe problema felinelor a apelat la opinia unui grup de specialisti .
Era acelasi grup de specialisti care fusese consultat si cand se hotarase debarasarea de cainii fara stapan.Parerea acestui grup, alcatuit din doi profesori de biologie si o profesoara de filosofie si desen de la Liceul industrial ,nu fusese agreata atunci,dar era bine sa fie cunoscuta, totusi.
Distinsii specialisti au respins debarasarea de pisici asa cum au respins in trecut si abandonarea cainilor,cu vehementa si in unanimitate .Asa cum au anticipat atunci inmultirea pisicilor-dar li s-a ras in nas- au amenintat acum cu invazia rozatoarelor mutante .Acest lucru a oripilat mai ales partea feminina a Consiliului,dar a fost de ajuns.
Solutia propusa de specialisti a fost readucerea cainilor in arealul lor firesc.
Adica in mijlocul oraselului de munte,in Parcul central, pe Bulevard si la Piata de alimente .
Directorul adjunct al Spitalului a insistat ,pe acest temei ,pentru contractarea unui stoc rezonabil de vaccin antirabic polivalent.
Problema ar fi ca nimeni nu mai stie unde au plecat ,fara sa spuna,cateii cei dragalasi de si-au lasat orasul invadat de pisicimea cea plina de purici.
Au existat interpelari adresate primarului,vicelui si altor doi membri ai comitetului executiv care se laudasera ,prin presa, ca eradicasera pericolul turbarii din orasul de munte insa nici unul dintre acestia nu a recunoscut ca stie ceva de soarta cainilor disparuti subit si ca declaratiile lor fusesera gresit intelese.
Sedinta Consiliului orasenesc a fost suspendata fara nici o rezolutie,dar se face un lobby discret si insistent,pentru achizitionarea prin negociere directa a vreo doua sute de catei in deplina stare de sanatate si cu dentatia functionala,macar pana la alegeri .
Pentru ca oraselul nostru nu poate fi un sat fara caini .
Se colecteaza oferte ferme.

Un consult mai putin

De o vreme ,mai exact de cand deplasarile pe distante medii sunt accesibile, iubitorii primaverii o pot regasi - cu o corectie de aproximativ trei saptamani.
Cei care suspina ca din cauza neatentiei,lipsei de timp sau pur si simplu neglijentei nu au reusit in acest an sa vada un mar inflorit ,banutii papadiilor risipiti prin iarba sau florile de liliac miscate de adierea vantului, gasesc o rezolvare deplina a problemei lor.Cu o singura conditie : sa nu fie prea comozi .
De exemplu, dumnealor bucurestenii se pot urca in masina sau in tren pana la Sinaia si acolo isi gasesc primavara pe care au ratacit-o printre santierele,ambuteiajele si catacombele metroului .
La Sinaia toate sunt la locul lor.Si florile marului si banutii si liliacul.O clauza ar fi ca si aici primavara sta la un loc vreo opt zile dupa care nu mai acorda nimanui nici o sansa .Pana la anul si la multi ani.
* * *

Se aduna in ultimele doua decenii tot felul de probleme care nu isi gasesc dezlegarea .
Se sustine ca nu exista solutii pentru unele fenomene care se dezvolta , in general, pe domeniul public : cateii fara stapan,copiii fara familie si fetele fara rusine.
Sunt timpuri si locuri unde aceste probleme au fost rezolvate dar iata ca sunt si locuri si timpuri unde ele nu se rezolva .
Ar fi de mentionat ca pentru rezolvarea oricaror probleme este necesara cunoasterea unor principii.
In plan social cel mai potrivit este principiul “ Oul lui Columb “ cu varianta sa mai taioasa care se refera la un nod.
Pe langa acest principiu ar mai fi necesare vreo trei ca sa fie obtinute rezolvari cu punctaj maxim .Pentru inceput insa si in situatii de criza ,este suficient doar principiul oului.
Cand nu se stie,nu se adopta si nu mai conteaza nici un principiu raman aceleasi probleme timp de doua decenii.
Si mai vin si altele din urma.

* * *

Despre proprietatea cuvintelor s-a tot zis si s-a tot scris.

Apar situatii amuzante cand vorbele sunt rostite de catre necunoscatori.

Dar cand le rostesc aceia care se presupune a fi asi in domeniul lor ,nu poti sa mai zambesti.Din contra .
Vreo cativa ani a tot aparut pe la tv. o doctoreasa nostima ,evident blonda si cu un nasuc in vant pe care stateau niste ochelari incantatori.

In timp ce se fataia de colo colo ca sa explice niste chestii fumate pentru damele care isi doreau sa-si mai taie cate ceva de ici sau sa-si mai puna ceva dincolo, tinea publicul cu inima la gura de teama ca o sa-I plezneasca fusta,bluza sau o sa-I crape fermoarul.
Aceasta cuconita avea abilitatea de a vorbi zambind larg si permanent.
Atat zambetul cat si vorbele erau remarcabile .
Temele fiind diferite, nu se repetau .
Repeta insa de fiecare data o vorba care ii placea ei cel mai mult.Vorba consult.
Ea nu stia sa spuna consultatie,era sub demnitatea ei.Ea spunea consult :

- trebuie sa mergeti mai intai la oftalmolog, la un consult
sau ,
- sa veniti la mine la un consult .

In capusorul ei zulufat consultatia era egala cu consultul .

De catva timp nu a mai aparut ; stie dansa de ce dar stim si noi.Insa nu asta e important,uneori faci mai bine daca nu faci nimic.
Mai important este ca multi inca spun consult cand nu e cazul dar de la o zi la alta tot mai putini .

Domnul

Dupa cum arata, sta de mult la aceasta rascruce framantata.
S-a asezat ceva mai departe de drumurile pe care umbla tot felul de masini care fac larma si praf .
E cam la doi coti de trotuarul lat pe care topaie, printre automobilele parcate milimetric ,unul in altul ,pietonii si toate cele pe care le cara cu ei. Mai in spate, o biserica indiferenta si bine infipta intr-o curte larga de piatra ,il priveste, din varful turlei, drept in crestet.
Uneori prin tunelul de fuga format intre coloanele drepte de blocuri egale , trage un curent ca o unda de soc .Atunci vantul il indoaie putin si ii vantura vesmintele verzui care par facute din petice insailate fara noima .
In doua zile din saptamana - dar totdeauna si duminica - se aciueaza pe langa el cateva precupete speriate care incearca sa-si vanda buchetele de flori,legaturile de leustean sau frunzele de vita , cucoanelor parfumate iesite la o promenada scurta .
Asista amuzat la tocmeala lor vioaie si se tine sa nu rada cand targul improvizat este ravasit de jandarmii care apar din pamant si inhata o precupeata, mai neputincioasa ,de scurteica .
Mai acum cativa ani se opreau langa el femei palide si fragede impingand carucioare firave in care se jucau cu piciorusele copii albastri sau roz .Femeile ramaneau in picioare langa el cu un aer ostenit,cautand parca un sprijin si priveau cu ochi umezi si pierduti ori in zarea de dupa ziduri ori in gaoacea caruciorului asezat in lumina filtrata de ramuri.

De cativa ani ,tinerele femei au lasat locul unor fapturi mai asezate si mai spatoase care salta doar cu o mana landoul si cand il trantesc la loc pe iarba, un sfert de ora nu mai misca nici musca in carucior .
Aceste doamne nu mai privesc ,aiurea ,in zare – se uita mereu la ceas iar cand vad miscare prin carucior il ridica din nou , il trantesc indesat si foiala se opreste.
Acestea sunt doamnele bone la care tinerele mame istovite de maternitate ,de casa si de serviciu ,au recurs ca la niste mari iubitoare de copii sa le ajute sa duca si aceasta scumpa povara.
Pe langa Domnul sobru de la raspantia citadina este o miscare continua care pare din ce in ce mai ampla si mai absurda .
Oameni ,animale de starda sau de casa ,obiecte umblatoare ,pasari cantatoare sau tacute, ploi si zapezi ,vanturi limpezi ori aducatoare de zgomote si ceturi felurite, isi fac drum pe langa el, de multe ori rascolindu-l, fara sa-l urneasaca din locul unde s-a asezat sa se uite la toate, de sus ,cu distinctie si calm .
Este un Domn caruia eticheta nu-i permite efuziuni ieftine.
Cu o singura exceptie .
In prima saptamana de aprile infloreste, intr-o noapte ,de sus pana jos .
Este felul sau de a anunta ca iubeste soarele si viata, dimpreuna cu toate cele care se aduna cu ea .
De-abia atunci unii trecatori vad ca acolo sta un mar ,voinic si serios, care pe multi ii stie decand erau doar atatica.

Ce sa facem cu mainile ?

O buna parte dintre noi este de acord cu Herr Leibnitz ca traim in cea mai grozava dintre lumi .
Cei mai multi insa credem ca lumea in care traim e cea mai rea dintre lumile posibile . Ca lumea dinainte era mai ca lumea ,cum se zice si ca lumea de dupa noi va scapa oamenii de mizerii si de griji.
Cu privire la om ,parerile sunt la fel de impartite .Dupa unii, toti oamenii sunt buni - in fond - iar dupa altii, ca toti oamenii sunt rai - in esenta .
Cei mai putini sunt convinsi ca oamenii sunt asa si asa .
Mai nimeni nu indrazneste sa spuna ca omul este perfect intocmit .
Dar daca ne gandim putin ,situatia se rastoarna si cei mai multi vom recunoaste ca omul este o creatie fara cusur .
Chiar si pe segmente .
Iata ,un fir de par sau un simplu fir dintr-o spranceana - sunt niste minuni ale creatiei.
Cine poate face astazi, cand stiintele biologice au ajuns la cele mai uimitoare mijloace si metode, un fir de par adevarat ? Nimeni ,pentru ca sarlatanii nu intra in discutie . *
Dar mana omului ? Mana cu care facem sau nu facem atatea ? Asa-i ca ne poate lasa muti de uimire ?
Asa-i ,dar nu de tot muti .
Insa nu suficient de elocventi si documentati ca sa o slavim cum se cuvine.
De fapt mana omului isi ridica propriile ei monumente si imne de slava .
Mainile care lucreaza orice si oricand ,asigura un spectacol interesant . La fel ca si mainile care stau linistite si se odihnesc dupa munca .
Mainile care sunt in repaus emana liniste, calm si stabilitate .Ceea ce nu e chiar putin .

Mana este insa instrumentul perfect doar atunci cand face ceva,sau mai bine spus cand este pusa in situatia de a face oarece.
Cand nu are ce sa faca si este pusa in pozitie de independenta, isi pierde controlul .
Asa cum uneori vorbim aiurea cand nu gandim ,mainile noastre pot sa o ia razna daca mintea noastra este plecata cu sorcova.
Dintre toti soferii opriti la semafor asteptand sa li se dea drumul , aproape jumatate se scobesc in nas .Gandurile lor umbla aiurea si mainile lor ce sa faca ? Isi compromit patronul, in public .
Totusi mintea noastra mai are si altele pe cap, nu doar sa pazeasca mainile ca sa nu faca tot felul de ispravi.

Sunt multe metode de a umbla cu mintea de colo colo, fara ca labutele noastre sa-si dea arama pe fata.
Cea mai raspandita metoda este crearea de automatisme .
Mainilor li se va da sa faca acelasi lucru mereu atunci cand mainile nu au alta treaba de facut.
Misticii si credinciosii practicanti de toate confesiunile, utilizeaza un fel de siraguri de margelute din diferite materiale si texturi pe care par ca le inumara, cu calm, in timp ce discuta,se deplaseaza, ori mediteaza .Asupra acestei metode este bine sa cautam lamuriri numai de la initiati si competenti .
Psihologii insa o sa va recomande doua bile cu proprietati absconse aduse chiar din China, de la un centru de cercetari fantasmagorice sau - pentru cei mai putini creduli - fabricate la niste laboratoare secrete din Pasadena, dintr-un meteorit si ajunse la noi cu mari sacrificii si costuri .
Pentru ca mintea sa nu mai stea sa-si pazeasca mainile, vi se pun in palma bilele si trebuie sa le invartiti permanent .
Efectul este garantat si asemanator cu cel produs de agitarea in palma a doua monezi de cinci centi . Metoda aceasta costa insa zece centi, in timp ce solutia recomandata de psiholog, cinzeci de dolari sedinta.
Puteti alege ce va este mai la indemana : este interesul dvs. sa va eliberati mintea de o pacoste.

Totusi, asemenea automatisme si tehnici nu pot fi utile in cele mai multe dintre imprejurarile pe care viata ni le scoate in cale .
Poti face o declaratie de amor curat unei gratioase fapturi ,frecand in palma doua bile de fier sau doua fise de telefon ? Numai daca vrei sa fii respins definitiv si luat la palme...

Nu merge ,trebuie gasit altceva.

Cel mai firesc,daca ati observat,isi poarta mainile artistii .
Si in mod special muzicienii si actorii .
Intrebati cum fac de sunt asa de naturali pe acest domeniu, ei o sa ne spuna multe si marunte, fiecare in felul sau si cu nuante usor diferite de la caz la caz .
In principiu, metoda dupa care aceste notorietati si modele au reusit sa-si stapaneasca mainile este una singura : bataia .
Pianistii, pana la formarea lor completa, sunt atinsi peste degete cu o bagheta ca a dirijorului de fiecare data cand gresesc o nota si degetele calca stramb pe clape, cu mintea anapoda.
E adevarat ca bagheta este subtirica si delicata lasand impresia de obiect imaterial in mana unui dirijor ,dar daca te plezneste cineva cu ea peste degete, te frige de iti vine sa faci pipi si multi chiar fac.