O geană în lunetă,semnal dreapta ,tic-tac,tic-tac ... frâna uşor,să nu cadă creaţa
de pe canapea.
-Da,urcaţi .Puneţi rucsacul în spate .Fără grijă. Nu-şi strică ea somnul să vă
muşte .
-Domnule,uf, mersi mult ! Mergeţi la Câmpina?
-La Sinaia.Până acolo creaţa doarme - plapumă.N-am cu cine schimba o vorbă.
-Frumos căţel,să vă trăiască !
-Mersi ! V-aţi pus şufa? Să nu luăm vreo amendă,de .
Ochii pe oglindă,semnal stânga,tic-tac ,tic-tac ,demaraj fâsâit după o dubă care se târâie.
-Doamne-ajută !
- Cum ? A,da .Vă e frică să mergeţi cu maşina , sau ce ?
- Cam ; mai ales pe DN1 .La Câmpina iau trenul ,nu mai duc maşina de vreo doi ani.Am o căsuţă acolo şi o livadă cu pruni .
- Păi şi la autostop,cum ?
- Am pierdut trenul .M-a furat somnul şi până diseră nu e tren convenabil.Am programare la cazan că altfel renunţam .
-Lasă, că în două ore sunteţi acolo,dacă nu o fi vreun dop la Ploieşti.Dar,cu somnul nu te poţi pune că ţi-o pune el,de .
Aeroportul rămâne pe dreapta,şoseaua scapă la câmp. Cauciucurile fâşâie,motorul toarce ,creaţa sforăie în spate.
-Domnule,dar nu regret nici atât .Am avut un vis de mi-a parut rau că m-am trezit.Aş fi dat rândul la cazan ,toată ţuica şi livada cu pruni dacă mai ţinea barem două ore.
- Ce vis ? Se poate spune ? Suntem între bărbaţi,de .Şi eu visez dar cam uit după aia .
-N-am uitat nimic .Dacă m-am sculat ,am scris tot .Staţi să iau caietul din sac . Sigur nu muşcă ?
-Garantat .Ia spuneţi .
-Domnule,eram pe terasă la Pandişpan.Cald, lume,eu sigur la masă cu o halbă.Vine un tip cu mustaţă – parcă ziceam că l-aş cunoaşte – se trâneşte pe scaun lângă mine şi desface o gazetă .Nici bună ziua, nici nimic .
-Fără maniere .
-Stai să vezi ! Pufăi vreo două fumuri din ţigară şi văd ca trage spre masă unul aşa ,cu părul mare .Şi p’ăsta îmi părea că-l ştiu .Salut Iancule,zice,vă salut dom’le profesor, îmi spune mie.Măi să fie ! Cere două gingirlii şi nu mai ştiu ce după care îl apucă pe mustăcios de nasturele de la jiletcă şi îl ia la rost.Părea că înnădea o discuţie începută la alt birt . Eu trăgeam cu urechea şi mă uitam încolo să nu-i încurc,dar auzeam cum te aud pe matale.
Ia să vezi ce-i turna pletosul.Ascultă aici că am notat .
Şi acum, când e la adică, când s-ar fi căzut ca bugetul să fie de mult discutat şi votat, articolele bugetului zboară şi sfârâie unul după altul ca spiţele de la roată sau de la vârtelniţă; vicepreşedintele somnoros, Camera somnoroasă, raportorul somnoros petrec ca prin vis condei după condei fără ca cineva să mai deschidă gura. Toată grija Camerei nu mai e bugetul să fie corect, bine chibzuit, neîncărcat, ci să se mântuie odată comedia; răspunderea ministerului să fie acoperită prin votul unei Camere neresponsabile ...
Hopa,stai că e cu politică îmi spun şi-mi ascut urechile. Mustăciosul nu apuca să zică nimica iar ălălalt îl ţinea de nasture şi-i turna .
Părerea mea individuală, în care nu oblig pe nimeni de-a crede, e că politica ce se face azi în România şi dintr-o parte şi dintr-alta e o politică necoaptă, căci pentru adevărata şi deplina înţelegere a instituţiilor noastre de azi ne trebuie o generaţiune ce-avem de-a o creşte de-acu-nainte. Eu las lumea ca să meargă cum îi place dumisale – misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele ţării e creşterea morală a generaţiunii tinere şi a generaţiunii ce va veni. Nu caut adepţi la ideea cea întâi, dar la cea de a doua sufletul meu ţine ca la el însuşi.
Monşer,apucă să strecoare amicul dar pletosul i-o retează din nou ,fară să răsufle.
Suntem noi oare de vină dacă adevărul curat, spus neted, e deja o injurie? Ne propunem câteodată a fi foarte urbani – ce folos? Adevărul simplu, descoperirea simplă a neştiinţei şi a mărginirii multora din partidul la putere este deja o atingere. Cauza e simplă. Nu sunt oamenii la locul lor, nu sunt ceea ce reprezintă. Compararea între ceea ce sunt într-adevăr, nimica toată, şi ceea ce reprezintă, demnităţi înalte ale statului, excitează deja râsul şi ironia cititorilor, încât o vină din partea noastră, o intenţie de a ponegri, nu există defel.
Şi dă-i tot aşa de ameţisem şi eu şi mustăciosul.Dar tânărul nu se lăsa.Noi eram la a doua halbă iar el nici nu atinsese cafelele.Ia să vezi ce mai zicea ,că asta e bună de tot.
Un singur remediu există în adevăr în contra acestor rele, dar trebuie aplicat cu toată rigoarea, cu tot exclusivismul: munca, acest corelat mecanic al adevărului; adevărul, acest corelat intelectual al muncii. Dar muncă, nu nimicuri, nu mânare de muşti la apă; şi adevăr, nu fraze lustruite şi negustorie de vorbe
Adevăr bătut în dungă ,domnule.N-ai ce-i face .
Amicul îşi scăpase nasturele din prinsoare şi făcându-şi vânt cu gazeta se ruga . Monşer nu te mai chinui aşa că trebuie să vie madame şi te află năduşit.Nu se face ...
Cum termină mustăciosul uite că apare şi dama. Umbreluţă, voal de reţea, pălăriuţă rococo ,talie de albinuţă .Parcă o ştiam . Vorbea puţin răguşit dar graseia drăgălaş de te îmbolnăvea. În timp ce-mi întindea mânuşiţa să i-o pup se scuza la ceilalţi doi de întârziere pentru că fusese reţinută de unul Maiorescu dar zâmbea numai către mine. Ei şi aici ,stimate domn,m-am trezit .Ce părere aveţi ? Este că merita să pierd trenul ?
- Ho,ho,ho ! Daţi-o-n zbanţ dom’ profesor că mă doare burta de râs.Dacă opresc aici e bine ?
- Da.Mii de mulţumiri ! Să-mi iau sacul.Sigur nu mă muşcă ?
- Nu,nu! Frumos vis !Şi cu o damă de prima clasă,de.
- Că bine ziceţi !Un vis fără nici o damă n-are gust.Ca în viaţă .La bună vedere!
- Salut, salut !
...oglinda,semnal stânga,ş.a.m.d .
UŢU
Despre Uţu este greu să povesteşti pentru că nu ştii cum să începi.
Totuşi cel mai bine ar fi de început cu mama lui Uţu - dna.Cela Pantea - că pâna la urmă dumneaei este autoarea . Când a fost barza disponibilă, dna.Cela avea altele pe cap .După ce s-a dumirit că nevoile şi grijile nu se termină niciodată ,a văzut că barza nu mai venea nici chemată .Dna. Pantea deşi e oacheşă, subţirică şi iute ,nu a uitat că e din Ardeal unde – se ştie – toată lumea e înţeleaptă şi hotărîtă. Şi a hotărât că barza trebuia obligată să-şi achite restanţele la familia Pantea. Şi s-a achitat. Astfel a venit pe lume Bogdan Pantea care prin martie o să facă doi ani bătuţi pe muchie – cum se spune despre oamenii mari. Pentru că dna.Cela şi d.Nelu Pantea îşi tratează fiul ca pe un adult cu drepturi şi obligaţii . Să nu crească răsfăţat deoarece acum sunt alte vremuri.Numai de nevoie îi alintă numele pentru că Bogan le-a fost greu să-i spună,de la început, piticului.Au încercat cu Bogdănel apoi cu Bogdănuţu şi până la urmă s-au oprit la Uţu . Nume pe care tânărul îl poartă cu demnitate .Ca tot ce face el . Acum ,că mearge, merită să-l vezi cum se plimbă drept ,cu mâinile la spate,pe sub chiveta de la bucatărie ori pe sub masa din living ,unde moţăie pudelul .Elevii doamnei Pantea râd cu lacrimi la faza asta şi chiar dumneaei zâmbeşte îngăduitoare – oui, s’est un blageur .
Doamna Cela ( cu un singur l ,copii) este profesoară de liceu şi oferă lecţii particulare acasă, tinerilor care doresc performanţă.Clauza impusă este aceea ca la ore să şadă şi Uţu ca să fie sub ochii mamei . Toţi elevii au primit cu placere .Plăcerea este şi a piciului care vede toată ziua feţe noi iar când i se face foame îşi lasă treburile şi începe să o tragă pe mamă-sa de tricou ca să-i dea să sugă.
Doamna Cela râde în pumni şi se face că-l respinge – fi,donc !
- De fapt ,spune dumneaei,e singurul răsfăţ pe care i-l permit – să-l înţarc la doi ani .
- Săru’ mâna.Bună ziua !Mai corect ar fi să zicem ,după doi ani . Uţu,hai la tata !
Piciul lasă tricoul mamei şi o rupe la fugă spre d.Nelu Pantea care vine de la banca unde munceşte zi-lumină ca la coasă ,cum spune dumnealui.
- Asta e situaţia dacă am luat ţeapă. Am prins ultima ţeapă . Casa pe care am luat-o acum doi ani cu o jumătate de milion o cumpăram azi cu şaptezeci de mii.Aşa e Uţu ? Hai să ne jucăm de-a tancul !
Domnul Nelu este ploieştean la bază ,are un fel aşezat ,scoate două-trei vorbe pe zi şi e chiar mare ca un tanc . Ai zice că e ardelean adevărat.
- Jeannot,te rog să nu mi-l răsfeţi, că ne supărăm ,face dna.Cela .
- Nu,nu. Ne plimbăm puţin cu tancul.Vrei cu tancul ? Dar cu balena? Bine,cu balena .Domnul Nelu se joacă doar de-a balena,tancul şi elefantul .Se aşază în patru labe cu Uţu pe spinare şi umblând în jurul mesei este tanc,balenă sau elefant ,dupa cum vrea băiatul.
Înafară de cuvintele da şi tata , Uţu mai ştie doar să râdă,să plângă şi să urle . Uţu vorbeşte însă tot timpul. Dar ce spune el ,înafară de da şi de nu ,nu se poate şti. Se face totuşi înţeles . Dacă i se propune ceva care îi place, spune da din toată inima.Dacă însă nu-i convine foloseşte restul mijloacelor.
Dna. Pantea l-a dus la o creşă bună ,cu doar şapte copii în grupă – dintre care mereu lipseau doi,trei – Uţu le-a spus din prima zi ca nu-i convine,adică a urlat continuu până la patru .Pentru că nimeni nu a priceput el a insistat o săptămână .Se oprea din urlat doar seara ,acasă cînd adormea cu suzeta în gură .I-a pus o vorbă bună şi personalul creşei care nu mai putea fără calmante şi l-au retras din chin.
Lui Uţu îi convine mai bine acasă ,cu lectiile particulare ,cu pudelul şi tancul .Chiar dacă nimeni nu-l răsfaţă .
Acum problema cea mai serioasă cu Uţu este că trebuie iarăşi tuns .Operaţiunea se petrece numai acasă .Cu d.Nelu pe post de scaun de frizerie şi cu dna.Cela ca frizer.După două tentative mai vechi Uţu are părul miţuit pe ţeastă şi pedelături dar în spate i-a rămas un fel de coamă cu breton . Mai mult nu s-a putut face. Pudelul era să se arunce de la balcon de atâtea urlete . Campania planificată pentru azi se va amâna aproape sigur pentru ca pe d.Pantea îl doare capul iar mititelul este prea în voce pentru a i se clinti vreun fir de păr.Aşa că se optează pentru o plimbare pe maidanul din jurul vilei ,unde lui Uţu îi place să lipăie cu cizmele prin băltoace şi să râdă .
- Trebuie să ştie din toate cele - nu va merge toată viaţa pe parchet.
Plimbarea se duce până spre seară când micuţa familie se întoarce acasă.D.Nelu aşează masa pentru cină iar dna.Cela cu micuţul la sân vorbeşte la telefon, tot despre Uţu .
- Ne silim să nu se înveţe alintat.Eu nu prea reuşesc dar cu tată-su nu-i merge.Pe el îl ascultă mai mult.Nu ştiu ce să spun,că nu aş vrea să întrerup prea mult nici de la şcoală,am lipsit deja un an şi jumătate . Da,trece timpul ,ce să facem ?. E adevărat , singur pe lume o să-i fie greu,fară nici un frate. Să vorbesc cu Jeannot ,că noi mai avem pus la frigider un embrion...
Uţu a adormit cu obrazul pe butoiaşul de lapte şi zâmbeşte într-un vis numai al său.
Un an greu
Pentru aproape toată lumea anul care se termină aduce tot felul de surprize ,petreceri şi serbări.
Nu este chiar sigur de ce se bucură fiecare .
Unii o fac pentru că au scăpat de el ca de o pacoste iar ăştilalţi pentru că şi-au pus în fapt speranţe mai noi ori mai vechi. Interesant este că şi cei care au nimerit-o şi cei care au zbârcit-o se bucură la finele anului, de numa .
Tot în zilele de sfârşit de an pe lăngă chefuri şi năzdrăvănii, mulţi cad pe gânduri şi se apucă de urzit pretenţii cu scadenţă pentru la anul .
Pentru categoriile care nu sunt interesate sau habar nu au ce le trebuie – ca bebeluşii,fetele de liceu,ori centenarii – aşteptările viitoare sunt formulate de către neamuri,aparţinători ori binevoitori.
Important este că anul care va veni o să plece la drum, îngreunat de un munte uriaş de cereri, speranţe şi vise .
Va fi un an greu .
Este adevărat că şi planurile şi aşteptările multora sunt mai mari ca Everestul dar dreptul la speranţă este poate şi singurul drept garantat pe bune.
După cum, nu s-a pomenit să existe dorinţă – cât ar fi ea de imposibilă – să nu fi fost posibiă ,dacă aşa a fost să fie .
Speranţele încărcate pentru la anul - pe categorii - sunt doar două .
Oamenii îşi doresc fie ceva ce au, fie ceva ce nu au .
Sau,mai mult din ceea ce au – unii – ori ,măcar puţin din ceea ce au de cea mai mare trebuinţă –alţii .
La categoria întâia s-ar înscrie cei care ar dori mai multi bani,mai multe case ,mai mult pământ ori mai multe onoruri .
La cea de a doua s-ar putea califica semenii noştri - care mai au puterea să spere - ce ar crede că s-a făcut o minune dacă ar putea să se întoarcă de pe o parte pe alta în patul unde stau bolnavi de ani .
Odată o femeie se ruga şi plângea amarnic în faţa altarului.Ce să fie ? Era bolnavă ,pierduse pe cineva ,avea bărbat rău? Nu. Copii avea,erau sănătoşi ,avea ce le pune pe masă ? Da. Atunci ? Plângea pentru că Domnul Îşi luase ochii de de la ea şi ai ei. Adica de ce ? Pentru că de un timp îndelungat nu le mai dăduse nici un necaz .Da. Spera să aibă şi ea parte de un necaz la anul - cum au parte toţi cei aflaţi în grija Lui.
Sunt tot felul de speranţe şi mai toate sunt date pe seama fiecărui An Nou .
Unele speranţe se vor împlini , altele nu .Noi suntem datori să ne formulăm cererile şi dorinţele după capul nostru .
Pentru la anul şi la mulţi ani .
Nu este chiar sigur de ce se bucură fiecare .
Unii o fac pentru că au scăpat de el ca de o pacoste iar ăştilalţi pentru că şi-au pus în fapt speranţe mai noi ori mai vechi. Interesant este că şi cei care au nimerit-o şi cei care au zbârcit-o se bucură la finele anului, de numa .
Tot în zilele de sfârşit de an pe lăngă chefuri şi năzdrăvănii, mulţi cad pe gânduri şi se apucă de urzit pretenţii cu scadenţă pentru la anul .
Pentru categoriile care nu sunt interesate sau habar nu au ce le trebuie – ca bebeluşii,fetele de liceu,ori centenarii – aşteptările viitoare sunt formulate de către neamuri,aparţinători ori binevoitori.
Important este că anul care va veni o să plece la drum, îngreunat de un munte uriaş de cereri, speranţe şi vise .
Va fi un an greu .
Este adevărat că şi planurile şi aşteptările multora sunt mai mari ca Everestul dar dreptul la speranţă este poate şi singurul drept garantat pe bune.
După cum, nu s-a pomenit să existe dorinţă – cât ar fi ea de imposibilă – să nu fi fost posibiă ,dacă aşa a fost să fie .
Speranţele încărcate pentru la anul - pe categorii - sunt doar două .
Oamenii îşi doresc fie ceva ce au, fie ceva ce nu au .
Sau,mai mult din ceea ce au – unii – ori ,măcar puţin din ceea ce au de cea mai mare trebuinţă –alţii .
La categoria întâia s-ar înscrie cei care ar dori mai multi bani,mai multe case ,mai mult pământ ori mai multe onoruri .
La cea de a doua s-ar putea califica semenii noştri - care mai au puterea să spere - ce ar crede că s-a făcut o minune dacă ar putea să se întoarcă de pe o parte pe alta în patul unde stau bolnavi de ani .
Odată o femeie se ruga şi plângea amarnic în faţa altarului.Ce să fie ? Era bolnavă ,pierduse pe cineva ,avea bărbat rău? Nu. Copii avea,erau sănătoşi ,avea ce le pune pe masă ? Da. Atunci ? Plângea pentru că Domnul Îşi luase ochii de de la ea şi ai ei. Adica de ce ? Pentru că de un timp îndelungat nu le mai dăduse nici un necaz .Da. Spera să aibă şi ea parte de un necaz la anul - cum au parte toţi cei aflaţi în grija Lui.
Sunt tot felul de speranţe şi mai toate sunt date pe seama fiecărui An Nou .
Unele speranţe se vor împlini , altele nu .Noi suntem datori să ne formulăm cererile şi dorinţele după capul nostru .
Pentru la anul şi la mulţi ani .
Toanele unei zăpezi anunţate
Mai în fiecare an prima zăpadă a venit ca o surpriză curată şi pufoasă.
Cam de fiecare dată surpriza a fost dublată de previziunile cu totul contrarii ale meteorologilor.
De aici o colecţie nesfârşită de glume şi ironii.
Anul acesta glumeţii au rămas cu ironiile în gât şi au pus - bosumflaţi peste poate - mâna pe lopeţi ca să-şi dezgroape maşinile din troiene .
Zăpada fusese anunţată cu instenţă de cei de la meteo şi faptul s-a confirmat, cum se zice, cu vârf şi îndesat.
Chiar exagerat de cu vârf şi grozav de îndesat.
Sătui de bancurile care s-au tot facut pe seama lor, gicitorii vremii au strâns câţiva ani cureaua şi s-au dotat cu nişte radare Doppler pe care le-au aşezat cum au ştiut dumnealor mai bine.
Aceste sfârleze cu fofează miros de la distanţă furişarea ploilor ,furtunilor şi zăpezilor a căldurii şi a gerului iar pe la colţuri se şopeşte că ar fi în stare să-i găsească instantaneu şi pe şoferii prea agitaţi.
Dar asta chiar că ar fi culmea obrăzniciei.
Fapt este că în iarna aceasta prima zăpadă s-a anunţat din timp şi a venit la ora prevăzută .
Zăpada a fost berechet dar surpriza a fost zero .
Anul trecut ,pe străduţă ,la prima zăpadă a fost o ţopăială şi o bulgăreală care a ţinut până la unsprezece seara .Au ieşt pâna şi pisicile afară să vadă minunea .
Anul acesta locatarii fiind bine avertizaţi au apărut tocmai dimineaţa cu lopata şi făraşul,înfofoliţi şi zgârciţi la vorbă să-şi râcâie maşinile astupate de nămeţi .
Singura persoană bucuroasă a fost Vera dar cum nimeni nu avea chef de discuţii lătra şi ea după ciori .
Se pare că toată lumea a înţeles sosirea anunţată a zăpezii ca pe o ofensă .
Doar scumpirea motorinei şi a tramvaiului se anunţă dinainte . Nouă cine o să ne mai facă o surpriză plăcută ? Nu merge aşa .
În părculeţ pe o bancă troienită ne surprinde ,totuşi ,o căciuliţă portocalie care se sărută cu o mustăcioară blondă.
Cam de fiecare dată surpriza a fost dublată de previziunile cu totul contrarii ale meteorologilor.
De aici o colecţie nesfârşită de glume şi ironii.
Anul acesta glumeţii au rămas cu ironiile în gât şi au pus - bosumflaţi peste poate - mâna pe lopeţi ca să-şi dezgroape maşinile din troiene .
Zăpada fusese anunţată cu instenţă de cei de la meteo şi faptul s-a confirmat, cum se zice, cu vârf şi îndesat.
Chiar exagerat de cu vârf şi grozav de îndesat.
Sătui de bancurile care s-au tot facut pe seama lor, gicitorii vremii au strâns câţiva ani cureaua şi s-au dotat cu nişte radare Doppler pe care le-au aşezat cum au ştiut dumnealor mai bine.
Aceste sfârleze cu fofează miros de la distanţă furişarea ploilor ,furtunilor şi zăpezilor a căldurii şi a gerului iar pe la colţuri se şopeşte că ar fi în stare să-i găsească instantaneu şi pe şoferii prea agitaţi.
Dar asta chiar că ar fi culmea obrăzniciei.
Fapt este că în iarna aceasta prima zăpadă s-a anunţat din timp şi a venit la ora prevăzută .
Zăpada a fost berechet dar surpriza a fost zero .
Anul trecut ,pe străduţă ,la prima zăpadă a fost o ţopăială şi o bulgăreală care a ţinut până la unsprezece seara .Au ieşt pâna şi pisicile afară să vadă minunea .
Anul acesta locatarii fiind bine avertizaţi au apărut tocmai dimineaţa cu lopata şi făraşul,înfofoliţi şi zgârciţi la vorbă să-şi râcâie maşinile astupate de nămeţi .
Singura persoană bucuroasă a fost Vera dar cum nimeni nu avea chef de discuţii lătra şi ea după ciori .
Se pare că toată lumea a înţeles sosirea anunţată a zăpezii ca pe o ofensă .
Doar scumpirea motorinei şi a tramvaiului se anunţă dinainte . Nouă cine o să ne mai facă o surpriză plăcută ? Nu merge aşa .
În părculeţ pe o bancă troienită ne surprinde ,totuşi ,o căciuliţă portocalie care se sărută cu o mustăcioară blondă.
Poliţist, adjectiv - un film şocant *
Ultimul film al d.Corneliu Porumboiu merită pe lânga toate premiile pe care le-a colectat până acum şi pe acela de cel mai şocant film al anului ,daca nu şi al deceniului. Măcar dintre producţiile româneşti.
Cel mai mult la acest film şochează –să ne ierte domnele – jegul .
Aproape că nu există scenă în care murdaria groasă,veche şi insistentă să nu ocupe un plan bine expus.
Singura oază scutită de acest element pare a fi locuinţa eroului principal – poliţistul Cristi – unde suntem scutiţi de murdăria care se lăţeşte peste tot restul filmului.
Dacă tânarul regisor a dorit sa-i reuşeasca ceva în această producţie acest lucru este exhibarea mizeriei fizice din oraş ,din curtea şcolii,de pe străzi ,vehicule şi instituţii.
Exegeţii favorabili noii producţii susţin că acest aspect a fost urmărit cu intenţie de filsofia filmului şi poate că aşa o fi deşi tânărul creator putea urmări,mai bine, să nu facă un film greţos. Dacă însăilarea unui film cu o idee minimală ori interesantă e prea mult să-i cerem încă.
Şi totuşi, în ciuda acestui aspect filmul ar fi putut străluci prin ritm şi acţiune .
Dar şi această şansă este magistral ratată .Cu intenţie ori fără.
Acţiunea filmului este alt element şocant .În felul următor .
Jumătate din film Dragoş Bucur urmăreşte şi filează un elev de liceu şi nimic altceva nu face înafară de a bea o cafea,a fuma trei ţigări ,a-şi ridica gulerul unui pulover jerpelit peste faţă şi a se ascunde după nişte stâlpi ,evident murdari.
Vreo zece minute defilează pe ecran raportul scris de mână al poliţistului nostru,ca să se lamurescă spectactorii despre intriga producţiei.
Cam un sfert de oră acelaşi poliţist citeşte cu voce tare din DEX în biroul comandantului, de faţă fiind şi un alt poliţist zaharisit care scrie concluziile la tablă cu o cretă,încet şi caligrafic.
Tensiunea creşte pentru un minut numai cât d.Comandant spune de două ori că trebuie făcut flagrantul iar Cristi îi răspunde tot de două ori că nu-l face.
Alte cinci minute soţioara lui Cristi, care este profesoară, analizează textul unui cântec al Mirabelei şi îl lămureşte pe răcan că anafora nu-i tot una cu anafura.Deşi tânarul poliţist nu merită atâta atenţie pentru că nu-şi spală vasele după ce a mâncat.Totuşi blânda nevastă nu-l iartă de tot şi îl somează să-şi schimbe ploverul pe care îl poartă de patru zile.
Dar noi ştim că asta este în spiritul general al filmului.
Alte două minute tânărul poliţist desenează pe o tablă schema de organizare a unui flagrant de doi bani şi apoi se rupe filmul cum se spune şi se porneşte să curgă distribuţia alte cinci minute nesfârşite.Aplauze ?
Poate doar dacă filmul ar fi clădit măcar pe o idee originală .
Cât este de originală este ideea filmului putem să ne dăm seama când aflăm că ea constă în aceea că poliţistul subaltern (Cristi ) nu este de acord cu poliţistul Comandant într-o problemă de serviciu .Ce idee şocantă,nu? De o şocantă banalitate, din păcate .
Alt palier şocant este furnizat de prestaţia actoricească .
Aproape toţi actorii lasă o impresie de deja vu .
Ei ne sunt intuitiv cunoscuţi pentru ca in viaţa lor de zi cu zi joacă în filmuleţele publicitare de la tele fără să-şi schimbe prea mult stilul şi maniera nici în acest lung metraj curios.
Este uşor frustrant să nu-l vedem şi în acest film şi pe d.Mimi Brănescu pe care pe de altăparte îl înţelegem acum de ce s-a cam lăsat de actorie şi s-a pus să producă scenarii şi romane.
Dacă la toate cele arătate mai sus mai adăugăm şi aspectul că aproape tot ce s-a scris despre acest film de către competenţii de meserie au fost numai elogii şi osanale, neîntrerupte de nici o perspectivă raţională, încă am fi departe de a epuiza elementele şocante ale peliculei d.Porumboiu .
Cine totuşi doreşte să vadă acest film până la sfârşit va reuşi aceasta cu efort minim doar într-un mediu plăcut şi alinător – cel mai bine acasă – pentru că la o sală de cinema oricât de convenabil şi răbdător ar fi cineva, nu va rezista mai mult de jumătate din timp .
Şi ar fi un şoc în plus .
*)Poliţist,adjectiv,regia Corneliu Porumboiu,Periscop Film 2009
)
Repere
- Cum să nu ştiu? Stau aici de patruzeci de ani .
- O doamnă mi-a spus că ar fi pe aproape .
- Chiar aproape nu dar într-un sfert de oră ajungeţi .
- Vă rog .
- Cel mai simplu ar fi să o luaţi pe la Şcola Libaneză .Ştiţi pe acolo ? Nu ? atunci mergeţi dumneavoastră drept înainte până la Restaurantul chinezesc şi pe urmă treceţi vis-a –vis spre Brutăria turcească unde faceţi la dreapta până la Biserica Anglicană .O ştiţi ?
- O,da .M-am pensionat de la Institutul Ceh care era prin zonă dar brutăria si restaurantul nu-mi spun nimic .
- Atunci ar fi mai direct să vă întoarceţi cincizeci de metri până la German Opthyk şi urmaţi direcţia până la Pizzeria Quatro Stagioni iar de aici mai ar fi numai doi paşi.Vă îndrumă oricine. Ce căutaţi de fapt ?
- Oh,o simplă marochinărie, domnule .
- Dar,scuze,nu aţi mai găsit nici o marochinărie până aici ? E plin oraşul .
- O,desigur,sunt foarte multe .Dar aici e singurul meşter care a reuşit să-mi repare montura încuietorii de la geanta mea preferată.Domnul Vali .
- Domul Vali ziceţi ? Păi îl ştiu .Nu-l mai găsiţi acolo.Nu-l mai găsiţi deloc .S-a prăpădit .
- O,nu mai spuneţi ! Ce rău îmi pare ! Şi prăvălia mai este ?
- Este,cum de nu, dar are alt profil.E un cabinet DentAmerica .
- Oh,aşa deci .Ce să fac acuma ? O să mă întorc acasă .Cât pot regreta ! Aş chema un taxi dar nici nu ştiu unde să-i spun să vină.
- Nimic mai simplu .Spuneţi să vină în Piaţa Spaniei şi să vă ia din faţă de la Boutique Ali .Îl ştiu toţi pentru că are deschis doar noaptea .
- Oh,cum să va mulţumesc ?
- Mi-a făcut plăcere.Bună seara !
- Bonsoir !
- O doamnă mi-a spus că ar fi pe aproape .
- Chiar aproape nu dar într-un sfert de oră ajungeţi .
- Vă rog .
- Cel mai simplu ar fi să o luaţi pe la Şcola Libaneză .Ştiţi pe acolo ? Nu ? atunci mergeţi dumneavoastră drept înainte până la Restaurantul chinezesc şi pe urmă treceţi vis-a –vis spre Brutăria turcească unde faceţi la dreapta până la Biserica Anglicană .O ştiţi ?
- O,da .M-am pensionat de la Institutul Ceh care era prin zonă dar brutăria si restaurantul nu-mi spun nimic .
- Atunci ar fi mai direct să vă întoarceţi cincizeci de metri până la German Opthyk şi urmaţi direcţia până la Pizzeria Quatro Stagioni iar de aici mai ar fi numai doi paşi.Vă îndrumă oricine. Ce căutaţi de fapt ?
- Oh,o simplă marochinărie, domnule .
- Dar,scuze,nu aţi mai găsit nici o marochinărie până aici ? E plin oraşul .
- O,desigur,sunt foarte multe .Dar aici e singurul meşter care a reuşit să-mi repare montura încuietorii de la geanta mea preferată.Domnul Vali .
- Domul Vali ziceţi ? Păi îl ştiu .Nu-l mai găsiţi acolo.Nu-l mai găsiţi deloc .S-a prăpădit .
- O,nu mai spuneţi ! Ce rău îmi pare ! Şi prăvălia mai este ?
- Este,cum de nu, dar are alt profil.E un cabinet DentAmerica .
- Oh,aşa deci .Ce să fac acuma ? O să mă întorc acasă .Cât pot regreta ! Aş chema un taxi dar nici nu ştiu unde să-i spun să vină.
- Nimic mai simplu .Spuneţi să vină în Piaţa Spaniei şi să vă ia din faţă de la Boutique Ali .Îl ştiu toţi pentru că are deschis doar noaptea .
- Oh,cum să va mulţumesc ?
- Mi-a făcut plăcere.Bună seara !
- Bonsoir !
SUPLEANTUL
Ce îl poate face pe un cititor obişnuit să ia în seamă o carte ca aceasta, atunci când se afla sub o cascadă de titluri scrise de autori care mai de care ? Poate interesul pentru un subiect anunţat,poate curiozitatea asupra evoluţiei unui scriitor inegal şi dromoman,poate condiţiile ciudate în care a fost comandat şi publicat acest roman cu ziar în coadă.Cel mai sigur ar fi,totuşi, motivul nostalgic.
Petru Popescu a rupt în vremea celor mai tineri ani ai tinerilor de atunci .Marin Preda primise cadou Editura Cartea Româneasca şi publica Viaţa ca o pradă . Ana Blandiana era frumoasă şi sofisticată ,apăruse - ca un tăuraş rupând gardul - Adrian Păunescu iar Nichita,Fănuş,Ioan Alexandru şi Baltag se plimbau pe strada consacraţilor şi nu se mai se salutau cu oricine.
Aceşti splendizi băieţi cu aerul lor infatuat nu mai treceau nici pe la tutungeria din coasta Hotel Lido pe care o ţinea singurul debitant din Bucureşti care dădea ţigari pe datorie artistilor ,Dl.Nicu Pârlea.Dumnezeu sa-l ierte ca multe pomeni şi-a făcut.
Acum dumnealor publicau pagini întregi în Gazeta literară,plachete de poezii groase cât o ciocolată - una la doi ani şi fumau Papastratos de la magazinul Comaliment de pe Bulevard.
De la Uniune pleca Demostene Botez şi se aşeza iarăşi pentru vreo cinci ani Zaharia Stancu cel care îi ţinea pe condeieri în şedinte dese şi târzii.De la şedinţele astea oamenii noştri plecau pe bisericuţe şi specii literare, în grupuri ,direct la Grădina Bufet care se numea atunci Restaurant Doina .Intre toţi se detaşa statura lui Ion Sofia Manolescu ,spilcuit,sobru şi cu un aer impunator care se propaga greu însă, de la înalţimea sa de copilaş de clasa întâi.
În revista Secolul XX apărea Love Story şi unui poet liceean care scria versuri frumoase cu rimă,simple şi luminoase – Mircea Dinescu – i se publica volumul Invocaţie nimănui.
Erau deja semne de relaxare ideologică dar puţine, bine controlate şi cenzura avea o foarfecă ascuţită ca briciul .Orăşenii luau micul dejun cu marmeladă pe pâine sau treceau peste el iar la ţară colectivizarea elibera braţe de muncă pentru industria orşelor şi minţi tinere pentru Universităţi.
Publicarea romanului Prins a facut multe valuri atunci.Petru Popescu scria altfel decat era stilul admis şi pe deasupra era un tip prezentabil ,deştept şi direct.Scandalurile de plagiat legate de nişte scriituri ale lui Barbu ,cancanurile amoroase din lumea artistică ori vremea rea nu au reuşit să acopere vâlvătaia acestui succes.Pălălaia s-a mai potolit când Lucian Pintilie a montat la Bulandra Revizorul lui Gogol.La primele spectacole a fost sold-out .Nu s-a putut intra decât pe furiş ori cu forţa,la urmă.După cinci reprezentaţii se găseau bilete dar spectacolul era scos definitiv din program.Şi scos a rămas iar regisorul,ambalat,săpunit şi lăsat să se duca pe pustii să monteze pe acolo.Pe bună dreptate,pentru că nu se mai aştepta nimeni după Reconstituirea să o facă iarăşi de oaie.
Dar Petru Popescu,scria repede,era harnic şi a scos rapid alte doua texte de roman care nu au mai stârnit vâlvătaia lui Prins dar au intreţinut bine atmosfera fierbinte din jurul prozatorului.
Acestea sunt numai o parte dintre motivele care pot determina pe cineva să citească ultima carte a d.Popescu.Tinerii cei tineri care s-au lăsat prinşi atunci de acel prim roman al omului nostru sunt acum sexagenari ca şi autorul şi au un motiv in plus să se întâlnescă într-o lectură,după ani, ca la o agapă colegială, în speranţa ca măcar el să fi ramas la fel de tânăr cum l-au cunoscut.
Altfel,cartea nici prea lungă nici prea scurtă,se citeşte uşor ,are o epică restrânsă şi dezvoltă agreabil cunoscutele atitudini cavalereşti ale scriitorului faţă de Patrie şi Femeie.Pe care le lasă ,totuşi, baltă urmărind un destin de emigrant pe care şi-l justifică în câteva rânduri explicit dar cam insistent.
Concluzia ar fi că ultima carte a d.Petru Popescu poate fi citită sau nu fără nici o pierdere importantă.
*)Petru Popescu,Supleantul,Edit.Curtea Veche,2009
Marcheting*
Vă salut şi bună dimineaţa ,ăăăm...,bine aţi venit la Plaja Pelicanul ,ăăăm....sunt Digei Toto Bălăcescu gazda voastră din acest sezon la postul de radio Pelican,ăăăm...începem deocamdată cu un anunţ ,ăăăm... a fost adusă la noi o fetiţă pierdută ca la trei anişori ,ea nu ştie cum o cheamă dar ţine în guriţă o suzetă pe care scrie Sorana ,ăăăm ...mămica ei este aşteptată să o ia de la noi,ăăăm... şi acum ,muzică pentru toată plaja, interpretată de Umek.
Difuzoarele se pornesc din toate părţile cu o furie prospătă .Plaja este arhiplină .Trebuie să ai grijă pe unde calci .Soarele arde atroce . Printre pieile goale ameţite de căldură şi de răgetele din boxe circulă micul dejun de sezon.Un tip atletic şi bine bronzat poartă o cutie cu porumb fiert şi provoacă onor clientela :
- Porumbielu de la Gică ,vi-l aduc la păturică .
Cavalerii află că fetele care îi însoţesc astăzi nu poftesc porumb.Dar să mergă în apă ar dori ? Nici . Pleacă ei atunci ,unul câte unul, să se scalde lăsând fetele cu ale lor şi se aruncă în valurile verzui .
Întrerupem muzica pentru câteva clipe să vă anunţăm că astăseară în staţiune vine mult aşteptatul spectacol ,ăăăm... Artiştii pe val ,susţinut de extraordinara trupă a companiei Pantazio, ăăăm...care prezintă unii dintre cei mai mari actori şi cântăreţi în frunte cu diva internaţională Ramona Băbescu, ăăăm ...rezervaţi-vă din timp biletele ,ăăăm... şi acum iarăşi muzică .
Câtă vreme băieţii sunt în apă damele au mai vorbit una-alta dar se pregătesc să se plictisească.Unul câte unul apar şi ei şi trage fiecare la a lui.
- Nu mai veneai ?Stau ,aici ,singură .Vezi că mă uzi.Cum e apa ?
- Super; s-a băgat apă caldă pe litoral.De ce nu ai venit ?
- Lasă,mai încolo .Acuma dă-mă pe spate cu cremă.
Printre trupurile goale păşind ca pe sârmă un puştan iute oferă din toţi plămânii borcane cu nomol original.
- Nu vrei să te dau mai bine cu nămol d’ăsta original ? mustăceşte dumnealui dar este clar că nu merită răspuns .
Muzica se calmează un pic numai cât să anunţe DJ Toto încă odată fetiţa pierdută şi porneşte iar să urle.De lângă stâlpii pe care sunt agăţate boxele a zburat tot nisipul şi până şi căţeii evită locul .
Bărbaţii suportă greu soarele şi invită fetele pe terasă la suc, fără nici un spor .
Pleacă singuri să le aducă la cerceaf dacă e mai bine aşa şi rămân acolo să bea bere la umbră.
Muzica se mai domoleşte ca să anunţe DJ Toto ceva incredibil şi anume că pentru revendicarea fetiţei găsite s-au prezentat două mame diferite .
Căldură mare,muzică tare,înghesuială : se mai zăpăceşte omul.
Bărbaţii se repliază iarăşi pe rând lângă partenere cu un suc ori o îngheţată pe care le prezintă ca scuză pentru cât au lipsit .
- Ţi-ai luat ziar ,mami ? Ce mai scrie ?
- L-am luat pentru tine,de unde să ştiu ? Ia,ce zice ?
Barul Pelicanul,ăăăm...vă invită la un interesant concurs de băut bere .Se acceptă numai zece participanţi ,ăăăm.... iar învigătorul câştigă un bilet la spectacolul Artiştii pe val de astăseară ,ăăăm...concurenţii trebuie să vină cu două beri cumpărate de la bar până la ora unsprezece ăăăm...când se dă startul .Şi acum ,muzică .
- Hai,că mă duc şi eu ,da ?
- Ei,na ! Stai şi citeşte ziarul .
- Bine .Ia uite şi aici un concurs .Aha,aha ! Zice că Editura Rumanitas face concurs de recenzii pentru cărţile pe care nu le poate vinde.Dă şi premii dar nu spune de ce fel.
- Nu cumva de bere ? Ia lasă şi dă-mă cu cremă .
- Dar în apă nu te bagi ?
- Nu .
- Atunci te bag eu .
............
- Nu,nu,lasă-mă jos,nu vreau ...
La staţia radio se anunţă că a mai fost adusă o fetiţă gasită şi ca s-a aplanat conflictul dintre cele două mame precum şi ca la concursul de bere s-au prezentat numai doi participanţi dar până vin şi ceilalţi opt va cânta pentru toată lumea Lady Gaga .
*Stiinta Marketingului este cu totul altceva desi principiile de baza sunt aceleasi ori foarte asemanatoare.
Ancheta
- Intră !
- Şefu,m-aţi chemat .Ordonaţi !
- Preda,ce zbieri aşa ? Uf ce mă doare capul . Ce e mă ,cu ăia ?
- Bătaie pă stradă .Le-am dat să scrie .Ea a venit cu avocatu .
- Frun martor ai ?Aoleo,capul !
- Este şi martor .Şefu ,luarăţi şi dumneavoastră freo pastilă, ceva ?
- Fă-i să cadă la pace.Dacă nu vor – ştii,la tribunal .Nu iau eu hapuri . Spune-i lu' Marcela să vină cu două cafele .Hai.Să nu trânteşti uşa .Ce mă doare ,domne !
- Am înţeles .Să trăiţi !Două mari .
..................
- Scriserăţi,gata ? Domnu' avocat ,v-am rugat scurt,da ? Veniţi pe rând la mine în birou cu declaraţia .Hai mata primul .
........
- Ia loc ,dă foaia să văd ce ai scris .Aşa . Subsemnatul Petre Talpă , daţi-mi buletinul ,aşa ,născut ,aşa,fiul lui aşa şi aşa, de profesie brancardier la Spitalul de Oase, declar că în ziua de ,aşa, în timp ce mă întorceam de la depozit unde fusesem să iau o pungă de adeziv,aşa,pe trecerea de pietoni de la Timonierului cu strada Frumoasă am fost lovit de un Q 5 negru cu numărul ,aşa,de către o femeie care vorbea la telefon .Punga de adeziv s-a spart,piciorul meu a troznit şi m-a aruncat pe asfalt.Când am dat să mă ridic, din maşină s-a dat jos o femeie cu un retevei în mână şi care vorbea la telefon cu mâna cealantă.Când m-a văzut pă jos,s-a speriat şi a leşinat iar reteveiul şi telefonul i-a căzut din mână şi nu s-a mai găsit după aia.Eu văzând care e treaba,m-am ridicat cum am putut şi împreună cu un boschetar care bea pe acolo,unu Gică ,care mătură prin faţă pe la buticul lu coana Speranţa,am târât femeia mai la umbră lângă un tomberon şi pentru că nu se scula am cumpărat de la butic o sticlă de apă şi am stropit-o niţel.Dacă am văzut că nu merge i-am desfăcut niţel bluza să ia aer şi i-am dat uşor două palme care după aia s-a trezit şi a întrebat că unde sunt şi când a văzut a început să mă drăcuie şi să mă facă nenorocitule şi că cine i-a luat telefonul.Faţă de acestea eu declar că cucoana este vinovată că m-a călcat pe dreptul meu de trecere rupându-mi piciorul care o să stau cu el in gips doua luni şi nu mai pot munci .Rog organele să facă dreptate şi mai vreau să recunosc sub jurământ ca nu ştiu ce şi-a făcut ea cu telefonul ,dacă e cazul merg şi la detectorul de minciuni...Bine,semnaţi aici,vă duceţi şi staţi în sală ,o să vă chem mai încolo.Să vină şi doamna !
.......
- Luaţi loc ! Domnu avocat ,staţi acolo .
Ia să vedem ce aţi scris .Da...
- Domnule inspector ,întâmpinarea este redactată de către mine în strictă conformitate cu adevărul şi declaraţiile clientei mele .Poftiţi cartea mea de vizită .
- Bine,ia spuneţi doamnă !
- Pardon,eu mi-s fişioară .
- Ce ? Ce sunteţi ?
- Clienta mea doreşte să precizeze că nu e casătorită şi vă roagă,dacă se poate, să o apelaţi cu termenul domnişoară.
- Aşa ? Da,ia să vedem declaraţia .Subsemnata Carla Pruni ,buletinul ,va rog.Da ,e bun şi paşaportul .Staţi puţin că nu e bine.În acte scrie că vă numiţi Carolina Prună .Ce e asta ,domnu avocat ?
- Scuze,domnişoara este mai bine cunoscută pe numele dânsei de artistă.Carla Pruni,nu aţi auzit de dânsa ?E persoană publică .
- Şi ce dacă? O să modificaţi la urmă că altfel tot ce aţi scris nu e valabil.Aşa .Născută,la data de ,aşa,la Cahul,Republica Moldova,cu reşedinţa în,aşa,strada ,aşa .Ce căutaţi dumneavoastră la şapte dimineaţa pe strada Timonierului,duduie ?
- Ia tovarişce căutam iaca nica.Viniam di la o pretină undi am durmit toatî noapchia şî mirjiam la mini acasî ca sî mî culc.
- Bine,bine,vedem noi.Aşa .În dimineaţa zilei de,aşa,pe trecerea de pietoni de la ,aşa,fiind la volanul maşinii mele,mi-a sărit în faţă un individ beat care a început să-mi adreseze injurii şi semne obscene.Am oprit motorul maşinii ca să văd ce doreşte şi când m-am lămurit am pus mâna pe telefon să cer ajutor.dar individul m-a smuls din maşină mi-a luat telefonul,m-a lovit în cap, mi-a rupt hainele de pe mine şi m-a înjurat.După un timp m-am trezit din leşin,plină de vânătăi şi mirosind a urină lânga un coş de gunoi.Am constatat că î-mi lipsea telefonul care era o amintire de familie de o mie de euro şi din maşină crosa de golf a prietenului meu care deţine proprietatea maşinii.În urma acestei agresiuni am suferit diverse leziuni vizibile care mă opresc pentru cel puţin o lună să-mi exercit profesia de artistă pierzând anumite contracte şi programări.Vă rog dle.Comandant să nu scăpaţi din vedere nici aspectul moral şi demnitatea mea de persoană publică care au fost serios zdruncinate.
- Mda,semnaţi aici, duduie .
- Mersî ...
- Domnu avocat şi dumneavoastră aici.
- Desigur.Mulţumesc şi onorat să vă cunosc .
- Bine,staţi în sală,să vină şi martorul .Aşa,vă chem io .
..............
- Ia loc .Ia zi ,cum a fost ? Scriseşi ? dă-ncoa să văd .
- Subsemnatul Tufescu Georgian care mă cunoşte lumea din cartier de Gică ,data naşterii,domiciliul,şomer,aşa...,aşa mă aflam în dimineaţa zilei de azi în capu străzii Frumoasa că aveam intâlnire cu un coleg să ne căutăm ceva de muncă şi beam ceva dintr-o sticluţă de apă plată când a trecut pe acolo unu care i-am cerut o ţigare şi care nu mi-a dat dar m-a tratat cu înjurături şi vorbe de băi boschetarule.Pe când ne tot înjuram noi, apare o maşină mare şi neagră care el fiind atent la mine se sperie de ea şi scapă din mână o pungă de nisip care se sparge.Care lăsându-ma pe mine începe să o înjure pe fata de la volan care să dă jos să vadă ce e cu o bâtă mare în mâna.Ăsta când o vede pornită începe să se vaite de picior şi se apleacă .Doamna se apropie să vadă care treaba şi ăsta când îi vine bine se îndreaptă repede şi îi trage un lat de palmă drept in barbă de s-a auzit până la mine .La care fata cade drept în cur trăznită şi ciomagul sare într-o parte iar telefonul în alta.Atunci ăsta strigă la mine să vin încoa care am târât-o pe femeie pâna la tomberon şi ăla o înjura ca să să trezească că altfel se pişe pe ia .La care mi- dat bani sa iau de la buticul coanei Speranţa o sticlă de apă .La care când m-am întors fata se trezise şi zicea că unde se află şi era udă toată iar ala o înjura de chiuşaptele măsii .Care după asta nu a vrut să bea din apă,coana Speranţa nu a vrut nici ea să-mi dea banii pe ea şi atunci am vărsat-o pe jos.Atunci a venit organele care ne-a luat pă toţi dar pă mine degeaba pentru că nu ştiu nimica de telefonul femeii, nici nu l-am văzut.Asta mi-e crucea şi declaraţia .
- Bine ,semnează şi marş în sală .
......
- Ordonaţi Şefu ! Vă mai doare ?
- De-asta –ţi pasă ţie ,mă ? I-ai împăcat ?
- Nu vrea nimeni .Nu încercaţi şi dumneavoastră ?
- N-am voie să mă bag.Auzi,dar a lovit- o rău pe Carla ?
- Nu prea,dar de unde o ştiţi , şefu ?
- Mă , aici eu întreb .Clar ?
- Da,Şefu !
- Dacă nu vor trimite-i la tribunal.Şi să vină Marcela cu o cafea.Hai,marş .
Să nu trânteşti uşa !
- Şefu,m-aţi chemat .Ordonaţi !
- Preda,ce zbieri aşa ? Uf ce mă doare capul . Ce e mă ,cu ăia ?
- Bătaie pă stradă .Le-am dat să scrie .Ea a venit cu avocatu .
- Frun martor ai ?Aoleo,capul !
- Este şi martor .Şefu ,luarăţi şi dumneavoastră freo pastilă, ceva ?
- Fă-i să cadă la pace.Dacă nu vor – ştii,la tribunal .Nu iau eu hapuri . Spune-i lu' Marcela să vină cu două cafele .Hai.Să nu trânteşti uşa .Ce mă doare ,domne !
- Am înţeles .Să trăiţi !Două mari .
..................
- Scriserăţi,gata ? Domnu' avocat ,v-am rugat scurt,da ? Veniţi pe rând la mine în birou cu declaraţia .Hai mata primul .
........
- Ia loc ,dă foaia să văd ce ai scris .Aşa . Subsemnatul Petre Talpă , daţi-mi buletinul ,aşa ,născut ,aşa,fiul lui aşa şi aşa, de profesie brancardier la Spitalul de Oase, declar că în ziua de ,aşa, în timp ce mă întorceam de la depozit unde fusesem să iau o pungă de adeziv,aşa,pe trecerea de pietoni de la Timonierului cu strada Frumoasă am fost lovit de un Q 5 negru cu numărul ,aşa,de către o femeie care vorbea la telefon .Punga de adeziv s-a spart,piciorul meu a troznit şi m-a aruncat pe asfalt.Când am dat să mă ridic, din maşină s-a dat jos o femeie cu un retevei în mână şi care vorbea la telefon cu mâna cealantă.Când m-a văzut pă jos,s-a speriat şi a leşinat iar reteveiul şi telefonul i-a căzut din mână şi nu s-a mai găsit după aia.Eu văzând care e treaba,m-am ridicat cum am putut şi împreună cu un boschetar care bea pe acolo,unu Gică ,care mătură prin faţă pe la buticul lu coana Speranţa,am târât femeia mai la umbră lângă un tomberon şi pentru că nu se scula am cumpărat de la butic o sticlă de apă şi am stropit-o niţel.Dacă am văzut că nu merge i-am desfăcut niţel bluza să ia aer şi i-am dat uşor două palme care după aia s-a trezit şi a întrebat că unde sunt şi când a văzut a început să mă drăcuie şi să mă facă nenorocitule şi că cine i-a luat telefonul.Faţă de acestea eu declar că cucoana este vinovată că m-a călcat pe dreptul meu de trecere rupându-mi piciorul care o să stau cu el in gips doua luni şi nu mai pot munci .Rog organele să facă dreptate şi mai vreau să recunosc sub jurământ ca nu ştiu ce şi-a făcut ea cu telefonul ,dacă e cazul merg şi la detectorul de minciuni...Bine,semnaţi aici,vă duceţi şi staţi în sală ,o să vă chem mai încolo.Să vină şi doamna !
.......
- Luaţi loc ! Domnu avocat ,staţi acolo .
Ia să vedem ce aţi scris .Da...
- Domnule inspector ,întâmpinarea este redactată de către mine în strictă conformitate cu adevărul şi declaraţiile clientei mele .Poftiţi cartea mea de vizită .
- Bine,ia spuneţi doamnă !
- Pardon,eu mi-s fişioară .
- Ce ? Ce sunteţi ?
- Clienta mea doreşte să precizeze că nu e casătorită şi vă roagă,dacă se poate, să o apelaţi cu termenul domnişoară.
- Aşa ? Da,ia să vedem declaraţia .Subsemnata Carla Pruni ,buletinul ,va rog.Da ,e bun şi paşaportul .Staţi puţin că nu e bine.În acte scrie că vă numiţi Carolina Prună .Ce e asta ,domnu avocat ?
- Scuze,domnişoara este mai bine cunoscută pe numele dânsei de artistă.Carla Pruni,nu aţi auzit de dânsa ?E persoană publică .
- Şi ce dacă? O să modificaţi la urmă că altfel tot ce aţi scris nu e valabil.Aşa .Născută,la data de ,aşa,la Cahul,Republica Moldova,cu reşedinţa în,aşa,strada ,aşa .Ce căutaţi dumneavoastră la şapte dimineaţa pe strada Timonierului,duduie ?
- Ia tovarişce căutam iaca nica.Viniam di la o pretină undi am durmit toatî noapchia şî mirjiam la mini acasî ca sî mî culc.
- Bine,bine,vedem noi.Aşa .În dimineaţa zilei de,aşa,pe trecerea de pietoni de la ,aşa,fiind la volanul maşinii mele,mi-a sărit în faţă un individ beat care a început să-mi adreseze injurii şi semne obscene.Am oprit motorul maşinii ca să văd ce doreşte şi când m-am lămurit am pus mâna pe telefon să cer ajutor.dar individul m-a smuls din maşină mi-a luat telefonul,m-a lovit în cap, mi-a rupt hainele de pe mine şi m-a înjurat.După un timp m-am trezit din leşin,plină de vânătăi şi mirosind a urină lânga un coş de gunoi.Am constatat că î-mi lipsea telefonul care era o amintire de familie de o mie de euro şi din maşină crosa de golf a prietenului meu care deţine proprietatea maşinii.În urma acestei agresiuni am suferit diverse leziuni vizibile care mă opresc pentru cel puţin o lună să-mi exercit profesia de artistă pierzând anumite contracte şi programări.Vă rog dle.Comandant să nu scăpaţi din vedere nici aspectul moral şi demnitatea mea de persoană publică care au fost serios zdruncinate.
- Mda,semnaţi aici, duduie .
- Mersî ...
- Domnu avocat şi dumneavoastră aici.
- Desigur.Mulţumesc şi onorat să vă cunosc .
- Bine,staţi în sală,să vină şi martorul .Aşa,vă chem io .
..............
- Ia loc .Ia zi ,cum a fost ? Scriseşi ? dă-ncoa să văd .
- Subsemnatul Tufescu Georgian care mă cunoşte lumea din cartier de Gică ,data naşterii,domiciliul,şomer,aşa...,aşa mă aflam în dimineaţa zilei de azi în capu străzii Frumoasa că aveam intâlnire cu un coleg să ne căutăm ceva de muncă şi beam ceva dintr-o sticluţă de apă plată când a trecut pe acolo unu care i-am cerut o ţigare şi care nu mi-a dat dar m-a tratat cu înjurături şi vorbe de băi boschetarule.Pe când ne tot înjuram noi, apare o maşină mare şi neagră care el fiind atent la mine se sperie de ea şi scapă din mână o pungă de nisip care se sparge.Care lăsându-ma pe mine începe să o înjure pe fata de la volan care să dă jos să vadă ce e cu o bâtă mare în mâna.Ăsta când o vede pornită începe să se vaite de picior şi se apleacă .Doamna se apropie să vadă care treaba şi ăsta când îi vine bine se îndreaptă repede şi îi trage un lat de palmă drept in barbă de s-a auzit până la mine .La care fata cade drept în cur trăznită şi ciomagul sare într-o parte iar telefonul în alta.Atunci ăsta strigă la mine să vin încoa care am târât-o pe femeie pâna la tomberon şi ăla o înjura ca să să trezească că altfel se pişe pe ia .La care mi- dat bani sa iau de la buticul coanei Speranţa o sticlă de apă .La care când m-am întors fata se trezise şi zicea că unde se află şi era udă toată iar ala o înjura de chiuşaptele măsii .Care după asta nu a vrut să bea din apă,coana Speranţa nu a vrut nici ea să-mi dea banii pe ea şi atunci am vărsat-o pe jos.Atunci a venit organele care ne-a luat pă toţi dar pă mine degeaba pentru că nu ştiu nimica de telefonul femeii, nici nu l-am văzut.Asta mi-e crucea şi declaraţia .
- Bine ,semnează şi marş în sală .
......
- Ordonaţi Şefu ! Vă mai doare ?
- De-asta –ţi pasă ţie ,mă ? I-ai împăcat ?
- Nu vrea nimeni .Nu încercaţi şi dumneavoastră ?
- N-am voie să mă bag.Auzi,dar a lovit- o rău pe Carla ?
- Nu prea,dar de unde o ştiţi , şefu ?
- Mă , aici eu întreb .Clar ?
- Da,Şefu !
- Dacă nu vor trimite-i la tribunal.Şi să vină Marcela cu o cafea.Hai,marş .
Să nu trânteşti uşa !
AC
Birourile nu mai sunt ce au fost odată .
Se zice ca un birou modern este cât o hală dar de fapt aduce mai mult a stadion.
Dupa trebuinţă el poate fi cât un teren de ping-pong sau volei dar de obicei are întinderea unuia de dublu - tenis .
Sunt şi birouri cât un stadion de fotbal ,dar mai puţine.
Faţă de stadion un astfel de birou are avantajul ca este permanent acoperit şi nu te plouă , însă are şi un cusur – nu se pot deschide ferestrele iar în caz de doamnefereşte nu se poate nici geamul sparge.
Mai totdeauna intr-un birou modern lucrătorii sunt instalaţi după nişte module cu aspect de iesle risipite pe toata suprafaţa jocului ,după inspiraţie.
Când se dă afară se scoate un număr de iesle iar când se mai face câte o angajare -două ,se mai bagă .
Ceva mai complicat este când se petrec restrângeri şi sunt comasate doua birouri ori mai multe .Atunci spaţiul se micşorează , aerul se rarefiază iar nervii explodează.
Nu se mai poate respira şi toată lumea năduşeşte.
Recursul la deodorante şi parfumuri încurcă mai rău şi zăpăceşte pe angajaţi.
Pentru rezolvarea acestor drame s-a inventat ventilaţia artificiala dar mai ales aerul condiţionat .
Sau AC-ul ,mai pe scurt .
Teribila descoperire a produs efecte la fel de teribile şi altele greu de anticipat.
Fapt este că societatea s-a împărţit în două tabere – pro şi anti .
Pe lângă acestea mai este - ca în toate situaţiile şi tabăra oportuniştilor care-şi schimbă opinia după cum le e lor frig ori cald.
Nici nu a intrat bine dra.Marianti că a şi început să miorlăie .
- Cum dracu staţi în frigul ăsta ?Doamneiartă-mă ,până diseară vă cară pe toţi la spital .
- Iar ai toane, Pupi ?De ce vii, tu, dezbrăcată la muncă ? Ia pune-ţi ca noi ţoale office, să vezi ce transpiri.Dacă ai şi lucra ceva, nici nu ţi-ar mai păsa .
- Doamna Felea eu de ieri nu mai vorbesc cu dumneavoastră,v-am anunţat .Iar din decembrie când vă scoate la pensie nici atât.Pe lângă asta ...
- Pe lângă asta ,mamă -se uită peste ochelari la ea dna.Felea – nu mai umbla cu toate alea pe afara că răceşti la plămâni .Şi rămân şi băieţii aştia cu gâtul strâmb după tine. Ia uite-l pe Bubu !
Toţi bărbaţii din birou ,brusc, încep să bată în taste cu ochii lipiţi de monitoare .
- Doamna Felea,în primul rând, vă anunţ că eu de astazi nu mai vorbesc cu dumneavoastră.În al doilea rând,în calitatea mea de piar,cred că ştiu mai bine care sunt rigorile ţinutei pe joburi .În al treilea rând ,domnu Spânu ,nu l-aţi văzut pe şefu ? că m-a luat dracu de când îl caut .Doamneiarta-mă .
- Bine ,mamă ! Să nu mai vorbeşti cu mine .Pa, şi să-mi scrii.Dar vezi ca Bubu – pardon ,domnul Spânu - nu e nevasta lui şefu să ştie pe unde umblă şi cu cine .
- Doamnă,de cate ori v-am rugat să nu-mi mai ziceţi Bubu,că nu sunt pudelul dumneavoastră . Şi domnişoara Marianti are dreptate,e al dracu de frig aici .
- Bubule ,eu nu ţi-am spus că eşti pudelul meu ci că eşti pudelul ştii tu al cui .Las-o aşa .
Domnişoara PR ,Marianti Copeică iese aferată.
Pentru un timp se lasă o linişte caldă peste susurul AC-ului,zdranganitul sertarelor de metal şi ţârîitul telefoanelor.
Până se dă uşa de perete .
- Ce e domne aici la voi ? Baie de aburi,mofete,saună ? Spânu ,de ce nu merge aerul ?
- Şefu eu am spus că e prea cald .Dar nu e toată lumea de acord .
- Ce acord ? Sunt reguli.Nici un acord .Aerul sa nu fie mai sus de 21 de grade ,permanent.Spânule,răspunzi cu capul.Nu mai merge aşa .A...şi mi-a văzut cineva piarul ? ...Unde dracu umblă fata asta când ai mai mare nevoie de ea ? Spânule închide bine uşa .
Iese şi şeful,butonându- şi telefonul.
- Bubule,lasă mamă că o închid eu .Tot mă duc până la resurse .Tu bagă frig pe ţeavă că e şeful înfierbântat !
- Doamna Felea,v-am rugat să-mi spuneti Bogdan .
- Scuză-mă ,Bubule, am uitat .
Pe urmă se adună iar liniştea în marele birou unde unii lucrează în cămaşă alţii tremură şi sunt vineţi de frig iar ceilalţi au alte griji şi bucurii .
Când amploaiaţii pleacă de la birou disputa AC se mută in automobil ,la cinema ,la birt sau direct acasă cu scenarii doar uşor adaptate .
Până vine binecuvântata iarnă iar populaţia îşi găseşte alte pricini de harţă .
Nică
- Ba , o iei !
- Dar vreau şi eu să ma joooc ! Nu pot cu ea .
- Ba, poţi .Şi ea vrea să se joace .E sora ta .Cat ,adu-ţi păpuşica !
- Dar ea nu joacă fotbal că e mică .
- Nu mai e mică .Are doi ani .Şi e sora ta .Cine se ruga de mine să-i fac o surioara ? Nu tu ?
De afară se aude larmă .Băiatul sare pe canapea şi se uită pe geam .
- Hai ,mami,că au ieşit băieţii .Nu o mai găti atâta .
- Gata .Nic ,sa fim înţeleşi .Ai grijă de ea .Nu-i dai drumul de mânuţă .Vezi sa nu piardă păpuşa.Mai bine ţine tu şi păpuşa .
- Maaami !
- Am încredere în tine .Acum ai cinci ani ,nu mai eşti bebeluş .Să le spui copiilor să nu-ţi mai zică Nică .Pe tine te cheamă Nicholas sau Nic .Bine ?
- Biiine .Hai ,Cati .
- Nu-i mai spune Cati .Pe ea o cheama Catherine sau Cat .Gata,la joacă !Vezi că mă uit de la balcon .
Balconul este la etajul doi al unuia dintre blocurile apărute doar într-un an pe un parc neglijat.Oficial se numesc blocurile ANL dar lumea le spune ALN.Adică a-le-nimănui .
Locatarii s-au mutat acolo doar în câteva zile de la recepţie şi dupâ trei luni copiii erau deja mai mulţi decât pensionarii din părculeţ.
Între blocuri este improvizat un parcking care pâna pe la cinci dupa masă funcţionează ca teren de fotbal şi de şotron pentru puştime .
- Hai, mă Nică, odată ! Du-o pe Cati la fete şi intră !
Într-o margine a parcării fetiţele sar peste un elastic sau printre nişte dungi de cretă .Hăinuţele le flutură şi ciripitul li se aude până în şosea .
- Lasă că joc aşa.Nu o duc la fete .
Puştii dau drumul la minge şi praful se ridică imediat .Numai ei ştiu din ce echipă fac parte pentru că aleargă toţi odată ca şi când ar vrea să prindă o mâţă .Este strategia lor obişnuită . Nic nu poate să fugă la fel pentru că o ţine pe soră-sa de mâna .În plus ea trage spre fetiţe şi îl încurcă . Încearcă să-i dea păpuşa dar ea o refuză categoric .Mingea alergată de ghemul de băieţaşi se mută împreună cu norul de praf de pe o latură pe alta a terenului .
În aceste circumstanţe Nic joacă la aşteptare ,aproape de margine ,cu păpuşa într-o mână şi cu sora lui agăţată de cealaltă mână strigând :
- Pasăăăă ,daţi mă pasăăă .
Se pare că nimeni nu-l aude şi nu-l vede ori nu vrea să-i dea .Totuşi el urmareşte ostilităţile şi se demarcă permanent cu surioara la ataş .
În balcoane au ieşit câteva mame şi vorbesc între ele trăgând cu ochiul spre copiii de jos.
Din întâmplare sau nu, deodată mingea scapă spre grupul băiat-fetiţă de pe extremă .Băiatul preia mingea cu precizie şi târând fetiţa după el înaintează eroic şi trage de la zece metri direct pe centrul porţii.
- Goool ! Bravo Nicăăăăă !
Atât echipierii cât şi inamicii sar pe el să-l felicite ca la tv.Praful se ridică pâna la etajul unu. În busculadă băiatul îşi scapă din mână sora care cade în funduleţ..Alertate de zbieretele băieţilor, fetiţele s-au oprit din ţopăit iar mamele s-au aplecat peste balcoane .
Intuind posibile complicaţii mama frăţiorilor decide :
- Nicholas ,gata cu joaca .Haideţi la masă că trebuie să vină şi tata .
- Maaamăăă ,te rog ,imploră băiatul.
- Tanti,mai lăsaţi-l puţin pe Nică ,vă rugăăăm, fac ceilalţi .
- Numai,e târziu .Nicholas ia păpuşa de pe jos şi să veniţi amândoi la duş .
Unul după altul copii se retrag iar terenul se umple treptat de maşinile celor care vin acasă de la muncă .
Soarele s-a dus în spatele blocului N iar pe balcoane au ramas doar ghivecele cu muşcate .
- Dar vreau şi eu să ma joooc ! Nu pot cu ea .
- Ba, poţi .Şi ea vrea să se joace .E sora ta .Cat ,adu-ţi păpuşica !
- Dar ea nu joacă fotbal că e mică .
- Nu mai e mică .Are doi ani .Şi e sora ta .Cine se ruga de mine să-i fac o surioara ? Nu tu ?
De afară se aude larmă .Băiatul sare pe canapea şi se uită pe geam .
- Hai ,mami,că au ieşit băieţii .Nu o mai găti atâta .
- Gata .Nic ,sa fim înţeleşi .Ai grijă de ea .Nu-i dai drumul de mânuţă .Vezi sa nu piardă păpuşa.Mai bine ţine tu şi păpuşa .
- Maaami !
- Am încredere în tine .Acum ai cinci ani ,nu mai eşti bebeluş .Să le spui copiilor să nu-ţi mai zică Nică .Pe tine te cheamă Nicholas sau Nic .Bine ?
- Biiine .Hai ,Cati .
- Nu-i mai spune Cati .Pe ea o cheama Catherine sau Cat .Gata,la joacă !Vezi că mă uit de la balcon .
Balconul este la etajul doi al unuia dintre blocurile apărute doar într-un an pe un parc neglijat.Oficial se numesc blocurile ANL dar lumea le spune ALN.Adică a-le-nimănui .
Locatarii s-au mutat acolo doar în câteva zile de la recepţie şi dupâ trei luni copiii erau deja mai mulţi decât pensionarii din părculeţ.
Între blocuri este improvizat un parcking care pâna pe la cinci dupa masă funcţionează ca teren de fotbal şi de şotron pentru puştime .
- Hai, mă Nică, odată ! Du-o pe Cati la fete şi intră !
Într-o margine a parcării fetiţele sar peste un elastic sau printre nişte dungi de cretă .Hăinuţele le flutură şi ciripitul li se aude până în şosea .
- Lasă că joc aşa.Nu o duc la fete .
Puştii dau drumul la minge şi praful se ridică imediat .Numai ei ştiu din ce echipă fac parte pentru că aleargă toţi odată ca şi când ar vrea să prindă o mâţă .Este strategia lor obişnuită . Nic nu poate să fugă la fel pentru că o ţine pe soră-sa de mâna .În plus ea trage spre fetiţe şi îl încurcă . Încearcă să-i dea păpuşa dar ea o refuză categoric .Mingea alergată de ghemul de băieţaşi se mută împreună cu norul de praf de pe o latură pe alta a terenului .
În aceste circumstanţe Nic joacă la aşteptare ,aproape de margine ,cu păpuşa într-o mână şi cu sora lui agăţată de cealaltă mână strigând :
- Pasăăăă ,daţi mă pasăăă .
Se pare că nimeni nu-l aude şi nu-l vede ori nu vrea să-i dea .Totuşi el urmareşte ostilităţile şi se demarcă permanent cu surioara la ataş .
În balcoane au ieşit câteva mame şi vorbesc între ele trăgând cu ochiul spre copiii de jos.
Din întâmplare sau nu, deodată mingea scapă spre grupul băiat-fetiţă de pe extremă .Băiatul preia mingea cu precizie şi târând fetiţa după el înaintează eroic şi trage de la zece metri direct pe centrul porţii.
- Goool ! Bravo Nicăăăăă !
Atât echipierii cât şi inamicii sar pe el să-l felicite ca la tv.Praful se ridică pâna la etajul unu. În busculadă băiatul îşi scapă din mână sora care cade în funduleţ..Alertate de zbieretele băieţilor, fetiţele s-au oprit din ţopăit iar mamele s-au aplecat peste balcoane .
Intuind posibile complicaţii mama frăţiorilor decide :
- Nicholas ,gata cu joaca .Haideţi la masă că trebuie să vină şi tata .
- Maaamăăă ,te rog ,imploră băiatul.
- Tanti,mai lăsaţi-l puţin pe Nică ,vă rugăăăm, fac ceilalţi .
- Numai,e târziu .Nicholas ia păpuşa de pe jos şi să veniţi amândoi la duş .
Unul după altul copii se retrag iar terenul se umple treptat de maşinile celor care vin acasă de la muncă .
Soarele s-a dus în spatele blocului N iar pe balcoane au ramas doar ghivecele cu muşcate .
Garofiţe sălbatice
Pentru
vecini şi trecători persoana cea mai marcantă din tot liceul este Nea Ilie .Nu prea îl bagă în seamă nimeni dar toată lumea îl cunoaşte .Puţini ştiu cine e directorul sau profesorul de matematici dar pe dumnealui îl ştiu toţi.
Vreo două luni era să fie mai populară doamna de sport despre care ziarele au dat nişte picanterii cu poze .A fost doar un foc de paie.Profesoara cea dragalaşă s-a mutat dar el a rămas.
Se spune că a intrat prima dată pe porţile şcolii când acesta era încă Lyceul de băeţi.
Unii afirmă că a început şcoala odată cu academicianul T.Alţii nu se îndoiesc de faptul că academicianul i-ar fi frate că prea seamană .S-a întâmplat doar că unul a ieşit din liceu ca sa se ocupe de istoria artei sau de arta istoriei iar celălalt a rămas ca să aibă grijă de liceu.
Tăcut,vioi cu ochi albaştri jucăuşi, mişună prin curte cu lopata şi mătura .
Dacă este întrebat ceva se opreşte din lucru şi răspunde zâmbind cu un gest care lămureşte situaţia.
Multe s-au schimbat în şcoală doar el a rămas la fel .
Are haine lucioase de atâta purtat ,aceleaşi iarna şi vara .Pe capul ras ţine un acoperământ care seamnă cu o cratiţă neagră fară torţi şi umblă încălţat cu nişte bocanci siniştri .
Când platoul liceului este animat de vreo adunare ori când fetele şi băieţii intră la ore Nea Ilie nu e de găsit .
După ce adunările se risipesc se iveşte şi el iar curtea şi toata grădina sunt ale sale.
Strânge, îndreaptă,pliveşte ,stropeşte,mătură şi spală ,tăcut ,iute,mulţumit şi senin .
După ce adunările se risipesc se iveşte şi el iar curtea şi toata grădina sunt ale sale.
Strânge, îndreaptă,pliveşte ,stropeşte,mătură şi spală ,tăcut ,iute,mulţumit şi senin .
Înainte să se ascundă din nou trece pe cărarea din faţa bustului lui Şuteu la care se uită complice .El ştie cum a lămurit stolurile de vrăbii din castani să nu-şi facă niciodata de cap pe ţeasta statuii.
Pe la jumătatea lunii mai ,dupa ce castanii nu mai au flori iar cele ale salcâmilor se trec,omul nostru nu se mai vede deloc .
Atunci dimprejurul statuii lui Şuteu ,dintr-o brazdă rotundă ţâşnesc coroanele franjurate ale garofiţelor sălbatice ale lui Nea Ilie .
E un covor răvăşit şi mişcător care opreşte trecătorii în loc contrariţi de mirosul care îi surpride ca o idee salvatoare .
Unii mai rămân puţin privind zidurile de căramida roşie ale cladirii sau comentează ceva cu persoana pe care o ţin de mână iar alţii se pun în mişcare cu lumina de pe faţă schimbată .
Undeva în cotlonul său trebuie ca zâmbeşte şi Nea Ilie .
Exhibiţii agreabile
Pe
podul de lânga Catedrală axul central e marcat cu pahare de plastic goale la distanţă de un cot.De pe margine lumea se uită la o duzină de adolescenţi care fac acrobaţii pe role , printre jaloanele improvizate .Nu se aplaudă pentru că nu e timp.Când unul îşi termină după câteva secunde numărul,intră altul cu scamatorii noi şi până să deschizi gura de mirare, îţi taie respiraţia o altă flamă pe role.
În piaţă un mire solemn îşi învârte mireasa albă ca un nor prin faţa unei camere video iar într-o margine doi băieţi cântă corect din Beatles .Porumbei ocupaţi cu de-ale lor se feresc greu din calea paşilor .
La Esplanadă se stă direct pe caldarâm .În partea dinspre Atelierul Brâncuşi un tânăr subţire ca o lance cântă Vivaldi într-o latură a cozii de un kilometru pentru Muzeu .Unii renunţă să mai intre şi se aşază pe pietre să asculte concertul de vioară.În cutia instrumentului se pun monezi galbene de doi şi de unu .
Partea amfiteatrului dinspre fântâna mecanică este mai populată şi trebuie puţină preocupare să găseşti două locuri .În vale se produc pe rând mimi,clowni,acrobţi ori jongleori care discută cu asistenţa pestriţă şi jovială ori selectează colaboratori pentru una sau alta dintre aiurelile lor.
Un mim cât o aşchie aruncă o minge imaginară în public şi urmează un şir lung de pase .Unii preiau cu mâinile, alţii fac stop pe piept ,lovesc cu capul ori driblează şi pierd balonul.
Un bărbos semiobez execută un corner către o damă brunetă care preia mingea... cu fundul .De aici ajunge la amfitrion care la rândul lui o şutează în crengile unui copac şi renunţă la ea.
Vreo zece inşi se ridică să plece şi mimul sare ca ars.
- Staţi aici ! Nu mişcă nimeni ! Unde plecaţi ? Vă arestez imediat ! Plecaţi la tele ? Frecători de telecomandă ce sunteţi !
Apoi către cei rămaşi :
- Voila ,cine iubeşte arta rămâne .Sunteţi curioşi să vedeţi ce urmează ? Şi eu !
Apoi deschide invers o umbrelă şi invită asistenţa să o umple .Monezile de doi şi de unu pornesc la vale.
Lângă Fântâna Stravinsky un grup masiv ascultă ce le spune în ruseşte la portavoce o cucoana falnică.Mai în spatele grupului câţiva bărbaţi cască ori fumează cu fereală .
La Staligrad urcă un contrabas uriaş .În urma lui se iveşte o femeie micuţă şi iute care trage după ea o scoşă de piaţă pe roţi.Îşi îndreaptă puţin baticul legat la spate ,extrage din sacoşă un microfon şi salută cu un zâmbet drăgălaş călătorii.
Bărbatul de la contrabas face un intro curat iar femeia atacă o şansonetă cu un glas dulce, uşor metalic şi vioi.
La Colonel Fabien concertul se încheie şi basistul porneşte cu urarile de bine prin vagon purtând in mână un portofel de monezi.
La Bellville banda ambulantă coboară în grabă nu înainte ca instrumentistul să o întrebe pe vocalistă :
- Fă Aurico şi acu ’ încotro o luăm ?
Bună întrebare !
podul de lânga Catedrală axul central e marcat cu pahare de plastic goale la distanţă de un cot.De pe margine lumea se uită la o duzină de adolescenţi care fac acrobaţii pe role , printre jaloanele improvizate .Nu se aplaudă pentru că nu e timp.Când unul îşi termină după câteva secunde numărul,intră altul cu scamatorii noi şi până să deschizi gura de mirare, îţi taie respiraţia o altă flamă pe role.
În piaţă un mire solemn îşi învârte mireasa albă ca un nor prin faţa unei camere video iar într-o margine doi băieţi cântă corect din Beatles .Porumbei ocupaţi cu de-ale lor se feresc greu din calea paşilor .
La Esplanadă se stă direct pe caldarâm .În partea dinspre Atelierul Brâncuşi un tânăr subţire ca o lance cântă Vivaldi într-o latură a cozii de un kilometru pentru Muzeu .Unii renunţă să mai intre şi se aşază pe pietre să asculte concertul de vioară.În cutia instrumentului se pun monezi galbene de doi şi de unu .
Partea amfiteatrului dinspre fântâna mecanică este mai populată şi trebuie puţină preocupare să găseşti două locuri .În vale se produc pe rând mimi,clowni,acrobţi ori jongleori care discută cu asistenţa pestriţă şi jovială ori selectează colaboratori pentru una sau alta dintre aiurelile lor.
Un mim cât o aşchie aruncă o minge imaginară în public şi urmează un şir lung de pase .Unii preiau cu mâinile, alţii fac stop pe piept ,lovesc cu capul ori driblează şi pierd balonul.
Un bărbos semiobez execută un corner către o damă brunetă care preia mingea... cu fundul .De aici ajunge la amfitrion care la rândul lui o şutează în crengile unui copac şi renunţă la ea.
Vreo zece inşi se ridică să plece şi mimul sare ca ars.
- Staţi aici ! Nu mişcă nimeni ! Unde plecaţi ? Vă arestez imediat ! Plecaţi la tele ? Frecători de telecomandă ce sunteţi !
Apoi către cei rămaşi :
- Voila ,cine iubeşte arta rămâne .Sunteţi curioşi să vedeţi ce urmează ? Şi eu !
Apoi deschide invers o umbrelă şi invită asistenţa să o umple .Monezile de doi şi de unu pornesc la vale.
Lângă Fântâna Stravinsky un grup masiv ascultă ce le spune în ruseşte la portavoce o cucoana falnică.Mai în spatele grupului câţiva bărbaţi cască ori fumează cu fereală .
La Staligrad urcă un contrabas uriaş .În urma lui se iveşte o femeie micuţă şi iute care trage după ea o scoşă de piaţă pe roţi.Îşi îndreaptă puţin baticul legat la spate ,extrage din sacoşă un microfon şi salută cu un zâmbet drăgălaş călătorii.
Bărbatul de la contrabas face un intro curat iar femeia atacă o şansonetă cu un glas dulce, uşor metalic şi vioi.
La Colonel Fabien concertul se încheie şi basistul porneşte cu urarile de bine prin vagon purtând in mână un portofel de monezi.
La Bellville banda ambulantă coboară în grabă nu înainte ca instrumentistul să o întrebe pe vocalistă :
- Fă Aurico şi acu ’ încotro o luăm ?
Bună întrebare !
Strănutul franţuzesc
E
ora unsprezece şi în tot vagonul sunt numai vreo cincisprezece călători .
La Blanche urcă o duduie cu un ciuf blond care i se iţeşte deasupra gulerului ridicat şi se plasează chiar în uşă.Stă cu mâinile înfipte în buzunarele macferlanului de scai lucios şi cu nasul în reverele săltate.Rămâne cu tălpile depărtate şi rezemată cu umărul de bară .
Ar vrea să fie discretă dar e greu în vagonul aproape gol.
La Clichy ,prin spate, suie un bebeluş în cărucior şi mămica lui .
Blonda rămâne mai departe lipită de uşă cu nasul în geam .Nu coboară dar nici pe scaun nu şade .
Aproape de Rome pare că se agită şi când vagonul opreşte şi se deschid uşile ţâşneşte afară ca un dop, face o piruetă pe peron, flutură o batistă albă şi înainte ca uşile să se trântească la loc sare iar în tren şi se aşază în acelaşi fel,cu nasul la geam.
Era evident că tânara călatoare nu se mai putea ţine şi s-a dat jos pentru două secunde să nu strănute în vagon.
La Monceau blondina zboară afară dintr-o săritură şi lansându-se într-un slalom frenetic printre călătorii din staţie ,iese la aer curat.
La Monceau blondina zboară afară dintr-o săritură şi lansându-se într-un slalom frenetic printre călătorii din staţie ,iese la aer curat.
Vopsitoria
O
afacere sigură nu e uşor de aflat .
Sunt ocupaţii şi meserii vechi de sute de ani care dispar într-un deceniu sau doar într-o săptamână .
Unde sunt manufacturile care făceau bice ,hamuri şi potcoave la scară mondială ? Dar cele de arcuri ,halebarde ,armuri şi scuturi ?
Depanatorii radio-tv care ţineau ateliere prospere pe Strasse au dat spaţiul unui cazinou şi acum sunt depanatori de fermoare ori precupeţi .
Acuma tremură fianţiştii de prin toate băncile lumii şi adoptă tot felul de soluţii să scape de necazuri .
Unii au rezolvat aruncându-se înaintea trenului ori pe geam ,dar astea sunt exagerări.
O meserie care a mers totdeauna bine este vopsitoria .
Omul a avut mereu ceva de vopsit .
Fibre vegetale şi animale , clădiri ,vehicole de toate felurile , trasee aeriene şi terestre ,animale vii,plante şi chiar simboluri abstracte .
Câteva decenii bune s- au purtat cu mare placere haine de piele .De atâta purtat se lua vopseaua de pe ele şi aşa au apărut vopsitoriile de haine de piele ca cipercile după ploaie .
Cam în aceeaşi perioadă mergea bine şi vopsitoria auto care lucra în tandem cu tinichigeria dar lucrurile s-au complicat şi aici în ultimii ani .
Decât să schimbi tabla şi să vopseşti o maşină buşită ,mai bine, cu banii ăia, cumperi două aproape noi .
Aşa că vopsitorii de rable şi de piele s-au orientat spre alte suprafeţe de mâzgălit .
O vreme a mers bine decorarea locuinţelor .
Scumpele de bănci când au mirosit că sunt unii care nu-şi permiteau un credit pentru o casă nouă, îi momeau cu un împrumut înrobitor pentru zugraveală .După achitarea lui, omul vedea că dacă avea răbdare şi mai punea ceva îşi lua apartament nou cu banii daţi .Ca să nu mai vorbim că la stingerea - dupa câtiva ani – a creditului pentru decorarea casei, zugrăveala e ponosită şi trebuie schimbată.
Pe acest motiv unii şi-au luat două pensule şi o bidinea şi impreună cu nevasta ori un prieten îşi văruiesc singuri pereţii .E distractiv şi ieftin iar berea pe care trebuia să o bea zugravul o bea clientul .
Vopsitoria însă nu a dispărut şi nu va dispărea . E ca balaurul policapitat ,dar mai drăguţă şi mai utilă .
Astfel a început multiplicarea saloanelor de vopsit .
Promisiunea este că dacă într- un astfel de salon intră o rablă ,după câteva ore bune de munci , iese o caroserie care îţi ia ochii iar la unii şi minţile .
Poate fi vorba de o procedură completă care recondiţionează toată caroseria sau numai părţi din ea .
Procedeele parţiale se pot referi la unghii care pot fi scurtate,lungite,îndreptate,polizate ,ascuţite .
Părul poate fi scurtat ,lungit ,ciufulit,încâlcit sau zburlit .
Buzele şi nasul pot fi micşorate ,mărite ,îndreptate ,strâmbate ori stoarse de acnee .
Sprâncenele ,mustăcioarele şi alte zone piloase pot fi defrişate parţial,defintiv sau pe veci .
Genele nu scapă nici ele prea uşor şi de obicei sunt transformate într-un fel de jaluzele care bălăngăne la fiecare clipit .
Pentru avarii mai serioase trebuie să se apeleze la un chirurg care este singurul în măsura ,deocamdată, să intervină pe alte organe cu funcţie estetică .
De-abia după aceste interventii structurale carcasa respectivă intră la vopsit .În toate culorile permise,interzise ori scandaloase .
Aici nu există limite decât în ceea ce priveşte rezistenţa în timp a lucrării .Care nu depaşeşte niciodată mai mult de două săptămâni pentru părţile piloase şi o săptămână pentru cele cornoase .
După aceea, mai poftiţi pe la noi .
Pentru sporirea duratei se poate aplica un poliş care umflă semnificativ
nota de plată .
Dar persoana care a beneficiat de asemenea servicii pare ca nouă şi nu se mai expune reevaluării prin programul rabla .
Preţul unei intervenţii de acest tip este confidenţial dar ne putem da seama de ordinul de mărime cunoscând cazuri notorii când o astfel de caroserie este întreţinută de câte doi sau chiar trei beneficiari ,în acelaşi timp .
Practic,nu se dau garantii ca la orice zugrăveală ,de exemplu .Dar specialiştii recomandă onor clientelei să se ferească de ploaie,vânt ,expunere la soare, lovituri , zgârâieturi şi lumină artificială puternică .
În aceste condiţii extreme ,lucrările de acest tip este posibil să nu reziste şi nimeni nu doreşte să fie învinuit că umblă cu cioara vopsită.
Sunt ocupaţii şi meserii vechi de sute de ani care dispar într-un deceniu sau doar într-o săptamână .
Unde sunt manufacturile care făceau bice ,hamuri şi potcoave la scară mondială ? Dar cele de arcuri ,halebarde ,armuri şi scuturi ?
Depanatorii radio-tv care ţineau ateliere prospere pe Strasse au dat spaţiul unui cazinou şi acum sunt depanatori de fermoare ori precupeţi .
Acuma tremură fianţiştii de prin toate băncile lumii şi adoptă tot felul de soluţii să scape de necazuri .
Unii au rezolvat aruncându-se înaintea trenului ori pe geam ,dar astea sunt exagerări.
O meserie care a mers totdeauna bine este vopsitoria .
Omul a avut mereu ceva de vopsit .
Fibre vegetale şi animale , clădiri ,vehicole de toate felurile , trasee aeriene şi terestre ,animale vii,plante şi chiar simboluri abstracte .
Câteva decenii bune s- au purtat cu mare placere haine de piele .De atâta purtat se lua vopseaua de pe ele şi aşa au apărut vopsitoriile de haine de piele ca cipercile după ploaie .
Cam în aceeaşi perioadă mergea bine şi vopsitoria auto care lucra în tandem cu tinichigeria dar lucrurile s-au complicat şi aici în ultimii ani .
Decât să schimbi tabla şi să vopseşti o maşină buşită ,mai bine, cu banii ăia, cumperi două aproape noi .
Aşa că vopsitorii de rable şi de piele s-au orientat spre alte suprafeţe de mâzgălit .
O vreme a mers bine decorarea locuinţelor .
Scumpele de bănci când au mirosit că sunt unii care nu-şi permiteau un credit pentru o casă nouă, îi momeau cu un împrumut înrobitor pentru zugraveală .După achitarea lui, omul vedea că dacă avea răbdare şi mai punea ceva îşi lua apartament nou cu banii daţi .Ca să nu mai vorbim că la stingerea - dupa câtiva ani – a creditului pentru decorarea casei, zugrăveala e ponosită şi trebuie schimbată.
Pe acest motiv unii şi-au luat două pensule şi o bidinea şi impreună cu nevasta ori un prieten îşi văruiesc singuri pereţii .E distractiv şi ieftin iar berea pe care trebuia să o bea zugravul o bea clientul .
Vopsitoria însă nu a dispărut şi nu va dispărea . E ca balaurul policapitat ,dar mai drăguţă şi mai utilă .
Astfel a început multiplicarea saloanelor de vopsit .
Promisiunea este că dacă într- un astfel de salon intră o rablă ,după câteva ore bune de munci , iese o caroserie care îţi ia ochii iar la unii şi minţile .
Poate fi vorba de o procedură completă care recondiţionează toată caroseria sau numai părţi din ea .
Procedeele parţiale se pot referi la unghii care pot fi scurtate,lungite,îndreptate,polizate ,ascuţite .
Părul poate fi scurtat ,lungit ,ciufulit,încâlcit sau zburlit .
Buzele şi nasul pot fi micşorate ,mărite ,îndreptate ,strâmbate ori stoarse de acnee .
Sprâncenele ,mustăcioarele şi alte zone piloase pot fi defrişate parţial,defintiv sau pe veci .
Genele nu scapă nici ele prea uşor şi de obicei sunt transformate într-un fel de jaluzele care bălăngăne la fiecare clipit .
Pentru avarii mai serioase trebuie să se apeleze la un chirurg care este singurul în măsura ,deocamdată, să intervină pe alte organe cu funcţie estetică .
De-abia după aceste interventii structurale carcasa respectivă intră la vopsit .În toate culorile permise,interzise ori scandaloase .
Aici nu există limite decât în ceea ce priveşte rezistenţa în timp a lucrării .Care nu depaşeşte niciodată mai mult de două săptămâni pentru părţile piloase şi o săptămână pentru cele cornoase .
După aceea, mai poftiţi pe la noi .
Pentru sporirea duratei se poate aplica un poliş care umflă semnificativ
nota de plată .
Dar persoana care a beneficiat de asemenea servicii pare ca nouă şi nu se mai expune reevaluării prin programul rabla .
Preţul unei intervenţii de acest tip este confidenţial dar ne putem da seama de ordinul de mărime cunoscând cazuri notorii când o astfel de caroserie este întreţinută de câte doi sau chiar trei beneficiari ,în acelaşi timp .
Practic,nu se dau garantii ca la orice zugrăveală ,de exemplu .Dar specialiştii recomandă onor clientelei să se ferească de ploaie,vânt ,expunere la soare, lovituri , zgârâieturi şi lumină artificială puternică .
În aceste condiţii extreme ,lucrările de acest tip este posibil să nu reziste şi nimeni nu doreşte să fie învinuit că umblă cu cioara vopsită.
Când ninge
E
trecut de nouă seara . În casă linişte şi cald.Televizorul trăncăne de ale lui .Noi ne vedem de ale noastre .Vera latră ante portas într-un oarece fel .
- Ce o fi cu Vera ?
Tăcere.
- Nu ţi se pare ca Vera e cam agitată ?
- Nu.Cred că se hârjoneşte cu Inspectorul .O sa se strice vremea,să vezi ,hi,hi.
- Inspectorul e la mine în poală .Doarme .Ce să fie ?
Inspectorul este pisoiul .
- I-auzi ,parcă plânge .
- Cine plânge ,la ora asta ?
- Vera,cine ? E ceva la poartă sau pe stradă .Nu te duci să vezi ce e ?
- Mie mi se pare că râde .
- Cum să râdă Vera ? La ora asta ?
- .........
- Parcă se aude şi gălăgie .Nu laşi cartea aia puţin ? Vrei să mă duc eu ?
- Nu ,că trezeşti Inspectorul din somn . Lasă .
Îmbrăcarea,încălţarea,bascul,telefonul ,ţigările .
- Nu poţi merge, nici până la poartă ,fară tutun .
- Din obişnuinţă . Hai ,că plec .
- Bine,vino să-mi spui .
In curte Vera sare pe mine şi -mi aruncă bascul de pe cap.
- Stai cuminte,ce e ? Nu mai ţopăi, că mă uzi.
Sare mai departe şi latră de parcă râde.Am auzit bine .De sus, prin pergola cu viţă, cerne ceva umed .Nu se vede bine ce .
Pe straduţă se aud voci,râsete şi chicoteli .Deschid poarta şi Vera sare pe trotuar şi ţopăie de colo colo.
- Bună seara,vecine .Aţi ieşit la spectacol ? Nu a venit şi doamna ?
Ningea cu fulgi cât lăptucile. Mari ,grei,umezi ,deşi .Şi albi de te lua cu ameţeală de la zborul lor în luminile de pe stâlpi .
- Salut,vecine!Chiar spectacol ! Nevastă-mea e ocupată .Adoarme pisoiul.De când ninge aşa ?
- De vreo zece minute .Ne-a dat naşul telefon să ne spună că la ei în Militari ninge şi când ne-am uitat pe geam se albise şi la noi .
Aproape toţi megieşii ieşiseră, cum i-a apucat vestea ,pe la porţi . Clienţii de la bistrou, de la restaurantul chinezesc şi de la pizzerie erau în drum.Unii se băteau cu bulgări ,alţii fumau sau îşi făceau poze cu bliţul . Câţiva copii alergau să prindă fulgi pe limbă . Peste faţada solemnă a bisericuţei curgea încet din cer o perdea ireala .Vera sărea ca o capră şi se mai oprea doar cât să schimbe o vorbă cu vecinii.
- Dacă o ţine aşa,până dimineaţă ne astupă ,ne avertiză dl.Tone.Mă duc să-mi scot lopata din şopron.
Ţârrrr,telefonul .
- Ce e,dragă ,la poartă ? Nu mai vii odată ?
- Ce să fie? Nimic ,ninge .Vino şi tu !
- Ca să ce ?
- Ca să vezi .E o frumuseţe,au ieşit toţi vecinii .Face lumea poze .
- Bine,să faci şi tu .Dar acuma ,hai în casă .Nu o uita pe Vera în stradă .
- Tu să ai grijă de Inspector,că de Vera are cine,pa.
La uşă mă aştepta mătura de scuturat zăpada . Bascul mi l-a scuturat Vera însă am rămas prieteni .
În casă Inspectorul dormea în acelaşi loc .
- Dragă ,a ieşit în stradă să vadă ninsoarea şi deputatul ?
- Da .Cu nevastă-sa .Erau în pijama şi halat .
- Atunci,chiar te cred că a fost ceva frumos.Nu se deranjau ei de trei fulgi chiori .
Ia-mi-l puţin pe ăsta micu din poală că am înţepenit .
trecut de nouă seara . În casă linişte şi cald.Televizorul trăncăne de ale lui .Noi ne vedem de ale noastre .Vera latră ante portas într-un oarece fel .
- Ce o fi cu Vera ?
Tăcere.
- Nu ţi se pare ca Vera e cam agitată ?
- Nu.Cred că se hârjoneşte cu Inspectorul .O sa se strice vremea,să vezi ,hi,hi.
- Inspectorul e la mine în poală .Doarme .Ce să fie ?
Inspectorul este pisoiul .
- I-auzi ,parcă plânge .
- Cine plânge ,la ora asta ?
- Vera,cine ? E ceva la poartă sau pe stradă .Nu te duci să vezi ce e ?
- Mie mi se pare că râde .
- Cum să râdă Vera ? La ora asta ?
- .........
- Parcă se aude şi gălăgie .Nu laşi cartea aia puţin ? Vrei să mă duc eu ?
- Nu ,că trezeşti Inspectorul din somn . Lasă .
Îmbrăcarea,încălţarea,bascul,telefonul ,ţigările .
- Nu poţi merge, nici până la poartă ,fară tutun .
- Din obişnuinţă . Hai ,că plec .
- Bine,vino să-mi spui .
In curte Vera sare pe mine şi -mi aruncă bascul de pe cap.
- Stai cuminte,ce e ? Nu mai ţopăi, că mă uzi.
Sare mai departe şi latră de parcă râde.Am auzit bine .De sus, prin pergola cu viţă, cerne ceva umed .Nu se vede bine ce .
Pe straduţă se aud voci,râsete şi chicoteli .Deschid poarta şi Vera sare pe trotuar şi ţopăie de colo colo.
- Bună seara,vecine .Aţi ieşit la spectacol ? Nu a venit şi doamna ?
Ningea cu fulgi cât lăptucile. Mari ,grei,umezi ,deşi .Şi albi de te lua cu ameţeală de la zborul lor în luminile de pe stâlpi .
- Salut,vecine!Chiar spectacol ! Nevastă-mea e ocupată .Adoarme pisoiul.De când ninge aşa ?
- De vreo zece minute .Ne-a dat naşul telefon să ne spună că la ei în Militari ninge şi când ne-am uitat pe geam se albise şi la noi .
Aproape toţi megieşii ieşiseră, cum i-a apucat vestea ,pe la porţi . Clienţii de la bistrou, de la restaurantul chinezesc şi de la pizzerie erau în drum.Unii se băteau cu bulgări ,alţii fumau sau îşi făceau poze cu bliţul . Câţiva copii alergau să prindă fulgi pe limbă . Peste faţada solemnă a bisericuţei curgea încet din cer o perdea ireala .Vera sărea ca o capră şi se mai oprea doar cât să schimbe o vorbă cu vecinii.
- Dacă o ţine aşa,până dimineaţă ne astupă ,ne avertiză dl.Tone.Mă duc să-mi scot lopata din şopron.
Ţârrrr,telefonul .
- Ce e,dragă ,la poartă ? Nu mai vii odată ?
- Ce să fie? Nimic ,ninge .Vino şi tu !
- Ca să ce ?
- Ca să vezi .E o frumuseţe,au ieşit toţi vecinii .Face lumea poze .
- Bine,să faci şi tu .Dar acuma ,hai în casă .Nu o uita pe Vera în stradă .
- Tu să ai grijă de Inspector,că de Vera are cine,pa.
La uşă mă aştepta mătura de scuturat zăpada . Bascul mi l-a scuturat Vera însă am rămas prieteni .
În casă Inspectorul dormea în acelaşi loc .
- Dragă ,a ieşit în stradă să vadă ninsoarea şi deputatul ?
- Da .Cu nevastă-sa .Erau în pijama şi halat .
- Atunci,chiar te cred că a fost ceva frumos.Nu se deranjau ei de trei fulgi chiori .
Ia-mi-l puţin pe ăsta micu din poală că am înţepenit .
Sandu Sticlaru,un actor demn
La teatru nu prea mai era chemat să joace .
Ori nu erau roluri de personaje venerabile ori erau jucate de actori tineri care făceau proiecte de compoziţie .
Totuşi nu-i lipseau spectactorii.Oamenii îl recunoşteau pe strazile de lângă Dionisie Lupu si pană pe Dacia ,Galaţi si Pictor Verona .Se uitau la uriaşul cu privire caldă si ghiduşă care mergea legănându-se , după salată la Piata Gemeni sau in vizită la drogheria de la colţ cu Eminescu, unde glumea cu farmacistele.Trăia la fel de natural cum juca,vorbele îi erau tărăgănate si hâtre ca pe scenă iar ochii aveau aceeaşi privire amuzată ca a personajelor sale.
După ce a ieşit la pensie a văzut că are bani mai puţini dar este mai liber.Dezvantajele sunt compensate de avantaje cel puţin tot atât de mari.E lege .
- Domnu Sticlaru,nu va lipsesc aplauzele ?
- Cum draguţă ? Stai să opresc asta .
Domnul Sandu îşi întemeiase la un demisol ,pe Dionisie Lupu ,atelier unde făcea chei cu mâinile lui, la un polizor improvizat .
- Iartă-mă nu prea mai aud ,he,he.Aplauzele ,zici ? De vreo cinci ani nu le mai auzeam ,că de ...
După ce a ieşit la pensie a văzut că are bani mai puţini dar este mai liber.Dezvantajele sunt compensate de avantaje cel puţin tot atât de mari.E lege .
- Domnu Sticlaru,nu va lipsesc aplauzele ?
- Cum draguţă ? Stai să opresc asta .
Domnul Sandu îşi întemeiase la un demisol ,pe Dionisie Lupu ,atelier unde făcea chei cu mâinile lui, la un polizor improvizat .
- Iartă-mă nu prea mai aud ,he,he.Aplauzele ,zici ? De vreo cinci ani nu le mai auzeam ,că de ...
Mai îndrepta cu pila o muchie la cheie ,o mângâia cu mâna cât o lopată,sufla pilitura ,se uia în lumina la ea şi o întindea zâmbind .
- Ei,ce spui ? Artă ,tinere ! O să ma pomeneşti .Nu,draguţa , nu-mi lipseşte nimic .Am pensioara ,mai ciupesc şi de la chei,pentru mine şi băbuţa mea e destul.La ce să ma plâng ?
Işi muta dupa aceea ochii la urmatoarea persoană de la rând :
- Domnişoară ,iar aţi pierdut cheia ? Vă face moşul acuma una ,la moment .Când aţi venit în ţară ?
Domnul Sticlaru pornea motoraşul polizorului şi intra calm şi făra trac în rol dând replica potrivită personajelor care intrau ,cu cheile în mâna, pe micuţa scenă de pe Dionisie Lupu ,la un demisol .
Sah la rege
Un parc inca verde la mijlocul toamnei .Intr-o latura, o coverga din placaj .Sub aceasta ,doua mese de beton acoperite cu patrate albe si negre,luminate de un bec palid atarnand de un fir.O tabla de pe frontonul improvizatiei ne arata ca este vorba de Coltul Sahistilor si ca a fost amenajat prin grija d.Primar O .La una dintre mese un barbat intre doua varste scurt si spatos se uita la fata de masa cu patratele ,sprijinit in coate .Din cand in cand isi ciufuleste parul alb si muta cate o bucatica de lemn de colo- colo .Apoi iar se sprijina in coate si isi pune falcile rosii, rase, in pumni ,cu ochii tinta la piese .
- Sa traiti domnu capitan ! Am onoarea sa va salut ! Permiteti sa va intreb ce faceti acilea ?
Sahistul ridica privirea nedumerit ,apoi chipul mare i se intinse intr-un zambet larg .
- Ce e, mai ,cu tine in parc,te-ai facut marinar de apa dulce ? De doi ani ai disparut.Unde ai umblat, mai nebunule ?
Nebunul,un ins uscativ ca la cinzeci de ani,adus putin de spate isi ridica palariuta ceremonoios si intinse mana spre sahist.Barbuta rosie ,muscaleasca i se zburli surazand respectuos .
- Daca-mi permiteti , am venit sa vad meciul ,acilea ,la braserie cu baietii.E atmosfera ,zici ca esti pe stadion . Dar dumneavoastra cu ce ocazie ?
- Bata-te musonul sa te bata ,pe unde ai umblat, mai ,ca am avut nevoie de un nostrom .
- Am fost doi ani plecat in Irlanda ,cu un contract.Sunt de zece zile la mal . Ati gasit nostrom ,pana la coada ?
- Am gasit, mai dar nu m-am impacat.Unul era un arab habotnic si celalat un mormon afurisit . M-au scos de pe tabla .Mai ,dar am avut niste voiaje tari de tot !
- Pe unde umblarati ,daca-mi permiteti ?
- Pai, mai intai, am fost pe un transcontainer . Unsprezece luni am fost peste tot.Domne, dar era bataie de cap si am plecat la un armator din Malta pe o nava de croaziera pe Coasta de Est .Asta da , aventura .Sa vezi ce merge barca asta ! Domne,e supla ca o regina .O minune ! Acuma e in docuri la Gdansk, vreo trei luni .Cand iese din reparatii vii in echipaj ?
- Nu va suparati, nu cred. Am angajament .Ultima data cand ati avut comanda pe trauler ati renuntat la mine ,daca-mi permiteti .
- Mai Vasile, nu mai sari si tu calul.Nu ti-am spus ca nu am putut sa trec de armator? Avea omul lui . In astea nu comand doar eu .Sunt un pion .
- Lasati ,ca mi-a trecut .Dar ce faceti acuma,pe cine asteptati ?
- Pe nimeni ,ma antrenez .
- Cum adica ?
- Fac sport Vasile ,sa nu ruginesc .Sportul pune sangele in miscare,intareste inima .Si alte organe .Ha,ha ,ha .
- Pai vad ca stati ,daca-mi permiteti ,in popou .La ce va antrenati ?
- Ma ,tu esti orb de nu vezi ? Ma antrenez la sportul cel mai mare si mai destept ,sahul .
- Domnu capitan ,asta e sport de pensionari .Se pate ?
- E cel mai tare dintre sporturi si cel mai adevarat.Asa sa stii !
- Si fotbalul ce e ?Nu e sportul rege ?
- Fotbalul e o turca .Ce asta este sport ? Jucatorii sunt dresati ,se dopeaza ,simuleaza si se vaita ca babele .Echipele se fura unele pe altele si se aranjaza scorul .Mai rau ca la turca .
- Si lumea de ce se duce sa vada meciurile ?
- Se duce de proasta . Sa manance seminte si sa bea bere,d’aia se duce .
- Dar baschetul,voleiul ,handbalul ?
- La fel ca la fotbal fac si astia .Mai rau ca la circ .
- Dar de atletism,ciclism ,canotaj ,ski,ce ziceti ?
- Zic la fel .Daca si tenisul l-au manjit cu aranjamente ,ce mai vrei ?Un singur sport de forta mai are onoare .Rugby,asa-i zice .Daca nu s-o fasai si asta pana la urma .
- Si eu care venii sa vad meciul la braserie cu baietii.Eram si acuma acolo dar am plecat ca nu mai avea bere . Va gasii pe dumneavoastra la masuta. I-auzi ce urla aia ,o fi dat gol careva .
- Treaba lor,ce-ti pasa ? Niste rudimentari .Ia stai jos sa-ti arat cum e cu sahul .
- Da, imediat .Uite ca se terminara meciul si pleacara astia .Ce faceti mai ,va duceti acasa,gata ?
- Da,ma ! Ai iesit la pensie ? Nu mai vii la fotbal, joci sah acuma.
- Ce fotbal, ma ? Fugiti d’acilea cu turca voastra.
- Sa traiti domnu capitan ! Am onoarea sa va salut ! Permiteti sa va intreb ce faceti acilea ?
Sahistul ridica privirea nedumerit ,apoi chipul mare i se intinse intr-un zambet larg .
- Ce e, mai ,cu tine in parc,te-ai facut marinar de apa dulce ? De doi ani ai disparut.Unde ai umblat, mai nebunule ?
Nebunul,un ins uscativ ca la cinzeci de ani,adus putin de spate isi ridica palariuta ceremonoios si intinse mana spre sahist.Barbuta rosie ,muscaleasca i se zburli surazand respectuos .
- Daca-mi permiteti , am venit sa vad meciul ,acilea ,la braserie cu baietii.E atmosfera ,zici ca esti pe stadion . Dar dumneavoastra cu ce ocazie ?
- Bata-te musonul sa te bata ,pe unde ai umblat, mai ,ca am avut nevoie de un nostrom .
- Am fost doi ani plecat in Irlanda ,cu un contract.Sunt de zece zile la mal . Ati gasit nostrom ,pana la coada ?
- Am gasit, mai dar nu m-am impacat.Unul era un arab habotnic si celalat un mormon afurisit . M-au scos de pe tabla .Mai ,dar am avut niste voiaje tari de tot !
- Pe unde umblarati ,daca-mi permiteti ?
- Pai, mai intai, am fost pe un transcontainer . Unsprezece luni am fost peste tot.Domne, dar era bataie de cap si am plecat la un armator din Malta pe o nava de croaziera pe Coasta de Est .Asta da , aventura .Sa vezi ce merge barca asta ! Domne,e supla ca o regina .O minune ! Acuma e in docuri la Gdansk, vreo trei luni .Cand iese din reparatii vii in echipaj ?
- Nu va suparati, nu cred. Am angajament .Ultima data cand ati avut comanda pe trauler ati renuntat la mine ,daca-mi permiteti .
- Mai Vasile, nu mai sari si tu calul.Nu ti-am spus ca nu am putut sa trec de armator? Avea omul lui . In astea nu comand doar eu .Sunt un pion .
- Lasati ,ca mi-a trecut .Dar ce faceti acuma,pe cine asteptati ?
- Pe nimeni ,ma antrenez .
- Cum adica ?
- Fac sport Vasile ,sa nu ruginesc .Sportul pune sangele in miscare,intareste inima .Si alte organe .Ha,ha ,ha .
- Pai vad ca stati ,daca-mi permiteti ,in popou .La ce va antrenati ?
- Ma ,tu esti orb de nu vezi ? Ma antrenez la sportul cel mai mare si mai destept ,sahul .
- Domnu capitan ,asta e sport de pensionari .Se pate ?
- E cel mai tare dintre sporturi si cel mai adevarat.Asa sa stii !
- Si fotbalul ce e ?Nu e sportul rege ?
- Fotbalul e o turca .Ce asta este sport ? Jucatorii sunt dresati ,se dopeaza ,simuleaza si se vaita ca babele .Echipele se fura unele pe altele si se aranjaza scorul .Mai rau ca la turca .
- Si lumea de ce se duce sa vada meciurile ?
- Se duce de proasta . Sa manance seminte si sa bea bere,d’aia se duce .
- Dar baschetul,voleiul ,handbalul ?
- La fel ca la fotbal fac si astia .Mai rau ca la circ .
- Dar de atletism,ciclism ,canotaj ,ski,ce ziceti ?
- Zic la fel .Daca si tenisul l-au manjit cu aranjamente ,ce mai vrei ?Un singur sport de forta mai are onoare .Rugby,asa-i zice .Daca nu s-o fasai si asta pana la urma .
- Si eu care venii sa vad meciul la braserie cu baietii.Eram si acuma acolo dar am plecat ca nu mai avea bere . Va gasii pe dumneavoastra la masuta. I-auzi ce urla aia ,o fi dat gol careva .
- Treaba lor,ce-ti pasa ? Niste rudimentari .Ia stai jos sa-ti arat cum e cu sahul .
- Da, imediat .Uite ca se terminara meciul si pleacara astia .Ce faceti mai ,va duceti acasa,gata ?
- Da,ma ! Ai iesit la pensie ? Nu mai vii la fotbal, joci sah acuma.
- Ce fotbal, ma ? Fugiti d’acilea cu turca voastra.
Oras de biciclisti
“ Bucurestiul este un oras de infanteristi si biciclisti, vecine. Uite,eu in doua luni, am scos masina de doua ori .La ce-mi trebuie sa zac in ea o ora si mai bine pana la Universitate? Si cand ajung , mai caut inca o ora loc de parcare,ehe . Cu bicicleta mea fac un sfert de ora pana acolo. Lejer .O leg de un gard cu lantul si ma duc la ale mele.Cand termin cu angaralele, o iau si merg sa descurc altele ori ma plimb .La servici doar eu si portarul nu intarziem .Da’ ala are casa chiar in firma.Toata lumea vine gafaind ,barbatii isi fac nod la cravata si cucoanele isi dau cu ruj ,in lift.
Intr-o zi secretara lu’ Balauru a venit vopsita numai la un ochi .Aoleo, ce m-a durut burta de ras !
I-au facut niste pusti de la resurse poze .Cica ,vai Mimi ce bine arati astazi ,stai sa te pozam.A fost caterinca mare, ca astia, la un moment, au bufnit in ras si s-a prins aia.Lacrimi,scandal,deh. Nu s-au scos decat cu un buchet baban de flori . Derbedeii astia mi-au facut-o si mie .Ai dracu, mi-au intepat cauciucurile la senileta,ca asa-i zic eu bicicletei mele .Nu mai pot dupa ea !O data ,de doua ori .M-am pus la panda si i-am prins dar nu le-am zis nimic .A doua zi si-au gasit toti trei masinile zgariate .Vai ce suferinta si ce de lacrimi ! Ti se rupea inima de ei.Care aia masii ne-a jupuit masinile ? Domnu’ Paul n-aveti idee cine isi face de cap in parcare ca ne-a belit vopseaua de pe usi ? Nu stiu ,nene,ca si mie mi-au intepat rotile la senileta .Nu i-oi prinde eu odata,ehe.
Vecine, astia sunt tampiti ei dar prosti, nu.Nu s-au mai atins de senileta mea.Dar nici eu nu am mai lasat-o vraiste in drum .Stii ce am facut ? Am pandit un loc bun in parcare ,mi-am dus masina acolo si am lasat-o chiar in fata firmei .Cand ajung la servici ,descui masina,bag senileta in ea si pana plec, nu ma doare capul . Cand plec,descui,o iau,hop in sea si da-i bice .Am un pretenar si el cu microb.Cand are interese prin Mihai Bravu ,ma suna .Nene Paule ,las si eu bicicleta la garaju’ matale ? Gata,nene ! Vine omu’,descui masina ,isi pune bicicleta – are un Dahon, vecine,parfum – pleca pe jos colo,colo unde are interese .Cand termina vine ,o ia ,mersi ,noroc si tai-o .In patruzeci de minute e la el in Mall Militari .A luat seama la mine si a facut si el din masina garaj de bicicleta .Tot o tinea degeaba in fata blocului .M-a si invitat .Daca o sa am treburi in Miliatari,nu ma doare capu ‘ ,bag senileta la el .Pai ce ,e de colea ? Mi-ar mai fi bun un garaj din asta in Baneasa si unul pe la Sala Palatului si as umbla in tot Bucurestiul ca boierul. Iute,ieftin si santos. Auzi,da ‘matale nu lucrezi pe langa Cismigiu ? Ia sa te gandesti !Lasa, domne , masina acolo si du-te cu bicicleta .Iesi mai bine si mai ieftin .Cand mergi in Mihai Bravu o lasi la mine ;in Militari avem omul nostru ,vorbesc eu cu el pentru mata. Daca facem rost de un garaj din asta si in Baneasa suntem boieri . Ce,nu-ti porneste masina ?Vrei sa te imping eu ? Te mai gandesti la ce-am vorbit,da ? Salut,sa traiesti ! “
Intr-o zi secretara lu’ Balauru a venit vopsita numai la un ochi .Aoleo, ce m-a durut burta de ras !
I-au facut niste pusti de la resurse poze .Cica ,vai Mimi ce bine arati astazi ,stai sa te pozam.A fost caterinca mare, ca astia, la un moment, au bufnit in ras si s-a prins aia.Lacrimi,scandal,deh. Nu s-au scos decat cu un buchet baban de flori . Derbedeii astia mi-au facut-o si mie .Ai dracu, mi-au intepat cauciucurile la senileta,ca asa-i zic eu bicicletei mele .Nu mai pot dupa ea !O data ,de doua ori .M-am pus la panda si i-am prins dar nu le-am zis nimic .A doua zi si-au gasit toti trei masinile zgariate .Vai ce suferinta si ce de lacrimi ! Ti se rupea inima de ei.Care aia masii ne-a jupuit masinile ? Domnu’ Paul n-aveti idee cine isi face de cap in parcare ca ne-a belit vopseaua de pe usi ? Nu stiu ,nene,ca si mie mi-au intepat rotile la senileta .Nu i-oi prinde eu odata,ehe.
Vecine, astia sunt tampiti ei dar prosti, nu.Nu s-au mai atins de senileta mea.Dar nici eu nu am mai lasat-o vraiste in drum .Stii ce am facut ? Am pandit un loc bun in parcare ,mi-am dus masina acolo si am lasat-o chiar in fata firmei .Cand ajung la servici ,descui masina,bag senileta in ea si pana plec, nu ma doare capul . Cand plec,descui,o iau,hop in sea si da-i bice .Am un pretenar si el cu microb.Cand are interese prin Mihai Bravu ,ma suna .Nene Paule ,las si eu bicicleta la garaju’ matale ? Gata,nene ! Vine omu’,descui masina ,isi pune bicicleta – are un Dahon, vecine,parfum – pleca pe jos colo,colo unde are interese .Cand termina vine ,o ia ,mersi ,noroc si tai-o .In patruzeci de minute e la el in Mall Militari .A luat seama la mine si a facut si el din masina garaj de bicicleta .Tot o tinea degeaba in fata blocului .M-a si invitat .Daca o sa am treburi in Miliatari,nu ma doare capu ‘ ,bag senileta la el .Pai ce ,e de colea ? Mi-ar mai fi bun un garaj din asta in Baneasa si unul pe la Sala Palatului si as umbla in tot Bucurestiul ca boierul. Iute,ieftin si santos. Auzi,da ‘matale nu lucrezi pe langa Cismigiu ? Ia sa te gandesti !Lasa, domne , masina acolo si du-te cu bicicleta .Iesi mai bine si mai ieftin .Cand mergi in Mihai Bravu o lasi la mine ;in Militari avem omul nostru ,vorbesc eu cu el pentru mata. Daca facem rost de un garaj din asta si in Baneasa suntem boieri . Ce,nu-ti porneste masina ?Vrei sa te imping eu ? Te mai gandesti la ce-am vorbit,da ? Salut,sa traiesti ! “
A doua moarte( transcriptul unui jurnal tv )
Melania, intri in patru secunde; patru ,trei,doi, unu,zero.Hai !
Stimati telespectatori,in incinta unei benzinarii din Londra,un tanar roman a fost arestat pentru agresarea unei femei.Cercetarile au stabilit ca tanarul a strans-o de gat pe femeie dupa ce aceasta i-ar fi reprosat ca fumeaza intr-un loc nepermis .Romanul are sansa de a primi douazeci de ani de inchisoare.
Melania, stai !Vezi ca a murit Tofan Leordache .Zi de la tine si o sa luam telefoane .Gata ,nu mai zambi ! Hai !
Intrerupem aceasta stire pentru a va aduce la cunostinta o stire trista .Chiar acum mi s-a comunicat ca marele om de cultura si de teatru Tofan Leordache a incetat din viata la o clinica din Heidelberg .
Avem legatura acum ,prin telefon,cu unul dintre colegii maestrului .
Domnule Persinel ,cum ati primit aceasta veste ?
Stimata doamna cu mare durere .Eu am fost cel mai bun prieten al lui desi sunt mai mare,adica am fost mai mare ca el .Ne-am cunoscut atunci cand eu eram in plina glorie si el era un necunoscut .Pe vremea aceea eu aveam roluri importante la National,lucram cu cei mai mari regizori,ma oprea lumea pe strada ,fusesem tocmai numit cetatean de onoare la Dorohoi.Toti ma adorau .Am ramas prieteni toata viata .El ma admira mult si aprecia toate marile mele roluri si regreta nespus ca nu a reusit sa joace cu mine in memorabilul meu spectacol Gogorita de Brusturov la Natrional,macar ca si figurant.
Ce simtiti acum la disparitia maestrului ?
Stimata domnisoara simt ca nu mai imi pot opri lacrimile cand vad ca unul dupa altul ne ducem toti si nu mai ramane nimeni dupa noi.
Cum vi-l amintiti pe marele disparut ?
Mi-l amintesc ca pe un om la care ma duceam la tara la casa lui aproape in fiecare luna si atat el cat si sotia sa ma primeau ca pe o mare personalitate .O sa-mi amintesc totdeauna ce tuica avea si cat de fericit era ca o apreciam atat de mult incat ii ceream sa-mi dea cateva sticlute ca sa duc si acasa, la Bucuresti . Este o grea pierdere pentru mine …
Melania taie-i macaroana ,ca e dus.Vezi ca intra acuma regizorul Berciu Pironaescu .Scurt nu o lalai si cu asta .Hai !
Va multumim domnule Persinel.Avem acum legatura cu alt prieten apropiat al marelui disparut.
Buna ziua domnule Pironaescu !Cat de dureroasa este pentru dumneavoastra aceasta disparitie ?
Stimata doamna, nici nu pot sa va spun in cuvinte .Daca ati putea sa ma vedeti ce daramat arat nici nu ar mai fi cazul sa va spun nimic.
Cand l-ati cunoscut pe marele artist ?
Eu l-am cunoscut pe Fanfan ,ca asa ii ziceam noi ,tocmai cand eu eram in plina glorie si facusem marile mele filme Tracii ,Un cocalar se scuza si Moartea lui Pipu .Aceste filme erau difuzate pe toate continentele si in Satele Unite.Copola era un necunoscut pe atunci .Felini de-abia iesise din gaoace iar Saizescu se juca in tarana .Filmele mele erau studiate la toate academiile de arta si eu prezidam toate marile jurii .
Stim ca ati fost buni prieteni . Care dintre rolurile sale v-au impresionat cel mai mult ?
Draga domnisoara ,avea el un rol intr-o piesa de teatru la care eu i-am facut decupajul dar nu am vrut sa ies in fata .Era ceva cu un mare zbucium amoros ,cred ca ati vazut piesa .A avut inspiratia sa ma consulte si eu i-am dat cheia rolului pentru ca altfel piesa era destul de subtirica si i-am spus asa :
Fanfan sa fii sincer cand joci .M-a ascultat si a facut un rol asa cum ati vazut.
Melania stop ,nu te mai intinde !Hai !
Cum o sa ramana in memoria dumneavoastra marele artist ?
Ca un prieten ospitalier si de nadejde .
Avea el o casa la tara unde ne adunam noi …
Melania ,rupe-o ! Hai !
Va mulumim domnule Pironaescu !Avem acum legatura cu o colega de scena a marelui artist,doamna Prunela Tufescu .Va multumim ca ati raspus solicitarii noastre …
Cum l-ati cunoscut pe regretatul actor ?
Draga Melania,imi dai voie sa-ti spun asa,da ? Eu cu Fanfan am fost colegi la grupa profesorului Gospodeanu .Pe vremea aceea eu deja eram distribuita in roluri de primadona la Tanase si la Mic .Faceam sali pline si publicul ma adora ca si acum de altfel .El imi facea putina curte draga,dar destul de timid pentru ca ,ma rog,eu aveam si am si acum o alta anvergura .
Cum era marele disparut in studentie ?
El, ca student, era destul de timid cu fetele .Avea si un mic defect ca era prea inalt dar si l-a corectat cu timpul .Daca ai observat ii placea sa declame sezand .
In ce imprejurare l-ati vazut ultima data ?
Cred ca l-am vazut de Pasti .M-a invitat la el acasa la tara impreuna cu niste prieteni . Facea o visinata fabuloasa si …
Melania,strange-o de gat !Avem carambol pe DN 1.Vezi ca intra scriptul.Hai !
Va multumim doamna !
Stimati telespectatori suntem anuntati ca pe dene unu la kilometrul douzeci a avut loc un grav accident de circulatie .Evenimentul s-a produs din cauza coliziunii dintre un autoturism folcsvaghen si o vaca care traversa soseaua in conditii de vizibilitate redusa.In urma impactului o persoana a decedat iar alte trei au fost accidentate mortal .Va invitam sa urmariti imaginile .
Melania ,stai .Gata ,respira !.Machiajul ,sariti pe ea !
Hai ,ca ai dat si doua chifle : una la ala cu sansa de puscarie si alta la final cu un mort si trei raniti mortal.Hi,hi .
Ma ,dar tu esti cand doamna, cand domnisoara ,ca asa-ti ziceau aia ?
Dar scriptul cum a fost ?Asa se scrie VW ? Si cacofonia aia o mananci tu ? Ha,ha..
Bine,esti gata ? Ca iese publicitatea .
Patru secunde !
Patru ,trei,doi,unu,zero.
Hai !
Pentru cinci minute
Un bulevard aproape de Gara . Pe partea dreapta ,case facute putin inainte de razboi cu fatade nelinistite si arhitectura eclectica .Pe partea stanga, un bloc lung ridicat imediat dupa razboi sta langa un trotuar lat acoperit pe jumatate de o copertina care iese din fatada.
De partea antebelica stau lungite langa bordura,ingramadite unele in altele, masinile locatarilor si ale negustorilor de la magazinele de jos.
Pe partea cealalta,postbelica,masinile sunt infipte cu botul in rigola, intr-un unghi aproximativ, dupa modelul in spic.Aceasta metoda de parcare are apanajul de a asigura mai multe locuri dar si mai multe amenzi decat vis-à-vis.
Colturile dinspre Gara ale bulevardului sunt rotunjite de doua blocuri inalte si vetuste.
Pe partea dreapta blocul traieste si forfoteste .
Pe cealalta parte este blocul SORA care agonizeaza de mai bine de un deceniu, cu geamurile sparte si usile inalte ,de fier,intepenite in spatele unor gratii ruginite, ferecate cu lanturi si lacate.
Desi este asezat langa Gara, acest bulevard cunoaste doar foarte rar circulatia haotica si agitata proprie celorlalte strazi din vecinatate si niciodata nu se blocheaza .De fapt numele de bulevard este cam ambiguu .El poate fi socotit bulevard doar cand e raportat la o straduta .Daca este asociat la un bulevard - cu nume cunoscut de toata lumea - el este o poteca .
Viata aici este asezata.Pe trotuare circula numai riveranii iar strainii nu-l bat cu piciorul decat daca se ratacesc sau hoinaresc .Restul lumii care umbla pe aici o face cu tramvaiul ,bus-ul sau automobilul.
Locatarii acestei strazi se considera vecini ,unii se saluta intre ei si isi cunosc dupa nume cateii pe care ii plimba .
La inceput de toamna ,un aer usor si luminos suporta intentia de zbor a cate unei frunze de artar.
Pe trotuarul lat, o tanara umbla incoace si incolo purtand cu ea doi copii ce par a fi gemeni.Tancii nu pot avea mai mult de un an si unul dintre ei sta intr-un fel de sea-hamac din curele, pe care femeia o poarta pe spate.Fratele lui este tinut ,numai cu o mana,in brate de mama lui care, cu cealalta mana, tine la ureche un telefon.
- Si eu ce fac acuma, Relule ? Cum stau cu astia mici in drum,chiar nu poti sa pleci ?Stiu,dar nu-mi dau seama cum am pierdut-o.Ce parca eu am vrut sa o pierd ? Nu ,nu plang,dar ma dor toate oasele.
Tancii stau aplecati peste umarul mamei si-si spun ceva pe limba lor.
- Astamparati-va ,ca va scap !Nu sunt deloc cuminti,nu mai pot.Hai,zi,vii ?Da-l incolo de client ca intelege si el.Stai, sa-l pun pe Bogdanel jos.Asa,spune,ca acum te aud.
Femeia aseaza copilasul din brate pe capota unei masini din parcarea in spic si continua sa-si implore barbatul sa vina cu cheia de la casa.Tancul din spinare se salta in scarile seii si se uita la fratiorul lui care bocaneste cu picioarele in tabla masinii.
Tanara dupa ce-si schimba mana in care poarta geanta ia copilul in brate si continua ,nervoasa, plimbarea cu telefonul la ureche.
In parcarea ad-hoc e liniste .Masina pe care statuse piciul luceste in soare .La oglinda de partea soferului un caron alb atarna legat cu un fir de ata .Pe carton cineva scrisese caligrafic,mare si ingrijit :te rog urca pentru cinci minute,mama.
Pe trotuarul postbelic, aplecati peste umarul slab al mamei ,gemenii isi continua discutia pe limba lor.
De partea antebelica stau lungite langa bordura,ingramadite unele in altele, masinile locatarilor si ale negustorilor de la magazinele de jos.
Pe partea cealalta,postbelica,masinile sunt infipte cu botul in rigola, intr-un unghi aproximativ, dupa modelul in spic.Aceasta metoda de parcare are apanajul de a asigura mai multe locuri dar si mai multe amenzi decat vis-à-vis.
Colturile dinspre Gara ale bulevardului sunt rotunjite de doua blocuri inalte si vetuste.
Pe partea dreapta blocul traieste si forfoteste .
Pe cealalta parte este blocul SORA care agonizeaza de mai bine de un deceniu, cu geamurile sparte si usile inalte ,de fier,intepenite in spatele unor gratii ruginite, ferecate cu lanturi si lacate.
Desi este asezat langa Gara, acest bulevard cunoaste doar foarte rar circulatia haotica si agitata proprie celorlalte strazi din vecinatate si niciodata nu se blocheaza .De fapt numele de bulevard este cam ambiguu .El poate fi socotit bulevard doar cand e raportat la o straduta .Daca este asociat la un bulevard - cu nume cunoscut de toata lumea - el este o poteca .
Viata aici este asezata.Pe trotuare circula numai riveranii iar strainii nu-l bat cu piciorul decat daca se ratacesc sau hoinaresc .Restul lumii care umbla pe aici o face cu tramvaiul ,bus-ul sau automobilul.
Locatarii acestei strazi se considera vecini ,unii se saluta intre ei si isi cunosc dupa nume cateii pe care ii plimba .
La inceput de toamna ,un aer usor si luminos suporta intentia de zbor a cate unei frunze de artar.
Pe trotuarul lat, o tanara umbla incoace si incolo purtand cu ea doi copii ce par a fi gemeni.Tancii nu pot avea mai mult de un an si unul dintre ei sta intr-un fel de sea-hamac din curele, pe care femeia o poarta pe spate.Fratele lui este tinut ,numai cu o mana,in brate de mama lui care, cu cealalta mana, tine la ureche un telefon.
- Si eu ce fac acuma, Relule ? Cum stau cu astia mici in drum,chiar nu poti sa pleci ?Stiu,dar nu-mi dau seama cum am pierdut-o.Ce parca eu am vrut sa o pierd ? Nu ,nu plang,dar ma dor toate oasele.
Tancii stau aplecati peste umarul mamei si-si spun ceva pe limba lor.
- Astamparati-va ,ca va scap !Nu sunt deloc cuminti,nu mai pot.Hai,zi,vii ?Da-l incolo de client ca intelege si el.Stai, sa-l pun pe Bogdanel jos.Asa,spune,ca acum te aud.
Femeia aseaza copilasul din brate pe capota unei masini din parcarea in spic si continua sa-si implore barbatul sa vina cu cheia de la casa.Tancul din spinare se salta in scarile seii si se uita la fratiorul lui care bocaneste cu picioarele in tabla masinii.
Tanara dupa ce-si schimba mana in care poarta geanta ia copilul in brate si continua ,nervoasa, plimbarea cu telefonul la ureche.
In parcarea ad-hoc e liniste .Masina pe care statuse piciul luceste in soare .La oglinda de partea soferului un caron alb atarna legat cu un fir de ata .Pe carton cineva scrisese caligrafic,mare si ingrijit :te rog urca pentru cinci minute,mama.
Pe trotuarul postbelic, aplecati peste umarul slab al mamei ,gemenii isi continua discutia pe limba lor.
Rezerva sapte
I
Nasterea unei maternitati .Despre onoare si flori .Ce a ajuns etajul trei. Vivandiera sanitara .O Bucatica mare si una mica.
Inainte de al doilea razboi intr-un cartier al Bucurestilor,pe locul unei Case de Nasteri ,Eforia Spitalelor a facut o maternitate .
Nasterea unei maternitati .Despre onoare si flori .Ce a ajuns etajul trei. Vivandiera sanitara .O Bucatica mare si una mica.
Inainte de al doilea razboi intr-un cartier al Bucurestilor,pe locul unei Case de Nasteri ,Eforia Spitalelor a facut o maternitate .
Fondarea Maternitatii a fost aproape o obligatie pentru autoritati.
Nevestele muncitorilor de la Atelierele CFR ,de la Vulcan si de la Grivita erau femei zdravene care faceau multi copii .Facerea de copii era inteleasa de ele drept o onoare nu ca un moft .
Se mai intamplau si accidente si atunci nu se mai vorbea de onoare ci de copii din flori dar fapt este ca berzele aduceau multi copii si fosta casa de nasteri era prea mica .
La inceput ,spitalul nostru functiona cu un portar si doua moase iar dupa aceea, la scurt timp , au mai venit cateva moase si un doctor mamos harnic si omenos.
Femeile care se codeau sa mai nasca si alti copii de teama ca o sa moara la facere ,au prins curaj si uzina de viata cum ii zicea doctorul Lascar mamosul ,lucra in trei schimburi si aducea pe lume copii multi si sanatosi.
Copiii nascuti atunci, sunt acum ,dupa o viata cu toate cele ,trecuti in lumea dreptilor.Cativa sunt inca plini de viata si se bucura de pensie si de stranepoti .
La inceput ,spitalul nostru functiona cu un portar si doua moase iar dupa aceea, la scurt timp , au mai venit cateva moase si un doctor mamos harnic si omenos.
Femeile care se codeau sa mai nasca si alti copii de teama ca o sa moara la facere ,au prins curaj si uzina de viata cum ii zicea doctorul Lascar mamosul ,lucra in trei schimburi si aducea pe lume copii multi si sanatosi.
Copiii nascuti atunci, sunt acum ,dupa o viata cu toate cele ,trecuti in lumea dreptilor.Cativa sunt inca plini de viata si se bucura de pensie si de stranepoti .
Doctorul Lascar a ajuns nume de strada si este pomenit cu lacrimi in ochi de catre cei care si-l mai amintesc cum le dadea bomboane si covrigi.
De la ridicarea ei, Maternitatea a trecut prin multe .Si mai bune si mai putin .
A fost in pericol ,la un moment ,sa fie desfiintata dar s-a renuntat dupa ce femeile cartierului au iesit fiecare cu ce a apucat in maina si au pazit acest asezamant trei zile si trei nopti, pana cand noii reformatori sanitari au fost obligati sa se retraga si sa tabere pe alte spitale unde au reusit sa-si faca mendrele .
Transformari si adaptari, aceasta maternitate a suferit destule de-a lungul anilor.Cele mai multe au fost necesare si intelepte .
De pilda ,acum cativa ani o astfel de transformare a fost la etajul trei .
La fiecare etaj cladirea avea cate trei saloane.
La parter erau cele doua Sali de nastere , camera de garda si cateva birouri .Restul etajelor era ocupat de saloanele lehuzelor .
De obicei erau ocupate etajul unu si doi .Etajul trei era evitat atat de internate cat si de personal pentru ca era prea sus .
Odata cu instalarea unui ascensor, s-a nascut ideea ca la etajul trei saloanele sa fie maruntite . Astfel, din cele trei saloane au fost amenajate sapte rezerve de cate doua paturi si o camera de zi comuna .
Odata cu instalarea unui ascensor, s-a nascut ideea ca la etajul trei saloanele sa fie maruntite . Astfel, din cele trei saloane au fost amenajate sapte rezerve de cate doua paturi si o camera de zi comuna .
Rezervele aveau oarece confort si au fost destinate pentru femeile internate.
Criteriile dupa care se faceau internarile, pe etajul cu rezerve, erau cunoscute numai de catre cateva persoane din staful spitalului si uneori creau animozitati .
Interesant era ca in timp ce femeilor internate la rezerve li se spunea tinere mamici sau mamicile de la trei ,celorlalte li se spunea simplu, lehuze .
Se auzeau frecvent urmatoarele :
- Geta,adu-mi la sala lehuza de la doi ,sa-i scot firele !
Sau :
- Lili ,fii draguta si vezi cum sta cu lactatia, mamica de la rezerva
patru !
Pe etajele doi si unu se auzea zdranganit de instrumente,se vorbea tare ori se tranteau usile .
La etajul trei,la rezerve,lumina era filtrata,se vorbea in soapta,se mergea in varful picioarelor si nu mirosea de la bucatarie .Aerul conditionat susura usor si asistentele erau dragalase iar doctorii nu erau repeziti.
Dupa un timp,nu se stie din ce motive ,rezervele de la trei nu prea mai aveau cautare si stateau mai mult goale, ceea ce nu era convenabil si s-au cautat solutii.
Mai intai au venit propuneri de la Sindicatul Rezidentilor care au dorit o rezerva pentru activitatile sindicale.Conducerea a consimtit cu entuziasm si o rezerva a fost facuta birou.
Dupa asta dl.Director si dra.Sora-sefa au ocupat si ei cate o rezerva .
O alta rezerva a fost transformata in cabinet pentru dra.purtatoare de cuvant a spitalului. Au fost pastrate in functiune, pentru a fi internate tinere mamici, doua rezerve.
A mai ramas astfel o rezerva de rezerva, in cazul in care va mai fi nevoie de inca un birou iar activitatea mergea bine si frumos si la etajul trei.
Gurile rele comentau in fel si chip rasturnarile imobiliare de la spital dar numai in soapta.Singura care se manifesta cu voce tare era Dra.Doctor Bucatica .
Criteriile dupa care se faceau internarile, pe etajul cu rezerve, erau cunoscute numai de catre cateva persoane din staful spitalului si uneori creau animozitati .
Interesant era ca in timp ce femeilor internate la rezerve li se spunea tinere mamici sau mamicile de la trei ,celorlalte li se spunea simplu, lehuze .
Se auzeau frecvent urmatoarele :
- Geta,adu-mi la sala lehuza de la doi ,sa-i scot firele !
Sau :
- Lili ,fii draguta si vezi cum sta cu lactatia, mamica de la rezerva
patru !
Pe etajele doi si unu se auzea zdranganit de instrumente,se vorbea tare ori se tranteau usile .
La etajul trei,la rezerve,lumina era filtrata,se vorbea in soapta,se mergea in varful picioarelor si nu mirosea de la bucatarie .Aerul conditionat susura usor si asistentele erau dragalase iar doctorii nu erau repeziti.
Dupa un timp,nu se stie din ce motive ,rezervele de la trei nu prea mai aveau cautare si stateau mai mult goale, ceea ce nu era convenabil si s-au cautat solutii.
Mai intai au venit propuneri de la Sindicatul Rezidentilor care au dorit o rezerva pentru activitatile sindicale.Conducerea a consimtit cu entuziasm si o rezerva a fost facuta birou.
Dupa asta dl.Director si dra.Sora-sefa au ocupat si ei cate o rezerva .
O alta rezerva a fost transformata in cabinet pentru dra.purtatoare de cuvant a spitalului. Au fost pastrate in functiune, pentru a fi internate tinere mamici, doua rezerve.
A mai ramas astfel o rezerva de rezerva, in cazul in care va mai fi nevoie de inca un birou iar activitatea mergea bine si frumos si la etajul trei.
Gurile rele comentau in fel si chip rasturnarile imobiliare de la spital dar numai in soapta.Singura care se manifesta cu voce tare era Dra.Doctor Bucatica .
-Se vede ca li s-a uracat la cap de s-au cocotat asa de sus.Eu tin doua femei intr-un pat la saloanele mele si ei si-au tras cabinete ca sa joace septica .
Doctorita Bucatica nu pronunta nume dar se intelegea in cine bate .
- Domnisoara vivandiera are ditamai cabinetul iar eu imi scriu fisele pe genunchi.Lasa ,lasa ca o sa le cada lor din cos.
Vivandiera era purtatoarea de cuvant a Maternitatii si nimeni nu stia cu ce se ocupa.Mai multe se stia despre viata ei .
Se spunea ca indata dupa terminarea pregatirii medicale a renuntat si la accentul de basarabeanca si la sot .A facut un curs de management sanitar de doua saptamani si dupa un concurs discret, s-a angajat aici pentru un salariu confidential .
Activitatea ei consta in sederea in birou si plecarea ,cam o data la doua zile, cu o masina neagra cu sofer, care o astepta si o ducea .Nimeni nu stia unde .
Activitatea ei consta in sederea in birou si plecarea ,cam o data la doua zile, cu o masina neagra cu sofer, care o astepta si o ducea .Nimeni nu stia unde .
- Prajina asta parfumata se fataie pe aici degeaba si eu nu-mi obtin o infirmiera la saloanele mele, de doi ani.Lasa,lasa ,ca o sa le cada lor din cos , mai zicea doctorita Bucatica.
Aceasta doctorita inimoasa era fiica Doctoritei Bucatica ,o doamna care fusese directoarea spitalului vreo douazeci si cinci de ani .Era stiuta de tot cartierul si multe mame cand isi aminteau nasterile copiilor o vedeau si pe doamna doctor Bucatica .Ea fusese langa ele in clipele grele si in cele fericite si tot ea le botezase,la unele,copiii.De aceea multe femei poarta in acea zona numele doctoritei - Tamara .
Bucatica cea mica a urmat in meserie mamei si s-a zbatut, cativa ani buni, sa ajunga tot la spitalul unde a lucrat mama ei .Putea sa se aseze oriunde ar fi dorit in lume dar nu a vrut sa munceasca decat la acest spital, mai degraba modest.
- Se vede ca esti fata mea,ca prea esti proasta ,mama .Lasi Lyonul pentru Damaroaia si mai te si bucuri , ii spunea venerabila doamna cand isi intalnea fiica .
- Mami,o gaina ori unde o duci face oua la fel de mari.Hai ,sa nu ne certam .
Bucatica ce mica nu se avea bine cu sefimea spitalului pentru ca spunea totul deschis, daca vedea o hiba.Au incercat de cateva ori sa-i faca vant dar prea multi au sarit sa o apere.Au vrut sa o avanseze si i s-a aranjat ,la un moment dat, un post de secretar de stat. Dar Bucatica a facut un scandal asa de mare incat au lasat-o in pace cu lehuzele ei si cat pot, o ocolesc .
II
Unde este rezerva sapte ? Cum gasesti o colega de liceu ? Revedere cu pupaturi .
Pe holul de la trei, tacaneala unor tocuri o facura pe doctorita Bucatica sa-si ridice ochii de pe teancul de fise .
O tanara aferata se precipita spre ea .Pletele in vant, rochita minuscula si geanta sic, o lamurira ca era o persoana ratacita si nu o posibila
mamica .Cel putin,nu in viitorul imediat .
- Doamna lucrati p’aici ? Caut o prietena ,zice ca e la trei .Asta e etajul trei ?
- Buna ziua .Da .Cum se numeste prietena dumitale ?
- Uff ,nu mai pot .De cand umblu,m-au deselat sandalele astea .Pot sa
sez ? Pot fuma ? Ce m-ati intrebat ?
- Nu ,nu se poate fuma .Te-am intrebat cum o cheama pe aceea pe care o cauti .
- Mara, nu va spusei ? Si voi ca sa fumati va duceti la toaleta , sau unde ?
- Pe teritoriul maternitatii este interzis fumatul .Dar te asigur ca nu e nici o Mara internata .Sunt in garda de ieri . Stiu sigur.
- Normal,daca nici la bar nu se mai da voie la fumat.La spital cum sa dea ? Vai ,ce distrata sunt ,dar de cand umblu ,intelegeti .Si sandalele astea …
-Lasa, draga, sandalele .Cum o cheama pe prietena ?Numele de familie .
- Aaa ,in liceu o chema Barbulescu ,era prima in catalog .Eu eram a doua ,ca ma chema Copeica .Acum Banu,ca sunt maritata .Vai ce zapacita sunt,nu m-am prezentat .Cecilia Banu e numele meu dar mi se spune Cici .
- Imi pare bine ,Bucatica .
- Ce bucatica?Ce vreti sa spuneti ?
- Vreau sa spun ca nici o Barbulescu nu e internata .Si-o fi schimbat numele si ea .Ei ?
-Chiar sunt zapacita .Stati ca mi-a spus ,dar uitai ! Parca Vornicu ori Vranceanu , asa ceva .A nascut azi noapte un baiat de nu stiu cate kilograme .
- Azi noapte a fost doar o nastere . Pacienta se numeste Tamara Vornicelu .A nascut cu mine .Imi pare rau ,poate la alt spital …
- Hi,hi ,asta e Mara ! O gasiram amandoua.Mancav-as ochii .Hai sa va pup !
- Duduie,ia sa va astamparati ,ca sun paza ! Ei dracia dracului ! Ce tacnita …Vezi-ti de treaba dumitale .Auzi ,sa ma pupe …O gasesti la rezerva sapte .Si acum lasa-ma ,ca am de lucru .Buna ziua !
- Aoleu, ce ma chinuie sandalele astea .Unde o fi rezerva sapte ? Incolo asa ,o iau bine ?
Rapaiala tocurilor se porni spre rezerva sapte in timp ce pe culoar se imprastie un nor des de parfum .
- Mara ,mai fata ,era sa mor din cauza ta .Pe caldurile astea te gasisi sa nasti ? Stii de cand te caut ? Cum te-ai internat, mai sufletelule in vagauna asta ?
Pe unul dintre cele doua paturi o tanara palida cu ochi mari albastri si parul negru ,zambi larg spre cea care intrase fluturand o mana spre ea. In patul alaturat o doamna intre doua varste isi ridica ochii de pe cartea pe care o citea si apoi isi continua lectura .Dupa castile pe care le avea pe urechi ,asculta muzica de la un player pus pe noptiera.
- Mai fata,numai o nebuna ca tine ,putea sa vina sa nasca prin pustietati .Nici eu care sunt asa de zurlie , nu veneam aici .Mai tii minte ce nebune eram amandoua la liceu ?... Dar ce e draga, aici la tine,florarie ? Ca acu vazui ...
- Ei si tu ! Care cum venit la vizita, a adus flori. Buchetul de cicoare e de la mama iar tata mi-a adus cale .Saracul,de unde sa stie ca nu-mi plac ... Trandafirii sunt de la mama- mare.Floarea soarelui e de la doctorita Bucatica .Hortensiile gladiolele,crizantemele si irisii nu mai stiu cine le-a adus . . In partea asta,cele mai multe, sunt florile de la Nicu ,dragul de el ... Cine ma iubeste a venit cu flori .Haide, pupa-ma, ca sarcina nu se ia,ha,ha,ha .
- Aoleu si eu venii cu mana-n ...scuza-ma .Dar si daca-ti luam ,de cand te caut eu ,nu mai erau bune nici de salata. Dar ia stai,care Nicu ? Ala din liceu ? Si acuma esti cu el ? De atatia ani ? Nicu Vornicelu ? Hai ,ca esti mai nebuna ca mine .Vai saraca,rau o duci cu el,daca te-a internat aici .
- Cici,stai !Nu m-a internat el .M-a internat mama .Eu m-am nascut aici si ma cheama Tamara dupa numele doctoritei care a asistat-o atunci . Nicu aranjase ca sa nasc ori la o clinica din Maggiore ori la alta in Bristol,dar mama nici nu a vrut sa auda . “ Sa se duca el sa nasca la Bristol,a zis mama .Tu sa faci copilul acolo unde te-am facut eu pe tine ,la doctorita Bucatica “.Si am venit aici .A iesit bine,ha,ha ,ha .
- Cine a iesit bine ? A,da .Uite ca te-am umplut de ruj ca si asa erai tu cam galbejita de la nastere.Auzi ? Da’pe raftul asta ce e ? Camara ,mostre de catering ori minibar ?Ia uite-te la ea ! Bere Dab,Stela ,trufe de ciocolata,mezeluri Gourmet ,cascavaluri ,branzici...doua sticle de sampanie . Asta e ce scrie pe ea,Whiskey Daniel’s ? Nu cumva e ceai ? Va da voie cu d’astea ?
- Mai,nu prea e voie ,dar nu mai spune si tu la nimeni.Doctorita Bucatica ,mai inchide ochii cand e vorba de lehuze.Stie ca nu prea au pofta de mancare si le lasa sa guste din ce se mai aduce de acasa.
- Vai de mine ,si eu venii cu mana-n ...scuza-ma ! Nu iti adusei nimic .Stiam ca nu e voie .Macar o bere putem sa-ti aduc,o piteam eu cumva ,sa nu ma prinda.Berea e buna ca face lapte mult la mame,sa stii .
- Stiu ,Cici draga.Dar daca nu pot ,ca mi-e greata ? Si nici de mancat nu pot decat supa si cate un pic de ceai .Ei mi-au adus de toate, saracii, ca sa ma intremez si sa am lapte .Lapte am dar de intremat e mai greu .Ca mi-e dor de casa si de...Nicu .
- Aoleo ,saraca de tine,pai el de ce nu vine pe la tine ?
- Vine, dar de-abia diseara .El ar sta aici tot timpul langa mine dar nu-l lasa Bucatica .Azi dimineata l-a facut albie de porci cand l-a prins aici . L-a scos in trap de pe etaj si a aruncat cu stetoscopul dupa el,saracul ...
- Lasa ,ca o sa te duci acasa si o sa va saturati si tu de el si el de tine .Dar trebuie sa mananci bine ca sa te pui pe picioare .Si sa bei bere.
- Asa-mi spune si mami si mama-mare .Dar daca nu pot ? Iar o sa vina si o sa vada ca n-am mancat nimic din astea .Trebuie sa le dau cuiva . Dar ia spune-mi, tu ce mai faci ?
- Ce sa fac ? Ma dor picioarele de la sandalele astea si as fuma o tigara de mor .Dar zicea una ca nu e voie pe aici .Mai bine plec, sa nu te obosesc si mai vin eu,te superi ?
- Ei ,nu ma supar ,dar mai stai !
- Lasa, ca poate mai vin maine si stau mai mult .Pana atunci sa-mi zici daca ai nevoie de ceva.Vrei sa te scap de alea ?
- De care ,draga ?
- De mancarea aia si de bere sa nu te prinda mama-ta cu ele neincepute...
- Ca bine zici,hai !
- Ai o punga,doua ? Asa, sa le punem binisor sa nu se sparga . Sampania iti mai trebuie ? Pune-o aici, in mijloc .Sticla de Whiskey o bag in geanta, ca e mai sigur .Mai a ramas ceva ? Nu,cutia de lapte praf nu o iau . Tu cu ce mai ramai ?Hai, ca nu mai stau .
- Cici ,mersi ca ai venit .Sa mai vii, sa mai povestim din liceu.Macar sa dai un telefon,da ?
- Da porumbito,stai linistita ca nu te lasa ea Cici la greu .Auzi,dar florile astea nu-ti iau din aer ,ca sunt cam multe ? Nu vrei sa te scap de ele ?Daca mai primesti doua buchete, trebuie sa ti le pui pe burta, ca nu mai e loc . Asa, da-le la mama .Le facem asa frumusel un znop ...Alea de de la Nicu ti le las ,dar floareasoarelui o iau sa mi-o prind la blezer.Imi vine bine,ce zici ? Hai ,sa te pup dulce .Hi,hi, ti-am inrosit amandoi obrajii .Vai, ce nebune sunem amandoua !Asa, puisorule,deschide-mi tu usa .Mersi si pa. Ooof, ce ma ustura talpile,parca as merge pe taciuni ...
Corespondenta de la 2 Mai*
La insistentele unor cititori fideli care se plang uneori de continutul prea misterios si chiar horror al gazetei noastre ,incercam sa le dam satisfactie publicand, pe ultima pagina, o preluare dupa un jurnal al litoralului.
Aceasta ne-a fost furnizata de catre corespondentii nostri detasati in zona .pentru a relata evenimentele folk si stuf care se desfasoara in statiunea cea mai de groaza din Europa ,adica Vama Veche, chiar in aceste zile .
Este o exceptie indreptatita de dorinta noastra de a demonstra ca lacrimile declansate de subiectele horror sunt mai fierbinti si mai multe decat aversele izolate provocate de pretentiile umoristice ale unor texte usurele.
Redactia
Este o exceptie indreptatita de dorinta noastra de a demonstra ca lacrimile declansate de subiectele horror sunt mai fierbinti si mai multe decat aversele izolate provocate de pretentiile umoristice ale unor texte usurele.
Redactia
*Jurnalul de Groaza
Un sejur
Daca mandrul soare arde,
Dupa Sfantul Constantin,
Romanasii pleaca-n hoarde
Catre Pontul Euxin .
Alertati de ceata deasa
Cu valize si rucsaci,
Bastinasii fug de-acasa
Si se muta prin copaci
Ca sa-ti lase camaruta,
Cu peretii de beton,
Pentru tine si mandruta
La juma’ de milion.
…………………….
Iar la plaja de te-asezi
N-ai unde privi matale
Ca de-o faci indata vezi
Doar femei cu alea goale ;
Sunt si brune si blondine
Si-ntelegi, intr-un sfarsit,
Ca barbatii de rusine
Sau de frica au fugit
La bodegi sau la terase
Ori cu undita pe dig,
De unde vin pe la sase
La nevasta cu-n covrig
Si o inghetata mare
Si o crema de urzici,
Ca a stat prea mult la soare
Si e plina de basici .
Si in loc sa mergi la plaja
Sau altundeva sa pleci
Stai la dumneaei de straja
Si ii pui comprese reci
Sa-si revina Colombina
Cum a fost ea de frumoasa
Caci poimaine luati masina
Si o sa plecati acasa.
Dar cand este de plecare,
Simtitor cu naturelul,
Lacrimand de intristare
Plangi si tu si portofelul…
Un sejur
Daca mandrul soare arde,
Dupa Sfantul Constantin,
Romanasii pleaca-n hoarde
Catre Pontul Euxin .
Alertati de ceata deasa
Cu valize si rucsaci,
Bastinasii fug de-acasa
Si se muta prin copaci
Ca sa-ti lase camaruta,
Cu peretii de beton,
Pentru tine si mandruta
La juma’ de milion.
…………………….
Iar la plaja de te-asezi
N-ai unde privi matale
Ca de-o faci indata vezi
Doar femei cu alea goale ;
Sunt si brune si blondine
Si-ntelegi, intr-un sfarsit,
Ca barbatii de rusine
Sau de frica au fugit
La bodegi sau la terase
Ori cu undita pe dig,
De unde vin pe la sase
La nevasta cu-n covrig
Si o inghetata mare
Si o crema de urzici,
Ca a stat prea mult la soare
Si e plina de basici .
Si in loc sa mergi la plaja
Sau altundeva sa pleci
Stai la dumneaei de straja
Si ii pui comprese reci
Sa-si revina Colombina
Cum a fost ea de frumoasa
Caci poimaine luati masina
Si o sa plecati acasa.
Dar cand este de plecare,
Simtitor cu naturelul,
Lacrimand de intristare
Plangi si tu si portofelul…
Sueta demografica
La masa mare si rotunda, o fetita oachesa parea ca se rasteste la un baiat de vreo doisprezece ani, cu parul lung si blond retezat deasupra sprancenelor.Fetita, cam de o seama cu el, imbracata intr-un sarafan violet, tinea in mana un creion si dupa fiecare interpelare adresata baiatului,insemna ceva pe o foaie verde .
Langa ei, intr-un carut, legata cu o chinga lata peste burtica ,o fetita de vreo trei ani tragea, cu paiul, sucul dintr-o cutie .
- Deci ,ti-am zis sa fii atent,ca acuma nu ne jucam .Ce jocuri ti-ai mai dori ?
- Baschet,tenis si fotbal, raspunse baiatul zambind mai mult cu ochii sai albastri.
- Scuza-ma ,zise fetita,dar esti tare greu de cap ! Trebuie sa alegi din trei variante .A,schela,b,spirala si c , plasa elastica .Spune o litera ,sa terminam odata.
Baiatul isi ridica privirea in tavan ciufulindu-si parul blond ca si cand ar fi gandit adanc .
- Eu aleg varianta D ,si incepu sa rada .Din alea trei,alege tu .
- Uff,ce ma fac eu cu tine ? Biiine ,aleg eu in locul tau varianta c ,dar la celelalte raspunzi tu ,altfel o patesti .
- Cam ce ? Sunt foarte curios !
- Ai sa vezi ,daca nu te potolesti .Sibel,sa stai si tu potolita – se rasti la mogaldeata din carut – daca mai vrei suc .Intrebarea este asa : “pe o scala de la unu la opt, ce calificativ dati parcului de joaca ? “
- Ce inseamna scala ?
- E ca o nota .Dai o nota de la unu la opt .Hai odata .
Baiatul iar se uita in tavan ciufulindu-si claia de par .Incepu apoi ,deodata ,sa rada in hohote si de-abia reusind sa pronunte, printre galgaiturile de ras ,spuse :
- Zece !
Fetita,parca asteptandu-se la un raspuns ca acesta ,sari de pe scaun si isi avanta palma spre obrazul blondului . Lovitura ei nimeri aerul pentru ca baiatul ,impingandu-si scaunul inapoi ,era deja departe de palma agresoare .
In recul , baiatul atinse scaunul din spate pe care, asezata la masa alaturata ,o doamna isi savura, calma, inghetata.
Galgaiturile de ras incetara brusc,fetita ramase cu mana in aer iar doamna se intoarse spre ei privindu-I cu un repros bland .
- Vvv –va rog sa ma iertati ,abia reusi sa ingaime poznasul ,privind intunecat la podea.
- Doamna va rog si eu sa il iertati ,rosti cristalin fetita ,zambind timid si implorand cu ochii negri ca maslinele.Asa este el ,zapacit si nepoliticos.
- Este fratele tau ? intreba doamna zambind .
- Nu ,suntem colegi la scoala .Il cheama Boris iar numele meu este Imen ,il iertati ?
- Desigur.Dar cea mica cine este ?
- Ea este sora mea ,o cheama Sibel si are trei ani .
- Si la trei ani ,mai sta in carucior pentru bebelusi ? Nu-I place sa mearga pe jos ?
- Doamna, ii place foarte mult,insa cand venim in market mama o leaga in carucior pentru ca alearga tot timpul si iar o pierdem.S-a mai pierdut si altadata .Stiti cat am plans atunci ?
Baiatul asculta privind fata de masa dar zambetul ii revenise in ochii albastri .
- De atunci ,cand mama si tata merg la market,o punem in carut ,o legam cu breteluta sa nu cada sau sa fuga si eu o pazesc ori o duc unde vrea.Acum am ramas la parcul de joaca din magazin,dar pe mine nu m-a lasat sa intru pentru ca sunt prea mare .
- Dar cati ani ai tu ,Imen ?
- Maine implinesc unsprezece ani . La intrare in parc scrie ca au voie copii pana la unsprezece ani.Am explicat doamnelor de la intrare ca eu inca,pana maine ,nu am unsprezece ani ,dar a fost in zadar .Nu m-au lasat.Asa-I ca este o nedreptate ?
- Ei,zambi doamna,nu este o nedreptate asa de mare .
- Ba ,sa ma iertati,dar este destul de mare pentru ca din aceasta cauza nu a putut sa se joace acolo nici surioara mea, nici Boris .Puteam sa-I las singuri ? Ce ar fi zis mama ?
- Dar unde este mama ta ?
- E cu tata si cu parintii lui Boris in magazin ,sa caute mobila pentru casa noua .
- Dar,spune-mi, te rog,numele tau, Imen ,ce fel de nume este ?
- Eu si surioara mea avem nume turcesti.Tatal nostru e turc .S-a certat cu sotia lui din Turcia de care s-a despartit,a venit aici ,a cunoscut-o pe mama,s-a indragostit de ea si s-au casatorit.Noi avem nume turcesti dar suntem romance .Si tata e acum roman dar in acelasi timp este si turc.
- Ai fost vreoadata in Turcia,iti place acolo ? o mai intreba doamna .
- Am fost ,si imi place.Mama spune ca acolo este viata mai usoara si ca nu sunt parveniti .Totusi mama spune ca noua ne place mai mult aici decat acolo ,pentru ca suntem romance .Si mama si eu si surioara mea ,Sibel .
- Si in ce clasa sunteti voi,la scoala ?
- In clasa obisnuita .Eu stau in banca a doua iar Boris in a treia .Tatal meu si cu tatal lui sunt asociati la o afacere . V-am spus ca tatal lui Boris este rus ?
- Nu,foarte interesant! Dar tu ,tinere ,esti mereu asa de tacut ? Ia spune !
Baiatul ridica privirea ,se uita mai intai la fetita parca pentru a-I cere voie sa vorbeasca si rosti zambind :
- Aaa, doamna - stiti - si eu sunt roman …
Langa ei, intr-un carut, legata cu o chinga lata peste burtica ,o fetita de vreo trei ani tragea, cu paiul, sucul dintr-o cutie .
- Deci ,ti-am zis sa fii atent,ca acuma nu ne jucam .Ce jocuri ti-ai mai dori ?
- Baschet,tenis si fotbal, raspunse baiatul zambind mai mult cu ochii sai albastri.
- Scuza-ma ,zise fetita,dar esti tare greu de cap ! Trebuie sa alegi din trei variante .A,schela,b,spirala si c , plasa elastica .Spune o litera ,sa terminam odata.
Baiatul isi ridica privirea in tavan ciufulindu-si parul blond ca si cand ar fi gandit adanc .
- Eu aleg varianta D ,si incepu sa rada .Din alea trei,alege tu .
- Uff,ce ma fac eu cu tine ? Biiine ,aleg eu in locul tau varianta c ,dar la celelalte raspunzi tu ,altfel o patesti .
- Cam ce ? Sunt foarte curios !
- Ai sa vezi ,daca nu te potolesti .Sibel,sa stai si tu potolita – se rasti la mogaldeata din carut – daca mai vrei suc .Intrebarea este asa : “pe o scala de la unu la opt, ce calificativ dati parcului de joaca ? “
- Ce inseamna scala ?
- E ca o nota .Dai o nota de la unu la opt .Hai odata .
Baiatul iar se uita in tavan ciufulindu-si claia de par .Incepu apoi ,deodata ,sa rada in hohote si de-abia reusind sa pronunte, printre galgaiturile de ras ,spuse :
- Zece !
Fetita,parca asteptandu-se la un raspuns ca acesta ,sari de pe scaun si isi avanta palma spre obrazul blondului . Lovitura ei nimeri aerul pentru ca baiatul ,impingandu-si scaunul inapoi ,era deja departe de palma agresoare .
In recul , baiatul atinse scaunul din spate pe care, asezata la masa alaturata ,o doamna isi savura, calma, inghetata.
Galgaiturile de ras incetara brusc,fetita ramase cu mana in aer iar doamna se intoarse spre ei privindu-I cu un repros bland .
- Vvv –va rog sa ma iertati ,abia reusi sa ingaime poznasul ,privind intunecat la podea.
- Doamna va rog si eu sa il iertati ,rosti cristalin fetita ,zambind timid si implorand cu ochii negri ca maslinele.Asa este el ,zapacit si nepoliticos.
- Este fratele tau ? intreba doamna zambind .
- Nu ,suntem colegi la scoala .Il cheama Boris iar numele meu este Imen ,il iertati ?
- Desigur.Dar cea mica cine este ?
- Ea este sora mea ,o cheama Sibel si are trei ani .
- Si la trei ani ,mai sta in carucior pentru bebelusi ? Nu-I place sa mearga pe jos ?
- Doamna, ii place foarte mult,insa cand venim in market mama o leaga in carucior pentru ca alearga tot timpul si iar o pierdem.S-a mai pierdut si altadata .Stiti cat am plans atunci ?
Baiatul asculta privind fata de masa dar zambetul ii revenise in ochii albastri .
- De atunci ,cand mama si tata merg la market,o punem in carut ,o legam cu breteluta sa nu cada sau sa fuga si eu o pazesc ori o duc unde vrea.Acum am ramas la parcul de joaca din magazin,dar pe mine nu m-a lasat sa intru pentru ca sunt prea mare .
- Dar cati ani ai tu ,Imen ?
- Maine implinesc unsprezece ani . La intrare in parc scrie ca au voie copii pana la unsprezece ani.Am explicat doamnelor de la intrare ca eu inca,pana maine ,nu am unsprezece ani ,dar a fost in zadar .Nu m-au lasat.Asa-I ca este o nedreptate ?
- Ei,zambi doamna,nu este o nedreptate asa de mare .
- Ba ,sa ma iertati,dar este destul de mare pentru ca din aceasta cauza nu a putut sa se joace acolo nici surioara mea, nici Boris .Puteam sa-I las singuri ? Ce ar fi zis mama ?
- Dar unde este mama ta ?
- E cu tata si cu parintii lui Boris in magazin ,sa caute mobila pentru casa noua .
- Dar,spune-mi, te rog,numele tau, Imen ,ce fel de nume este ?
- Eu si surioara mea avem nume turcesti.Tatal nostru e turc .S-a certat cu sotia lui din Turcia de care s-a despartit,a venit aici ,a cunoscut-o pe mama,s-a indragostit de ea si s-au casatorit.Noi avem nume turcesti dar suntem romance .Si tata e acum roman dar in acelasi timp este si turc.
- Ai fost vreoadata in Turcia,iti place acolo ? o mai intreba doamna .
- Am fost ,si imi place.Mama spune ca acolo este viata mai usoara si ca nu sunt parveniti .Totusi mama spune ca noua ne place mai mult aici decat acolo ,pentru ca suntem romance .Si mama si eu si surioara mea ,Sibel .
- Si in ce clasa sunteti voi,la scoala ?
- In clasa obisnuita .Eu stau in banca a doua iar Boris in a treia .Tatal meu si cu tatal lui sunt asociati la o afacere . V-am spus ca tatal lui Boris este rus ?
- Nu,foarte interesant! Dar tu ,tinere ,esti mereu asa de tacut ? Ia spune !
Baiatul ridica privirea ,se uita mai intai la fetita parca pentru a-I cere voie sa vorbeasca si rosti zambind :
- Aaa, doamna - stiti - si eu sunt roman …
siNUciderea unui rebel ***
In zorii zilei de 13.0x in padurea de langa Satul Prepeleac fostul Judet Romanati a fost gasit trupul unui tanar spanzurat de un copac cazut la pamant ,putrezit.La primele cercetari efecuate la fata locului de catre un culegator de mure naturale,ecologice, care a dorit sa ramana anonim ,prima data a fost gasit un bilet. In bilet tanarul Fifici Stanescu recunostea si regreta fapta .
Reactia autoritatilor.Un comunicat de presa mai putin.
Ne-am deplasat in localitatea Prepeleac apartinatoare de Comuna S.,unde am gasit toate institutiile zavorate. In sat domnea o atmosfera sumbra si oficialii excedati de probleme si doborati de durere ,adunati la Bufetul Scamatoru S.R.L. Solicitand aici primele informatii agentului de politie comunitara Butuc M.,acesta ne-a declarat de la inceput ca nu recunoste nimic iar apoi ne-a indrumat sa ne adresam sefului de post Haihui Nicolae sau biroului de presa judetean. La sediul Postului de Politie ,lacatul pe care il remarcasem inca de dimineata pe usa, era la locul sau.Singurele informatii pe care le-am putut obtine a fost de la un domn care pastea capra in curtea Primariei.Acesta fiind unchiul D-lui Haihui Nicolae ,seful de post,ne-a asigurat ca nepotul sau este plecat ,de opt luni ,in Aragon ca salahor la santiere.Apeland ,in disperare de cauza, la IPJJ am avut sansa de a lua legatura chiar cu Dra.Subinspector Bella Schwein care ne-a asigurat de tot sprijinul .Acest sprijin s-a concretizat in promisiunea emiterii unui comunicat oficial care era in lucru .
Investigatii ingreunate intentionat.Primele indicii.Un tanar rebel al generatiei EMO.
Fiind in criza de timp deoarece ultimul microbuz trecea prin zona la orele 18 ,am reluat cercetarile pe cont propriu si iata ce am aflat pentru cititorii nostri.
Mai multi locuitori ai satului care erau adunati la susnumitul bufet ,pentru ca se adusese bere, ne-au relatat amanunte interesante pentru a limpezi aceasta tenebroasa drama . Datele furnizate initial au fost totusi incomplete deoarece reporterul,inainte de a intra in criza de timp,a intrat in criza de bani si nu a mai putut sustine cu bere destainuirile surselor sale de ocazie.Totusi punand cap la cap franturile de informatii culese, iata ce am aflat.
Tanarul care a tulburat linistea micii localitati de tara era un tanar de isprava .De fapt de mai multe ispravi,se poate spune,care pana la treizeci si patru de ani ai sai l-au tinut departe de satul natal, internat in mai multe institutii ale Statului.Specialitatea sa era adunatul rufelor de pe sarma si al gainilor din cotetele altora .Ultima data si-a luat la revedere de la consateni doi ani ,pentru furtul unui cal.El a fost prins in flagrant datorita calului,care nu s-a lasat sa fie furat si aplicandu-i o lovitura de copita l-a prabusit in grajd, pana la sosirea organelor competente care au intocmit actele premergatoare si au inaintat cazul Justitiei. Aici tanarul a recunoscut fapta si a fost incarcerat pentru doi ani si alte sase luni rest din alte pedepse mai vechi.
Din aceasta pedeapsa a efectuat patru luni ,trei saptamani si doua zile, dupa care a fost eliberat pentru purtare buna.
O afacere incalcita.Nimeni nu-si asuma raspunderea.Miezul problemei.
Cea mai mare dintre calitatile lui Fifici S. era aceea ca fiecare nazbatie pe care o facea o recunostea imediat ce era prins si nu mai taragana ani de zile cauza cu avocati si expertize.
La cazul de care ne ocupam in relatoarea noastra tanarul insa nu a mai vrut, cu nici un chip, sa recunoasca.Nu a recunoscut decat in ultimul sau bilet ca a violat-o pe Ramona.
Timp de doua luni cat a durat instrumentarea cazului ,la toate insistentele notabilitatilor comunei,rudelor prietenilor si chiar ale Ramonei a refuzat cu incapatanare sa se declare vinovat.
La inceput , am aflat ceva mai tarziu, ca nici tanara Ramona Ciuperca nu a recunoscut violul dar i s-a explicat de catre mai marii satului ca trebuie sa se hotarasca urgent deoarece daca implinea 18 ani, recunostea de geaba .
Satul tanjea dupa notorietate deoarece avea mare nevoie de fonduri.Pentru a construi un pod peste o valcea pe unde urma ,mai incolo,sa se faca un drum si pentru a realiza un asezamant sanitar prin parteneriat public-privat ( sic) langa Bufetul Scamatorul srl.,deoarece nu se mai putea…
Odata ce a fost obtinuta declaratia, stropita cu lacrimi de ciuda, a minorei ( inca) Ramona C.,toate institutiile media au fost alerate de oroarea violarii unei copile din satul Prepeleac si factorii locali si-au pregatit declaratiile .
Suspect a ramas si pana acum faptul ca nici un organ de presa ori tv nu a preluat cazul nici la doua saptamani de la declansarea lui.Singura televiziune care a trecut pe aceste meleaguri,de atunci,a fost reprezenata de o echipa de la Discovery Channale care in trecere spre Vulcanii Nisiposi s-a oprit la Scamatorul sa bea bere.
Fitilul care a declansat drama.Cateva crime sangeroase si doar una ratata.Suicidul din padure.
Cand a auzit asemenea vorbe ,agentul de politie Dl Butuc ,a actionat asupra recalcitrantului cu un spray cu piper si a intentionat sa-i puna catusele care insa, spre stupoarea tuturor, erau blocate si nu au putut fi desfacute.
Fata de acestea, tanarul intimat a parasit Postul de Politie,s-a dus acasa si a scos dintr-o capita o pusca de vanatoare cu teava retezata pe care o avea dintr-o excursie in Basarabia si a inceput sa umble prin sat ,cu pusca intr-o mana si sticla in cealalta ,amenintand cu razbunarea .Disperat la culme,tanarul a inceput ,la un moment dat, sa traga in tot ce misca .
Mai intai a impuscat niste rate,dupa aceea un cocos care statea indiferent pe un gard si mai la urma un purcel care se scalda intr-un sant.In spiritul corectitudinii de jurnalist trebuie sa mentionam ca purcelul nu a fost nimerit dar a facut mare zarva.
Terminand cartusele si votca, tanarul Fifici a cerut cu imprumut o sfoara de la o venerabila doamana care nu doreste sa-i dezvaluim numele si a apucat-o spre padure.
Cercetarile ulterioare arata ca in padure, tanarul nostru, a folosit sfoara pentru a-si confectiona un lat original cum nu a mai fost descris in nici un tratat de Medicina Legala ,l-a legat de un copac aproape secular si si-a dat drumul in gol.
A fost descoperit a doua zi de culegatorul de ciuperci ,despre care am relatat la inceputul articolului ,datorita urletelor deznadajduite ale acestuia.Rupt de foame si de sete ,cu biletul langa el.
In loc de concluzii.
Numai o expertiza riguroasa va stabili ce s-a intamplat ,pentru ca sunt mai multe ipoteze,dar numai trei dintre acestea pot fi luate in seama.
1.Latul a fost executat neprofesionist.2.Sfoara a fost prea subtire . 3.Copacul a fost scorburos si putred.
Daca ne este ingaduit sa facem o apreciere ,ultima varianta este cea mai verosimila deoarece tanarul a fost gasit cu sfoara intreaga de gat si cu un picior prins de bustean.Din aceasta cauza urla atat de tare,din aceasta cauza a fost descoperit de catre culegatorul de afine si tot din aceasta cauza nu a putut sa scape si sa se mai spanzure odata .
La ora la care scriem acest articol tanarul Fifici ofera amanunte mai multor posturi Tv care mediatizeaza cazul ,urmand ca declaratiile catre politie si Procuratura sa fie programate la o data pe care partile o vor stabili prin acord mutual.Deocamdata Dl Fifici a revenit la declaratia initiala potrivit careia nu a violat-o niciodata pe Ramona Ciuperca . Despre aceasta putem sa va spunem ca isi mentine plangerea de viol dar nu se stie pentru cat timp.
Persefora BRICIU , Decebal CARPEN.
Fotografii de Bubu Melu SUFA
Nota redactiei . Colectorul de fructe ecologice de padure detinea autorizatie valabila numai pentru ciuperci .Afinele si murele reprezinta o ocupatie abuziva a acestuia .Si acest caz senzational va fi limpezit de corespondentii nostri la fata locului in articolul lor de maine.
*** Preluare dupa JURNALUL DE GROAZA
Verosimile sau nu
Exista o persoana care scriind o reteta de scrumbie in folie, afirmand ca trebuie trebuie pus un pic de ulei ori sare ori otet ,scrie in clar, in loc de un pic, literal si repetat umpic .
Scrumbia astfel preparata poate fi ,insa, delicioasa.
O prea stimata doamna, bine situata social si financiar, luand-si masina foarte scumpa si foarte noua de la un atelier unde i s-a facut o consultatie periodica,a avut surpriza ,sau mai bine zis stupoarea ,ca pe Bulevard , in dreptul Primariei, sa-i zboare roata fata a masinii .
Cu aceasta ocazie, stimabila cucoana, a fost- de doua ori- fericita de mesterii marelui garaj ca nu s-a desfacut roata din dreapta, pentru ca ar fi intrat pe contrasens si ca nu era lume pe trotuarul pe care l-a luat cu asalt ,caz in care ar fi intrat in puscarie.
O distinsa persoana, dorind sa-si impodobeasca apartamentul ,s-a pornit sa bata ,cu hotarare,un cui de 12 intr-o oglinda ,ca sa agate un ciucure rosu .
Aceasta isprava a coincis cu moartea Generalului De Gaulle si pe acest motiv persoana respectiva are si acum premonitii frecvente .
O tanara frumusica , dezghetata si agitata ,sprijinindu-se sa-si salte funduletul pe un bustean dintr-un parc ,s-a trantit cu el ( funduletul) peste mana dreapa, fracturandu-si degetul inelar .
Pe aceasta baza, tanara a dobandit o reala notorietate la Spitalul Foisor si pana i-a fost scos bandajul gipsat era deja maritata cu un ortoped simpatic.
O legatorie de carti a devenit birt .
Acest birt, avand numai o camera, a scos cateva mese pe trotuar si nu prea se mai poate circula .
Birtul se afla la numai14 m de intrarea unei biserici si la 26,3 m de altar .
In criza de spatiu,birtuletul vesel si cochet a inceput sa se extinda si in strada,deocamdata plasand cateva ghivece cu tuia.
Amploarea foamei de spatiu a acestui stabiliment nefiind foarte clara, biseriaca a reactionat imprejmuindu-se cu un gard zdravan .
Daca cineva ezita sa creada in realitatea acestor intamplari ,ar fi cazul sa nu mai aiba indoieli pentru ca exista dovezi ca ele sunt autentice .
Cine , insa ,creade ca inflatia,dobanzile,cursul Euro,pretul petrolului,gazelor ,electicitatii sau al berii ,cresc, scad sau raman asa cum sunt ,ar fi cazul sa nu se bazeze pe nici un fel de asigurari si juraminte , oricine le va face .Chiar daca sunt specialisti .
Ba ,chiar pe acestia e cel mai bine sa-i evite.
Sa mai aiba ceva rabdare si va vedea ce va fi .
Pana atunci,sa se asigure macar cu un plin de benzina si unul de bere.
Demolari si daramari
Sunt vreo doi ani ,poate si mai bine,de cand in Tarile Romane se munceste in mare viteza.Oamenii isi trudesc mintile si isi rup spinarile ca sa castige bani .Toata lumea are mare nevoie de bani –tot mai multi de la o zi la alta – pentru ca preturile sunt mereu in crestere si fiecare vrea sa castige mai mult.Castigand mai mult, e mai multa moneda pe piata ,marfurile dispar mai repede din raft si negustorii maresc preturile ca sa nu ramana cu tarabele goale.Adica fara obiectul muncii.
Roata aceasta se invarteste mereu ,uneori mai incet alteori mai repede .
Pe aceasta conjunctura, in localitatile mari si mici se ridica blocuri ,case si cvartale .
Procedeele sunt simple .
Se incepe de la o casa mai darapanata care este demolata rapid si pe tacute.Daca se poate intr-o zi .A doua zi, pe acelasi loc apare o groapa adanca ,uneori ,de treizeci de metri.Pe marginea acestei gropi se plaseaza o macara ,care a fost montata in cursul noptii si de aici totul decurge normal.Pentru ca ,de acum ,pare normal ca in mijlocul unui cartier vechi si patriarhal sa rasara o enormitate betonata cu fatada lucioasa, de sticla verde.
Ce se intampla caselor vecine cu acesti monstri imobiliari iar este ,de acum ,ceva firesc.
Acestor case li se darama zidurile , li se avariaza conductele ,cablurile si caile de acces.Locatarii acestor case vechi cladite , ingrijite si ocrotite de generatii , rezista doar daca au nervii tari sau se muta. Apelul lor catre diferitele autoritati,inspectorate,oficii si organe pentru a feri oamenii si orasul de abuzuri, are ca efect doar pierderea de vreme si de speranta.
Cand se termina taraboiul intr-un loc ,se muta in alta parte.
Muncitorii care sustin aceasta ofensiva edilitara sunt adusi ,de pe la satele unde locuiesc, la inceput de saptamana si sunt carati acasa sambata la pranz ,dupa ce li se plateste.
Se numesc Ilie,Petre sau Gheorghe. Sunt slabi ,iuti si harnici.Ei sunt comandati de un fel de Kapo cu o voce de stentor, ale carui ordine se executa imediat . Specific acestor muncitori din Vechiul Regat este ca nu pot lucra daca nu rad, zbiara ori se tachineaza.Cand depasesc limitele ,Stentorul cu vocea lui grava si cu pumnul greu le spune “ baaa , gata “ si pentru un timp se munceste in tacere.
Cand apare un caz de indisciplina, Kapo ia primele masuri :
- Daca maine mai mirosi ,sa nu mai vii ! Ce ,nu poti fara bere ? Porca mizeria …
Iata,se intorc muncitorii din Italia .
Roata aceasta se invarteste mereu ,uneori mai incet alteori mai repede .
Pe aceasta conjunctura, in localitatile mari si mici se ridica blocuri ,case si cvartale .
Procedeele sunt simple .
Se incepe de la o casa mai darapanata care este demolata rapid si pe tacute.Daca se poate intr-o zi .A doua zi, pe acelasi loc apare o groapa adanca ,uneori ,de treizeci de metri.Pe marginea acestei gropi se plaseaza o macara ,care a fost montata in cursul noptii si de aici totul decurge normal.Pentru ca ,de acum ,pare normal ca in mijlocul unui cartier vechi si patriarhal sa rasara o enormitate betonata cu fatada lucioasa, de sticla verde.
Ce se intampla caselor vecine cu acesti monstri imobiliari iar este ,de acum ,ceva firesc.
Acestor case li se darama zidurile , li se avariaza conductele ,cablurile si caile de acces.Locatarii acestor case vechi cladite , ingrijite si ocrotite de generatii , rezista doar daca au nervii tari sau se muta. Apelul lor catre diferitele autoritati,inspectorate,oficii si organe pentru a feri oamenii si orasul de abuzuri, are ca efect doar pierderea de vreme si de speranta.
Cand se termina taraboiul intr-un loc ,se muta in alta parte.
Muncitorii care sustin aceasta ofensiva edilitara sunt adusi ,de pe la satele unde locuiesc, la inceput de saptamana si sunt carati acasa sambata la pranz ,dupa ce li se plateste.
Se numesc Ilie,Petre sau Gheorghe. Sunt slabi ,iuti si harnici.Ei sunt comandati de un fel de Kapo cu o voce de stentor, ale carui ordine se executa imediat . Specific acestor muncitori din Vechiul Regat este ca nu pot lucra daca nu rad, zbiara ori se tachineaza.Cand depasesc limitele ,Stentorul cu vocea lui grava si cu pumnul greu le spune “ baaa , gata “ si pentru un timp se munceste in tacere.
Cand apare un caz de indisciplina, Kapo ia primele masuri :
- Daca maine mai mirosi ,sa nu mai vii ! Ce ,nu poti fara bere ? Porca mizeria …
Iata,se intorc muncitorii din Italia .
Revenirea lui Kanussi
"Buna ziua .Domnu Frimu ,da ? Sunt un client ,am numarul de la doamna de la atelier .Nu va deranjez !? Atunci sa va sun mai tarziu ? Bine,nu va tin mult …Cum ce frigider?Nu inteleg.Frigider care face,adica ar trebui sa faca , frig in oale.A ,nu stiu ca parca nu scrie pe el nimic .N-oi fi vazut eu ,daca scrie afara, pe usa .Nu,va rog,nu va suparati…Pot sa va spun daca va e de folos ca e alb,adica e vopsit in alb.Va juta cu ceva ? Nu ? Stati sa intreb sotia poate stie … Domnu Frimu,mai sunteti ? Va mutumesc ,nu va tin mult stiu ca sunteti ocupat. Spune sotia ca e vorba de un frigider Kanussi . Nu intelegeti ?Stati ca va spun pe litere dar este ca maratonistul acela din Maroc.A batut in maratonul de la Chicago prin anul 2000,nu va mai amintiti ? Vai,se poate ? Cum sa-mi bat joc,nu-mi permit .Ma scuzati ,inseamna ca nu am auzit eu bine ce a spus sotia .
Zanussi ,asa ? Interesant,dumneavoastra stiti mai bine .E totusi un nume frumos pentru un frigider,dar cum sa-l facem sa mearga ? Va rog frumos.Nu stiu de cand nu mai raceste.Poftim ?Sotia spune ca mai de mult ,nu mai stie de cand, exact .Ne scuzati .Ar fi dorit sa cumparam unul nou .Da ? Bine ,daca spuneti dumneavoastra ca nu se mai fabrica asa ceva acuma ,nu o sa luam altul nou,dar era o oferta buna … Bine ,va ascult .Da ,e bagat in priza .Cum de ce,frigiderul nu trebuie tinut in priza ? Pai si daca nu raceste nu inseamna ca nici nu consuma ? Deci sa-l scot din priza ? Aha,deci il las asa,si ? Ce papuci domnule ,ma luati peste picior ? Ce frate ,de ce-mi spuneti frate,ca nu sunt ruda cu dumneavoastra ? A, e o vorba ca intre amici,inteleg,sunteti simpatic .Bine,lasati .Deci,ce papuci ? Frigider cu papuci,n-am mai auzit .Asa ,si cum ii gasesc . Stati sa cer ajutoare,nu plecati de la telefon .
………………………………………………………………………………………………
Domnu Frimu,gata, l-am urcat pe doua scaune.Uff .Da ,e grea munca .Si ,acuma ce fac? Sunt mai multe fire aici,pe care sa-l tai ? Am glumit,ma scuzati .Dar, nu mai bine veniti pana aici sa va uitati singur ? Va stept cu o bere ,o cafea ? Ei,daca nu puteti,spuneti mai departe.Asa ,astea galbene ? Niste bucatele de tabla ridate si indoite .Vad numai doua,e suficient ?Aha, astea sunt papucii ?Asa de mici ? Nu ,va rog,am vrut sa mai destind atmosfera.Imi pare rau,ziceti .Da ,unu balangane ,sa-l opresc ? Aoleo,pai nu mi-ati spus sa-l bag in priza ? Puteam sa ma electrocutez ? Domnule,nu e de ras,va rog sa fiti serios ca eu nu mai fac nimic…Pai asta e gluma,se poate ? Bine ,scot din priza ,gata .Iau papucul ala,nu mai e nici un pericol,sigur ? Sa-l infig langa fratele lui ? Gata,si acuma ? Am bagat in priza,dar huruie ceva si iese praf.A iesit si un paianjen .Sa scot din priza,nu e vreun pericol de explozie ? Va rog sa fiti sincer cu mine ! Ce gata ? Ce s-a rezolvat ? Daaaa ? Si acum o sa meraga ,o sa faca frig ? Chiar si congeletorul o sa inghete ? Nu-i cerem prea mult bietului Kanussi ?
Domnule ,sunteti un inger,un artist,un scamator ,va raman vesnic indatorat .Ei,vorba vine,cum sa nu platesc ? Am inteles ,platesc si deplasarea ,nici o problema .A` propos,dar nu puteati sa veniti dumneavoastra? Ne si cunosteam …
A,da ? Sunteti in concediu la Piatra Olt .Interesant .
Si eu cum va platesc pentru binele facut ? Tot la doamna de la atelier ? Nu stiu ,cum ziceti ca e mai bine .Deci fara factura e mai bine ,am inteles . Dar pot plati si cu cardul ? Alo,domnu Frimu,alooo ! "
Ia uite cum a cazut reteaua ...
Zanussi ,asa ? Interesant,dumneavoastra stiti mai bine .E totusi un nume frumos pentru un frigider,dar cum sa-l facem sa mearga ? Va rog frumos.Nu stiu de cand nu mai raceste.Poftim ?Sotia spune ca mai de mult ,nu mai stie de cand, exact .Ne scuzati .Ar fi dorit sa cumparam unul nou .Da ? Bine ,daca spuneti dumneavoastra ca nu se mai fabrica asa ceva acuma ,nu o sa luam altul nou,dar era o oferta buna … Bine ,va ascult .Da ,e bagat in priza .Cum de ce,frigiderul nu trebuie tinut in priza ? Pai si daca nu raceste nu inseamna ca nici nu consuma ? Deci sa-l scot din priza ? Aha,deci il las asa,si ? Ce papuci domnule ,ma luati peste picior ? Ce frate ,de ce-mi spuneti frate,ca nu sunt ruda cu dumneavoastra ? A, e o vorba ca intre amici,inteleg,sunteti simpatic .Bine,lasati .Deci,ce papuci ? Frigider cu papuci,n-am mai auzit .Asa ,si cum ii gasesc . Stati sa cer ajutoare,nu plecati de la telefon .
………………………………………………………………………………………………
Domnu Frimu,gata, l-am urcat pe doua scaune.Uff .Da ,e grea munca .Si ,acuma ce fac? Sunt mai multe fire aici,pe care sa-l tai ? Am glumit,ma scuzati .Dar, nu mai bine veniti pana aici sa va uitati singur ? Va stept cu o bere ,o cafea ? Ei,daca nu puteti,spuneti mai departe.Asa ,astea galbene ? Niste bucatele de tabla ridate si indoite .Vad numai doua,e suficient ?Aha, astea sunt papucii ?Asa de mici ? Nu ,va rog,am vrut sa mai destind atmosfera.Imi pare rau,ziceti .Da ,unu balangane ,sa-l opresc ? Aoleo,pai nu mi-ati spus sa-l bag in priza ? Puteam sa ma electrocutez ? Domnule,nu e de ras,va rog sa fiti serios ca eu nu mai fac nimic…Pai asta e gluma,se poate ? Bine ,scot din priza ,gata .Iau papucul ala,nu mai e nici un pericol,sigur ? Sa-l infig langa fratele lui ? Gata,si acuma ? Am bagat in priza,dar huruie ceva si iese praf.A iesit si un paianjen .Sa scot din priza,nu e vreun pericol de explozie ? Va rog sa fiti sincer cu mine ! Ce gata ? Ce s-a rezolvat ? Daaaa ? Si acum o sa meraga ,o sa faca frig ? Chiar si congeletorul o sa inghete ? Nu-i cerem prea mult bietului Kanussi ?
Domnule ,sunteti un inger,un artist,un scamator ,va raman vesnic indatorat .Ei,vorba vine,cum sa nu platesc ? Am inteles ,platesc si deplasarea ,nici o problema .A` propos,dar nu puteati sa veniti dumneavoastra? Ne si cunosteam …
A,da ? Sunteti in concediu la Piatra Olt .Interesant .
Si eu cum va platesc pentru binele facut ? Tot la doamna de la atelier ? Nu stiu ,cum ziceti ca e mai bine .Deci fara factura e mai bine ,am inteles . Dar pot plati si cu cardul ? Alo,domnu Frimu,alooo ! "
Ia uite cum a cazut reteaua ...
Cat mai stam acasa ?
Pentru locul si momentul de fata raspunsul ar fi ori cat e necesar ,ori destul de putin ori nu cat as dori.
De vreo doua decenii lumea nu prea mai sta pe acasa .
Oamenii umbla si se zbat ca sa-si ia o casa si dupa aceea o parasesc.
Cea mai mare parte a timpului atat chiriasii cat si proprietarii scumpelor – unele chiar exagerat de scumpe – lor case sunt plecati de acasa .
Paradoxul este ca omul modern cu cat isi doreste mai mult sa stea acasa cu atat mai mult este obligat sa lipseasca de acasa .
Pana la instalarea acestei molime daca doreai sa gasesti o persoana erai sigur ca o gasesti acasa .
Acum esti mai sigur ca o gasesti oriunde altundeva.
Multa vreme toata lumea si-a dorit si s-a framantat sa-si gaseasca variante cat mai potrivite de a pleca ( sau cum se spunea in epoca de a evada ) din mediul casnic .
D.Marin Sorescu a scris chiar o carticica nostima cu titlul “ Unde fugim de acasa “ .
A ramane acasa,linistit, in tihna caminului, era echivalent cu o pedeapsa : "pe lup nu o sa-l luam cu noi / pentru ca e magar."
Se auzeau des ,pe atunci ,fapturi gratioase si visatoare murmurand :
- Asa as pleca undeva,oriunde …
Ei… nu chiar oriunde ,insa aproape oriunde.
Omul civilizat de azi insa, este un fel de nomad la scara mai mica .
Starea lui normala este sa sada cat mai putin la caminul cel drag pe care si l-a durat cu sacrificii,costuri si compromisuri.
O categorie destul de insemnata a acestor nomazi ,dupa ce cumpara o casa nu o mai utileaza, mobileaza si zugravesc .
Nu – ei o decoreaza . Adica o transforma intr-un fel de muzeu pe care il conserva,intretin si populeaza cu piese interesante .
Rolul de custode este asociat unei menajere din Basarabia sau din cartierul Plumbuita care are misiunea sa alinieze papucii, sa colecteze praful si sa primeasca facturile venite pe adresa muzeului.
In aceste muzee nu se gateste decat extrem de rar,sotul cu sotia se intalnesc din intamplare, pentru ca au programe separate si dormitoare la fel ,iar reuniunile cu rudele, prietenii si colegii familiei se intampla numai in doua situatii : la inaugurarea casei si la caz de Doamne- fereste …
Particularitatea acestor case si care le deosebeste de muzee, este ca majoritatea acestora sunt dotate cu cate un semineu sau camin de caramida si cu un cos de nuiele plin cu lemne de fag,care nu se goleste niciodata.
Pentru ca in semineu nu s-a facut si nu se va face niciodata focul .
Directia muzeelor ,de altfel ,interzice cu desavarsire focul deschis pe teritoriul administrat .
In timpul in care casele isi asteapta locatarii, acestia alearga pe strazi,zac in birouri,se inghesuie in tramvai sau pe sosele,trudesc pe camp sau la strung,se plictisesc in sedinte obligatorii,sunt schingiuiti in cabinetele de infrumusetare sau in salile cu aparate de umflat muschii,sufera in spitale ,isi plimba iubirile prin parcurile pustii ,umbla dupa dreptate prin tribunale ,se imbarca,aterizeaza,aduc copii pe lume in maternitati,zbiara pe stadioane,se plimba cu bicicleta,stau cu undita in lac,prind fluturi sau culeg flori de tei .
Atat sunt de contaminati de nomadism oamenii de azi incat si atunci cand sunt acasa ei sunt de fapt in alta parte .De obicei pleaca in lume cu televizorul sau se duc ,in timp ce-si dorm picatura de somn, in vis. Fiecare pe unde il duce acest vis.
Singurii locatari autentici ai casei zilelor noastre sunt cainele si pisica .
Atunci cand nu fug si ei de acasa.
De vreo doua decenii lumea nu prea mai sta pe acasa .
Oamenii umbla si se zbat ca sa-si ia o casa si dupa aceea o parasesc.
Cea mai mare parte a timpului atat chiriasii cat si proprietarii scumpelor – unele chiar exagerat de scumpe – lor case sunt plecati de acasa .
Paradoxul este ca omul modern cu cat isi doreste mai mult sa stea acasa cu atat mai mult este obligat sa lipseasca de acasa .
Pana la instalarea acestei molime daca doreai sa gasesti o persoana erai sigur ca o gasesti acasa .
Acum esti mai sigur ca o gasesti oriunde altundeva.
Multa vreme toata lumea si-a dorit si s-a framantat sa-si gaseasca variante cat mai potrivite de a pleca ( sau cum se spunea in epoca de a evada ) din mediul casnic .
D.Marin Sorescu a scris chiar o carticica nostima cu titlul “ Unde fugim de acasa “ .
A ramane acasa,linistit, in tihna caminului, era echivalent cu o pedeapsa : "pe lup nu o sa-l luam cu noi / pentru ca e magar."
Se auzeau des ,pe atunci ,fapturi gratioase si visatoare murmurand :
- Asa as pleca undeva,oriunde …
Ei… nu chiar oriunde ,insa aproape oriunde.
Omul civilizat de azi insa, este un fel de nomad la scara mai mica .
Starea lui normala este sa sada cat mai putin la caminul cel drag pe care si l-a durat cu sacrificii,costuri si compromisuri.
O categorie destul de insemnata a acestor nomazi ,dupa ce cumpara o casa nu o mai utileaza, mobileaza si zugravesc .
Nu – ei o decoreaza . Adica o transforma intr-un fel de muzeu pe care il conserva,intretin si populeaza cu piese interesante .
Rolul de custode este asociat unei menajere din Basarabia sau din cartierul Plumbuita care are misiunea sa alinieze papucii, sa colecteze praful si sa primeasca facturile venite pe adresa muzeului.
In aceste muzee nu se gateste decat extrem de rar,sotul cu sotia se intalnesc din intamplare, pentru ca au programe separate si dormitoare la fel ,iar reuniunile cu rudele, prietenii si colegii familiei se intampla numai in doua situatii : la inaugurarea casei si la caz de Doamne- fereste …
Particularitatea acestor case si care le deosebeste de muzee, este ca majoritatea acestora sunt dotate cu cate un semineu sau camin de caramida si cu un cos de nuiele plin cu lemne de fag,care nu se goleste niciodata.
Pentru ca in semineu nu s-a facut si nu se va face niciodata focul .
Directia muzeelor ,de altfel ,interzice cu desavarsire focul deschis pe teritoriul administrat .
In timpul in care casele isi asteapta locatarii, acestia alearga pe strazi,zac in birouri,se inghesuie in tramvai sau pe sosele,trudesc pe camp sau la strung,se plictisesc in sedinte obligatorii,sunt schingiuiti in cabinetele de infrumusetare sau in salile cu aparate de umflat muschii,sufera in spitale ,isi plimba iubirile prin parcurile pustii ,umbla dupa dreptate prin tribunale ,se imbarca,aterizeaza,aduc copii pe lume in maternitati,zbiara pe stadioane,se plimba cu bicicleta,stau cu undita in lac,prind fluturi sau culeg flori de tei .
Atat sunt de contaminati de nomadism oamenii de azi incat si atunci cand sunt acasa ei sunt de fapt in alta parte .De obicei pleaca in lume cu televizorul sau se duc ,in timp ce-si dorm picatura de somn, in vis. Fiecare pe unde il duce acest vis.
Singurii locatari autentici ai casei zilelor noastre sunt cainele si pisica .
Atunci cand nu fug si ei de acasa.
Trei teme triste
*
Fenomenul este cunoscut si se manifesta si la sate, insa mai domol.
Aceste persoane costumate la patru ace si parfumate cu miresme imbatatoare nu se duc nicidecum la vreun eveniment monden .Ele merg sa munceasca ,in sudoarea fruntii,pana spre seara sau mai tarziu .
Eleganta lor cultivata contrasteaza cu figurile foarte preocupate,ingrijorate sau speriate cu care se avanta in toate partile.
De obicei asociem gatelile si podoabele cu momente sau zile fericite din viata . Ar trebui dupa haine sa credem ca pentru ei este o bucurie si o fericire sa munceasca dar privindu-le fetele, se vede ca placerea lor de a se duce la treaba nu este chiar atat de mare. Dar macar prin toale, parfumuri si bijuterii trebuie,pentru ca probabil asa li se cere,sa arate cat de fericiti sunt sa munceasca . Poate unii chiar si sunt dar in cazul acesta situatia devine alarmanta .
Fericirea de a munci este o boala cunoscuta si a bantuit in extremul orient cativa ani buni producand victime si drame.
Deja au aparut manifestari ciudate in comportamentul social .
Si nu se vad chiar cele mai profunde si mai grave.
De pilda la sfarsit de saptamana si de sarbatori persoanele care in restul zilelor merg excesiv de elegante la munca ,se duc la plimbare,la teatru si la biserica excesiv de sleampate .
Pe semne, dumnealor ,daca au un chef de munca indoielnic ,nici cu pofta de viata ...nu se omoara.
Nu e de gluma deloc .
* *
Totdeauna copiii au fost o binecuvantare pentru familie si pentru obste . Ei au colorat cu larma , jocurile, disputele si poznele lor ,ulicioarele ,maidanele si strazile asezarilor .
Un geam spart de mingea lui Gigel sau incursiunea unei cete de poznasi intr-o livada, animau imediat si vietile adultilor si creau motive pentru consolidarea educatiei si manierelor viitoarei generatii.
De un timp incoace ,strazile cu copii care se joaca, au disparut.
Sunt aceleasi strazi dar copiii nu mai sunt aceiasi.
Copiii nu se mai joaca pe langa casa,in parc,pe maidan sau in curtea scolii .S-au exprimat temeri ca ei nu se mai joaca de loc .
Ei fac sport in mod organizat,merg la cercuri care le cultiva aptitudinile,joaca footbal la Concordia si se scalda in bazinul acoperit, nu la garla.
Adica nu sunt liberi cand se joaca,doar ei si regulile lor ,in lumea varstei lor ,dimpreuna cu cei cu care isi vor trece viata.
Unii spun ca asta ar fi foarte grav,altii ca dimpotriva , e foarte bine asa.
Se pare ca adevarul este la mijloc .Adica e destul de rau .
Dezvoltarea industriei informatice si accesul la computer au redat copiilor o parte din libertatea pierduta.
E drept ca sunt cazuri in care se abuzeaza de aceasta libertate .Dar nu este un motiv sa fie ingradita si aceasta ramasita de libertate a scumpilor nostri copii de azi.Atat ai celor care ii avem cat si ai celorlalti .Toti sunt ai nostri ,ai tuturor ,de fapt.
In fata monitorelor copiii joaca sotron,sar coarda,deseneaza cu creta colorata pe asfalt sau joaca footbal ,pe net, in retea, atenti si bucurosi cand le iese bine sau necajiti cand nu le iese.Si revoltati cand mama ii cheama insistent la masa de la jocul lor de-a v-ati-ascunselea cu grafica 3D .
Unii spun ca aceasta joaca e de fapt o prosteala,altii ca e bine daca ii face pe ei sa se simta liberi si fericiti iar cei mai multi nu stiu cum o fi.
Se pare insa ca libertatea nu poate aduce rele .Sau poate ?
Oricum vor evolua lucrurile ,e limpede ca nu le statea de loc rau copiilor jucandu-se pe strazi si ulicioare,topaind pe trotuare si scaldandu-se la garla ori dijmuind ciresul vecinului .
Revenirea lor este asteptata cu interes.
* * *
Se stie ca viata e miscare .Filosoful careia i se atribuie paternitatea pronuntarii acestui adevar era si doctor. Se pare ca era si matematician si artist plastic,dar asa era atunci .Si acum sunt doctori care skiaza si joaca baseball precum si faiantari sau coafeze care lecuiesc boli inchipuite .
Ideea ar fi ca leacul cel mai des prescris de terapeuti este plimbarea .Medicii ultimelor doua secole recomandau in majoritatea maladiilor, pe langa tot felul de proceduri si panacee si plimbarea.
Plimbarea ,pentru cine nu stie,face bine si unuia care are piciorul in gips.Este chiar obligatorie,pentru ca altfel e de rau .Sau chiar fatal.
De aici s-a dezvoltat concluzia ca plimbarea face bine si celor sanatosi,ca sa nu se imbolnaveasca.
Perfect adevarat.Plimbarea inseamna aer curat,contemplatie,expunere la lumina naturala si placere .
Mai departe lucrurile s-au precipitat.
In societatile postindustriale oamenii au inceput sa isi doreasca intens ca sa fie tot timpul sanatosi si cat mai sanatosi.S-a ajuns sa se cultive aberatia ca, cu cat faci miscare mai multa,cu atat esti mai sanatos .
Sistemul economic a reactionat si a creat mijloace .Tot felul de aparate dispozitive si mecanisme stau la dispozitia celor care doresc sa-si rupa articulatiile sa-si strambe coloana si sa se bosorogeasca .
Este o afacere profitabila si la moda ceea ce o face imbatabila in fata oricaror argumente .
Ce pare de neinteles ar fi ca aceste exerctii fizice practicate in asalt se fac cu randament intens negativ.Ele duc la pierdere de energie ,nu la acumulare de energie curata,adica de sanatate .O plimbare de o jumatate de ora ,relaxata si facuta fara graba incarca sistemul si il regleaza.
O ora de zmuceli la sala te spoliaza de puteri si te umple de sudoare si de nervi.
Oricum, este placut sa privesti o tanara pereche sau o persoana venerabila la promenada .Sunt oameni care tin la sanatatea lor si se ocupa cu placere de asta.
Pe langa acestia ,o faptura juna si gratioasa,care alearga pe o banda de cauciuc privind la zidul de beton din fata , stegandu-se de naduseala si gafaind, nu poate sa-ti induca decat tristete si compasiune.
Aceasta tine mai mult la moda decat la ea insasi . Desi motivul invocat este procurarea de sanatate.
Ar fi cazul ca si moda sa aiba niste limite, dar se pare ca nu se poate.
Afacerea Lizeanu
Afacerile de-a lungul timpului. Fenomene misterioase pe strada Mantuleasa .O groapa norocoasa la locul ei. Cine a fost dl.Lizeanu si care este posteritarea acestuia .Prima gaura neagra terestra. Un santier de doua sute de ani. Opinia grupului liberal la gura .
Sunt tot felul de afaceri care dau culoare unei epoci ,unui loc sau unei mentalitati.Afacerea Dreyfuss,dincolo de dramatismul sau,ne poarta mintea in Hexagon ,la tabieturile frantuzesti si epoca de aur a prozei.
Afacerea Watergate ne poate evoca un sistem american de colectare a datelor iar afacerile Mocioni -Starcea ori Tigareta Doi un cu totul alt tip de puslamale si escroci.
Sunt si afaceri de acelasi gen care raman pe locul unde au fost initiate si continua sa evolueze cu vigoare ,traversand deceniile si chiar veacurile.
Un bun exemplu de acest fel este Afacerea Lizeanu .
Aceasta a fost inceputa intr-o fosta mahala a Bucurestilor sfarsitului de secol XVIII si se manifesta inca in zilele noastre ,desi locul este acum in centrul orasului iar mentalitatile de mahala s-au mai atenuat. Intr-o mica masura, insa.
Pe harta Capitalei sediul acestei afaceri este situat acum in intersectia strazii Lizeanu cu asazisul bulevard Stefan cel Mare .
Acest nod de circulatie este plasat aprope de strada Mantuleasa pe care dl.Eliade a semnalat ,inainte de jumatatea secolului trecut, fenomene bizare.
Daca pe Mantuleasa s-au descoperit locuri misterioase prin care se certificau treceri de pe un taram pe altul ,in zona Lizeanu fenomenele ciudate au alura de gaura neagra .
La inceput, prin acest loc blestemat pentru unii si binecuvantat pentru altii,mergea un drum de pamant care lega un pod de pe Dambovita cu Targul Mosilor .
Drumul era plin de praf pe timp de seceta si de noroi clisos dupa ce ploua.
Nu era singurul traseu comercial pe care treceau carele incarcate cu mei ,var si caramida ale negustorilor contemporani fanariotilor .Se putea merge si pe Colentina, insa pe langa faptul ca era la fel de scufundata in noroi, era des bantuita de borfasi si ipistati care necajeau comerciantii vremii.
Negustorii care veneau decuseara cu poveri,inoptau pe un maidan cam pe unde este acum Biserica Silvestru. In fata focurilor ,inveliti in caftane si cojoace ,stateau la povesti pana dimineata, band vin ghiurghiuliu din ulcele si pufaind din pipele cu mustiuc de alama.
Cam pe la straja a treia din noapte isi inhamau caii si plecau spre Targ ,sa fie pe linie cum rasarea soarele si se formau preturile zilei .
Unii dintre ei isi manau carutele pe Calea Mosilor si de acolo prin Colentina ,ajungeau in buza targului.
Altii treceau mai intai sa se inchine la Biserica Dichiu ,apoi ocolind putin prin Precupetii Vechi printre casele mici si risipite ,ajungeau incet- incet la Lizeanu.De aici daca erau trecuti,jumatate din treaba era facuta.
Rascrucea de la Lizeanu semana de atunci cu o gaura neagra .
De fapt ,in zona respectiva ,in urma trecerii carelor si birjelor de colo colo ,se formase o groapa in care noroiul nu se usca niciodata.Carutele se infundau pana la butuc si numai rareori puteau fi urnite fara ajutor.
Aici intervine primul dintre Lizeni.
Din traditie se stie ca acesta a fost un taran de prin Vlasca .Prigonit ,pentru o pricina, de un boier si de autoritati,el s-a bejenit si s-a asezat cu tot calabalacul pe locul unde se afla astazi benzinaria OMV.Adica nu departe de rascrucea noroioasa .
Om saritor, intr-o buna zi, el a urnit cu boii sai albi si voinici trasura unui boier impotmolita in noroi pana la capra.Boierul l-a omenit cu doua bancute si aplecat la ale sale.De atunci s-a dus vestea si cine ramanea scufundat in groapa,dadea o fuga la Lizeanu care venea indata
cu boii lui .Scotea carul sau docarul, isi lua plata si pleca .
Dupa un an si-a mai cumparat o pereche de boi si in zilele ploioase ale toamnei ,de multe ori nici nu mai se ducea acasa. Statea pe marginea gropii si scotea carute ,faetoane si cabriolete ,toata ziua.
Cand vreun ratacit se impotmolea noaptea ,omul nostru nu pregeta si venea cu felinarul inaintea boilor,la moment,ca sa scoata patitul din necaz.
Vremea trecea,groapa se tot adancea.
Lizeanu si-a maritat bine toate trei fetele ,a mai facut un corp de case cu odai si a ridicat un fel de han pentru calatori.
Dupa un timp ,el a ramas cu grijile bataturii si a lasat groapa in seama feciorului,care a dus-o mai departe cu cinste.Acesta a dat-o dupa un timp feciorului sau care a avut numai fete si a predat afacerea unui ginere care s-a purtat si el remarcabil.
Ba chiar s-a dezvoltat .
Unde este acuma patiseria Fornetti ,acesta a ridicat o remiza unde stateau boii, sa se odihneasca si randasii.
Asta se intampla cand au aparut in Bucuresti primele automobile marca Ford carora nu le era rusine de fel sa ramana infundate in namol pana la radiator,agitandu-se si facand larma degeaba.
Ultimul Lizean avand numai fete ,numele i s-a pierdut si astazi prin zona nu se mai poate afla nici un locuitor cu acest nume.
Pe baza prosperitatii pe care a generat-o insa aceasta rascruce ,urmasii Lizenilor si-au facut pravalii ,carciumioare si case de raport iar unii dintre ei au fost actionari la primul tramvai cu cai.
Astfel s-a alcatuit ,cu timpul,strada Lizeanu pe care o stim noi si care nu difera prea mult astazi de cum era acum o suta de ani.Doar tramvaiul care trece pe aici nu mai este tras de cai, ci de alte interese si circula destul de regulat, atunci cand reuseste sa treaca de intersectia de la Lizeanu.
Acest renumit nod de trafic urban, cum se spune acum,nu mai arata asa cum se prezenta in vremurile inapoiate pe care le-am evocat, insa si-a mentinut nestirbita functia de a bloca circulatia.
Culoarele sale de trafic au fost redesenate dupa cele mai avansate idei tehnice ale vremii,s-a asanat noroiul si s-a betonat nu numai groapa centrala ,ci fiecare gropita.
S-au instalat agenti de circulatie autoritari si nemilosi si s-au montat atatea semafoare electrice incat jocul acestora seara, te incanta si te ameteste la fel ca luminile de la Monte Carlo .
Accesul camioanelor,carutelor,bicicletelor si trotinetelor a fost interzis definitiv.
Pietonii au tot dreptul sa traverseze ,insa numai in goana mare si daca se poate in grupuri de minimum doi.
Persoanele distrate,in varsta sau nehotarate ,pot traversa intersectia pe raspundere proprie.
Pentru a stimula avantul acestora ,pe trei dintre cele patru colturi ale intersectiei au fost deschise oficii de asigurari, elegante.
In aceste conditii ,totusi,oricine doreste sa traverseze intersectia de la Lizeanu trebuie sa-si ia o zi libera .Altfel, inseamna ca ori este inconstient ,ori simte nevoia sa-si administreze o pedeapsa pentru vreo magarie pe care a facut-o, sau are de gand sa o faca.
Cel mai sigur mod de a nu a ajunge intr-un loc la timp sau deloc este sa o iei pe la Lizeanu.
Dar de ce ,totusi, civilizatia nu a imbunatatit si circulatia,mai ales aici?
Pe scurt,din motive economice .
Adica ?
Adica de doua sute si ceva de ani ,oamenii s-au obisnuit sa se impotmoleasca in acest loc.Si sa plateasca pentru a iesi din noroi,din groapa si sa treaca .
Un precursor al lui Pache a pus piciorul in prag si a adunat bani sa astupe groapa.Circulatia a fost oprita .
Altul a bagat bani sa o pietruiasca : iar s-a oprit circulatia jumatate de an. Si tot asa...
Se baga de atunci camioane de bani in aceasta intersectie pentru canalizari,semaforizare,linii de tramvai si de metrou,asfaltare,reabilitare,montare de refugii sau demontare de refugii,vopsirea asfaltului,schimbarea macazelor si cate si mai cate.
Cum se termina o actiune de modernizare a acestei minuni ,imediat a doua zi e declansata alta.
Care,bineinteles, costa foarte mult si presupune, daca nu chiar oprirea totala a circulatiei, atunci – sigur - un trafic restrictionat la cinci sau sase automobile pe ora.
In cazul, fericit, in care nu se intampla un accident - pentru ca atunci nu se mai poate trece de loc .
De doua o generatii, intersectia de la Lizeanu pare a fi mentinuta doar pentru a fi reparata si modernizata, pentru ca alta functie nu prea mai are.
O functie implicita ar fi aceea de gaura neagra terestra,facuta sa inghita resurse banesti enorme fara sa se obtina un rezultat cat de mic .
Mijloacele tehnice se perfectioneaza si costa din ce in ce mai mult ,insa.
In prima parte a acestui an s-a aplicat, in premiera, o noua metoda de reabilitare bazata pe o filosofie revolutionara.
Ideea ar fi ca nu mai este profitabil sa se repare o intersectie.
Se procedeaza in modul urmator.
Pentru un timp oarecare se opreste circulatia ,bineinteles.
Intersectia ( Lizeanu in speta ) este decupata bucata cu bucata si carata in alta parte, unde se arunca.
In locul ei ramane o groapa uriasa si sinistra ca o gaura neagra adevarata.
In acest timp ,in ateliere speciale se fabrica o intersectie in intregime de la a la z .Ea este transportata pe module si montata cu o precizie microscopica ,de robotii industriali ,la fata locului .
Dupa cinci luni circulatia se poate relua.Atat pe intersectie cat si pe cele douazeci de strazi si bulevarde pe care au fost restrictii totale pentru transportul modulelor .
Astfel,saptamana urmatoare,dupa probele de anduranta care tin o decada,cand sa se dea semnalul pentru inaugurarea cu majorete,se fisureaza o conducta magistrala chiar sub moderna structura care, se vede , a fost prea grea.
Se anunta pe toate canalele oprirea circulatiei la Lizeanu si vin utilajele care se pornesc cu hotarare sa dezgroape... groapa.
Abordand problema la o bere ,un grup liber la gura si independent ca principii, a convenit ca sunt numai doua posibilitati -dar strict teoretice - de a trece intr-un timp rezonabil pe la Lizeanu : calare pe cal sau zburand.
Deocamdata atat .
Sunt tot felul de afaceri care dau culoare unei epoci ,unui loc sau unei mentalitati.Afacerea Dreyfuss,dincolo de dramatismul sau,ne poarta mintea in Hexagon ,la tabieturile frantuzesti si epoca de aur a prozei.
Afacerea Watergate ne poate evoca un sistem american de colectare a datelor iar afacerile Mocioni -Starcea ori Tigareta Doi un cu totul alt tip de puslamale si escroci.
Sunt si afaceri de acelasi gen care raman pe locul unde au fost initiate si continua sa evolueze cu vigoare ,traversand deceniile si chiar veacurile.
Un bun exemplu de acest fel este Afacerea Lizeanu .
Aceasta a fost inceputa intr-o fosta mahala a Bucurestilor sfarsitului de secol XVIII si se manifesta inca in zilele noastre ,desi locul este acum in centrul orasului iar mentalitatile de mahala s-au mai atenuat. Intr-o mica masura, insa.
Pe harta Capitalei sediul acestei afaceri este situat acum in intersectia strazii Lizeanu cu asazisul bulevard Stefan cel Mare .
Acest nod de circulatie este plasat aprope de strada Mantuleasa pe care dl.Eliade a semnalat ,inainte de jumatatea secolului trecut, fenomene bizare.
Daca pe Mantuleasa s-au descoperit locuri misterioase prin care se certificau treceri de pe un taram pe altul ,in zona Lizeanu fenomenele ciudate au alura de gaura neagra .
La inceput, prin acest loc blestemat pentru unii si binecuvantat pentru altii,mergea un drum de pamant care lega un pod de pe Dambovita cu Targul Mosilor .
Drumul era plin de praf pe timp de seceta si de noroi clisos dupa ce ploua.
Nu era singurul traseu comercial pe care treceau carele incarcate cu mei ,var si caramida ale negustorilor contemporani fanariotilor .Se putea merge si pe Colentina, insa pe langa faptul ca era la fel de scufundata in noroi, era des bantuita de borfasi si ipistati care necajeau comerciantii vremii.
Negustorii care veneau decuseara cu poveri,inoptau pe un maidan cam pe unde este acum Biserica Silvestru. In fata focurilor ,inveliti in caftane si cojoace ,stateau la povesti pana dimineata, band vin ghiurghiuliu din ulcele si pufaind din pipele cu mustiuc de alama.
Cam pe la straja a treia din noapte isi inhamau caii si plecau spre Targ ,sa fie pe linie cum rasarea soarele si se formau preturile zilei .
Unii dintre ei isi manau carutele pe Calea Mosilor si de acolo prin Colentina ,ajungeau in buza targului.
Altii treceau mai intai sa se inchine la Biserica Dichiu ,apoi ocolind putin prin Precupetii Vechi printre casele mici si risipite ,ajungeau incet- incet la Lizeanu.De aici daca erau trecuti,jumatate din treaba era facuta.
Rascrucea de la Lizeanu semana de atunci cu o gaura neagra .
De fapt ,in zona respectiva ,in urma trecerii carelor si birjelor de colo colo ,se formase o groapa in care noroiul nu se usca niciodata.Carutele se infundau pana la butuc si numai rareori puteau fi urnite fara ajutor.
Aici intervine primul dintre Lizeni.
Din traditie se stie ca acesta a fost un taran de prin Vlasca .Prigonit ,pentru o pricina, de un boier si de autoritati,el s-a bejenit si s-a asezat cu tot calabalacul pe locul unde se afla astazi benzinaria OMV.Adica nu departe de rascrucea noroioasa .
Om saritor, intr-o buna zi, el a urnit cu boii sai albi si voinici trasura unui boier impotmolita in noroi pana la capra.Boierul l-a omenit cu doua bancute si aplecat la ale sale.De atunci s-a dus vestea si cine ramanea scufundat in groapa,dadea o fuga la Lizeanu care venea indata
cu boii lui .Scotea carul sau docarul, isi lua plata si pleca .
Dupa un an si-a mai cumparat o pereche de boi si in zilele ploioase ale toamnei ,de multe ori nici nu mai se ducea acasa. Statea pe marginea gropii si scotea carute ,faetoane si cabriolete ,toata ziua.
Cand vreun ratacit se impotmolea noaptea ,omul nostru nu pregeta si venea cu felinarul inaintea boilor,la moment,ca sa scoata patitul din necaz.
Vremea trecea,groapa se tot adancea.
Lizeanu si-a maritat bine toate trei fetele ,a mai facut un corp de case cu odai si a ridicat un fel de han pentru calatori.
Dupa un timp ,el a ramas cu grijile bataturii si a lasat groapa in seama feciorului,care a dus-o mai departe cu cinste.Acesta a dat-o dupa un timp feciorului sau care a avut numai fete si a predat afacerea unui ginere care s-a purtat si el remarcabil.
Ba chiar s-a dezvoltat .
Unde este acuma patiseria Fornetti ,acesta a ridicat o remiza unde stateau boii, sa se odihneasca si randasii.
Asta se intampla cand au aparut in Bucuresti primele automobile marca Ford carora nu le era rusine de fel sa ramana infundate in namol pana la radiator,agitandu-se si facand larma degeaba.
Ultimul Lizean avand numai fete ,numele i s-a pierdut si astazi prin zona nu se mai poate afla nici un locuitor cu acest nume.
Pe baza prosperitatii pe care a generat-o insa aceasta rascruce ,urmasii Lizenilor si-au facut pravalii ,carciumioare si case de raport iar unii dintre ei au fost actionari la primul tramvai cu cai.
Astfel s-a alcatuit ,cu timpul,strada Lizeanu pe care o stim noi si care nu difera prea mult astazi de cum era acum o suta de ani.Doar tramvaiul care trece pe aici nu mai este tras de cai, ci de alte interese si circula destul de regulat, atunci cand reuseste sa treaca de intersectia de la Lizeanu.
Acest renumit nod de trafic urban, cum se spune acum,nu mai arata asa cum se prezenta in vremurile inapoiate pe care le-am evocat, insa si-a mentinut nestirbita functia de a bloca circulatia.
Culoarele sale de trafic au fost redesenate dupa cele mai avansate idei tehnice ale vremii,s-a asanat noroiul si s-a betonat nu numai groapa centrala ,ci fiecare gropita.
S-au instalat agenti de circulatie autoritari si nemilosi si s-au montat atatea semafoare electrice incat jocul acestora seara, te incanta si te ameteste la fel ca luminile de la Monte Carlo .
Accesul camioanelor,carutelor,bicicletelor si trotinetelor a fost interzis definitiv.
Pietonii au tot dreptul sa traverseze ,insa numai in goana mare si daca se poate in grupuri de minimum doi.
Persoanele distrate,in varsta sau nehotarate ,pot traversa intersectia pe raspundere proprie.
Pentru a stimula avantul acestora ,pe trei dintre cele patru colturi ale intersectiei au fost deschise oficii de asigurari, elegante.
In aceste conditii ,totusi,oricine doreste sa traverseze intersectia de la Lizeanu trebuie sa-si ia o zi libera .Altfel, inseamna ca ori este inconstient ,ori simte nevoia sa-si administreze o pedeapsa pentru vreo magarie pe care a facut-o, sau are de gand sa o faca.
Cel mai sigur mod de a nu a ajunge intr-un loc la timp sau deloc este sa o iei pe la Lizeanu.
Dar de ce ,totusi, civilizatia nu a imbunatatit si circulatia,mai ales aici?
Pe scurt,din motive economice .
Adica ?
Adica de doua sute si ceva de ani ,oamenii s-au obisnuit sa se impotmoleasca in acest loc.Si sa plateasca pentru a iesi din noroi,din groapa si sa treaca .
Un precursor al lui Pache a pus piciorul in prag si a adunat bani sa astupe groapa.Circulatia a fost oprita .
Altul a bagat bani sa o pietruiasca : iar s-a oprit circulatia jumatate de an. Si tot asa...
Se baga de atunci camioane de bani in aceasta intersectie pentru canalizari,semaforizare,linii de tramvai si de metrou,asfaltare,reabilitare,montare de refugii sau demontare de refugii,vopsirea asfaltului,schimbarea macazelor si cate si mai cate.
Cum se termina o actiune de modernizare a acestei minuni ,imediat a doua zi e declansata alta.
Care,bineinteles, costa foarte mult si presupune, daca nu chiar oprirea totala a circulatiei, atunci – sigur - un trafic restrictionat la cinci sau sase automobile pe ora.
In cazul, fericit, in care nu se intampla un accident - pentru ca atunci nu se mai poate trece de loc .
De doua o generatii, intersectia de la Lizeanu pare a fi mentinuta doar pentru a fi reparata si modernizata, pentru ca alta functie nu prea mai are.
O functie implicita ar fi aceea de gaura neagra terestra,facuta sa inghita resurse banesti enorme fara sa se obtina un rezultat cat de mic .
Mijloacele tehnice se perfectioneaza si costa din ce in ce mai mult ,insa.
In prima parte a acestui an s-a aplicat, in premiera, o noua metoda de reabilitare bazata pe o filosofie revolutionara.
Ideea ar fi ca nu mai este profitabil sa se repare o intersectie.
Se procedeaza in modul urmator.
Pentru un timp oarecare se opreste circulatia ,bineinteles.
Intersectia ( Lizeanu in speta ) este decupata bucata cu bucata si carata in alta parte, unde se arunca.
In locul ei ramane o groapa uriasa si sinistra ca o gaura neagra adevarata.
In acest timp ,in ateliere speciale se fabrica o intersectie in intregime de la a la z .Ea este transportata pe module si montata cu o precizie microscopica ,de robotii industriali ,la fata locului .
Dupa cinci luni circulatia se poate relua.Atat pe intersectie cat si pe cele douazeci de strazi si bulevarde pe care au fost restrictii totale pentru transportul modulelor .
Astfel,saptamana urmatoare,dupa probele de anduranta care tin o decada,cand sa se dea semnalul pentru inaugurarea cu majorete,se fisureaza o conducta magistrala chiar sub moderna structura care, se vede , a fost prea grea.
Se anunta pe toate canalele oprirea circulatiei la Lizeanu si vin utilajele care se pornesc cu hotarare sa dezgroape... groapa.
Abordand problema la o bere ,un grup liber la gura si independent ca principii, a convenit ca sunt numai doua posibilitati -dar strict teoretice - de a trece intr-un timp rezonabil pe la Lizeanu : calare pe cal sau zburand.
Deocamdata atat .
Un consult mai putin
De o vreme ,mai exact de cand deplasarile pe distante medii sunt accesibile, iubitorii primaverii o pot regasi - cu o corectie de aproximativ trei saptamani.
Cei care suspina ca din cauza neatentiei,lipsei de timp sau pur si simplu neglijentei nu au reusit in acest an sa vada un mar inflorit ,banutii papadiilor risipiti prin iarba sau florile de liliac miscate de adierea vantului, gasesc o rezolvare deplina a problemei lor.Cu o singura conditie : sa nu fie prea comozi .
De exemplu, dumnealor bucurestenii se pot urca in masina sau in tren pana la Sinaia si acolo isi gasesc primavara pe care au ratacit-o printre santierele,ambuteiajele si catacombele metroului .
La Sinaia toate sunt la locul lor.Si florile marului si banutii si liliacul.O clauza ar fi ca si aici primavara sta la un loc vreo opt zile dupa care nu mai acorda nimanui nici o sansa .Pana la anul si la multi ani.
* * *
Se aduna in ultimele doua decenii tot felul de probleme care nu isi gasesc dezlegarea .
Se sustine ca nu exista solutii pentru unele fenomene care se dezvolta , in general, pe domeniul public : cateii fara stapan,copiii fara familie si fetele fara rusine.
Sunt timpuri si locuri unde aceste probleme au fost rezolvate dar iata ca sunt si locuri si timpuri unde ele nu se rezolva .
Ar fi de mentionat ca pentru rezolvarea oricaror probleme este necesara cunoasterea unor principii.
In plan social cel mai potrivit este principiul “ Oul lui Columb “ cu varianta sa mai taioasa care se refera la un nod.
Pe langa acest principiu ar mai fi necesare vreo trei ca sa fie obtinute rezolvari cu punctaj maxim .Pentru inceput insa si in situatii de criza ,este suficient doar principiul oului.
Cand nu se stie,nu se adopta si nu mai conteaza nici un principiu raman aceleasi probleme timp de doua decenii.
Si mai vin si altele din urma.
* * *
Despre proprietatea cuvintelor s-a tot zis si s-a tot scris.
Apar situatii amuzante cand vorbele sunt rostite de catre necunoscatori.
Dar cand le rostesc aceia care se presupune a fi asi in domeniul lor ,nu poti sa mai zambesti.Din contra .
Vreo cativa ani a tot aparut pe la tv. o doctoreasa nostima ,evident blonda si cu un nasuc in vant pe care stateau niste ochelari incantatori.
Vreo cativa ani a tot aparut pe la tv. o doctoreasa nostima ,evident blonda si cu un nasuc in vant pe care stateau niste ochelari incantatori.
In timp ce se fataia de colo colo ca sa explice niste chestii fumate pentru damele care isi doreau sa-si mai taie cate ceva de ici sau sa-si mai puna ceva dincolo, tinea publicul cu inima la gura de teama ca o sa-I plezneasca fusta,bluza sau o sa-I crape fermoarul.
Aceasta cuconita avea abilitatea de a vorbi zambind larg si permanent.
Atat zambetul cat si vorbele erau remarcabile .
Temele fiind diferite, nu se repetau .
Repeta insa de fiecare data o vorba care ii placea ei cel mai mult.Vorba consult.
Ea nu stia sa spuna consultatie,era sub demnitatea ei.Ea spunea consult :
Aceasta cuconita avea abilitatea de a vorbi zambind larg si permanent.
Atat zambetul cat si vorbele erau remarcabile .
Temele fiind diferite, nu se repetau .
Repeta insa de fiecare data o vorba care ii placea ei cel mai mult.Vorba consult.
Ea nu stia sa spuna consultatie,era sub demnitatea ei.Ea spunea consult :
- trebuie sa mergeti mai intai la oftalmolog, la un consult
sau ,
- sa veniti la mine la un consult .
sau ,
- sa veniti la mine la un consult .
In capusorul ei zulufat consultatia era egala cu consultul .
De catva timp nu a mai aparut ; stie dansa de ce dar stim si noi.Insa nu asta e important,uneori faci mai bine daca nu faci nimic.
Mai important este ca multi inca spun consult cand nu e cazul dar de la o zi la alta tot mai putini .
Domnul
Dupa cum arata, sta de mult la aceasta rascruce framantata.
S-a asezat ceva mai departe de drumurile pe care umbla tot felul de masini care fac larma si praf .
E cam la doi coti de trotuarul lat pe care topaie, printre automobilele parcate milimetric ,unul in altul ,pietonii si toate cele pe care le cara cu ei. Mai in spate, o biserica indiferenta si bine infipta intr-o curte larga de piatra ,il priveste, din varful turlei, drept in crestet.
Uneori prin tunelul de fuga format intre coloanele drepte de blocuri egale , trage un curent ca o unda de soc .Atunci vantul il indoaie putin si ii vantura vesmintele verzui care par facute din petice insailate fara noima .
In doua zile din saptamana - dar totdeauna si duminica - se aciueaza pe langa el cateva precupete speriate care incearca sa-si vanda buchetele de flori,legaturile de leustean sau frunzele de vita , cucoanelor parfumate iesite la o promenada scurta .
Asista amuzat la tocmeala lor vioaie si se tine sa nu rada cand targul improvizat este ravasit de jandarmii care apar din pamant si inhata o precupeata, mai neputincioasa ,de scurteica .
Mai acum cativa ani se opreau langa el femei palide si fragede impingand carucioare firave in care se jucau cu piciorusele copii albastri sau roz .Femeile ramaneau in picioare langa el cu un aer ostenit,cautand parca un sprijin si priveau cu ochi umezi si pierduti ori in zarea de dupa ziduri ori in gaoacea caruciorului asezat in lumina filtrata de ramuri.
De cativa ani ,tinerele femei au lasat locul unor fapturi mai asezate si mai spatoase care salta doar cu o mana landoul si cand il trantesc la loc pe iarba, un sfert de ora nu mai misca nici musca in carucior .
Aceste doamne nu mai privesc ,aiurea ,in zare – se uita mereu la ceas iar cand vad miscare prin carucior il ridica din nou , il trantesc indesat si foiala se opreste.
Acestea sunt doamnele bone la care tinerele mame istovite de maternitate ,de casa si de serviciu ,au recurs ca la niste mari iubitoare de copii sa le ajute sa duca si aceasta scumpa povara.
Pe langa Domnul sobru de la raspantia citadina este o miscare continua care pare din ce in ce mai ampla si mai absurda .
Oameni ,animale de starda sau de casa ,obiecte umblatoare ,pasari cantatoare sau tacute, ploi si zapezi ,vanturi limpezi ori aducatoare de zgomote si ceturi felurite, isi fac drum pe langa el, de multe ori rascolindu-l, fara sa-l urneasaca din locul unde s-a asezat sa se uite la toate, de sus ,cu distinctie si calm .
Este un Domn caruia eticheta nu-i permite efuziuni ieftine.
Cu o singura exceptie .
In prima saptamana de aprile infloreste, intr-o noapte ,de sus pana jos .
Este felul sau de a anunta ca iubeste soarele si viata, dimpreuna cu toate cele care se aduna cu ea .
De-abia atunci unii trecatori vad ca acolo sta un mar ,voinic si serios, care pe multi ii stie decand erau doar atatica.
S-a asezat ceva mai departe de drumurile pe care umbla tot felul de masini care fac larma si praf .
E cam la doi coti de trotuarul lat pe care topaie, printre automobilele parcate milimetric ,unul in altul ,pietonii si toate cele pe care le cara cu ei. Mai in spate, o biserica indiferenta si bine infipta intr-o curte larga de piatra ,il priveste, din varful turlei, drept in crestet.
Uneori prin tunelul de fuga format intre coloanele drepte de blocuri egale , trage un curent ca o unda de soc .Atunci vantul il indoaie putin si ii vantura vesmintele verzui care par facute din petice insailate fara noima .
In doua zile din saptamana - dar totdeauna si duminica - se aciueaza pe langa el cateva precupete speriate care incearca sa-si vanda buchetele de flori,legaturile de leustean sau frunzele de vita , cucoanelor parfumate iesite la o promenada scurta .
Asista amuzat la tocmeala lor vioaie si se tine sa nu rada cand targul improvizat este ravasit de jandarmii care apar din pamant si inhata o precupeata, mai neputincioasa ,de scurteica .
Mai acum cativa ani se opreau langa el femei palide si fragede impingand carucioare firave in care se jucau cu piciorusele copii albastri sau roz .Femeile ramaneau in picioare langa el cu un aer ostenit,cautand parca un sprijin si priveau cu ochi umezi si pierduti ori in zarea de dupa ziduri ori in gaoacea caruciorului asezat in lumina filtrata de ramuri.
De cativa ani ,tinerele femei au lasat locul unor fapturi mai asezate si mai spatoase care salta doar cu o mana landoul si cand il trantesc la loc pe iarba, un sfert de ora nu mai misca nici musca in carucior .
Aceste doamne nu mai privesc ,aiurea ,in zare – se uita mereu la ceas iar cand vad miscare prin carucior il ridica din nou , il trantesc indesat si foiala se opreste.
Acestea sunt doamnele bone la care tinerele mame istovite de maternitate ,de casa si de serviciu ,au recurs ca la niste mari iubitoare de copii sa le ajute sa duca si aceasta scumpa povara.
Pe langa Domnul sobru de la raspantia citadina este o miscare continua care pare din ce in ce mai ampla si mai absurda .
Oameni ,animale de starda sau de casa ,obiecte umblatoare ,pasari cantatoare sau tacute, ploi si zapezi ,vanturi limpezi ori aducatoare de zgomote si ceturi felurite, isi fac drum pe langa el, de multe ori rascolindu-l, fara sa-l urneasaca din locul unde s-a asezat sa se uite la toate, de sus ,cu distinctie si calm .
Este un Domn caruia eticheta nu-i permite efuziuni ieftine.
Cu o singura exceptie .
In prima saptamana de aprile infloreste, intr-o noapte ,de sus pana jos .
Este felul sau de a anunta ca iubeste soarele si viata, dimpreuna cu toate cele care se aduna cu ea .
De-abia atunci unii trecatori vad ca acolo sta un mar ,voinic si serios, care pe multi ii stie decand erau doar atatica.
Ce sa facem cu mainile ?
O buna parte dintre noi este de acord cu Herr Leibnitz ca traim in cea mai grozava dintre lumi .
Cei mai multi insa credem ca lumea in care traim e cea mai rea dintre lumile posibile . Ca lumea dinainte era mai ca lumea ,cum se zice si ca lumea de dupa noi va scapa oamenii de mizerii si de griji.
Cu privire la om ,parerile sunt la fel de impartite .Dupa unii, toti oamenii sunt buni - in fond - iar dupa altii, ca toti oamenii sunt rai - in esenta .
Cei mai putini sunt convinsi ca oamenii sunt asa si asa .
Mai nimeni nu indrazneste sa spuna ca omul este perfect intocmit .
Dar daca ne gandim putin ,situatia se rastoarna si cei mai multi vom recunoaste ca omul este o creatie fara cusur .
Chiar si pe segmente .
Iata ,un fir de par sau un simplu fir dintr-o spranceana - sunt niste minuni ale creatiei.
Cine poate face astazi, cand stiintele biologice au ajuns la cele mai uimitoare mijloace si metode, un fir de par adevarat ? Nimeni ,pentru ca sarlatanii nu intra in discutie . *
Dar mana omului ? Mana cu care facem sau nu facem atatea ? Asa-i ca ne poate lasa muti de uimire ?
Asa-i ,dar nu de tot muti .
Insa nu suficient de elocventi si documentati ca sa o slavim cum se cuvine.
De fapt mana omului isi ridica propriile ei monumente si imne de slava .
Mainile care lucreaza orice si oricand ,asigura un spectacol interesant . La fel ca si mainile care stau linistite si se odihnesc dupa munca .
Mainile care sunt in repaus emana liniste, calm si stabilitate .Ceea ce nu e chiar putin .
Mana este insa instrumentul perfect doar atunci cand face ceva,sau mai bine spus cand este pusa in situatia de a face oarece.
Cand nu are ce sa faca si este pusa in pozitie de independenta, isi pierde controlul .
Asa cum uneori vorbim aiurea cand nu gandim ,mainile noastre pot sa o ia razna daca mintea noastra este plecata cu sorcova.
Dintre toti soferii opriti la semafor asteptand sa li se dea drumul , aproape jumatate se scobesc in nas .Gandurile lor umbla aiurea si mainile lor ce sa faca ? Isi compromit patronul, in public .
Totusi mintea noastra mai are si altele pe cap, nu doar sa pazeasca mainile ca sa nu faca tot felul de ispravi.
Sunt multe metode de a umbla cu mintea de colo colo, fara ca labutele noastre sa-si dea arama pe fata.
Cea mai raspandita metoda este crearea de automatisme .
Mainilor li se va da sa faca acelasi lucru mereu atunci cand mainile nu au alta treaba de facut.
Misticii si credinciosii practicanti de toate confesiunile, utilizeaza un fel de siraguri de margelute din diferite materiale si texturi pe care par ca le inumara, cu calm, in timp ce discuta,se deplaseaza, ori mediteaza .Asupra acestei metode este bine sa cautam lamuriri numai de la initiati si competenti .
Psihologii insa o sa va recomande doua bile cu proprietati absconse aduse chiar din China, de la un centru de cercetari fantasmagorice sau - pentru cei mai putini creduli - fabricate la niste laboratoare secrete din Pasadena, dintr-un meteorit si ajunse la noi cu mari sacrificii si costuri .
Pentru ca mintea sa nu mai stea sa-si pazeasca mainile, vi se pun in palma bilele si trebuie sa le invartiti permanent .
Efectul este garantat si asemanator cu cel produs de agitarea in palma a doua monezi de cinci centi . Metoda aceasta costa insa zece centi, in timp ce solutia recomandata de psiholog, cinzeci de dolari sedinta.
Puteti alege ce va este mai la indemana : este interesul dvs. sa va eliberati mintea de o pacoste.
Totusi, asemenea automatisme si tehnici nu pot fi utile in cele mai multe dintre imprejurarile pe care viata ni le scoate in cale .
Poti face o declaratie de amor curat unei gratioase fapturi ,frecand in palma doua bile de fier sau doua fise de telefon ? Numai daca vrei sa fii respins definitiv si luat la palme...
Nu merge ,trebuie gasit altceva.
Cel mai firesc,daca ati observat,isi poarta mainile artistii .
Si in mod special muzicienii si actorii .
Intrebati cum fac de sunt asa de naturali pe acest domeniu, ei o sa ne spuna multe si marunte, fiecare in felul sau si cu nuante usor diferite de la caz la caz .
In principiu, metoda dupa care aceste notorietati si modele au reusit sa-si stapaneasca mainile este una singura : bataia .
Pianistii, pana la formarea lor completa, sunt atinsi peste degete cu o bagheta ca a dirijorului de fiecare data cand gresesc o nota si degetele calca stramb pe clape, cu mintea anapoda.
E adevarat ca bagheta este subtirica si delicata lasand impresia de obiect imaterial in mana unui dirijor ,dar daca te plezneste cineva cu ea peste degete, te frige de iti vine sa faci pipi si multi chiar fac.
La fel patesc si instrumentistii din orchestrele de coarde care sunt articulati insa cu arcusul si cred ca si pentru suflatori si percutionisti exista metode de studiu la fel de contondente ,cel putin.
Cu actorii este aproape identic .
Dumnealor sunt deprinsi sa fie firesti ,credibili in rol si talentati, tot cu bataia.
Aici insa este vorba de bataia de cap care este mai rea decat toate bataile.
La scoala de actorie sunt batuti la cap de maestrul lor, permanent.Niciodata nu e bine -chiar si atunci cand este foarte bine. Studentii de la actorie trebuie sa repete o stare ,un cuvant, un zambet sau un gest pana lesina sau le iese .
Daca dupa ce isi iau licenta obtin un rol intr-un film al d. Pintilie, deja pot spune ca sunt fericiti si ca o sa faca un rol mare .
Pentru ca nu au incotro .
Maestrul Pintilie, daca a facut vreun actor ceva ce nu-i place dumnealui ,il injura de il spurca si daca mai face si a doua oara, il bate de il rupe si cu pumnii si cu picioarele .
De ce credeati ca sunt atat de bune filmele cu marca Pintilie ?
Acest domn in afara de faptul ca este un om de caracter si un talent rar, a umplut de vanatai pe toti cei care au lucrat cu el.
De-aia il iubesc actritele ,actorii si publicul.
Tot de aceea cronicarii de film schimba trotuarul cand il vad de departe.Asa vorbeste lumea ...
Persoanele publice,pentru a nu se trezi cu mainile umblandu-le brambura, isi angajaza consilieri si consiliere de imagine .
Acesti specialisti diletanti sau titrati,neputand sa faca uz de bataie cu patronii lor ,nici nu reusesc sa-i inverte prea multe.
Domnii sunt cu greu deprinsi cum sa faca sa nu scuipe cand vorbesc si cum sa pupe mana unei doamne antipatice ori sa stranga palma unui sarantoc .
Ca sa-si controleze mainile sunt consiliati sa aplice patru metode: sa-si pipaie nodul de la gat,sa se traga de mansete si sa-si verifice bratara ceasului.
Atunci cand sunt in picioare, sa-si tina mainile impreunate in zona ighinala ca la zidul pentru o lovitura libera de la footbal iar cand sunt asezati sa le bage sub masa.
Doamnele sunt invatate cum sa-si suprapuna cat mai vizibil picioarele si cum sa lase o impresie buna fara sa scoata o vorba .
Cum sa zambeasaca in permanenta fara sa le vina rau de oboseala si cum sa respinga, delicat ,pe mitocani .
Cu mainile este mai greu pentru ca nu au decat o singura varianta : sa si le tina in fata ,cu buricele degetelor lipite .Dar,mare atentie, nu mai jos de buricul de drept .
Aceasta postura la moda, are avantajul de a le opri sa faca gesturi interpretabile si sa le puna in valoare bustul si culoarea ojei.
Pentru muritorii de rand nu exista studii dedicate problematicii mainilor libere.
Deoarece la acestia, mainile sunt atat de muncite in timpul vietii lor pe aceasta lume incat si atunci cand sunt deja gata sa o paraseasca, pozitia cu care si le tin pe piept este cu totul stangace.
Pentru acesta categorie, nici macar acum, nu se mai poate face nimic.
*experimentele din categoria clonarii,desi nu sunt cotate ca sarlatanii veritabile,lasa loc indoielilor si specialistii in bioetica invoca celula care declanseaza evolutia organelor si organismelor, pentru a le clasifica in categoria scamatoriilor stiintifice.
Cei mai multi insa credem ca lumea in care traim e cea mai rea dintre lumile posibile . Ca lumea dinainte era mai ca lumea ,cum se zice si ca lumea de dupa noi va scapa oamenii de mizerii si de griji.
Cu privire la om ,parerile sunt la fel de impartite .Dupa unii, toti oamenii sunt buni - in fond - iar dupa altii, ca toti oamenii sunt rai - in esenta .
Cei mai putini sunt convinsi ca oamenii sunt asa si asa .
Mai nimeni nu indrazneste sa spuna ca omul este perfect intocmit .
Dar daca ne gandim putin ,situatia se rastoarna si cei mai multi vom recunoaste ca omul este o creatie fara cusur .
Chiar si pe segmente .
Iata ,un fir de par sau un simplu fir dintr-o spranceana - sunt niste minuni ale creatiei.
Cine poate face astazi, cand stiintele biologice au ajuns la cele mai uimitoare mijloace si metode, un fir de par adevarat ? Nimeni ,pentru ca sarlatanii nu intra in discutie . *
Dar mana omului ? Mana cu care facem sau nu facem atatea ? Asa-i ca ne poate lasa muti de uimire ?
Asa-i ,dar nu de tot muti .
Insa nu suficient de elocventi si documentati ca sa o slavim cum se cuvine.
De fapt mana omului isi ridica propriile ei monumente si imne de slava .
Mainile care lucreaza orice si oricand ,asigura un spectacol interesant . La fel ca si mainile care stau linistite si se odihnesc dupa munca .
Mainile care sunt in repaus emana liniste, calm si stabilitate .Ceea ce nu e chiar putin .
Mana este insa instrumentul perfect doar atunci cand face ceva,sau mai bine spus cand este pusa in situatia de a face oarece.
Cand nu are ce sa faca si este pusa in pozitie de independenta, isi pierde controlul .
Asa cum uneori vorbim aiurea cand nu gandim ,mainile noastre pot sa o ia razna daca mintea noastra este plecata cu sorcova.
Dintre toti soferii opriti la semafor asteptand sa li se dea drumul , aproape jumatate se scobesc in nas .Gandurile lor umbla aiurea si mainile lor ce sa faca ? Isi compromit patronul, in public .
Totusi mintea noastra mai are si altele pe cap, nu doar sa pazeasca mainile ca sa nu faca tot felul de ispravi.
Sunt multe metode de a umbla cu mintea de colo colo, fara ca labutele noastre sa-si dea arama pe fata.
Cea mai raspandita metoda este crearea de automatisme .
Mainilor li se va da sa faca acelasi lucru mereu atunci cand mainile nu au alta treaba de facut.
Misticii si credinciosii practicanti de toate confesiunile, utilizeaza un fel de siraguri de margelute din diferite materiale si texturi pe care par ca le inumara, cu calm, in timp ce discuta,se deplaseaza, ori mediteaza .Asupra acestei metode este bine sa cautam lamuriri numai de la initiati si competenti .
Psihologii insa o sa va recomande doua bile cu proprietati absconse aduse chiar din China, de la un centru de cercetari fantasmagorice sau - pentru cei mai putini creduli - fabricate la niste laboratoare secrete din Pasadena, dintr-un meteorit si ajunse la noi cu mari sacrificii si costuri .
Pentru ca mintea sa nu mai stea sa-si pazeasca mainile, vi se pun in palma bilele si trebuie sa le invartiti permanent .
Efectul este garantat si asemanator cu cel produs de agitarea in palma a doua monezi de cinci centi . Metoda aceasta costa insa zece centi, in timp ce solutia recomandata de psiholog, cinzeci de dolari sedinta.
Puteti alege ce va este mai la indemana : este interesul dvs. sa va eliberati mintea de o pacoste.
Totusi, asemenea automatisme si tehnici nu pot fi utile in cele mai multe dintre imprejurarile pe care viata ni le scoate in cale .
Poti face o declaratie de amor curat unei gratioase fapturi ,frecand in palma doua bile de fier sau doua fise de telefon ? Numai daca vrei sa fii respins definitiv si luat la palme...
Nu merge ,trebuie gasit altceva.
Cel mai firesc,daca ati observat,isi poarta mainile artistii .
Si in mod special muzicienii si actorii .
Intrebati cum fac de sunt asa de naturali pe acest domeniu, ei o sa ne spuna multe si marunte, fiecare in felul sau si cu nuante usor diferite de la caz la caz .
In principiu, metoda dupa care aceste notorietati si modele au reusit sa-si stapaneasca mainile este una singura : bataia .
Pianistii, pana la formarea lor completa, sunt atinsi peste degete cu o bagheta ca a dirijorului de fiecare data cand gresesc o nota si degetele calca stramb pe clape, cu mintea anapoda.
E adevarat ca bagheta este subtirica si delicata lasand impresia de obiect imaterial in mana unui dirijor ,dar daca te plezneste cineva cu ea peste degete, te frige de iti vine sa faci pipi si multi chiar fac.
La fel patesc si instrumentistii din orchestrele de coarde care sunt articulati insa cu arcusul si cred ca si pentru suflatori si percutionisti exista metode de studiu la fel de contondente ,cel putin.
Cu actorii este aproape identic .
Dumnealor sunt deprinsi sa fie firesti ,credibili in rol si talentati, tot cu bataia.
Aici insa este vorba de bataia de cap care este mai rea decat toate bataile.
La scoala de actorie sunt batuti la cap de maestrul lor, permanent.Niciodata nu e bine -chiar si atunci cand este foarte bine. Studentii de la actorie trebuie sa repete o stare ,un cuvant, un zambet sau un gest pana lesina sau le iese .
Daca dupa ce isi iau licenta obtin un rol intr-un film al d. Pintilie, deja pot spune ca sunt fericiti si ca o sa faca un rol mare .
Pentru ca nu au incotro .
Maestrul Pintilie, daca a facut vreun actor ceva ce nu-i place dumnealui ,il injura de il spurca si daca mai face si a doua oara, il bate de il rupe si cu pumnii si cu picioarele .
De ce credeati ca sunt atat de bune filmele cu marca Pintilie ?
Acest domn in afara de faptul ca este un om de caracter si un talent rar, a umplut de vanatai pe toti cei care au lucrat cu el.
De-aia il iubesc actritele ,actorii si publicul.
Tot de aceea cronicarii de film schimba trotuarul cand il vad de departe.Asa vorbeste lumea ...
Persoanele publice,pentru a nu se trezi cu mainile umblandu-le brambura, isi angajaza consilieri si consiliere de imagine .
Acesti specialisti diletanti sau titrati,neputand sa faca uz de bataie cu patronii lor ,nici nu reusesc sa-i inverte prea multe.
Domnii sunt cu greu deprinsi cum sa faca sa nu scuipe cand vorbesc si cum sa pupe mana unei doamne antipatice ori sa stranga palma unui sarantoc .
Ca sa-si controleze mainile sunt consiliati sa aplice patru metode: sa-si pipaie nodul de la gat,sa se traga de mansete si sa-si verifice bratara ceasului.
Atunci cand sunt in picioare, sa-si tina mainile impreunate in zona ighinala ca la zidul pentru o lovitura libera de la footbal iar cand sunt asezati sa le bage sub masa.
Doamnele sunt invatate cum sa-si suprapuna cat mai vizibil picioarele si cum sa lase o impresie buna fara sa scoata o vorba .
Cum sa zambeasaca in permanenta fara sa le vina rau de oboseala si cum sa respinga, delicat ,pe mitocani .
Cu mainile este mai greu pentru ca nu au decat o singura varianta : sa si le tina in fata ,cu buricele degetelor lipite .Dar,mare atentie, nu mai jos de buricul de drept .
Aceasta postura la moda, are avantajul de a le opri sa faca gesturi interpretabile si sa le puna in valoare bustul si culoarea ojei.
Pentru muritorii de rand nu exista studii dedicate problematicii mainilor libere.
Deoarece la acestia, mainile sunt atat de muncite in timpul vietii lor pe aceasta lume incat si atunci cand sunt deja gata sa o paraseasca, pozitia cu care si le tin pe piept este cu totul stangace.
Pentru acesta categorie, nici macar acum, nu se mai poate face nimic.
*experimentele din categoria clonarii,desi nu sunt cotate ca sarlatanii veritabile,lasa loc indoielilor si specialistii in bioetica invoca celula care declanseaza evolutia organelor si organismelor, pentru a le clasifica in categoria scamatoriilor stiintifice.
Cei care nu mai plang
In practica si teoria unor curente filosofice nelaice ,plansul este considerat o virtute .Nu chiar atat de mare ca cinstea ,dreptatea ,rabdarea sau curajul dar cam pe acolo .
Nici specialistii mai pragmatici nu ignora beneficiile imediate ale plansului .
Cand un psiholog contemporan obtine pe canapeaua din confesionalul sau cateva lacrimi de la client ,sare intr-un picior doua zile de bucurie.
Daca dna.Psiholog reuseste sa provoace unei dudui ravasita de culpe si regrete un plans adevarat de cinci minute, socoate cazul vindecat si scrie repede o comunicare stiintifica.
Ataseaza la articolul din Revista de Psihologie si pozele cu toata viitura de rimel de pe obrazul cazuisticii si mareste nivelul onorariului .
Nu e de ras,e de plans .
Toata literatura si muzica relativ cunoscuta pana in secolul XX inclusiv, este plina de bocitori si bocitoare .
Daca ne referim si la film ,deodata ne revin in memorie regimente de cuconite fermecatoare care plang si se zbuciuma de sar camasulele dragalase de pe ele .
Nici marii barbati ai filmelor nu erau scutiti de smiorcaiala dar nu li se permitea mai mult de cinci sau sase picaturi de glicerina la o scena .Trebuiau, adicatelea, sa se simta ca doar nu erau muieri.
Screenplay-urile fara scene lacrimogene erau ori zvarlite ori date la refacut iar bugetul oricarui film factura minimum doua galoane de lacrimi de calitate.Adica de glicerina .
Pana la sfarsitul secolului trecut se plangea atat pe timp de razboi cat si de pace .
Se plangea din orice .
Dragostea,gelozia ,bucuria,bogatia,saracia ,nunta,botezul,foamea ,setea ,incorporarea militarilor si lasarea lor la vatra,un examen promovat sau ratat,castigul la loterie si la ruleta,pierderea unui pachet de actiuni sau al unui cercel ,tradarea , fidelitatea , aterizarea unui avion,sosirea sau plecarea unui tren,intepaturile ,taieturile precum si alte rani produse de diferite arme si munitii,o jignire sau un compliment ales ,rasaritul sau apusul soarelui,luna,stelele,carul mare si cel mic si pana la urma orice ,erau motive valabile .
Era destul oricare dintre aceste obiecte ,actiuni si situatii pentru a declansa un plans ca la carte . Lumea plangea cu pofta si bucurie din toate alea .
Exasperat de atata jale, inca de timpuriu ,pe la inceputul secolului trecut Esenin n-a mai rabdat si a scris “ Nu regret ,nu ma jelesc, nu strig “.
Atat Esenin cat si unii cartezieni care au initiat cu timiditate o ofensiva indignata in contra plansului, au fost maturati de ruperea celor doua baraje umplute cu lacrimile celor doua razboaie mondiale.
Umanitatea a tot plans si a jelit pana cand s-a ajuns la un punct critic pe la sfarsitul anilor opzeci.
Dupa aceea prin anii nouazeci situatia s-a degradat rapid in asa hal incat nici la filmele indiene nu se mai plangea ca in zilele lor bune.
Copiii, femeile si barbatii, deopotriva ,au inceput sa simta o greata inexplicabila in fata fenomenului lacrimogen si sa-si revina, relativ usor, privind situatiile optimiste ,peisajele de toate felurile si filmele cu batai.
Pana la inceputul sec.XXI,deci in vreo trei ani nu se mai plangea aproape deloc.
La trecerea in noul secol si mileniu nu cred ca s-a varsat vreo lacrima ,decat daca a fost de bucurie. Dar si aceea a fost ascunsa cu jena si necaz .
Acum spre sfarsitul celui de-al doilea deceniu nu mai plange nimeni .Nici macar copiii .
Daca au asemenea tendinte plangacioase ,celor pana la trei ani li se administreaza la moment potiuni calmante in ceai iar cei mai marisori adica pana pe la sase ani intra pe mana specialistilor.
Dupa ce o fetita de patru anisori este vazuta plangand la gradinita ,personalul o convoaca urgent luni pe mamica ei sa-i prezinte nenorocirea .
- Doamna ,Maricica a plans in saptamana trecuta de doua ori.Trebuie sa vedem ce e cu ea.
Mamica distrusa, isi dadaceste ingerasul acasa spunandu-i ca acum e fetita mare,ca e rusine sa plangi si ca doar pisicutele mai miorlaie in zilele noastre.Pai se poate ? Degeaba ii spune fetita ca Bogdanel o tot trage de codite ca mamica ei rezolva scurt problema :
- Draga mamei si tu pentru asta trebuia sa plangi ? De ce nu i-ai dat un pumn in nas ? Hai da-mi un pupic ,sa te iert si vino sa mancam amandoua,ca fetele,o inghetata .Asa-i ca nu mai faci rele?
Insa raul este deja facut si Maricica ajunge in fata unui domn urias cu ochelari si nasul mare sau in fata unei doamne parfumate cu dinti lungi si fusta scurta ,care ii zambesc si o intreaba tot felul de tampenii.Astia chiar ca ar merita cate un pumn in nas si nu Bogdanel.
In mare, fetita este suspectata de S.A.D ( Sindromul Atentiei Deficitare ) si testele dureaza vreo doua luni pana sa se lamureasca distinsii psihologi .
In esenta,este vorba de drumuri,cheltuiala si draci .
- Vezi fetita mamei in ce m-ai bagat ? Nu puteai si tu sa nu plangi ? Nu mai pot de suparata ce sunt. Hai nu mai plange iar ,ca acum incep si eu .Vino sa te pup ,ca sa-ti treaca …
In zilele noastre nimeni nu mai plange .
Cei care o fac se simt oarecum vinovati si se ascund ca sa poata varsa niste lacrimi .
Nu mai e la moda sa plangi nici in arta nici in viata .
Omul modern trebuie sa fie vesel ,optimist,senin,zambitor si cel mult serios .
Toata lumea hahaie la petreceri si spectacole ,din orice .
Daca nu mai suporti totusi ceva, este oarecum permis ca sa te incrunti putin.Atat .
Se stie insa ca lacrimile au functia lor :aceea de spalare .
Spala foarte bine sufletul ingreunat,obosit si necajit.
Lacrimile tempereaza grozav atat necazurile cat si bucuriile .
Daca nu mai apelezi la ele cu ce le inlocuiesti ?
Ei asta-i acuma …
Dar berea ,votca, romul si alte rubedenii ale acestora ,oare ce cusur au ? A… costa ,sunt scumpe , fac ficatul praf si distrug caracterul ?
Daca nu va place luati Prozac si sa vedeti pe urma ce face ala .O sa va intoarceti urgent la votca .
Da,da .Acestea sunt remediile moderne pentru necazurile mari si bucuriile prea intense .Mai ar fi ele si altele mai rafinate dar nici nu indraznim sa le pomenim .
Asa-i ca e de plans ?
Sa plangem asadar .
Nici specialistii mai pragmatici nu ignora beneficiile imediate ale plansului .
Cand un psiholog contemporan obtine pe canapeaua din confesionalul sau cateva lacrimi de la client ,sare intr-un picior doua zile de bucurie.
Daca dna.Psiholog reuseste sa provoace unei dudui ravasita de culpe si regrete un plans adevarat de cinci minute, socoate cazul vindecat si scrie repede o comunicare stiintifica.
Ataseaza la articolul din Revista de Psihologie si pozele cu toata viitura de rimel de pe obrazul cazuisticii si mareste nivelul onorariului .
Nu e de ras,e de plans .
Toata literatura si muzica relativ cunoscuta pana in secolul XX inclusiv, este plina de bocitori si bocitoare .
Daca ne referim si la film ,deodata ne revin in memorie regimente de cuconite fermecatoare care plang si se zbuciuma de sar camasulele dragalase de pe ele .
Nici marii barbati ai filmelor nu erau scutiti de smiorcaiala dar nu li se permitea mai mult de cinci sau sase picaturi de glicerina la o scena .Trebuiau, adicatelea, sa se simta ca doar nu erau muieri.
Screenplay-urile fara scene lacrimogene erau ori zvarlite ori date la refacut iar bugetul oricarui film factura minimum doua galoane de lacrimi de calitate.Adica de glicerina .
Pana la sfarsitul secolului trecut se plangea atat pe timp de razboi cat si de pace .
Se plangea din orice .
Dragostea,gelozia ,bucuria,bogatia,saracia ,nunta,botezul,foamea ,setea ,incorporarea militarilor si lasarea lor la vatra,un examen promovat sau ratat,castigul la loterie si la ruleta,pierderea unui pachet de actiuni sau al unui cercel ,tradarea , fidelitatea , aterizarea unui avion,sosirea sau plecarea unui tren,intepaturile ,taieturile precum si alte rani produse de diferite arme si munitii,o jignire sau un compliment ales ,rasaritul sau apusul soarelui,luna,stelele,carul mare si cel mic si pana la urma orice ,erau motive valabile .
Era destul oricare dintre aceste obiecte ,actiuni si situatii pentru a declansa un plans ca la carte . Lumea plangea cu pofta si bucurie din toate alea .
Exasperat de atata jale, inca de timpuriu ,pe la inceputul secolului trecut Esenin n-a mai rabdat si a scris “ Nu regret ,nu ma jelesc, nu strig “.
Atat Esenin cat si unii cartezieni care au initiat cu timiditate o ofensiva indignata in contra plansului, au fost maturati de ruperea celor doua baraje umplute cu lacrimile celor doua razboaie mondiale.
Umanitatea a tot plans si a jelit pana cand s-a ajuns la un punct critic pe la sfarsitul anilor opzeci.
Dupa aceea prin anii nouazeci situatia s-a degradat rapid in asa hal incat nici la filmele indiene nu se mai plangea ca in zilele lor bune.
Copiii, femeile si barbatii, deopotriva ,au inceput sa simta o greata inexplicabila in fata fenomenului lacrimogen si sa-si revina, relativ usor, privind situatiile optimiste ,peisajele de toate felurile si filmele cu batai.
Pana la inceputul sec.XXI,deci in vreo trei ani nu se mai plangea aproape deloc.
La trecerea in noul secol si mileniu nu cred ca s-a varsat vreo lacrima ,decat daca a fost de bucurie. Dar si aceea a fost ascunsa cu jena si necaz .
Acum spre sfarsitul celui de-al doilea deceniu nu mai plange nimeni .Nici macar copiii .
Daca au asemenea tendinte plangacioase ,celor pana la trei ani li se administreaza la moment potiuni calmante in ceai iar cei mai marisori adica pana pe la sase ani intra pe mana specialistilor.
Dupa ce o fetita de patru anisori este vazuta plangand la gradinita ,personalul o convoaca urgent luni pe mamica ei sa-i prezinte nenorocirea .
- Doamna ,Maricica a plans in saptamana trecuta de doua ori.Trebuie sa vedem ce e cu ea.
Mamica distrusa, isi dadaceste ingerasul acasa spunandu-i ca acum e fetita mare,ca e rusine sa plangi si ca doar pisicutele mai miorlaie in zilele noastre.Pai se poate ? Degeaba ii spune fetita ca Bogdanel o tot trage de codite ca mamica ei rezolva scurt problema :
- Draga mamei si tu pentru asta trebuia sa plangi ? De ce nu i-ai dat un pumn in nas ? Hai da-mi un pupic ,sa te iert si vino sa mancam amandoua,ca fetele,o inghetata .Asa-i ca nu mai faci rele?
Insa raul este deja facut si Maricica ajunge in fata unui domn urias cu ochelari si nasul mare sau in fata unei doamne parfumate cu dinti lungi si fusta scurta ,care ii zambesc si o intreaba tot felul de tampenii.Astia chiar ca ar merita cate un pumn in nas si nu Bogdanel.
In mare, fetita este suspectata de S.A.D ( Sindromul Atentiei Deficitare ) si testele dureaza vreo doua luni pana sa se lamureasca distinsii psihologi .
In esenta,este vorba de drumuri,cheltuiala si draci .
- Vezi fetita mamei in ce m-ai bagat ? Nu puteai si tu sa nu plangi ? Nu mai pot de suparata ce sunt. Hai nu mai plange iar ,ca acum incep si eu .Vino sa te pup ,ca sa-ti treaca …
In zilele noastre nimeni nu mai plange .
Cei care o fac se simt oarecum vinovati si se ascund ca sa poata varsa niste lacrimi .
Nu mai e la moda sa plangi nici in arta nici in viata .
Omul modern trebuie sa fie vesel ,optimist,senin,zambitor si cel mult serios .
Toata lumea hahaie la petreceri si spectacole ,din orice .
Daca nu mai suporti totusi ceva, este oarecum permis ca sa te incrunti putin.Atat .
Se stie insa ca lacrimile au functia lor :aceea de spalare .
Spala foarte bine sufletul ingreunat,obosit si necajit.
Lacrimile tempereaza grozav atat necazurile cat si bucuriile .
Daca nu mai apelezi la ele cu ce le inlocuiesti ?
Ei asta-i acuma …
Dar berea ,votca, romul si alte rubedenii ale acestora ,oare ce cusur au ? A… costa ,sunt scumpe , fac ficatul praf si distrug caracterul ?
Daca nu va place luati Prozac si sa vedeti pe urma ce face ala .O sa va intoarceti urgent la votca .
Da,da .Acestea sunt remediile moderne pentru necazurile mari si bucuriile prea intense .Mai ar fi ele si altele mai rafinate dar nici nu indraznim sa le pomenim .
Asa-i ca e de plans ?
Sa plangem asadar .
Arta Caritatii
Se ivesc mai tot timpul situatii in care este necesara activarea unei mari si pretioase valori morale cu care a fost daruit omul : caritatea .
Cea mai delicata dar si cea mai periculoasa fateta a acestei forte atat de blande si eficiente cu care a fost inzestrata umanitatea este aceea de a fi militanta - intr-un inteles mai restrans al acestui cuvant,desigur.
Caritatea pentru a exista trebuie sa fie activa .
Nu exista o caritate funciara,implicita sau potentiala.Ea trebuie sa se manifeste – uneori - fie si in forme mai subtile .Cineva spunea odata ca si doar o privire binevoitoare inveseleste inima .
Nu este greu de verificat acest lucru insa rezultatul este garantat .
Se pare ca a fi caritabil este o deprindere destul de usor de pus in practica .
Dar practicarea caritatii contrazice de multe ori dur si frontal aceasta asertiune.
Nu este cu totul simplu sa fii caritabil ,saritor la necazurile altora si omenos .
Recent in oraselul V. satelit al unei metropole, pe o straduta mai laturalnica s-a inaugurat, in spatiul ocupat de un imobil familial ,o fabricuta de apa plata.
Nu discutam despre calitatile acestui produs .
Este suficient daca o sa constatam ca aceasta apa se vinde bine si ca in zilele noastre este chiar de bon ton sa bei numai apa plata.Si daca vrei sa slabesti si daca nu si daca e cald si daca nu si pana la urma si daca ti-e sete si daca ti-e doar foame .
Pana la aparitia acestei minuni cea mai buna apa era apa de izvor.
Dupa aparitia apei plate ,de apa de izvor isi mai amintesc numai nostalgicii .
Unii dintre cei care o folosesc – dar destul de putini – stiu ca apa plata se fabrica din apa de robinet careia i se aplica un procedeu de filtrare simplu si apoi unul de imbuteliere.
Ultimul procedeu care I se aplica acestei noi licori este cel de etichetare cu numele si pretul .
De cele mai multe ori atat numele cat si pretul sunt destul de interesante dar uneori sunt revoltatoare pentru niste apa chiora la bidon.
In cazul nostru insa este vorba chiar de o revolta in situ .
Dupa obtinerea tuturor aprobarilor si avizelor,care a durat ceva si a costat si mai ceva , constructia si activarea fabricutei a durat cam trei saptamani.
Timp in care pe straduta cu fabricuta s-au oprit apa de vreo trei ori si curentul electric de vreo doua ori ,pentru diversele probe si manevre .
Ca sa nu se uite vecinii chioras ,d.Patron a asigurat pe toti cei de pe strada ca fiecare familie va primi gratuit si zilnic un bidon de apa- minune.
Totul a mers relativ bine un timp .
Oamenii veneau in fiecare zi la gard ,se asezau la rand si la ora ceaiului primeau bidonul .
Existau mici nemultumiri legate de faptul ca unii aveau familii mai numeroase ,ca altii beau mai multa apa de felul lor sau ca despre cativa se zicea ca nu au fost vazuti niciodata band apa ci alte lichide concurente distilate sau fermentate.
Totusi d.Patron a spus ca el asa a promis si asa poate – un bidon de familie – si asa a ramas .
Pana cand intr-o buna zi (!) din nu se stie care motiv ,deschiderea portitei din gard prin care se facea livrarea a intarziat mai mult de un sfert de ora .
Revolta a fost amorsata imediat .
Asistatii cu apa plata au inceput sa zbiere, sa injure, sa rupa ulucile din gard si sa ameninte cu foc si para.
Convocat de nu se stie cine, d.Patron care era plecat la un caz cu o nepoata ,a lasat totul balta si a venit insotit de doi nepoti fiecare a cate doi metri cubi ,ca sa aplaneze . Asa zicea fabricantul :
- Oameni buni (!) stati linistiti ca am venit sa aplanez .
Si aplanarea a sunat cam asa :
- Incepand de azi nu va mai dau nimic ,nenorocitilor .Si daca muriti de sete.Daca va mai prind la poarta mea va rup oasele .Sa plecati in doua minute ca altfel nepotii astia ai mei va calca in picioare .
Si de atunci ajutorul hidric al omului care pusese lumina,trasese gaze si asfaltase toata strada pe banii lui a incetat .
Nu mai dadea d.Patron apa plata la vecinii ingrati nici degeaba si nici pe bani .
Avantajul insa a fost reciproc . D.Patron s-a invatat minte ca sa fie mai atent cum si cui face un bine iar comunitatea s-a ales cu paza permanenta si calificata asigurta de nepotii fabricantului.
Pentru locuitorii stradutei insa apa plata nu mai are mare cautare si fiecare bea ce-i place.
Atat inainte de aceasta istorie cat si dupa ea multa lume a patit-o pentru ca nu a stiut cum sa faca si cui sa-I faca un bine .
Figuri ale ecranului mic si mare , bancheri sau escroci financiari , familii care au adoptat copii abandonati ,organizatii de binefacere ,castigatori la loterie sau la ruleta ,parinti fara copii ori copii fara parinti , misiuni pentru pace si chiar state mari dornice sa acorde ajutoare fratesti unor state mai mici ,au dat-o rau de tot in bara .
Pentru ca au facut un bine mai mare sau mai mic atunci cand au socotit ca e musai .
Greselile apartin insa exclusiv acestora si nicidecum ingratilor .
Toate aceste entitati caritabile nu au stiut sau nu au vrut sa tina seama ca si caritatea este supusa unor reguli destul de stricte si absolut obligatorii .
Una dintre acestea ,poate cea mai importanta si de aceea si destul de greu de digerat, este discretia .
Sau exprimat intr-o forma mai curata si mai lipsita de vanitate : sa nu stie stanga ce face drepta .
O alta norma a caritatii stipuleaza ca ajutorul acordat trebuie sa fie solicitat sau altfel spus, nu se face milostenie cu forta.
Inclusiv povetele ,sfaturile si sugestiile se ofera numai daca sunt in mod expres cerute .
Iata o norma pe care in mod impardonabil vinovatul pentru cele scrise mai sus a eludat-o fara rusine.
Cea mai delicata dar si cea mai periculoasa fateta a acestei forte atat de blande si eficiente cu care a fost inzestrata umanitatea este aceea de a fi militanta - intr-un inteles mai restrans al acestui cuvant,desigur.
Caritatea pentru a exista trebuie sa fie activa .
Nu exista o caritate funciara,implicita sau potentiala.Ea trebuie sa se manifeste – uneori - fie si in forme mai subtile .Cineva spunea odata ca si doar o privire binevoitoare inveseleste inima .
Nu este greu de verificat acest lucru insa rezultatul este garantat .
Se pare ca a fi caritabil este o deprindere destul de usor de pus in practica .
Dar practicarea caritatii contrazice de multe ori dur si frontal aceasta asertiune.
Nu este cu totul simplu sa fii caritabil ,saritor la necazurile altora si omenos .
Recent in oraselul V. satelit al unei metropole, pe o straduta mai laturalnica s-a inaugurat, in spatiul ocupat de un imobil familial ,o fabricuta de apa plata.
Nu discutam despre calitatile acestui produs .
Este suficient daca o sa constatam ca aceasta apa se vinde bine si ca in zilele noastre este chiar de bon ton sa bei numai apa plata.Si daca vrei sa slabesti si daca nu si daca e cald si daca nu si pana la urma si daca ti-e sete si daca ti-e doar foame .
Pana la aparitia acestei minuni cea mai buna apa era apa de izvor.
Dupa aparitia apei plate ,de apa de izvor isi mai amintesc numai nostalgicii .
Unii dintre cei care o folosesc – dar destul de putini – stiu ca apa plata se fabrica din apa de robinet careia i se aplica un procedeu de filtrare simplu si apoi unul de imbuteliere.
Ultimul procedeu care I se aplica acestei noi licori este cel de etichetare cu numele si pretul .
De cele mai multe ori atat numele cat si pretul sunt destul de interesante dar uneori sunt revoltatoare pentru niste apa chiora la bidon.
In cazul nostru insa este vorba chiar de o revolta in situ .
Dupa obtinerea tuturor aprobarilor si avizelor,care a durat ceva si a costat si mai ceva , constructia si activarea fabricutei a durat cam trei saptamani.
Timp in care pe straduta cu fabricuta s-au oprit apa de vreo trei ori si curentul electric de vreo doua ori ,pentru diversele probe si manevre .
Ca sa nu se uite vecinii chioras ,d.Patron a asigurat pe toti cei de pe strada ca fiecare familie va primi gratuit si zilnic un bidon de apa- minune.
Totul a mers relativ bine un timp .
Oamenii veneau in fiecare zi la gard ,se asezau la rand si la ora ceaiului primeau bidonul .
Existau mici nemultumiri legate de faptul ca unii aveau familii mai numeroase ,ca altii beau mai multa apa de felul lor sau ca despre cativa se zicea ca nu au fost vazuti niciodata band apa ci alte lichide concurente distilate sau fermentate.
Totusi d.Patron a spus ca el asa a promis si asa poate – un bidon de familie – si asa a ramas .
Pana cand intr-o buna zi (!) din nu se stie care motiv ,deschiderea portitei din gard prin care se facea livrarea a intarziat mai mult de un sfert de ora .
Revolta a fost amorsata imediat .
Asistatii cu apa plata au inceput sa zbiere, sa injure, sa rupa ulucile din gard si sa ameninte cu foc si para.
Convocat de nu se stie cine, d.Patron care era plecat la un caz cu o nepoata ,a lasat totul balta si a venit insotit de doi nepoti fiecare a cate doi metri cubi ,ca sa aplaneze . Asa zicea fabricantul :
- Oameni buni (!) stati linistiti ca am venit sa aplanez .
Si aplanarea a sunat cam asa :
- Incepand de azi nu va mai dau nimic ,nenorocitilor .Si daca muriti de sete.Daca va mai prind la poarta mea va rup oasele .Sa plecati in doua minute ca altfel nepotii astia ai mei va calca in picioare .
Si de atunci ajutorul hidric al omului care pusese lumina,trasese gaze si asfaltase toata strada pe banii lui a incetat .
Nu mai dadea d.Patron apa plata la vecinii ingrati nici degeaba si nici pe bani .
Avantajul insa a fost reciproc . D.Patron s-a invatat minte ca sa fie mai atent cum si cui face un bine iar comunitatea s-a ales cu paza permanenta si calificata asigurta de nepotii fabricantului.
Pentru locuitorii stradutei insa apa plata nu mai are mare cautare si fiecare bea ce-i place.
Atat inainte de aceasta istorie cat si dupa ea multa lume a patit-o pentru ca nu a stiut cum sa faca si cui sa-I faca un bine .
Figuri ale ecranului mic si mare , bancheri sau escroci financiari , familii care au adoptat copii abandonati ,organizatii de binefacere ,castigatori la loterie sau la ruleta ,parinti fara copii ori copii fara parinti , misiuni pentru pace si chiar state mari dornice sa acorde ajutoare fratesti unor state mai mici ,au dat-o rau de tot in bara .
Pentru ca au facut un bine mai mare sau mai mic atunci cand au socotit ca e musai .
Greselile apartin insa exclusiv acestora si nicidecum ingratilor .
Toate aceste entitati caritabile nu au stiut sau nu au vrut sa tina seama ca si caritatea este supusa unor reguli destul de stricte si absolut obligatorii .
Una dintre acestea ,poate cea mai importanta si de aceea si destul de greu de digerat, este discretia .
Sau exprimat intr-o forma mai curata si mai lipsita de vanitate : sa nu stie stanga ce face drepta .
O alta norma a caritatii stipuleaza ca ajutorul acordat trebuie sa fie solicitat sau altfel spus, nu se face milostenie cu forta.
Inclusiv povetele ,sfaturile si sugestiile se ofera numai daca sunt in mod expres cerute .
Iata o norma pe care in mod impardonabil vinovatul pentru cele scrise mai sus a eludat-o fara rusine.
Nu va jucati cu focul
Sunt intamplari care seamana atat de bine unele cu altele incat fenomenul nu se poate sa nu dea de gandit.
De ce acelasi fel de intamplare s-ar repeta la intervale atat de scurte ?
Acum cativa ani ,de la catedra se insista pe o regula care nu mai este de actualitate .Anume ca repetitia este mama invataturii.
Sentinta era clamata in latineste si mai ales pentru insusirea la un nivel cat de cat multumitor,trebuia sa repeti declinari, conjugari si alte deprinderi contorsioniste ale acestei limbi, pe dinafara ,pana-ti intrau in cap.Dupa care din lipsa de exercitiu iti iesau repede din cap ,ca sa faca loc altor invataminte mai bune sau mai rele.
Copiii zilei nu prea mai stiu de aceasta regula si explicatia ar fi ca, pe deoparte ei invata lucruri mai accesibile si mai pragmatice iar pe dealta parte este sigur dupa parerea lor- mai ales - ca ei sunt mult mai destepti decat generatia de dinaintea lor.Si nu le place sa fie contrazisi .
Asadar ,se repeta tot felul de istorii care nu lasa nici un folos in urma lor.
Sa mergem pe exemple .
Se cunoaste in tara marelui Caragiale un regisor modern care pe cat este de decorativ pe atata este de malac.
In aparitiile sale pe la emisiunile sustinute de cuconetul cu aere culturale ,vine cu o barba zburlita pe fata si are atarnate de gat tot felul de talangi si margele ,despre care lumea vorbeste in soapta ca ar fi insemne masonice.
Asa o fi pentru ca le-am vazut de vanzare si prin talciocul de la Morarilor.
Se stie ca in talcioc nu se poate sa nu afli orice obiect de care ti-ar trece prin cap sa ai nevoie.
Acest personaj ,bineinteles,vorbeste cu gratioasele lui amfitrioane despre teatru si iar teatru.Ele zambesc tot timpul si-I adreseaza ,in timp ce-si schimba picioarele expuse cu generozitate unul peste altul,intrebari din care trebuie sa reiasa alura lui de mare artist si vizionar.
La fiecare aparitie de acest gen, regisorul Matahala este intrebat pentru a destinde asistenta, in cati ani a terminat el facultatea de patru ani si el raspunde cateodata ca in sapte alteori ca in opt ani.Si gratioasele izbucnesc intr-un ras cristalin -dar retinut - in timp ce-si schimba iarasi picioroangele.
Ce e cu acest personaj,de fapt ?
Se stie ca de ani buni aceasta figura a teatrului romanesc tranteste toate piesele pe care le pune in scena .Nu se mai tine minte de cand nu a facut trei sali pline la rand sau de cand vreo punere in scena a acestuia a trecut in stagiunea urmatoare.Motivele ni le serveste chiar dumnealui : persecutia politica,invidia colegiala,nentelegeri cu directoratul,aroganta si lenea actorilor , saracia publicului ,venirea verii,sarbatorile de iarna si de primavara,postul mare si al Craciunului si nu in ultimul rand concurenta fara rusine a cinematografului,televiziunii si internetului.
Toate astea s-au pus pe capul lui sa-l distruga, dar el nu se lasa.
Pune in scena alte si alte piese le tranteste si pe alea ,si tot asa.
Asta in timp ce la National ,trei venerabili actori tin o piesa de zece ani ,cu sali pline .Si regisorul lor nu e somitate dar stie meserie.
Totusi ,uite ca lumea nu invata din intamplarile astea si directorii continua sa-I dea cabotinului piese pe mana, ca sa le hacuiasca dumnealui .
Alt exemplu .
Copiii de liceu au luat obiceiul de a merge la asanumitul bal al bobocilor.
Aceste baluri se fac prin niste stabilimente cu mofturi de extravaganta ,dar in realitate sunt niste carciumi foarte periculoase.Nervii acestor copii si tineri sunt biciuiti de niste puslamale fara scrupule care ii indeamna sa se dedea la tot felul de pericole, pe scenele improvizate.
Acum doi ani a luat foc o fetita si zilele acestea alta .
Ce vrea sa spuna aceasta intamplare repetata nimeni nu vrea sa stie.
Zilele trecute s-a redeschis sala Teatrului de Opereta din Capitala. Promovarea a fost buna si lumea a cumparat toate biletele.
Ca o coincidenta si sala aceasta a fost distrusa acum doi ani de un serios incendiu produs de o mana criminala care a uitat sa scoata noaptea un resou electric din priza,se zice.
Seful teatrului ,un tanar entuziast –dar cu masura,a enumerat avatarurile prin care trecusera toti cei care si-au legat cariera de aceasta sala, pana au izbutit ca sa dreaga urmarile pojarului de opereta.
Hai sa vedem si noi .
O opereta de Kalman .Cu dragoste,suferinta, tiganci fragede in fustele inflorate ale doamnei Levinta,cor supranumerar,o soprana delicioasa care cam zbiara uneori si un tenor acceptabil dar cam grasut.
Orchestra din fosa si dl dirijor au fost,daca se poate spune asa, la inaltime.
Spectatorii frematau de placere si aplaudau cu indarjire fiecare arie dusa cum ,necum la bun sfarsit.
Pana la un punct ,ca pe urma pe unii cred ca i-a cam luat frica si li s-a stricat cheful.
Pentru ca in trei randuri,au aparut pe scena cate trei tiganci purtand fiecare cate o tingire cu valvatai adevarate de o jumatate de metru.Plimbandu-se printre coristi ,trecand pe langa solista la un pas si putin lipsind ca sa nu dea foc parului surioarei contelui .
Am inceput sa ne cam uitam unii la altii si au fost sunt sigur,si murmure ici colo .
Era cam de neinteles,sala era tixita si daca scapa vreo piranda focul din mana ,nu stiu ce ar fi iesit.
Ca sa fie totul ca la carte, de cateva ori s-a bagat si un fum gros pe scena de a trebuit sa cam radem, pentru ca dl conte nu a reusit sa o gaseasca din prima pe contesa cu care avea de facut duetul.
Daca si acesti oameni la care focul le-a ars teatrul nu s-au invatat minte, ce se mai poate spune ?
Cum ce ?
Sfanta fire de artist ...
Sa nadajduim ca zapaceala artistica nu o sa le mai permita sa-si uite fierbatoarele de cafea in priza la plecarea din teatru ,seara .
Prin urmare iata niste intamplari din care putem sa deducem ca nu e bine sa te joci cu focul.Ce descoperire pe care o stiu si copiii de doi ani !
Prin extensie reiese truismul pe care il banuiti : istoria se repeta.
E drept,ca uneori,degeaba.
De ce acelasi fel de intamplare s-ar repeta la intervale atat de scurte ?
Acum cativa ani ,de la catedra se insista pe o regula care nu mai este de actualitate .Anume ca repetitia este mama invataturii.
Sentinta era clamata in latineste si mai ales pentru insusirea la un nivel cat de cat multumitor,trebuia sa repeti declinari, conjugari si alte deprinderi contorsioniste ale acestei limbi, pe dinafara ,pana-ti intrau in cap.Dupa care din lipsa de exercitiu iti iesau repede din cap ,ca sa faca loc altor invataminte mai bune sau mai rele.
Copiii zilei nu prea mai stiu de aceasta regula si explicatia ar fi ca, pe deoparte ei invata lucruri mai accesibile si mai pragmatice iar pe dealta parte este sigur dupa parerea lor- mai ales - ca ei sunt mult mai destepti decat generatia de dinaintea lor.Si nu le place sa fie contrazisi .
Asadar ,se repeta tot felul de istorii care nu lasa nici un folos in urma lor.
Sa mergem pe exemple .
Se cunoaste in tara marelui Caragiale un regisor modern care pe cat este de decorativ pe atata este de malac.
In aparitiile sale pe la emisiunile sustinute de cuconetul cu aere culturale ,vine cu o barba zburlita pe fata si are atarnate de gat tot felul de talangi si margele ,despre care lumea vorbeste in soapta ca ar fi insemne masonice.
Asa o fi pentru ca le-am vazut de vanzare si prin talciocul de la Morarilor.
Se stie ca in talcioc nu se poate sa nu afli orice obiect de care ti-ar trece prin cap sa ai nevoie.
Acest personaj ,bineinteles,vorbeste cu gratioasele lui amfitrioane despre teatru si iar teatru.Ele zambesc tot timpul si-I adreseaza ,in timp ce-si schimba picioarele expuse cu generozitate unul peste altul,intrebari din care trebuie sa reiasa alura lui de mare artist si vizionar.
La fiecare aparitie de acest gen, regisorul Matahala este intrebat pentru a destinde asistenta, in cati ani a terminat el facultatea de patru ani si el raspunde cateodata ca in sapte alteori ca in opt ani.Si gratioasele izbucnesc intr-un ras cristalin -dar retinut - in timp ce-si schimba iarasi picioroangele.
Ce e cu acest personaj,de fapt ?
Se stie ca de ani buni aceasta figura a teatrului romanesc tranteste toate piesele pe care le pune in scena .Nu se mai tine minte de cand nu a facut trei sali pline la rand sau de cand vreo punere in scena a acestuia a trecut in stagiunea urmatoare.Motivele ni le serveste chiar dumnealui : persecutia politica,invidia colegiala,nentelegeri cu directoratul,aroganta si lenea actorilor , saracia publicului ,venirea verii,sarbatorile de iarna si de primavara,postul mare si al Craciunului si nu in ultimul rand concurenta fara rusine a cinematografului,televiziunii si internetului.
Toate astea s-au pus pe capul lui sa-l distruga, dar el nu se lasa.
Pune in scena alte si alte piese le tranteste si pe alea ,si tot asa.
Asta in timp ce la National ,trei venerabili actori tin o piesa de zece ani ,cu sali pline .Si regisorul lor nu e somitate dar stie meserie.
Totusi ,uite ca lumea nu invata din intamplarile astea si directorii continua sa-I dea cabotinului piese pe mana, ca sa le hacuiasca dumnealui .
Alt exemplu .
Copiii de liceu au luat obiceiul de a merge la asanumitul bal al bobocilor.
Aceste baluri se fac prin niste stabilimente cu mofturi de extravaganta ,dar in realitate sunt niste carciumi foarte periculoase.Nervii acestor copii si tineri sunt biciuiti de niste puslamale fara scrupule care ii indeamna sa se dedea la tot felul de pericole, pe scenele improvizate.
Acum doi ani a luat foc o fetita si zilele acestea alta .
Ce vrea sa spuna aceasta intamplare repetata nimeni nu vrea sa stie.
Zilele trecute s-a redeschis sala Teatrului de Opereta din Capitala. Promovarea a fost buna si lumea a cumparat toate biletele.
Ca o coincidenta si sala aceasta a fost distrusa acum doi ani de un serios incendiu produs de o mana criminala care a uitat sa scoata noaptea un resou electric din priza,se zice.
Seful teatrului ,un tanar entuziast –dar cu masura,a enumerat avatarurile prin care trecusera toti cei care si-au legat cariera de aceasta sala, pana au izbutit ca sa dreaga urmarile pojarului de opereta.
Hai sa vedem si noi .
O opereta de Kalman .Cu dragoste,suferinta, tiganci fragede in fustele inflorate ale doamnei Levinta,cor supranumerar,o soprana delicioasa care cam zbiara uneori si un tenor acceptabil dar cam grasut.
Orchestra din fosa si dl dirijor au fost,daca se poate spune asa, la inaltime.
Spectatorii frematau de placere si aplaudau cu indarjire fiecare arie dusa cum ,necum la bun sfarsit.
Pana la un punct ,ca pe urma pe unii cred ca i-a cam luat frica si li s-a stricat cheful.
Pentru ca in trei randuri,au aparut pe scena cate trei tiganci purtand fiecare cate o tingire cu valvatai adevarate de o jumatate de metru.Plimbandu-se printre coristi ,trecand pe langa solista la un pas si putin lipsind ca sa nu dea foc parului surioarei contelui .
Am inceput sa ne cam uitam unii la altii si au fost sunt sigur,si murmure ici colo .
Era cam de neinteles,sala era tixita si daca scapa vreo piranda focul din mana ,nu stiu ce ar fi iesit.
Ca sa fie totul ca la carte, de cateva ori s-a bagat si un fum gros pe scena de a trebuit sa cam radem, pentru ca dl conte nu a reusit sa o gaseasca din prima pe contesa cu care avea de facut duetul.
Daca si acesti oameni la care focul le-a ars teatrul nu s-au invatat minte, ce se mai poate spune ?
Cum ce ?
Sfanta fire de artist ...
Sa nadajduim ca zapaceala artistica nu o sa le mai permita sa-si uite fierbatoarele de cafea in priza la plecarea din teatru ,seara .
Prin urmare iata niste intamplari din care putem sa deducem ca nu e bine sa te joci cu focul.Ce descoperire pe care o stiu si copiii de doi ani !
Prin extensie reiese truismul pe care il banuiti : istoria se repeta.
E drept,ca uneori,degeaba.
Leacuri de gripa
Marilena auzi catelul smiorcaindu-se si cunoscand ca venise Nicu al ei a facut finalul:
- Bine lele Vetuto .Lasa ,ca te mai sun eu.Sa ai grija de matale,bre .Da o sa le spun si lor .Sanatate si sarumana.
Nicu intra si isi arunca de la usa caciula cu clape ,ruseasca, drept pe cuier.
- Nu te mai pup ,ca sunt praf .Cred ca e de la gripa asta noua .Unde sunt baietii ?
- Au iesit si ei prin oras ,ca sunt tineri . Dar tu de ce vii la ora asta ?
- Mai nevasta,baietii nostri si daca era sa-I mai ia in armata ii vedeam mai des.Sa mai stea si pe acasa ,ca nu le strica.Ia sa le spui .
Vin acuma ca am stat pe masina doctoritei sa i-o fac .Motorul tusea,pierdea ulei,scartaiau bucsele .
- Lasa baietii, ca maine poimaine se insoara si pleaca .
- Daaaa,si o sa-I vad mai rar . Ce avem la masa ?
- Pilaf si placinta cu mere.Spala-te si da-ti hainele de pe tine ca mirosi ca o autobaza .
- Gata, vin acuma .
Marilena isi scoase si ea sortul si basmaluta, se uita in oglinda si pe dreapta si pe stanga ,isi infoie nitel parul , netezi sprancenele si trase un papuc in coastele catelului care zgaraia usa bucatariei .
- Stai cuminte !
- Cine sa stea cuminte ? Cu cine vorbeai ?
- Cu asta micu ,mangaie-l si tu nitel .Nu mai poate dupa tine .
- Pai nu-l scarpini tu toata ziua ?M-am spalat,dupa masa o sa-l zmotocesc.L-ai invatat si p’asta un rasfatat.
- Si ce mai zicea doamna doctora ? Cum e cu gripa asta ?
- Cum sa fie ,zicea ca sa ne ferim.
- Si daca nu ne-am ferit ,ce facem ?
- A zis ca trebuie sa stai la pat,sa bei ceai cu lamaie,sa iei aspirina sau paracetamol,sa mananci produse naturale,usturoi,ardei,sa-mi faci tuica fiarta pe saturate…
- Asta de la urma e minciuna .E de la tine .
- Bine,a zis ca daca nu vrei sa-mi dai tuica ,sa-mi faci asa, o frectie profesionista.
- Esti un magar,ia vezi tu .Flori de cand nu mi-ai mai luat ?Vrei sa-ti spun eu ?
- Nu ,mersi .Tu ce ai mai facut ?
- Ce fac mereu .Va rasfat pe toti .A …am vorbit cu lelea Vetuta de la Pogoanele.
- -Aha.Ce mai e pe acolo ? Cati ani mai are lelea Vetuta ?
- A facut optzeci si noua la Boboteaza.Merge pe nouazeci .E frig si pe la ei,a nins . E gripa si acolo .N-au mai dat copii pe la ea de o saptamana ,ca sunt raciti.Sa nu-I dea si ei gripa .
- Dar ea e sanatoasa,n-are gripa ?
- Nu are ca am intrebat si eu cum face.Zice ca bea ceai,ia aspirina,mananca ciorbe calde cu usturoi si boia de ardei .
- De tuica fiarta nu a zis nimic ? Ca la lelica-ta Vetuta ,tuica fiarta e ca la tine cafeaua de dimineata.Doar ca bea si seara.
- Nu cred ca mi-a zis ,ca tineam minte .
- Da, imediat .Saraca,ai inceput sa uiti.E grav .
- Taci putin,ca e ministrul la televizor.Cred ca spune de gripa ca e si doctorul Cercel.Cum vine gripa cum vine si Cercel ca sa-l mai vedem.
Ministrul vorbeste singur in timp ce dr.Cercel isi controleaza mansetele si nodul de la gat :
“Inca nu a fost declarata epidemie .Situatia este sub control.Sunt focare izolate.Populatia sa se fereasca de aglomeratie.Sa se trateze cu vitamina C ,aspirina,ceai fierbinte cu lamaie si sa urmeze o dieta din care sa nu lipseasca antioxidantii si alimentele cu potential antigripal .Adica usturoiul,ceapa,ardeiul iute .Daca situatia se va schimba,va vom tine la curent.Buna seara.”
- Vezi Nicule ,ca au avut dreptate si doamna doctora si lelea Vetuta .Exact aceleasi leacuri de gripa a zis si ministrul ca ele.Numai ca ele au uitat sa spuna si de vitamina C.
- Dar si ministrul tau a uitat sa zica de tuica fiarta .Hai,da-mi si placinta cu mere sa-i fac toate analizele.
- Bine lele Vetuto .Lasa ,ca te mai sun eu.Sa ai grija de matale,bre .Da o sa le spun si lor .Sanatate si sarumana.
Nicu intra si isi arunca de la usa caciula cu clape ,ruseasca, drept pe cuier.
- Nu te mai pup ,ca sunt praf .Cred ca e de la gripa asta noua .Unde sunt baietii ?
- Au iesit si ei prin oras ,ca sunt tineri . Dar tu de ce vii la ora asta ?
- Mai nevasta,baietii nostri si daca era sa-I mai ia in armata ii vedeam mai des.Sa mai stea si pe acasa ,ca nu le strica.Ia sa le spui .
Vin acuma ca am stat pe masina doctoritei sa i-o fac .Motorul tusea,pierdea ulei,scartaiau bucsele .
- Lasa baietii, ca maine poimaine se insoara si pleaca .
- Daaaa,si o sa-I vad mai rar . Ce avem la masa ?
- Pilaf si placinta cu mere.Spala-te si da-ti hainele de pe tine ca mirosi ca o autobaza .
- Gata, vin acuma .
Marilena isi scoase si ea sortul si basmaluta, se uita in oglinda si pe dreapta si pe stanga ,isi infoie nitel parul , netezi sprancenele si trase un papuc in coastele catelului care zgaraia usa bucatariei .
- Stai cuminte !
- Cine sa stea cuminte ? Cu cine vorbeai ?
- Cu asta micu ,mangaie-l si tu nitel .Nu mai poate dupa tine .
- Pai nu-l scarpini tu toata ziua ?M-am spalat,dupa masa o sa-l zmotocesc.L-ai invatat si p’asta un rasfatat.
- Si ce mai zicea doamna doctora ? Cum e cu gripa asta ?
- Cum sa fie ,zicea ca sa ne ferim.
- Si daca nu ne-am ferit ,ce facem ?
- A zis ca trebuie sa stai la pat,sa bei ceai cu lamaie,sa iei aspirina sau paracetamol,sa mananci produse naturale,usturoi,ardei,sa-mi faci tuica fiarta pe saturate…
- Asta de la urma e minciuna .E de la tine .
- Bine,a zis ca daca nu vrei sa-mi dai tuica ,sa-mi faci asa, o frectie profesionista.
- Esti un magar,ia vezi tu .Flori de cand nu mi-ai mai luat ?Vrei sa-ti spun eu ?
- Nu ,mersi .Tu ce ai mai facut ?
- Ce fac mereu .Va rasfat pe toti .A …am vorbit cu lelea Vetuta de la Pogoanele.
- -Aha.Ce mai e pe acolo ? Cati ani mai are lelea Vetuta ?
- A facut optzeci si noua la Boboteaza.Merge pe nouazeci .E frig si pe la ei,a nins . E gripa si acolo .N-au mai dat copii pe la ea de o saptamana ,ca sunt raciti.Sa nu-I dea si ei gripa .
- Dar ea e sanatoasa,n-are gripa ?
- Nu are ca am intrebat si eu cum face.Zice ca bea ceai,ia aspirina,mananca ciorbe calde cu usturoi si boia de ardei .
- De tuica fiarta nu a zis nimic ? Ca la lelica-ta Vetuta ,tuica fiarta e ca la tine cafeaua de dimineata.Doar ca bea si seara.
- Nu cred ca mi-a zis ,ca tineam minte .
- Da, imediat .Saraca,ai inceput sa uiti.E grav .
- Taci putin,ca e ministrul la televizor.Cred ca spune de gripa ca e si doctorul Cercel.Cum vine gripa cum vine si Cercel ca sa-l mai vedem.
Ministrul vorbeste singur in timp ce dr.Cercel isi controleaza mansetele si nodul de la gat :
“Inca nu a fost declarata epidemie .Situatia este sub control.Sunt focare izolate.Populatia sa se fereasca de aglomeratie.Sa se trateze cu vitamina C ,aspirina,ceai fierbinte cu lamaie si sa urmeze o dieta din care sa nu lipseasca antioxidantii si alimentele cu potential antigripal .Adica usturoiul,ceapa,ardeiul iute .Daca situatia se va schimba,va vom tine la curent.Buna seara.”
- Vezi Nicule ,ca au avut dreptate si doamna doctora si lelea Vetuta .Exact aceleasi leacuri de gripa a zis si ministrul ca ele.Numai ca ele au uitat sa spuna si de vitamina C.
- Dar si ministrul tau a uitat sa zica de tuica fiarta .Hai,da-mi si placinta cu mere sa-i fac toate analizele.
Tamara si ghiujul
Nu este prea clar cand a intrat in scena Tamara insa faptul a fost pus in legatura cu picarea in dizgratie a fostului jandarm .
Acesta isi lasase nevasta si fiica de douazecisisase de ani si se mutase la o colega din unitate care avea vreo douazecisisapte de primaveri .
Atitudinea lui neprincipiala nu a fost bine vazuta si dupa ce l-au forfecat in fel de fel de sedinte ,la sedinta cea mare de pe judet i-au adresat multumiri pentru rodnica activitate de pana atunci.
Cand prezenta partidul cuiva multumiri ala stia ca a dat de dracu si ca trebuie ,in cel mai bun caz,sa se intoarca in munca ,ceea ce era destul de rau dar, totusi, nu cel mai rau .
Atata timp cat partidul ,cand venea vorba de un cadru , facea recomandari,adresa critici perinente si sustinea ca este loc de mai bine in activitatea tovarasului,acel cadru isi vedea de ale sale linistit .
Daca insa i se multumea, trebuia sa se care .
Uneori erau asanumitele sedinte largite ,unde erau invitati si alti oameni ai muncii ca sa fie ori sapuniti ,ori stimulati cu amenintari mai voalate sau mai pe fata .
Dupa ce se termina acest punct de pe ordinea de zi, nu erau poftiti afara din sala ci li se multumea si aia se tirau imediat, ca lase casta membrilor de partid sa discute cu seriozitate despre aberatiile si absurditatile sistemului.
Daca din politete, vreuna dintre aceste persoane, care se credeau cu totul deosebite de altii ,era intrebata in particular ce s-a mai discutat la sedinta aceea dupa plecarea lor ,primeau raspunsuri din care reiesea ca nu pot divulga ce si cum .Era sinistru si amuzant...
In aceasta conjunctura a venit in locul fostului de acum ,Tamara .
Era o creola la vreo treizeci si cinci de ani cu trasaturi placute si un aer absent .Avea un par negru destul de lung pe care si-l purta intr-o varietate restransa de cocuri si se imbraca in culori cam discordante pentru functia in care fusese numita ,adica aceea de jandarm de doctori .
Regula era ca pentru aceste functii sa se sustina un concurs la care se putea inscrie ,cu anumite conditii,oricine .
Pe la sfarsitul anilor optzeci ,insa,aceasta regula nu prea mai era pusa in fapt ,pentru ca genera probleme.Castigatorul concursului ,bazandu-se pe oarece,era mai greu de controlat ,uneori se punea de-a curmezisul si daca nu i se inscena ceva credibil ca sa fie inlaturat ,producea turbulente .
Si atunci se recurgea la aceste numiri de care beneficiau persoane dubioase,indatoritoare si cu totul obediente.
Asta era si Tamara .
Despre cum trecuse prin Facultate nu se stia nimic deoarece lasa impresia ca tot ce ar fi putut invata acolo, tine foarte bine ferecat.
Cand colegii isi doreau sa ramana ei intre ei, aduceau in discutie un caz deosebit sau interesant si atunci sefa lor pleca imediat ,amintindu-si ca are o problema urgenta pe agenda.
Consultatii nu dadea aproape deloc pretextand probleme administrative care o rapeau nobilei profesii.
Facuse rost de la Judeteana de partid de o rabla de computer de la casare .Instalase monitorul pe birou si de a doua zi a inceput sa refuze putinele solicitari de consultatii pe care le primea,sub motiv ca ea ofera numai consultatii computerizate.
Daca despre trecerea ei prin Facultate nu exista nici o dovada ,despre trecerea prin liceu si prin scoala erau dovezi cu duiumul.
Tamara,cand vorbea, nu facea acordul ; nici in particular ,nici in sedintele publice ocazionale.
Acest defect era insuportabil pentru ascultatorii care pareau ca vor sa intre in pamant de rusinea ei.
Tamara nu stia deasemenea sa citeasca numerele mai mari de o suta.Daca intr-un raport pe care il prezenta era scris 1.300.000 ea il citea ori o suta treizeci de mii,ori o mie trei sute ori o suta treizeci.Daca era 13.400, iar il citea cum ii venea ei la gura si uneori diferit de la un paragraf la altul.
Deasemenea ,Tamara mintea senin si constant .
Spunea ca e la sedinta si era vazuta umblad prin magazine.
Zicea ca este in control prin judet si era remarcata pe peronul Garii de Nord de navetistii bucuresteni.
Anunta ca are gripa si trebuie sa stea trei zile acasa iar barbata-so o cauta prin telefon sau personal ,la serviciu .
Era greu de suportat si penibil.
Cu toate astea ,tot personalul o stia de frica .
Toata ziua scria rapoarte pe care le trimitea sus.Fiecare era incondeiat in fel si chip.
De la sedintele superioare transpira cum Tamara se plange ca toata munca din unitate o face doar ea si ca ceilati , majoritatea persoane demne si onorabile , sunt niste mercantili si odiosi .
In scurt timp, probabil si maharii de la judet s-au lamurit ce afacere facusera atunci cand venise ea si nu prea ii luau in seama rapoartele arzatoare si fanteziste .Dar o lasau in pace.
Tamara insa nu se lasa .Facea controale la intrare , la iesire si nu admitea nici un minut de intarziere.De cateva ori a dat cu douazeci de minute ceasul inainte si a vrut sa ceara sanctiuni pe motiv de intarziere la serviciu pentru tot personalul, ceea ce nu era chiar de ici de colo .
Acestea ar fi cateva exemple despre cum aceasta faptura, care avea toate datele sa fie agreabila ,stimata si fermecatoare ,era in fapt un om mitoman, lenes si sadic .
Alte exemple posibile s-au pierdut din memoria celor care le-au trait iar unele par asa de marunte acum, incat nu ar putea fi crezute ca au fost atat de semnificative atunci.
Pe vremea zaverei din opzeci si noua ,toata lumea sub cuvant de ordine trebuia sa fie la munca ,dupa program.
Tamara ,cand venea la serviciu deindata ce descuia usa pe dinafara ,o incuia pe dinauntru si se ducea sa doarma in anexa, pana cand pleca.Daca nu era prea obosita asista si la poarta la iesirea salariatilor, prefacandu-se ca are treaba la fisier.
In urbea respectiva revolutiunea nu a fost spectaculoasa pana la plecarea batranului captiv .
Dar cand a plecat cu elicopterul, un avant a cuprins toate camerele si holurile ambulatoriului.
Dupa cateva minute opinia publica in halate albe ,in frunte cu Mariana Grasa ingrijitoarea, si-a manifestat disponibilitatea de a face orice pentru consolidarea victoriei.
Toate femei fiind ,cu delicatetea si retinerea proprii sexului lor ,nu au gasit alt act vindicativ decat sa scoata de pe perete tabloul batranului figurant.
Singurul tablou fiind la Sefa, au navalit toate dupa matura Marianei care stia bine unde se afla ,pentru ca il scuipa cu placere cand ii stergea geamul de praf ,alintandu-l cu dracuieli si blesteme.
Au trebuit sa bata mult si bine in usa pana s-a sculat Tamara din somn . Cand si-a scos capusorul cu ochii umflati prin crapatura usii, nu s-a dumirit prea bine la inceput ce tablou dorea poporul rasculat. Cand s-a lamurit ,neizbutind sa incuie la loc usa din cauza blocajului, a fugit in anexa ,s-a suit pe birou, a luat tabloul in brate si a ramas cocotata cu el acolo :
- Nu vi-l dau, ca e pe inventar !
Cand o persoana distinsa si cat se putea - in conditiile acelea - de calma, i-a explicat situatia si i-a oferit sansa ca sa-si confirme confuzia vorbind la telefon cu sotul ei ,Tamara s-a radicalizat.
-Va dau pe mana Securitatii !Sunteti niste tradatori si niste vipere, etc.
Biata faptura strangea in brate rama ,tremura , tipa si sugera ca e gata sa rupa cu dintii pe fiecare militanta de acolo.
Parea ca revolutia la nivelul acela, avea sa suporte primul esec.
Mai curajoasa insa, Mariana Grasa a luat cuvantul :
-Daca nu mi-l dai acuma ,rup matura asta pe tine.
De-abia atunci s-a lamurit adunarea, ca Tamatrei asa cum nu-i era rusine de nimic, nu-i era nici frica de nimic ,inafara de bataie.
Si asa trezita parca din vis,le-a dat tabloul,si-a aranjat tinuta, a ridicat nasul la patruzeci si cinci de grade si a iesit demna pe langa matura Marianei ,adresand rugamintea sa aiba grija de tablou pentru ca e bunul poporului.
Peste cateva zile, rafuiala de femei de la ambulatoriul din nordul orasului se propagase in populatie si capatase ,pana cand a ajuns in centru ,anvergura unei rascoale cu potential.
A fost trimis de catre noua putere locala ca sa calmeze spiritele, un venerabil avocat abil si agreabil care imediat dupa anul nou a devenit un lider liberal notoriu si ar fi si in ziua de astazi foarte respectat, daca nu ar fi oarecum dispretuit de cand s-a aflat ca a fost un turnator ordinar si nemilos toata viata lui.
Venerabilul,impartind complimente si amabilitati adunarii exclusiv feminine in care era dezbatuta situatia ,ascultand cu rabdare si atentie fiecare alocutiune in care se cerea ori “ sa plece “ ori “luati-o ca nu o mai suportam “ ori “aici e nevoie de un om de nadejde nu
ca dansa “ ,mai la urma a oferit cuvantul si Tamarei.Care a vorbit ca de obicei, fara sa spuna nimic .
Si-a facut norma obisnuita de dezacorduri , s-a asezat in mijlocul unei fraze si a tacut.
Venerabilul, incheind, a fost scurt si obiectiv .
La sfarsitul cuvantului sau, si-a exprimat incantarea ca a cunoscut pe distinsele doamne care lucrau acolo precum si pe Tamara si ca a fost de-a dreptul uimit de cum a vorbit aceasta.
Mai departe, indulcind otrava, a declarat ca este de-a dreptul fermecat de frumusetea respectivei doamne insa nu ar dori sa fie iubit de aceasta .
- Pe cine a strans dansa in brate dimineata, pana seara a fost impuscat !
In hohotul de ras colectiv si cristalin, omul si-a luat palaria si mapa si s-a retras zambind si salutand amabil femeile care frematau ca un stol de porumbei albi in piata San Marco .
Lucrurile au mers mai departe asa cum a fost sa fie .
Tamara s-a retras in tenebrele de pe unde venise si este intalnita din cand in cand afisand acelasi aer pe care l-a avut totdeauna .Se spune ca mai practica dar unde si mai ales in folosul cui ,este destul de neclar .
Ceea ce este mai clar e faptul ca in anumite zile din an ,unii dintre cei care au trait acesta intamplare, si-o amintesc.
Una dintre aceste zile este aceea de 26 ianuarie.
Acesta isi lasase nevasta si fiica de douazecisisase de ani si se mutase la o colega din unitate care avea vreo douazecisisapte de primaveri .
Atitudinea lui neprincipiala nu a fost bine vazuta si dupa ce l-au forfecat in fel de fel de sedinte ,la sedinta cea mare de pe judet i-au adresat multumiri pentru rodnica activitate de pana atunci.
Cand prezenta partidul cuiva multumiri ala stia ca a dat de dracu si ca trebuie ,in cel mai bun caz,sa se intoarca in munca ,ceea ce era destul de rau dar, totusi, nu cel mai rau .
Atata timp cat partidul ,cand venea vorba de un cadru , facea recomandari,adresa critici perinente si sustinea ca este loc de mai bine in activitatea tovarasului,acel cadru isi vedea de ale sale linistit .
Daca insa i se multumea, trebuia sa se care .
Uneori erau asanumitele sedinte largite ,unde erau invitati si alti oameni ai muncii ca sa fie ori sapuniti ,ori stimulati cu amenintari mai voalate sau mai pe fata .
Dupa ce se termina acest punct de pe ordinea de zi, nu erau poftiti afara din sala ci li se multumea si aia se tirau imediat, ca lase casta membrilor de partid sa discute cu seriozitate despre aberatiile si absurditatile sistemului.
Daca din politete, vreuna dintre aceste persoane, care se credeau cu totul deosebite de altii ,era intrebata in particular ce s-a mai discutat la sedinta aceea dupa plecarea lor ,primeau raspunsuri din care reiesea ca nu pot divulga ce si cum .Era sinistru si amuzant...
In aceasta conjunctura a venit in locul fostului de acum ,Tamara .
Era o creola la vreo treizeci si cinci de ani cu trasaturi placute si un aer absent .Avea un par negru destul de lung pe care si-l purta intr-o varietate restransa de cocuri si se imbraca in culori cam discordante pentru functia in care fusese numita ,adica aceea de jandarm de doctori .
Regula era ca pentru aceste functii sa se sustina un concurs la care se putea inscrie ,cu anumite conditii,oricine .
Pe la sfarsitul anilor optzeci ,insa,aceasta regula nu prea mai era pusa in fapt ,pentru ca genera probleme.Castigatorul concursului ,bazandu-se pe oarece,era mai greu de controlat ,uneori se punea de-a curmezisul si daca nu i se inscena ceva credibil ca sa fie inlaturat ,producea turbulente .
Si atunci se recurgea la aceste numiri de care beneficiau persoane dubioase,indatoritoare si cu totul obediente.
Asta era si Tamara .
Despre cum trecuse prin Facultate nu se stia nimic deoarece lasa impresia ca tot ce ar fi putut invata acolo, tine foarte bine ferecat.
Cand colegii isi doreau sa ramana ei intre ei, aduceau in discutie un caz deosebit sau interesant si atunci sefa lor pleca imediat ,amintindu-si ca are o problema urgenta pe agenda.
Consultatii nu dadea aproape deloc pretextand probleme administrative care o rapeau nobilei profesii.
Facuse rost de la Judeteana de partid de o rabla de computer de la casare .Instalase monitorul pe birou si de a doua zi a inceput sa refuze putinele solicitari de consultatii pe care le primea,sub motiv ca ea ofera numai consultatii computerizate.
Daca despre trecerea ei prin Facultate nu exista nici o dovada ,despre trecerea prin liceu si prin scoala erau dovezi cu duiumul.
Tamara,cand vorbea, nu facea acordul ; nici in particular ,nici in sedintele publice ocazionale.
Acest defect era insuportabil pentru ascultatorii care pareau ca vor sa intre in pamant de rusinea ei.
Tamara nu stia deasemenea sa citeasca numerele mai mari de o suta.Daca intr-un raport pe care il prezenta era scris 1.300.000 ea il citea ori o suta treizeci de mii,ori o mie trei sute ori o suta treizeci.Daca era 13.400, iar il citea cum ii venea ei la gura si uneori diferit de la un paragraf la altul.
Deasemenea ,Tamara mintea senin si constant .
Spunea ca e la sedinta si era vazuta umblad prin magazine.
Zicea ca este in control prin judet si era remarcata pe peronul Garii de Nord de navetistii bucuresteni.
Anunta ca are gripa si trebuie sa stea trei zile acasa iar barbata-so o cauta prin telefon sau personal ,la serviciu .
Era greu de suportat si penibil.
Cu toate astea ,tot personalul o stia de frica .
Toata ziua scria rapoarte pe care le trimitea sus.Fiecare era incondeiat in fel si chip.
De la sedintele superioare transpira cum Tamara se plange ca toata munca din unitate o face doar ea si ca ceilati , majoritatea persoane demne si onorabile , sunt niste mercantili si odiosi .
In scurt timp, probabil si maharii de la judet s-au lamurit ce afacere facusera atunci cand venise ea si nu prea ii luau in seama rapoartele arzatoare si fanteziste .Dar o lasau in pace.
Tamara insa nu se lasa .Facea controale la intrare , la iesire si nu admitea nici un minut de intarziere.De cateva ori a dat cu douazeci de minute ceasul inainte si a vrut sa ceara sanctiuni pe motiv de intarziere la serviciu pentru tot personalul, ceea ce nu era chiar de ici de colo .
Acestea ar fi cateva exemple despre cum aceasta faptura, care avea toate datele sa fie agreabila ,stimata si fermecatoare ,era in fapt un om mitoman, lenes si sadic .
Alte exemple posibile s-au pierdut din memoria celor care le-au trait iar unele par asa de marunte acum, incat nu ar putea fi crezute ca au fost atat de semnificative atunci.
Pe vremea zaverei din opzeci si noua ,toata lumea sub cuvant de ordine trebuia sa fie la munca ,dupa program.
Tamara ,cand venea la serviciu deindata ce descuia usa pe dinafara ,o incuia pe dinauntru si se ducea sa doarma in anexa, pana cand pleca.Daca nu era prea obosita asista si la poarta la iesirea salariatilor, prefacandu-se ca are treaba la fisier.
In urbea respectiva revolutiunea nu a fost spectaculoasa pana la plecarea batranului captiv .
Dar cand a plecat cu elicopterul, un avant a cuprins toate camerele si holurile ambulatoriului.
Dupa cateva minute opinia publica in halate albe ,in frunte cu Mariana Grasa ingrijitoarea, si-a manifestat disponibilitatea de a face orice pentru consolidarea victoriei.
Toate femei fiind ,cu delicatetea si retinerea proprii sexului lor ,nu au gasit alt act vindicativ decat sa scoata de pe perete tabloul batranului figurant.
Singurul tablou fiind la Sefa, au navalit toate dupa matura Marianei care stia bine unde se afla ,pentru ca il scuipa cu placere cand ii stergea geamul de praf ,alintandu-l cu dracuieli si blesteme.
Au trebuit sa bata mult si bine in usa pana s-a sculat Tamara din somn . Cand si-a scos capusorul cu ochii umflati prin crapatura usii, nu s-a dumirit prea bine la inceput ce tablou dorea poporul rasculat. Cand s-a lamurit ,neizbutind sa incuie la loc usa din cauza blocajului, a fugit in anexa ,s-a suit pe birou, a luat tabloul in brate si a ramas cocotata cu el acolo :
- Nu vi-l dau, ca e pe inventar !
Cand o persoana distinsa si cat se putea - in conditiile acelea - de calma, i-a explicat situatia si i-a oferit sansa ca sa-si confirme confuzia vorbind la telefon cu sotul ei ,Tamara s-a radicalizat.
-Va dau pe mana Securitatii !Sunteti niste tradatori si niste vipere, etc.
Biata faptura strangea in brate rama ,tremura , tipa si sugera ca e gata sa rupa cu dintii pe fiecare militanta de acolo.
Parea ca revolutia la nivelul acela, avea sa suporte primul esec.
Mai curajoasa insa, Mariana Grasa a luat cuvantul :
-Daca nu mi-l dai acuma ,rup matura asta pe tine.
De-abia atunci s-a lamurit adunarea, ca Tamatrei asa cum nu-i era rusine de nimic, nu-i era nici frica de nimic ,inafara de bataie.
Si asa trezita parca din vis,le-a dat tabloul,si-a aranjat tinuta, a ridicat nasul la patruzeci si cinci de grade si a iesit demna pe langa matura Marianei ,adresand rugamintea sa aiba grija de tablou pentru ca e bunul poporului.
Peste cateva zile, rafuiala de femei de la ambulatoriul din nordul orasului se propagase in populatie si capatase ,pana cand a ajuns in centru ,anvergura unei rascoale cu potential.
A fost trimis de catre noua putere locala ca sa calmeze spiritele, un venerabil avocat abil si agreabil care imediat dupa anul nou a devenit un lider liberal notoriu si ar fi si in ziua de astazi foarte respectat, daca nu ar fi oarecum dispretuit de cand s-a aflat ca a fost un turnator ordinar si nemilos toata viata lui.
Venerabilul,impartind complimente si amabilitati adunarii exclusiv feminine in care era dezbatuta situatia ,ascultand cu rabdare si atentie fiecare alocutiune in care se cerea ori “ sa plece “ ori “luati-o ca nu o mai suportam “ ori “aici e nevoie de un om de nadejde nu
ca dansa “ ,mai la urma a oferit cuvantul si Tamarei.Care a vorbit ca de obicei, fara sa spuna nimic .
Si-a facut norma obisnuita de dezacorduri , s-a asezat in mijlocul unei fraze si a tacut.
Venerabilul, incheind, a fost scurt si obiectiv .
La sfarsitul cuvantului sau, si-a exprimat incantarea ca a cunoscut pe distinsele doamne care lucrau acolo precum si pe Tamara si ca a fost de-a dreptul uimit de cum a vorbit aceasta.
Mai departe, indulcind otrava, a declarat ca este de-a dreptul fermecat de frumusetea respectivei doamne insa nu ar dori sa fie iubit de aceasta .
- Pe cine a strans dansa in brate dimineata, pana seara a fost impuscat !
In hohotul de ras colectiv si cristalin, omul si-a luat palaria si mapa si s-a retras zambind si salutand amabil femeile care frematau ca un stol de porumbei albi in piata San Marco .
Lucrurile au mers mai departe asa cum a fost sa fie .
Tamara s-a retras in tenebrele de pe unde venise si este intalnita din cand in cand afisand acelasi aer pe care l-a avut totdeauna .Se spune ca mai practica dar unde si mai ales in folosul cui ,este destul de neclar .
Ceea ce este mai clar e faptul ca in anumite zile din an ,unii dintre cei care au trait acesta intamplare, si-o amintesc.
Una dintre aceste zile este aceea de 26 ianuarie.
Unde aflam o persoana amabila
In ceea ce ma priveste ,atunci cand tanjesc dupa un om amabil ma duc la biserica parintelui G.
Obligatia fiecarui crestin ar fi sa mearga la Casa Domnului mult mai des decat o fac eu si nu doar din interes ca mine ,dar asta este situatia .
Parintele G.este un barbat ca la 50 de ani si de obicei isi poarta capul plecat, pierdut in gandurile sale. Dar atunci cand treci pe langa el ,i se lumineaza ochii si fata acoperita de o barba sura si nu se poate sa nu iti spuna cate o vorba buna sau sa nu se intereseze delicat si bland despre viata ta sau a familiei.
Daca ,sa zicem ,il afli intr-o zi mai grea cand este cotropit de enoriasii veniti la el sa-i ceara multe si marunte,iti face bine daca te uiti la Sfintia Sa si mai de departe.
Asculta pe fiecare rabdator si rezolva cazul cu zambetul pe buze, vorbe potrivite si cate o mangaiere la final pe teasta pacatosului ori pacatoasei.
Daca am apucat sa-l vad pe parintele G.pot sta linistit un timp si daca am noroc, intr-o luna pot intalni ,de cele mai multe ori din intamplare, o alta persoana amabila.
Se sustine ca, prin excelenta ,sewardesele sunt persoane gratioase si amabile .
Despre cat de gratioase sunt dumnealor, nu ma pronunt pentru ca este o chestie de gust .
Gustul meu este format pentru doamne ceva mai plinute .
Companiile aeriene prefera insa duduile casectice ,probabil pentru a usura decolarea hardughiei supersonice .
Nu am prea multe ore de zbor pana acuma dar eu am vazut stewardese asa cum ni le inchipuim toti ,doar in filme.Numai ca fetele care fac aceasta treaba in filme sunt actrite. Ceea ce e cu totul altceva,nu ?
Cu cativa ani in urma vis-a-vis de casa noastra s-a mutat foarte rapid si discret o cuconita destul de remarcabila care vine si pleaca dupa un program atat de bramburit incat comunitatea i-a scos vorbe ca ar fi stewardesa.
Calitatile fizice ,toalele fistichii si fardul gros o calificau cu brio pentru aceasta meserie.Minus amabilitatea .Cred ca nici nu cunoste termenul .
Cand aterizeaza acasa din masina ei mica sclipitoare si nervoasa , cobora balanganind pe umar o geanta mare si una mai mica,pune ochii in pamant si o ia la trap spre scara blocului topaind pe tocuri.Paraca e trasa de o macara,nu vede ,nu aude si lasa impresia ca daca ai doar intentia sa o saluti , o sa te ia la suturi.
Dar se mai intampla uneori si minuni .
Intr-una din zilele trecute a fost nevoie sa ies cu lopata la zapada ca sa-mi dezgrop masina .Cine credeti ca se iveste dupa un troian cu un zambet de jumatate de metru pe figura ?
Ati ghicit : “ amabila “ de peste drum .
Iesise purtand cu gratie un fel de tigaie rosie ca sa-si scoata si ea masina din zapada.Bineinteles ca nu avea nici o sansa cu un astfel de utilaj.
Cu acelasi zambet nesfarsit mi-a zis “vecine “si m-a fericit pentru cat de prevazator fusesem ca imi cumparasem lopata.Mai pe urma a inceput sa admire lopata ,ca ce model interesant si de unde o cumparasem pentru ca ea nu a vazut asa ceva nici la Roma...
Si alte vorbe din acestea dar administrate cu un zambet orbitor si continuu .
Dupa asta, in timp ce eu icneam la lopata si ea racaia cu tigaita ei prin zapada ca o fetita de gradinita in nisip, a lansat incarcatura .
- Vecine ,dupa ce terminati la dumneavoastra,sunteti amabil sa-mi imprumutati si mie lopata ?
Eu, care tanjeam dupa amabilitate, cum puteam sa refuz acest apel ?
E drept ca si sotia ma monitoriza din balcon si am fost obligat vrand nevrand sa ma transform in cavalerul zapezii dezgropandu-i si masina ei.
Ce am aflat din aceasta intamplare a fost ca :
-daca doresti sa obtii amabilitate trebuie sa stii sa zambesti cu gura pana la urechi ;
- daca vrei sa stai doua zile in pat cu dureri de sale si o troana mizerabila ,dai zapada pe la vecine ;
- daca vrei sa fii subiect pentru ironiile sotiei si neamurilor mai apropiate ,te poti comporta ca un cavaler al zapezii ,chiar daca dupa aceea iti pui cenusa in cap ;
- daca vrei sa vezi o stewardesa zambitoare,amabila si indatoritoare ,trebuie ca sa existe o situatie de dezastru prezent sau iminent.
Prin urmare ,unde am mai putea intalni, prin absurd,o persoana amabila ,desi acest lucru pare imposibil din prima ?
Persoane amabile s-ar putea gasi la dispensar,stadion, discoteca ,sectia financiara ,casa de pensii,directia muncii,biroul de somaj,spital,banca,primarie,prefectura,arhivele statului,supermarket,service-ul auto,benzinarie,gara,muzeul satului,piata obor,politie,judecatorie,in tren,in avion ,in tramvai , in metroul usor cat si in metroul greu,pe strada,pe autostrada,pe camp,pe terasa blocului si pe unde mai vreti si nu vreti.
Iar persoane amabile ar putea fi si doctorul,gunoierul,inginerul,secretara,frizerul,functionarul,lautarul,profesorul,actritele,bonele,asistentele medicale,mecanicul,tinichigiul,instalatorul si uneori si zugravul dar in acest din urma caz sunteti cu adevarat o persoana pe care a vazut-o Dumnezeu .
Reiese ca am putea intalni oameni amabili peste tot ,numai ca in fapt, nu-i intalnim decat o data in an si atunci ,poate, din gresala .
Trebuie insa ca sa-ti surada si norocul.Ca mie de exemplu ,asta vara.
Hai sa va spun.
La Sinaia se mai repara din cand in cand cate ceva .Doar trotuarele se repara permanent.
Iesit la promenada cu sotia ,intr-o seara,ma retrag o jumatate de pas ca sa fac loc unei perechi venerabile alcatuita dintr-o cucoana lungana si ciolanoasa , acompaniata de un barbat cu aer distrat imbracat cu un macferlan pepit .
Cand a trecut prin dreptul nostru venerabila doamna ne-a suras fermecator adresandu-ne un “ Danke “ melodios iar octogenarul sau cavaler si-a ridicat de pe cap palaria sa pleostita,cu distinctie.
Sotia mea surprinsa placut , zambitoare dar si cu bune cunostinte de germana, le-a replicat cu un “Bitte “ gratios insa eu nu am putut face nimic pentru ca aveam pe cap un fes jalnic.
Concluzia ar fi ca in sansa de a intalni o persoana amabila si intamplarea are un rol determinant .
Nu-mi pomeniti despre meleguri aflate peste mari si tari pentru ca in intentia mea a fost sa discutam despre meleagurile si tara a carei limba o vorbim,o scriem si o citim . Unii mai mult ,altii mai putin.
Ca sa nu fiu socotit uituc, as dori sa adresez rugamintea de a nu mi se cere adresa parohiei parintelui G.
Pentru ca as putea sa fiu ,fara sa vreau,lipsit de amabilitate.
Obligatia fiecarui crestin ar fi sa mearga la Casa Domnului mult mai des decat o fac eu si nu doar din interes ca mine ,dar asta este situatia .
Parintele G.este un barbat ca la 50 de ani si de obicei isi poarta capul plecat, pierdut in gandurile sale. Dar atunci cand treci pe langa el ,i se lumineaza ochii si fata acoperita de o barba sura si nu se poate sa nu iti spuna cate o vorba buna sau sa nu se intereseze delicat si bland despre viata ta sau a familiei.
Daca ,sa zicem ,il afli intr-o zi mai grea cand este cotropit de enoriasii veniti la el sa-i ceara multe si marunte,iti face bine daca te uiti la Sfintia Sa si mai de departe.
Asculta pe fiecare rabdator si rezolva cazul cu zambetul pe buze, vorbe potrivite si cate o mangaiere la final pe teasta pacatosului ori pacatoasei.
Daca am apucat sa-l vad pe parintele G.pot sta linistit un timp si daca am noroc, intr-o luna pot intalni ,de cele mai multe ori din intamplare, o alta persoana amabila.
Se sustine ca, prin excelenta ,sewardesele sunt persoane gratioase si amabile .
Despre cat de gratioase sunt dumnealor, nu ma pronunt pentru ca este o chestie de gust .
Gustul meu este format pentru doamne ceva mai plinute .
Companiile aeriene prefera insa duduile casectice ,probabil pentru a usura decolarea hardughiei supersonice .
Nu am prea multe ore de zbor pana acuma dar eu am vazut stewardese asa cum ni le inchipuim toti ,doar in filme.Numai ca fetele care fac aceasta treaba in filme sunt actrite. Ceea ce e cu totul altceva,nu ?
Cu cativa ani in urma vis-a-vis de casa noastra s-a mutat foarte rapid si discret o cuconita destul de remarcabila care vine si pleaca dupa un program atat de bramburit incat comunitatea i-a scos vorbe ca ar fi stewardesa.
Calitatile fizice ,toalele fistichii si fardul gros o calificau cu brio pentru aceasta meserie.Minus amabilitatea .Cred ca nici nu cunoste termenul .
Cand aterizeaza acasa din masina ei mica sclipitoare si nervoasa , cobora balanganind pe umar o geanta mare si una mai mica,pune ochii in pamant si o ia la trap spre scara blocului topaind pe tocuri.Paraca e trasa de o macara,nu vede ,nu aude si lasa impresia ca daca ai doar intentia sa o saluti , o sa te ia la suturi.
Dar se mai intampla uneori si minuni .
Intr-una din zilele trecute a fost nevoie sa ies cu lopata la zapada ca sa-mi dezgrop masina .Cine credeti ca se iveste dupa un troian cu un zambet de jumatate de metru pe figura ?
Ati ghicit : “ amabila “ de peste drum .
Iesise purtand cu gratie un fel de tigaie rosie ca sa-si scoata si ea masina din zapada.Bineinteles ca nu avea nici o sansa cu un astfel de utilaj.
Cu acelasi zambet nesfarsit mi-a zis “vecine “si m-a fericit pentru cat de prevazator fusesem ca imi cumparasem lopata.Mai pe urma a inceput sa admire lopata ,ca ce model interesant si de unde o cumparasem pentru ca ea nu a vazut asa ceva nici la Roma...
Si alte vorbe din acestea dar administrate cu un zambet orbitor si continuu .
Dupa asta, in timp ce eu icneam la lopata si ea racaia cu tigaita ei prin zapada ca o fetita de gradinita in nisip, a lansat incarcatura .
- Vecine ,dupa ce terminati la dumneavoastra,sunteti amabil sa-mi imprumutati si mie lopata ?
Eu, care tanjeam dupa amabilitate, cum puteam sa refuz acest apel ?
E drept ca si sotia ma monitoriza din balcon si am fost obligat vrand nevrand sa ma transform in cavalerul zapezii dezgropandu-i si masina ei.
Ce am aflat din aceasta intamplare a fost ca :
-daca doresti sa obtii amabilitate trebuie sa stii sa zambesti cu gura pana la urechi ;
- daca vrei sa stai doua zile in pat cu dureri de sale si o troana mizerabila ,dai zapada pe la vecine ;
- daca vrei sa fii subiect pentru ironiile sotiei si neamurilor mai apropiate ,te poti comporta ca un cavaler al zapezii ,chiar daca dupa aceea iti pui cenusa in cap ;
- daca vrei sa vezi o stewardesa zambitoare,amabila si indatoritoare ,trebuie ca sa existe o situatie de dezastru prezent sau iminent.
Prin urmare ,unde am mai putea intalni, prin absurd,o persoana amabila ,desi acest lucru pare imposibil din prima ?
Persoane amabile s-ar putea gasi la dispensar,stadion, discoteca ,sectia financiara ,casa de pensii,directia muncii,biroul de somaj,spital,banca,primarie,prefectura,arhivele statului,supermarket,service-ul auto,benzinarie,gara,muzeul satului,piata obor,politie,judecatorie,in tren,in avion ,in tramvai , in metroul usor cat si in metroul greu,pe strada,pe autostrada,pe camp,pe terasa blocului si pe unde mai vreti si nu vreti.
Iar persoane amabile ar putea fi si doctorul,gunoierul,inginerul,secretara,frizerul,functionarul,lautarul,profesorul,actritele,bonele,asistentele medicale,mecanicul,tinichigiul,instalatorul si uneori si zugravul dar in acest din urma caz sunteti cu adevarat o persoana pe care a vazut-o Dumnezeu .
Reiese ca am putea intalni oameni amabili peste tot ,numai ca in fapt, nu-i intalnim decat o data in an si atunci ,poate, din gresala .
Trebuie insa ca sa-ti surada si norocul.Ca mie de exemplu ,asta vara.
Hai sa va spun.
La Sinaia se mai repara din cand in cand cate ceva .Doar trotuarele se repara permanent.
Iesit la promenada cu sotia ,intr-o seara,ma retrag o jumatate de pas ca sa fac loc unei perechi venerabile alcatuita dintr-o cucoana lungana si ciolanoasa , acompaniata de un barbat cu aer distrat imbracat cu un macferlan pepit .
Cand a trecut prin dreptul nostru venerabila doamna ne-a suras fermecator adresandu-ne un “ Danke “ melodios iar octogenarul sau cavaler si-a ridicat de pe cap palaria sa pleostita,cu distinctie.
Sotia mea surprinsa placut , zambitoare dar si cu bune cunostinte de germana, le-a replicat cu un “Bitte “ gratios insa eu nu am putut face nimic pentru ca aveam pe cap un fes jalnic.
Concluzia ar fi ca in sansa de a intalni o persoana amabila si intamplarea are un rol determinant .
Nu-mi pomeniti despre meleguri aflate peste mari si tari pentru ca in intentia mea a fost sa discutam despre meleagurile si tara a carei limba o vorbim,o scriem si o citim . Unii mai mult ,altii mai putin.
Ca sa nu fiu socotit uituc, as dori sa adresez rugamintea de a nu mi se cere adresa parohiei parintelui G.
Pentru ca as putea sa fiu ,fara sa vreau,lipsit de amabilitate.
Puiu
Puiu a fost un cal de tractiune la trei ani ,cu spinarea lata ,pieptul puternic si picioarele groase cat niste bulumaci de salcam.
Era vanjos si bland ca un bivol dar cam fandosit.Adica avea toane.
Cea mai curioasa toana a acestui cal de munca era ca ii placea la carciuma.
Daca drumul pe care tragea el caruta ori teleguta trecea pe langa o carciuma ,putea stapanul sa se grabeasaca oricat si oriunde ,Puiu se oprea la birt.
Nimeni si nimic nu il putea convinge sa plece de acolo pana ce nu se hotara el singur sa se puna in miscare .
Nu statea mult pentru ca de obicei era plecat dupa treburi -la moara,dupa lemne ori la targ .Apoi deodata racaia din copita in drum, sforaia de doua ori si smucindu-se in ham, urnea caruta si pleca.
Daca te uitai la ceas nu se oprea mai mult de o tuica si o tigare ,insa la fiecare carciuma pe unde il purtau treburile.Uneori la un transport drumul trecand pe langa zece carciumi ,Puiu de zece ori se oprea .
Cand stapanul sau dorea sa scurteze drumul, de fapt trebuia sa-l lungeasca si sa aleaga o cale mai ocolita si cu cat mai putine carciumi sau chiar fara nici una.
Si cum drumuri fara carciumi nu s-au vazut decat pe camp,Puiu era un cal de munca ideal pentru toate muncile campului unde ,daca avea treaba ,nu se oprea din zori pana seara.
Puiu fiind atat de voinic , era inhamat singur la arat iar cel care tinea coarnele plugului trebuia sa fie un barbat puternic si iute ca altminteri scotea sufletul din el.
Nu s-a pomenit caruta oricat de incarcata sa nu o poata cara acest cal mare ,negru si bland .
Se silea sa isi duca sarcinile pe orice vreme,prin noroie si zapada,ziua si noaptea .
Rabda cu intelegere de foame ,de sete ori de frig si nu a fost vazut niciodata dormind, parca pentru a fi gata oricand sa fie pus la alta munca.
Atipea uneori stand in picioare, nechezand cateodata in timpul acestui somn usor .
Puiu era si cea mai mare jucarie pentru toti copii de pe uliciora unde isi avea salasul la stapanul lui .
Era iubit pentru ca rabda cuminte rautatile si ghidusiile lor obositoare si naive.
Baieteii i se urcau in spinare cate trei patru deodata, il zgandarau prin urechi ,il trageau de mustatile tepose ori ii suflecau buzele ca sa-i vada dintii si sa se mire de gura sa mare .
Fetitele il chinuiau cu pieptanatul si impletitul parului din coama pe care si-l disputau ca sa-i faca lui Puiu coafuri fanteziste cu tot felul de panglicute si fundite.
Cand sfarseau incalcitul si descalcitul coamei, aceleasi fetite isi aranjau si cositele lor oglindindu-se in ochii lui ca niste globuri umede ,scotand limba si exersandu-si colectia de zambete si strambaturi.
Rasplata lui Puiu venea tarziu spre sfarsitul toamnei cand toate cele se adunau de pe tarlale si animalele erau lasate libere peste intinderile de pamant care se odihneau si ele in asteptarea iernii .
In fiecare dimineata Puiu era scos din grajdul in care inoptase, trecea de poarta si dimpreuna cu alte animale ale satului pleca pe camp si ratacea toata ziua pana hat departe la zavoiul Dambovitei unde pastea smocurile cafenii de iarba ,rupea si mesteca mladite tinere de plop si bea apa rece din vad.
Seara se intorcea si necheza la poarta ,primea de la cine se nimerea sa-i deschida ,cateva palme pe greaban si mergea spre grajd unde il astepta tainul de fan si de apa .
Puiu a fost o fiinta care intelegea tot ce il priveste, fara prea multe vorbe si uneori doar din gesturi si situatii.
Cand a fost silit sa se desparta pentru totdeauna de casuta la care traise cativa ani pana cand copiii crescusera si bunicii se dusesera la locul lor, a iesit pe portile cele mari ca si cand ar fi tras dupa el o caruta grea .
El poate stia de atunci ca se duce spre o lume care nu mai are nici mila si nici intelegere pentru cai.
Ca si pentru oameni ,dealtfel.
Era vanjos si bland ca un bivol dar cam fandosit.Adica avea toane.
Cea mai curioasa toana a acestui cal de munca era ca ii placea la carciuma.
Daca drumul pe care tragea el caruta ori teleguta trecea pe langa o carciuma ,putea stapanul sa se grabeasaca oricat si oriunde ,Puiu se oprea la birt.
Nimeni si nimic nu il putea convinge sa plece de acolo pana ce nu se hotara el singur sa se puna in miscare .
Nu statea mult pentru ca de obicei era plecat dupa treburi -la moara,dupa lemne ori la targ .Apoi deodata racaia din copita in drum, sforaia de doua ori si smucindu-se in ham, urnea caruta si pleca.
Daca te uitai la ceas nu se oprea mai mult de o tuica si o tigare ,insa la fiecare carciuma pe unde il purtau treburile.Uneori la un transport drumul trecand pe langa zece carciumi ,Puiu de zece ori se oprea .
Cand stapanul sau dorea sa scurteze drumul, de fapt trebuia sa-l lungeasca si sa aleaga o cale mai ocolita si cu cat mai putine carciumi sau chiar fara nici una.
Si cum drumuri fara carciumi nu s-au vazut decat pe camp,Puiu era un cal de munca ideal pentru toate muncile campului unde ,daca avea treaba ,nu se oprea din zori pana seara.
Puiu fiind atat de voinic , era inhamat singur la arat iar cel care tinea coarnele plugului trebuia sa fie un barbat puternic si iute ca altminteri scotea sufletul din el.
Nu s-a pomenit caruta oricat de incarcata sa nu o poata cara acest cal mare ,negru si bland .
Se silea sa isi duca sarcinile pe orice vreme,prin noroie si zapada,ziua si noaptea .
Rabda cu intelegere de foame ,de sete ori de frig si nu a fost vazut niciodata dormind, parca pentru a fi gata oricand sa fie pus la alta munca.
Atipea uneori stand in picioare, nechezand cateodata in timpul acestui somn usor .
Puiu era si cea mai mare jucarie pentru toti copii de pe uliciora unde isi avea salasul la stapanul lui .
Era iubit pentru ca rabda cuminte rautatile si ghidusiile lor obositoare si naive.
Baieteii i se urcau in spinare cate trei patru deodata, il zgandarau prin urechi ,il trageau de mustatile tepose ori ii suflecau buzele ca sa-i vada dintii si sa se mire de gura sa mare .
Fetitele il chinuiau cu pieptanatul si impletitul parului din coama pe care si-l disputau ca sa-i faca lui Puiu coafuri fanteziste cu tot felul de panglicute si fundite.
Cand sfarseau incalcitul si descalcitul coamei, aceleasi fetite isi aranjau si cositele lor oglindindu-se in ochii lui ca niste globuri umede ,scotand limba si exersandu-si colectia de zambete si strambaturi.
Rasplata lui Puiu venea tarziu spre sfarsitul toamnei cand toate cele se adunau de pe tarlale si animalele erau lasate libere peste intinderile de pamant care se odihneau si ele in asteptarea iernii .
In fiecare dimineata Puiu era scos din grajdul in care inoptase, trecea de poarta si dimpreuna cu alte animale ale satului pleca pe camp si ratacea toata ziua pana hat departe la zavoiul Dambovitei unde pastea smocurile cafenii de iarba ,rupea si mesteca mladite tinere de plop si bea apa rece din vad.
Seara se intorcea si necheza la poarta ,primea de la cine se nimerea sa-i deschida ,cateva palme pe greaban si mergea spre grajd unde il astepta tainul de fan si de apa .
Puiu a fost o fiinta care intelegea tot ce il priveste, fara prea multe vorbe si uneori doar din gesturi si situatii.
Cand a fost silit sa se desparta pentru totdeauna de casuta la care traise cativa ani pana cand copiii crescusera si bunicii se dusesera la locul lor, a iesit pe portile cele mari ca si cand ar fi tras dupa el o caruta grea .
El poate stia de atunci ca se duce spre o lume care nu mai are nici mila si nici intelegere pentru cai.
Ca si pentru oameni ,dealtfel.
Nu cumparati de la particulari
De o vreme teologii, sociologii, psihologii si chiar psihiatrii - epuizati de numeroasele cazuri complicate si uneori fatale ,asteapta .
Asteapta ca sa-si reia functiunile o sentinta foarte cunoscuta si respectata pana mai ieri .Ea ar putea sa fie inscrisa atat in Codul Civil cat si in Codul Penal dar i-ar sta la fel de bine si in Codul Bunelor Maniere.
Este vorba de cugetarea cu mintea romanului cea de pe urma.
Incepand de la Codul lui Hamurabi, trecand prin tablele lui Moise si Dreptul Roman pana la Codul lui Napoleon ,aceasta norma chiar daca nu se afla inscrisa explicit,este bine imbibata in text .Bineinteles, in limba culturii respective si cu nuante variabile.
In cultura anglosaxona de exemplu, nimeni nu clameaza in folosul cetateanului "da-i Doamne neamtului mintea cea de pe urma" ca ar fi prea de tot.
Pe Rhein , Oder sau Main omul are bine bagata in cap regula "mai intai gandeste si apoi porneste". Desi pare alta lege fata de cea invocata mai intai, nu este chiar asa.
E doar o chestiune de topica a frazei.Important este ca omul , totusi, sa gandeasca .
Neamtul mai intai se gandeste si apoi face; dar nu e rau nici cum procedeaza romanasul care mai intai face o prostie cat capul lui de mare si dupa aceea cade pe ganduri si se apuca sa o dreaga.
Pe scurt unul pune boii inaintea carului ca neamtul iar altul pune carul inaintea boilor, ca Pacala .
Reiese ca nu e o problema de structura ci una de atitudine .
De la un timp insa pe Dambovita dar si pe Mures si pe Tarnave, istoria cu mintea cea de pe urma parca nici nu a fost vreodata.
Necazul este ca previzionistii sunt sceptici si fluiera a paguba daca sunt intrebati cand va reveni pe ring stravechiul adagiu.
Impresia generala in aceste zile este aceea ca putina lume mai vrea sa gandeasca.
Uitati-va la cei care se deplaseaza pe doua roti printre masinile de pe strazile sufocate de trafic.
Priviti la cei care comanda lucrari de desfundare a drumurior, aleilor si potecilor la care de jena le zic infrastructura.
Dar cei care sparg usile stabilimentelor unde se anunta ca poti sa bagi bani ca sa ai ocazia sa fii pagubit,ce impresie va lasa ?
Dar despre comandamentele dedicate inzapezirilor,inundatiilor ,secetetei si altor crize reale si inventate ce parere aveti ? Sunteti siguri ca gandeste acolo cineva, macar din cand in cand ?
Este o molima care se intinde .
Pericolul merge pana la radacina logicii.
Macar daca inainte ca sa faca sau sa nu faca ceva, aceste persoane s-ar sfatui cu cineva .
Dar nu.Hotarasc o treaba la moment si nu stau sa mai vada daca e bine sau nu,cat costa ,daca se face de inceput sau daca duce undeva.
Se apuca de ea si strica ,distrug ,schimba si deturneaza fara sa mai lase nici o cale de remediu.
Mai de mult, te sfatuiai cu cineva din familie ,cu un prieten sau cu barbatul ori femeia de langa tine.
Dar familia e departe,prietenii au doua fete iar omul care astazi e langa tine, maine sare in pat la alta fara nici o jena.Daca marii nostri barbati de stat si de economie libera, fac mereu sarituri din pat in pat ,inseamna ca nu e nimic reprobabil.
Deci individul isi pierde capacitatea de a gandi in sensul de a contempla si analiza efectele faptelor sale intr-un mod ingrijorator.
Pentru cine ?Pentru el si pentru toti.
Trebuie sa judece altii in locul sau .
Altii sa puna in fapt pentru el valorile dragostei,onoarei,cuvantului dat si dreptatii - pentru ca omul care nu mai accepta sa gandeasca este si un mare uituc.
Nu mai stie de nimic nici macar de rusine ,cateodata.
Daca dumneaei se uita dupa o mustata sau dumnelui vine acasa cu un fir blond pe vesta, e clar.
A doua zi actele de divort sunt depuse ,acontul la avocat platit si valizele la usa.
Nimeni nu mai sta sa se gandeasca daca nu e o parere ,ce se intampla cu copii si cine se va imbolnavi de nervi dupa pronuntare.Pe nimeni nu intereseaza .
Sa judece judecatorii si sa lupte avocatii pentru viata lor ,ca de-aia sunt platiti.
Altii au de impartit un fir de ata sau de teren ,ori o caramida .
Nu-si bat capul cum sa faca sa se inteleaga.
Hai repede la tribunal ,curte,inalta curte ,cealalta curte –dar constitutionala si tot asa ,iar pe urma de la inceput.
Avocatii sunt atat de zapaciti incat nu mai stiu sa zambeasca nici cat i-ar obliga cartea de vizita iar judecatorilor nici concediile medicale nu le mai sunt de nici un folos.
Nu e usor lucru sa gandesti pentru o tara care a uitat de ea insasi.
In anumite cercuri este cunoscut un caz care in jurisprudenta poate fi incadrat la indicele “ casa postasului “.
Speta originala s-a ivit in Belgia anilor 60 ai secolului trecut.Postasul localitatii a cumparat de la o venerabila doamna de 80 de ani un imobil.La 15 ani dupa aceasta postasul de 45 de ani a trecut in lumea celor drepti si casa a ramas fara proprietar.
Cand a implinit 100 de ani Venerabila a deschis actiune ca sa redevina proprietara casei vandute.
Daca vreti sa vedeti solutia, consultati arhivele Curtii de Casatie din Charleroi.
Speta de pe Dambovita seamana cu cealata dar o depaseste la toate alineatele.
Venerabila ar fi venerabila daca nu ar fi escroaca .
Inca nu are 100 de ani dar nici sperante ca sa-i atinga.
Postasul traieste, are un familion de 30 de persoane si se ocupa cu alt soi de binefaceri .Una dintre ele ar fi ca a permis Venerabilei sa locuiasca in casa gratuit ,pana cand va dori sa se mute.
La judecatorie avocatul Venerabilei a cerut cu ochii in pamant rosu de rusine anularea vanzarii de acum 15 ani pentru ca asa vrea clienta lui.
Nu cred ca judecatorul era un sadic,se poate sa nu fi auzit bine sau sa nu mai fi auzit asa ceva pana atunci.
Fapt este ca l-a mai obligat pe sarmanul avocat sa repete iar acesta nu mai avea mult si intra in pamant de ce sustinea.
A fost nevoie de amenintarea asistentei cu stramutarea din sala ca sa se potoleasaca lumea din ras.
Fiind prezent acolo cu o formalitate legata de radierea unei masini am retinut intamplarea .
Din aceasta cauza va indrum ,cu toata caldura, sa nu cumparati de la particulari.
Asteapta ca sa-si reia functiunile o sentinta foarte cunoscuta si respectata pana mai ieri .Ea ar putea sa fie inscrisa atat in Codul Civil cat si in Codul Penal dar i-ar sta la fel de bine si in Codul Bunelor Maniere.
Este vorba de cugetarea cu mintea romanului cea de pe urma.
Incepand de la Codul lui Hamurabi, trecand prin tablele lui Moise si Dreptul Roman pana la Codul lui Napoleon ,aceasta norma chiar daca nu se afla inscrisa explicit,este bine imbibata in text .Bineinteles, in limba culturii respective si cu nuante variabile.
In cultura anglosaxona de exemplu, nimeni nu clameaza in folosul cetateanului "da-i Doamne neamtului mintea cea de pe urma" ca ar fi prea de tot.
Pe Rhein , Oder sau Main omul are bine bagata in cap regula "mai intai gandeste si apoi porneste". Desi pare alta lege fata de cea invocata mai intai, nu este chiar asa.
E doar o chestiune de topica a frazei.Important este ca omul , totusi, sa gandeasca .
Neamtul mai intai se gandeste si apoi face; dar nu e rau nici cum procedeaza romanasul care mai intai face o prostie cat capul lui de mare si dupa aceea cade pe ganduri si se apuca sa o dreaga.
Pe scurt unul pune boii inaintea carului ca neamtul iar altul pune carul inaintea boilor, ca Pacala .
Reiese ca nu e o problema de structura ci una de atitudine .
De la un timp insa pe Dambovita dar si pe Mures si pe Tarnave, istoria cu mintea cea de pe urma parca nici nu a fost vreodata.
Necazul este ca previzionistii sunt sceptici si fluiera a paguba daca sunt intrebati cand va reveni pe ring stravechiul adagiu.
Impresia generala in aceste zile este aceea ca putina lume mai vrea sa gandeasca.
Uitati-va la cei care se deplaseaza pe doua roti printre masinile de pe strazile sufocate de trafic.
Priviti la cei care comanda lucrari de desfundare a drumurior, aleilor si potecilor la care de jena le zic infrastructura.
Dar cei care sparg usile stabilimentelor unde se anunta ca poti sa bagi bani ca sa ai ocazia sa fii pagubit,ce impresie va lasa ?
Dar despre comandamentele dedicate inzapezirilor,inundatiilor ,secetetei si altor crize reale si inventate ce parere aveti ? Sunteti siguri ca gandeste acolo cineva, macar din cand in cand ?
Este o molima care se intinde .
Pericolul merge pana la radacina logicii.
Macar daca inainte ca sa faca sau sa nu faca ceva, aceste persoane s-ar sfatui cu cineva .
Dar nu.Hotarasc o treaba la moment si nu stau sa mai vada daca e bine sau nu,cat costa ,daca se face de inceput sau daca duce undeva.
Se apuca de ea si strica ,distrug ,schimba si deturneaza fara sa mai lase nici o cale de remediu.
Mai de mult, te sfatuiai cu cineva din familie ,cu un prieten sau cu barbatul ori femeia de langa tine.
Dar familia e departe,prietenii au doua fete iar omul care astazi e langa tine, maine sare in pat la alta fara nici o jena.Daca marii nostri barbati de stat si de economie libera, fac mereu sarituri din pat in pat ,inseamna ca nu e nimic reprobabil.
Deci individul isi pierde capacitatea de a gandi in sensul de a contempla si analiza efectele faptelor sale intr-un mod ingrijorator.
Pentru cine ?Pentru el si pentru toti.
Trebuie sa judece altii in locul sau .
Altii sa puna in fapt pentru el valorile dragostei,onoarei,cuvantului dat si dreptatii - pentru ca omul care nu mai accepta sa gandeasca este si un mare uituc.
Nu mai stie de nimic nici macar de rusine ,cateodata.
Daca dumneaei se uita dupa o mustata sau dumnelui vine acasa cu un fir blond pe vesta, e clar.
A doua zi actele de divort sunt depuse ,acontul la avocat platit si valizele la usa.
Nimeni nu mai sta sa se gandeasca daca nu e o parere ,ce se intampla cu copii si cine se va imbolnavi de nervi dupa pronuntare.Pe nimeni nu intereseaza .
Sa judece judecatorii si sa lupte avocatii pentru viata lor ,ca de-aia sunt platiti.
Altii au de impartit un fir de ata sau de teren ,ori o caramida .
Nu-si bat capul cum sa faca sa se inteleaga.
Hai repede la tribunal ,curte,inalta curte ,cealalta curte –dar constitutionala si tot asa ,iar pe urma de la inceput.
Avocatii sunt atat de zapaciti incat nu mai stiu sa zambeasca nici cat i-ar obliga cartea de vizita iar judecatorilor nici concediile medicale nu le mai sunt de nici un folos.
Nu e usor lucru sa gandesti pentru o tara care a uitat de ea insasi.
In anumite cercuri este cunoscut un caz care in jurisprudenta poate fi incadrat la indicele “ casa postasului “.
Speta originala s-a ivit in Belgia anilor 60 ai secolului trecut.Postasul localitatii a cumparat de la o venerabila doamna de 80 de ani un imobil.La 15 ani dupa aceasta postasul de 45 de ani a trecut in lumea celor drepti si casa a ramas fara proprietar.
Cand a implinit 100 de ani Venerabila a deschis actiune ca sa redevina proprietara casei vandute.
Daca vreti sa vedeti solutia, consultati arhivele Curtii de Casatie din Charleroi.
Speta de pe Dambovita seamana cu cealata dar o depaseste la toate alineatele.
Venerabila ar fi venerabila daca nu ar fi escroaca .
Inca nu are 100 de ani dar nici sperante ca sa-i atinga.
Postasul traieste, are un familion de 30 de persoane si se ocupa cu alt soi de binefaceri .Una dintre ele ar fi ca a permis Venerabilei sa locuiasca in casa gratuit ,pana cand va dori sa se mute.
La judecatorie avocatul Venerabilei a cerut cu ochii in pamant rosu de rusine anularea vanzarii de acum 15 ani pentru ca asa vrea clienta lui.
Nu cred ca judecatorul era un sadic,se poate sa nu fi auzit bine sau sa nu mai fi auzit asa ceva pana atunci.
Fapt este ca l-a mai obligat pe sarmanul avocat sa repete iar acesta nu mai avea mult si intra in pamant de ce sustinea.
A fost nevoie de amenintarea asistentei cu stramutarea din sala ca sa se potoleasaca lumea din ras.
Fiind prezent acolo cu o formalitate legata de radierea unei masini am retinut intamplarea .
Din aceasta cauza va indrum ,cu toata caldura, sa nu cumparati de la particulari.
Deci,cum scapam de el ?
Un studiu teoretic pe probleme de limba uzuala ar putea imparti pe vorbitori in doua divizioane .
Cei care se exprima cu deci si restul lumii.
Din prima categorie o mica parte sunt cei care sunt constienti de ridicolul acestui fenomen si incearca, fara sa reuseasca, sa se dezbare de acest tic.
Din a doua categorie,tot asa ,sunt cativa care s-au straduit sa se lepede de aceasta scama verbala de pe limba lor si ,iata,au infrant.Sa-i felicitam si noi .
De la acestia, cu tact si rabdare ,am reusit sa aflam ce si cum au facut de au ajuns ca sa fie felicitati.
Mai intai ar trebui anuntat ca vorbulita aceasta este un fel de sare in bucate.
Totusi, atunci cand sare de unde nu te astepti poate avea efectul de sare in ochi.Te face sa lacrimezi ori de ras ori de plans ,uneori .
Atunci cand am rugat-o pe fiica mea sa-mi dea masina ei neverosimil de noua si de lucioasa ca sa rezolv rapid o problema imaginara la Sosea ,am primit urmatorul raspuns ,care desi scurt si hotarat ,era totusi asezonat cu acest cuvintel simpatic.
- Deci,nu ti-o dau !
De fata fiind mai multi membri ai familiei s-a declansat instantaneu un val de ras cu lacrimi sprintare produse de mediul salin in care ne-a bagat brusc aceasta replica.
Acum masina fiicei mele se cere schimbata cu alta,dar expresia deci-nu-ti-o-dau are locul ei in fondul comun de expresii al familiei noastre, pe care cei de pe margine nu-l pot intelege fara lamuriri.
O distinsa profesoara de limba si literatura cu care ma mai intalnesc din cand in cand pe net in amintirea anilor cand ea era o fata cu codite din banca a treia, daca ar fi intrebata despre rostul acestui cuvant, cred ca ne-ar lamuri ca aici am putea fi in fata ori a unei conjunctii ori al unui adverb.
Cand este conjunctie deciul are misiunea de a introduce propozitii care exprima o conditie iar cand este adverb are alta treaba.
De la un timp insa ,utilizarea aproape continua a deciului are harul de a ne face sa radem ,pe unii si de a stramba nasul, pe altii.
Depinde insa de context. Domnul Tudor Musatescu de exemplu dadea voie personajelor sale sa spuna :
-In casa vorbim si noi cum putem !
Dar cand nu santem acasa, cum sa facem ca sa nu ne scape porumbelul din gura ?E adevarat ca verba volant dar lasa totusi urme si starneste rumori.
Necazul este ca deciul este atat de expus de unii incat daca le scoti acest element din esafodajul destul de subred cu care isi exprima ideile, i-ai lasat ca muti.
Alt necaz este ca etalarea cu mare risipa - de cativa ani incoace - a vorbei ,te face sa eviti utilizarea ei chiar si acolo unde-i este locul de drept.
Si atunci in loc sa spui deci ori inghiti in sec, ori inviti pe altcineva sa continue si sa se faca de bacanie .
Specialistii ne recomanda unii posibili inlocuitori cu drepturi depline ai deciului la care puteti ,in disperare de cauza , apela .
Aveti urmatoarele variante : asadar,prin urmare,in consecinta,drept care,asa fiind,inseamna ca,naiba stie cum,n-as putea sa mentionez,totusi se pare ca sau well ,ecco si ca va pentru poliglotii de avarie.
Pana la urma ,conform unui principiu rusinos daca nu ar fi sanatos, fiecare scapa cum poate .
Personal consider ca o solutie la indemana oricui si care este o recomandare valabila inca de la aparitia limbajului articulat, este abstinenta verbala.
Dar pe cat de greu poate fi aplicata aceasta norma sexului frumos, la fel de greu este sa impui alte forme de abstinenta sexului morocanos.
Sunt dificultati insurmontabile si aici si dincolo.
Dupa aparitia scrierii insa, nadejdile de a evita emiterea de prostii au crescut considerabil .
Regula spune ca un mod sigur de a nu scrie prostii este acela de a nu scrie deloc.
Varianta mai blanda stipuleaza ca un text cu cat este mai lung cu atat mai multe bazaconii poate contine.
Deci ,va las.
Cei care se exprima cu deci si restul lumii.
Din prima categorie o mica parte sunt cei care sunt constienti de ridicolul acestui fenomen si incearca, fara sa reuseasca, sa se dezbare de acest tic.
Din a doua categorie,tot asa ,sunt cativa care s-au straduit sa se lepede de aceasta scama verbala de pe limba lor si ,iata,au infrant.Sa-i felicitam si noi .
De la acestia, cu tact si rabdare ,am reusit sa aflam ce si cum au facut de au ajuns ca sa fie felicitati.
Mai intai ar trebui anuntat ca vorbulita aceasta este un fel de sare in bucate.
Totusi, atunci cand sare de unde nu te astepti poate avea efectul de sare in ochi.Te face sa lacrimezi ori de ras ori de plans ,uneori .
Atunci cand am rugat-o pe fiica mea sa-mi dea masina ei neverosimil de noua si de lucioasa ca sa rezolv rapid o problema imaginara la Sosea ,am primit urmatorul raspuns ,care desi scurt si hotarat ,era totusi asezonat cu acest cuvintel simpatic.
- Deci,nu ti-o dau !
De fata fiind mai multi membri ai familiei s-a declansat instantaneu un val de ras cu lacrimi sprintare produse de mediul salin in care ne-a bagat brusc aceasta replica.
Acum masina fiicei mele se cere schimbata cu alta,dar expresia deci-nu-ti-o-dau are locul ei in fondul comun de expresii al familiei noastre, pe care cei de pe margine nu-l pot intelege fara lamuriri.
O distinsa profesoara de limba si literatura cu care ma mai intalnesc din cand in cand pe net in amintirea anilor cand ea era o fata cu codite din banca a treia, daca ar fi intrebata despre rostul acestui cuvant, cred ca ne-ar lamuri ca aici am putea fi in fata ori a unei conjunctii ori al unui adverb.
Cand este conjunctie deciul are misiunea de a introduce propozitii care exprima o conditie iar cand este adverb are alta treaba.
De la un timp insa ,utilizarea aproape continua a deciului are harul de a ne face sa radem ,pe unii si de a stramba nasul, pe altii.
Depinde insa de context. Domnul Tudor Musatescu de exemplu dadea voie personajelor sale sa spuna :
-In casa vorbim si noi cum putem !
Dar cand nu santem acasa, cum sa facem ca sa nu ne scape porumbelul din gura ?E adevarat ca verba volant dar lasa totusi urme si starneste rumori.
Necazul este ca deciul este atat de expus de unii incat daca le scoti acest element din esafodajul destul de subred cu care isi exprima ideile, i-ai lasat ca muti.
Alt necaz este ca etalarea cu mare risipa - de cativa ani incoace - a vorbei ,te face sa eviti utilizarea ei chiar si acolo unde-i este locul de drept.
Si atunci in loc sa spui deci ori inghiti in sec, ori inviti pe altcineva sa continue si sa se faca de bacanie .
Specialistii ne recomanda unii posibili inlocuitori cu drepturi depline ai deciului la care puteti ,in disperare de cauza , apela .
Aveti urmatoarele variante : asadar,prin urmare,in consecinta,drept care,asa fiind,inseamna ca,naiba stie cum,n-as putea sa mentionez,totusi se pare ca sau well ,ecco si ca va pentru poliglotii de avarie.
Pana la urma ,conform unui principiu rusinos daca nu ar fi sanatos, fiecare scapa cum poate .
Personal consider ca o solutie la indemana oricui si care este o recomandare valabila inca de la aparitia limbajului articulat, este abstinenta verbala.
Dar pe cat de greu poate fi aplicata aceasta norma sexului frumos, la fel de greu este sa impui alte forme de abstinenta sexului morocanos.
Sunt dificultati insurmontabile si aici si dincolo.
Dupa aparitia scrierii insa, nadejdile de a evita emiterea de prostii au crescut considerabil .
Regula spune ca un mod sigur de a nu scrie prostii este acela de a nu scrie deloc.
Varianta mai blanda stipuleaza ca un text cu cat este mai lung cu atat mai multe bazaconii poate contine.
Deci ,va las.
Conduceti cu stil
Daca raportam scara terestra la scara sociala, pe inaltime cota zero este marcata de nivelul marii.
Acesta ar fi zona cea mai joasa de la care un om cu vocatie sociala se poate manifesta acceptabil .
Este o cota fixa si de acolo pornim toti. Ca de la o linie de start.
La extremitatea celesta nivelul maxim pe care il poate atinge omul social este variabil.Este quasiunanim convenit ca ,de regula, el salta peste pragul sau de competenta si trece dincolo.Adica in tara nimanui unde aerul se rarefiaza si creierii se tumefiaza .
Competentul de la etajul 109 ajunge intr-un birou de la etajul 110 si incepe sa se poarte ca un ageamiu si un dobitoc.
Exemple sunt cu gramada . Doar ca nimeni nu vrea sa bage la cap ce se poate intampla . Si astfel peste noapte vezi ca unul nu te mai cunoaste ,altul ca nu te mai vede sau celalat te asculta fara sa auda. Pana sa te dumiresti, are el grija sa afli ca s-a ajuns .
Pai atunci, sa fie sanatos !
Noi trebuie sa avem grija fiecare si daca nu reusim sa ne ferim de sefie sa fim atenti ca sa nu trecem de nivelul competentei si bunului simt.Mai bine un sef mai mic decat o javra mai mare.
Pe aceasta prajina sociala virtuala undeva cam pe la inaltimea Varfului Toaca incep sa se aleaga persoanele cu stil .
Stilatii.
Lumea este alcatuita din stilati si din ceilalti.
Primii vorbesc,tac,stau ,se misca ,dorm ,se imbraca ,se dezbraca ,fac amor ,etc . cu stil .
Ei traiesc cu stil si mor cu stil .
Fac totul dupa carte si in majoritatea lor nu au alta grija decat sa-si etaleze stilul.
Restul se uita la ei si incearca si ei sa fie stilati pe domenii limitate si unde se simt la larg.
Subtilizeaza un portofel, devalizeaza o banca, fura o masina ori sucesc mintile unui octogenar ,cu eleganta si humor.
Altii cu frica lui Dumnezeu isi permit doar sa fumeze ori sa bea cu stil . Un carcinom pulmonar sau o ciroza hepatica dobandite cu stil impun respect oriunde .
L a un deceniu dupa ridicarea cortinei de fier, eliberarea fondurilor blocate in producerea de injuraturi aruncate peste gard si de sfarleze cu fofeaza,au produs o emulatie si in domeniul Stilului. Pe toate palierele ,cum se zice.
Pana acum cativa ani, de exemplu,automobilul era facut ca sa poti umbla cu el.
Motoratia era asigurata de un piston,o bujie si o baterie .Facea un pic de zgomot dar mergea bine.
Cand se strica, se putea repara cu surubelnita si patentul iar motorul era acordat dupa ureche ,ca pianul .
Tabla strambata la diferite buseli se indrepta cu ciocanul de snitele iar vopseaua se dadea cu pensula ori cu aspiratorul.
Dar ultimii ani, au adus pe sosele niste aratari care nu mai pot fi chemate cu acelasi cuvant cu care am numit automobilele doua sute de ani .
Produsele actuale sunt niste hibrizi monstruosi, plamaditi din toate nazdravaniile informatice,hidraulice,electronice si geostationare .
Forma caroseriilor este aleatorie si prima ei functiune este ca sa -ti mute inima de la locul ei .
Paradoxul cultivat de aceste caroserii vadeste ca interiorul este cu atat mai inghesuit cu cat exteriorul este mai baban.
Daca o astfel de nava auto zace pe trei locuri de parcare,nacela ei poate accepta numai doua persoane si un pudel.
Acest paradox evident este depasit doar de paradoxul calitate/ pret .
Bref, nivelul calitatii este asa fel ticluit incat pretul monstrului pe roti sa te jupoaie de toti banii si sa te lase in grija unei banci.La anul si la multi ani.
Nu toate aceste aparitii onirice sunt si agabaritice.
Sunt si din cele pe care le poti lua in carca. Dar e teapa !
Trotinetele astea au sub capota o mie de draci si cand o iau din loc fac groapa in asfalt. Din trei fente o tabachera din asta trece pe rosu fara sa o vada nici camera cu senzori, decat ca pe o descarcare de argon in vid.
Bestiile astea micute au la volan ingeri blonzi cu gene negre si buze rujate intens care mesteca permanent .
In timpul mersului ochii de sub genele cele negre privesc doar inainte. Daca ghinionul le scoate in drum un semafor de netrecut, aceeasi ochi se uita numai sus in oglinda. Din toate unghiurile .
Ingerii vagabonzi isi fac aparitia cam pe la ora ceaiului si iau masa de pranz cand se inchide metroul: umbla mai mult noaptea ca sa vaneze sufletele pacatoase dar nu se stie in ce scop.
Daca astfel sofeaza ingerii, cum pot sofa semenii nostrii muritorii ?
Si asa ajungem iar la categoria stilului.
Cine mai conduce azi cu stil si de ce fel ar fi acesta ?
Pai, de toate felurile.Sa vedem.
Stilul taxi in care driverul seamana cu un jokeu ridicat in sa .
Se uita in toate partile doar in fata nu, pentru ca stie ca o sa-i faci loc .Daca refuzi te buseste cu hotarare si in zece minute apar toti colegii la spectacol .
De acolo pleci batut ,bine scuturat de bani ,racorit de scuipati si petrecut cu injuraturi de colectie.
Taximetristii sunt soferi care circula cu japca.Daca apuca sa te roage ceva, inseamna ca esti incapatanat si te asteapta o bataie adevarata la rascruci .
Orice lege care ar vrea sa-i mai calmeze nu face doua parale.Daca se zvoneste ca un demnitar asupra chefului a pomenit intr-o seara la birt de o lege a taximetriei ,a doua zi strazile oraselor parca sunt vopsite galben.Ies asii volanului cu aparat de taxat sau fara, sa-si arate muschii.
Stilul cataracta. Adeptii acestui stil sunt de varsta a treia si urmatoarele.
Ei au vazut multe odata.Acum vad din ce in ce mai putine pentru ca ,purtatori de ochelari fiind ,au mijloacele limitate. I-au uitat , i-au pierdut ori au doar reteta pentru ochelari si asteapta o lovitura financiara ca sa-i comande.
Toti circula domol si cu prudenta ca sa vada la vreme pozitia sematoarelor pe care mereu le muta astia. Daca repereaza stopul, nu-l rateaza nici pe agentul din intersectie pe care il iau in scurt, pe botul masinii .Cu tot cu fluier.
Stilul filfison cu variantele semantice jmeker,cocalar si manelist.
Este disponibil numai pe masini intens lustruite seven hand ,negre ca talpa iadului.
Protagonistul are tenul masliniu si parul incalcit cu vaselina de iarna sau de vara .
La gat ,pe maini, la urechi si in gura, este ghintuit cu tot felul de belciuge si placute de metal auriu .
Cand sofeaza, foloseste ambele maini .
Cu una dintre ele manevreaza volanul doar cu palma intinsa.
Cealata mana tine de gusa o blonda imprumutata ,telefonul cu butoane sau tigarea cu ciubuc.
Cand e cazul, tot cu aceasta mana prezinta degetul mijlociu cobeligerantilor din trafic.
De obicei cand pleaca de pe loc chiar si pana la verisorul de la colt,tureaza motorul la maxim si sperie toate gainile.
Totdeauna e dispus ca sa renunte la mandretea lui de masina de dragul dumneavoastra, la un pret de dumping.Daca nu sunteti cu un prieten, asigurti-va o portita de scapare cu fuga.
Stilul brancarda .Este practicat atat de ambulantele particulare cat si de celelalte.
Soferii acestor darapanaturi care uimesc pisicile cu manifestarile lor jalnice ,sunt fosti cascadori sau urmasi ai cestora.
Acesti artisti ai manivelei, cand nu au mai fost filme de facut la Buftea si-au cautat un alt loc unde pot sa rastoarne masini cate au chef.
Daca nu se iveste ocazia sa spulbere vreun pieton de pe traseu, atunci rastoarna in asa fel duba incat ori o arunca pe asistenta Mimi drept in vitrina cu prajituri de la Scala ori il ejecteaza pe nefericitul din spate ,cu tot cu brancarda ,pana la Hotel Lido.
Figuratia e asigurata,televiziunile vin la cadru ca mustele la miere, actiune,motorrrr.
Zapacitul de sofer este prezentat ca un erou care daca nu avea sang froid,darama doua blocuri.
Seful onorific al ambulantierilor ,venit la moment, vorbeste cu un accent arabesc despre daruirea cu care acesti eroi sanitari distrug masini,schilodesc oameni care nu se feresc la timp si plimba bolnavii pe la spitale pana ce saracii de ei se plictisesc si renunta, pentru vecie ,la toate.
Toata lumea asculta cu admiratie dialectul romano-palestinian si uita sa mai ceara informatii despre situatia elicopterelor- ambulanta prabusite in ultimul trimestru.
De ce crede oare lumea ca un bolnav dus cu viteza sunetului la spital are sanse de vindecare mai mari ,nu se stie.Pentru ca, iata, uneori isi pierde sansele tocmai din cauza vitezei demente a ambulantelor incapute pe mana unor cabotini cu halat.
Stilul paisan este accesat de mai toti locuitorii tarii care au avut imprudenta sa se hotarasca de a veni cu masina la Bucuresti.
Unii dintre acestia se trezesc din reverie la timp si lasa vehiculul in suburbii.De acolo ajung in Capitala pana seara ,datorita unor sanse intamplatoare.
Alta categorie cuprinde inconstientii curajosi ori fricosi care persevereaza in eroarea de a intra la volan in acest oras.Dumnealor epuizeaza anual inca din iunie fondurile Spitalului de Urgenta.Tot ei au falimentat cu succes doua societati de asigurari auto,numai in trei luni.
Ultima categorie le razbuna pe celelalte doua.Acestia sunt soferii unui judet de la Mare si ai unuia de la Dunare.Se cunosc si ei ii cunostem si noi.Ei stiu doar un singur fel de a circula dupa lege .Da, dupa legea junglei.
Cand patrund prin portile orasului fac prapad peste tot.Asa circula si la ei acasa .Aici cand ajung ,bastinasii se feresc de ei si le fac un fel de culoar de siguranta.Pana si taximetristii o lasa mai moale in fata lor,deocamdata.
Se fac estimari de a li se aplica un fel e exclusivitate cam asa cum ne-au facut-o ei cu bariera de la Mamaia dar mai hard.
Stilul feminist vine sa limpezeasca zilele noastre de soferi loviti de toate cele.
O doamna sau domnita la volan, starneste o prospetime si o rumoare de care dumnealor sunt constiente dar nu o arata.
Este ca o defilare pe un podium .
Una circula ca o gazela alegand atent si lin benzile .Demareaza usor si opreste la semafor ca o adiere.
Alta parca acum invata cum sa mearga pe tocuri.Se uita cu ochii umezi dupa ajutor si o simti ca ar dori sa-si lase chiar acum cabrioletul si sa plece pe jos, leganandu-si geanta ,printre frunzele toamnei.
Cealalta parca danseaza dupa o partitura agitata.Nu sta locului ,sare de pe o banda pe alta,nu prea e atenta ,isi urmareste muzica din cap.Acuma recurge la un spagat usor intarziat si calca pe rosu.
Agentul o primeste cu bratele deschise si porneste leganandu-se catre ea care il asteapta cu zambetul la vedere.
Iata una care merge ca si cand ar fi singura pe drum.
Se imbranceste in stinga si in dreapta,nu cere voie, nu multumeste,nu zambeste.Da in toate baltile si stropeste pedestrimea :o purcica.
Un SUV maricel duce persoana pretioasa a unei dudui solemne si incruntate.Pleca intr-un loc unde este foarte importanta. Nu se grabeste, nici nu lancezeste.Poate sa ajunga oricand ,lumea o asteapta iar din salariu nu-i poate lua nimeni. Parca maine nu va fi la fel?
Stiluri distincte de sofat mai au aviatorii,politistii,agentii de vanzari,soferii de pe autobuze,masini de pompieri , de adunat gunoiul,vanzatorii de mancare chinezeasca si de iluzii de tot felul.
Copiilor cel mai mult le place sa-si conduca vehiculele mari si mici in regimul marche-arrieree.
Mie grozav mi-ar conveni sa pilotez o masina de tuns si pieptanat iarba.
Daca as avea ocazia.
Acesta ar fi zona cea mai joasa de la care un om cu vocatie sociala se poate manifesta acceptabil .
Este o cota fixa si de acolo pornim toti. Ca de la o linie de start.
La extremitatea celesta nivelul maxim pe care il poate atinge omul social este variabil.Este quasiunanim convenit ca ,de regula, el salta peste pragul sau de competenta si trece dincolo.Adica in tara nimanui unde aerul se rarefiaza si creierii se tumefiaza .
Competentul de la etajul 109 ajunge intr-un birou de la etajul 110 si incepe sa se poarte ca un ageamiu si un dobitoc.
Exemple sunt cu gramada . Doar ca nimeni nu vrea sa bage la cap ce se poate intampla . Si astfel peste noapte vezi ca unul nu te mai cunoaste ,altul ca nu te mai vede sau celalat te asculta fara sa auda. Pana sa te dumiresti, are el grija sa afli ca s-a ajuns .
Pai atunci, sa fie sanatos !
Noi trebuie sa avem grija fiecare si daca nu reusim sa ne ferim de sefie sa fim atenti ca sa nu trecem de nivelul competentei si bunului simt.Mai bine un sef mai mic decat o javra mai mare.
Pe aceasta prajina sociala virtuala undeva cam pe la inaltimea Varfului Toaca incep sa se aleaga persoanele cu stil .
Stilatii.
Lumea este alcatuita din stilati si din ceilalti.
Primii vorbesc,tac,stau ,se misca ,dorm ,se imbraca ,se dezbraca ,fac amor ,etc . cu stil .
Ei traiesc cu stil si mor cu stil .
Fac totul dupa carte si in majoritatea lor nu au alta grija decat sa-si etaleze stilul.
Restul se uita la ei si incearca si ei sa fie stilati pe domenii limitate si unde se simt la larg.
Subtilizeaza un portofel, devalizeaza o banca, fura o masina ori sucesc mintile unui octogenar ,cu eleganta si humor.
Altii cu frica lui Dumnezeu isi permit doar sa fumeze ori sa bea cu stil . Un carcinom pulmonar sau o ciroza hepatica dobandite cu stil impun respect oriunde .
L a un deceniu dupa ridicarea cortinei de fier, eliberarea fondurilor blocate in producerea de injuraturi aruncate peste gard si de sfarleze cu fofeaza,au produs o emulatie si in domeniul Stilului. Pe toate palierele ,cum se zice.
Pana acum cativa ani, de exemplu,automobilul era facut ca sa poti umbla cu el.
Motoratia era asigurata de un piston,o bujie si o baterie .Facea un pic de zgomot dar mergea bine.
Cand se strica, se putea repara cu surubelnita si patentul iar motorul era acordat dupa ureche ,ca pianul .
Tabla strambata la diferite buseli se indrepta cu ciocanul de snitele iar vopseaua se dadea cu pensula ori cu aspiratorul.
Dar ultimii ani, au adus pe sosele niste aratari care nu mai pot fi chemate cu acelasi cuvant cu care am numit automobilele doua sute de ani .
Produsele actuale sunt niste hibrizi monstruosi, plamaditi din toate nazdravaniile informatice,hidraulice,electronice si geostationare .
Forma caroseriilor este aleatorie si prima ei functiune este ca sa -ti mute inima de la locul ei .
Paradoxul cultivat de aceste caroserii vadeste ca interiorul este cu atat mai inghesuit cu cat exteriorul este mai baban.
Daca o astfel de nava auto zace pe trei locuri de parcare,nacela ei poate accepta numai doua persoane si un pudel.
Acest paradox evident este depasit doar de paradoxul calitate/ pret .
Bref, nivelul calitatii este asa fel ticluit incat pretul monstrului pe roti sa te jupoaie de toti banii si sa te lase in grija unei banci.La anul si la multi ani.
Nu toate aceste aparitii onirice sunt si agabaritice.
Sunt si din cele pe care le poti lua in carca. Dar e teapa !
Trotinetele astea au sub capota o mie de draci si cand o iau din loc fac groapa in asfalt. Din trei fente o tabachera din asta trece pe rosu fara sa o vada nici camera cu senzori, decat ca pe o descarcare de argon in vid.
Bestiile astea micute au la volan ingeri blonzi cu gene negre si buze rujate intens care mesteca permanent .
In timpul mersului ochii de sub genele cele negre privesc doar inainte. Daca ghinionul le scoate in drum un semafor de netrecut, aceeasi ochi se uita numai sus in oglinda. Din toate unghiurile .
Ingerii vagabonzi isi fac aparitia cam pe la ora ceaiului si iau masa de pranz cand se inchide metroul: umbla mai mult noaptea ca sa vaneze sufletele pacatoase dar nu se stie in ce scop.
Daca astfel sofeaza ingerii, cum pot sofa semenii nostrii muritorii ?
Si asa ajungem iar la categoria stilului.
Cine mai conduce azi cu stil si de ce fel ar fi acesta ?
Pai, de toate felurile.Sa vedem.
Stilul taxi in care driverul seamana cu un jokeu ridicat in sa .
Se uita in toate partile doar in fata nu, pentru ca stie ca o sa-i faci loc .Daca refuzi te buseste cu hotarare si in zece minute apar toti colegii la spectacol .
De acolo pleci batut ,bine scuturat de bani ,racorit de scuipati si petrecut cu injuraturi de colectie.
Taximetristii sunt soferi care circula cu japca.Daca apuca sa te roage ceva, inseamna ca esti incapatanat si te asteapta o bataie adevarata la rascruci .
Orice lege care ar vrea sa-i mai calmeze nu face doua parale.Daca se zvoneste ca un demnitar asupra chefului a pomenit intr-o seara la birt de o lege a taximetriei ,a doua zi strazile oraselor parca sunt vopsite galben.Ies asii volanului cu aparat de taxat sau fara, sa-si arate muschii.
Stilul cataracta. Adeptii acestui stil sunt de varsta a treia si urmatoarele.
Ei au vazut multe odata.Acum vad din ce in ce mai putine pentru ca ,purtatori de ochelari fiind ,au mijloacele limitate. I-au uitat , i-au pierdut ori au doar reteta pentru ochelari si asteapta o lovitura financiara ca sa-i comande.
Toti circula domol si cu prudenta ca sa vada la vreme pozitia sematoarelor pe care mereu le muta astia. Daca repereaza stopul, nu-l rateaza nici pe agentul din intersectie pe care il iau in scurt, pe botul masinii .Cu tot cu fluier.
Stilul filfison cu variantele semantice jmeker,cocalar si manelist.
Este disponibil numai pe masini intens lustruite seven hand ,negre ca talpa iadului.
Protagonistul are tenul masliniu si parul incalcit cu vaselina de iarna sau de vara .
La gat ,pe maini, la urechi si in gura, este ghintuit cu tot felul de belciuge si placute de metal auriu .
Cand sofeaza, foloseste ambele maini .
Cu una dintre ele manevreaza volanul doar cu palma intinsa.
Cealata mana tine de gusa o blonda imprumutata ,telefonul cu butoane sau tigarea cu ciubuc.
Cand e cazul, tot cu aceasta mana prezinta degetul mijlociu cobeligerantilor din trafic.
De obicei cand pleaca de pe loc chiar si pana la verisorul de la colt,tureaza motorul la maxim si sperie toate gainile.
Totdeauna e dispus ca sa renunte la mandretea lui de masina de dragul dumneavoastra, la un pret de dumping.Daca nu sunteti cu un prieten, asigurti-va o portita de scapare cu fuga.
Stilul brancarda .Este practicat atat de ambulantele particulare cat si de celelalte.
Soferii acestor darapanaturi care uimesc pisicile cu manifestarile lor jalnice ,sunt fosti cascadori sau urmasi ai cestora.
Acesti artisti ai manivelei, cand nu au mai fost filme de facut la Buftea si-au cautat un alt loc unde pot sa rastoarne masini cate au chef.
Daca nu se iveste ocazia sa spulbere vreun pieton de pe traseu, atunci rastoarna in asa fel duba incat ori o arunca pe asistenta Mimi drept in vitrina cu prajituri de la Scala ori il ejecteaza pe nefericitul din spate ,cu tot cu brancarda ,pana la Hotel Lido.
Figuratia e asigurata,televiziunile vin la cadru ca mustele la miere, actiune,motorrrr.
Zapacitul de sofer este prezentat ca un erou care daca nu avea sang froid,darama doua blocuri.
Seful onorific al ambulantierilor ,venit la moment, vorbeste cu un accent arabesc despre daruirea cu care acesti eroi sanitari distrug masini,schilodesc oameni care nu se feresc la timp si plimba bolnavii pe la spitale pana ce saracii de ei se plictisesc si renunta, pentru vecie ,la toate.
Toata lumea asculta cu admiratie dialectul romano-palestinian si uita sa mai ceara informatii despre situatia elicopterelor- ambulanta prabusite in ultimul trimestru.
De ce crede oare lumea ca un bolnav dus cu viteza sunetului la spital are sanse de vindecare mai mari ,nu se stie.Pentru ca, iata, uneori isi pierde sansele tocmai din cauza vitezei demente a ambulantelor incapute pe mana unor cabotini cu halat.
Stilul paisan este accesat de mai toti locuitorii tarii care au avut imprudenta sa se hotarasca de a veni cu masina la Bucuresti.
Unii dintre acestia se trezesc din reverie la timp si lasa vehiculul in suburbii.De acolo ajung in Capitala pana seara ,datorita unor sanse intamplatoare.
Alta categorie cuprinde inconstientii curajosi ori fricosi care persevereaza in eroarea de a intra la volan in acest oras.Dumnealor epuizeaza anual inca din iunie fondurile Spitalului de Urgenta.Tot ei au falimentat cu succes doua societati de asigurari auto,numai in trei luni.
Ultima categorie le razbuna pe celelalte doua.Acestia sunt soferii unui judet de la Mare si ai unuia de la Dunare.Se cunosc si ei ii cunostem si noi.Ei stiu doar un singur fel de a circula dupa lege .Da, dupa legea junglei.
Cand patrund prin portile orasului fac prapad peste tot.Asa circula si la ei acasa .Aici cand ajung ,bastinasii se feresc de ei si le fac un fel de culoar de siguranta.Pana si taximetristii o lasa mai moale in fata lor,deocamdata.
Se fac estimari de a li se aplica un fel e exclusivitate cam asa cum ne-au facut-o ei cu bariera de la Mamaia dar mai hard.
Stilul feminist vine sa limpezeasca zilele noastre de soferi loviti de toate cele.
O doamna sau domnita la volan, starneste o prospetime si o rumoare de care dumnealor sunt constiente dar nu o arata.
Este ca o defilare pe un podium .
Una circula ca o gazela alegand atent si lin benzile .Demareaza usor si opreste la semafor ca o adiere.
Alta parca acum invata cum sa mearga pe tocuri.Se uita cu ochii umezi dupa ajutor si o simti ca ar dori sa-si lase chiar acum cabrioletul si sa plece pe jos, leganandu-si geanta ,printre frunzele toamnei.
Cealalta parca danseaza dupa o partitura agitata.Nu sta locului ,sare de pe o banda pe alta,nu prea e atenta ,isi urmareste muzica din cap.Acuma recurge la un spagat usor intarziat si calca pe rosu.
Agentul o primeste cu bratele deschise si porneste leganandu-se catre ea care il asteapta cu zambetul la vedere.
Iata una care merge ca si cand ar fi singura pe drum.
Se imbranceste in stinga si in dreapta,nu cere voie, nu multumeste,nu zambeste.Da in toate baltile si stropeste pedestrimea :o purcica.
Un SUV maricel duce persoana pretioasa a unei dudui solemne si incruntate.Pleca intr-un loc unde este foarte importanta. Nu se grabeste, nici nu lancezeste.Poate sa ajunga oricand ,lumea o asteapta iar din salariu nu-i poate lua nimeni. Parca maine nu va fi la fel?
Stiluri distincte de sofat mai au aviatorii,politistii,agentii de vanzari,soferii de pe autobuze,masini de pompieri , de adunat gunoiul,vanzatorii de mancare chinezeasca si de iluzii de tot felul.
Copiilor cel mai mult le place sa-si conduca vehiculele mari si mici in regimul marche-arrieree.
Mie grozav mi-ar conveni sa pilotez o masina de tuns si pieptanat iarba.
Daca as avea ocazia.
De ce nu ne iubesc femeile
Inca din vremea Creatiunii aparitia Femeii a facut obiectul a tot felul de consideratii spirituale si realizari materiale.
Desi femeia a fost plamadita doar dintr-o particica a trupului primului om,operele de tot felul pe care ea le-a generat se zice ca ar reprezenta cam jumatate din tot ce a faurit omenirea cu mintea si cu bratele.
O halca de o jumatate din tot ce a facut omenirea pana in zilele noastre pare ca ar fi cam mult.Specialistii spun ca nu.Noi diletantii fericiti ori patiti ,credem ca jumatatea dedicata acestei minuni este mai mare decat ceea ce mai ramane.
Cu cat mai mare ? Estimarile sunt variabile.
Ceea ce se poate afirma cu certitudine este ca satelitul Pamantului a inspirat mult mai putini creatori decat acest satelit al Barbatului.( Desi unii scientisti din preistorie credeau ca Pamantul ar da roata Lunii...)
Fenomenul,pentru ca femeia este pana la urma un fenomen, a fost studiat de multa vreme si intors pe toate fetele .
Paleografii au gasit o multime de eseuri si tratate rupestre dedicate subiectului. Din pacate nici un studiu cunoscut pana in zilele noastre nu reuseste sa dezlege esenta misterului feminin .
Cercetatorii de toate calificarile lucreaza cu aplicatie si ravna dar nu reusesc sa dea un produs credibil si multi se lasa pagubasi in fata esecului.
Dupa ce a dat-o de mai multe ori in bara, insusi Freud si-a zvarlit pe geam instrumentele logicii sale si s-a dus ca sa bea o bere.
Alti cercetatori cazand intr-o admiratie fara limite fata de obiectul studiului ori au esuat in bratele vreunei dudui ori s-au recalificat si s-au dedat sculpturii ori picturii tematice.
Unii mai slabi de inger au ajuns atat de rau incat s-au abandonat poeziei si au fost definitiv pierduti pentru a mai emite o judecata de valoare valabila.
Finantatorii programelor de cercetare dau semne ca ar dori sa se manifeste.
Unii au redus numarul cercetatorilor in timp ce altii au facut angajari masive.S-au produs modificari in structura managmentului ,repartitia pe sexe , functiuni si motivarea echipelor.
Esec total.
Dupa mii de ani de cercetari pasionate si indarjite nici macar sitemul de coordonate in care sa se plaseze obiectul cercetarii nu a fost edificat.
Daca Barbatul poate fi definit printr-un sistem de trei hai - patru coordonate ,geometria euclidiana ,neeuclidiana si trigonometria aplicate la dame sunt definitiv depasite si pe buna dreptate.
Un distins domn din aceasta bransa atunci cand s-a gandit sa rastoarne Pamantul a avut minima pretentie ca sa i se dea un punct de sprijin. Asa ca atunci cand matematicienii contemporani au fost invitati sa incadreze Femeia intr-un sistem de coordonate au spus :
- Va rugam sa ne comunicati macar trei sau patru caracteristici permanente si stabile ale Fenomenului si va rezolvam.
Stabile si permanente ,auziti .
Era clar ca nu stiau ce cer si de la cine.Totusi erau specialisti de prima mana si rezolvasera acelasi tip de problema aplicata la fulgerul globular.
Esecul prelungit irita,dezamageste si taie cheful profesionistilor.Aceasta lasa insa loc invaziei diletantilor care se uita asupra oricarei teme noi cu un ochi proaspat si o degajare boema.
Cate stele ,sateliti ,leacuri si nazbatii cibernetice nu au fost descoperite de tamplari sau croitori . Asa e ca nu sunt chiar putine ?
Parfumul de femeie trecut pe la nasul unui amator il poate inspira sa gaseasca el cheia marii descoperiri.
Un astfel de amator ar putea sa sustina ca studiul fenomenului feminin ,datorita amplitudinii sale ,trebuie abordat fractionat.Pe teme mici.
O astfel de tema mai mica ar fi Iubirea,Dragostea,Amorul,Afectiunea sau oricum i s-o mai zice.Totul este sa se intelega despre ce vorbim.
Vorbim despre Femeie si despre Dragoste...
Femeia poate fi obiectul adoratiei dar poate fi si o sursa infinita de iubire .
Am putea produce aici mii de citate despre opiniile marilor poeti ai umanitatii legate de iubire,dar nu este cazul.Avem si noi demnitatea noastra,nici asa...
Un recent bestseller dambovitean cauta sa ne explice de ce iubim femeile .
Cartea insa nu a fost scrisa ca sa rezolve ceva ci ca sa amuze si sa se vanda bine.
Nu e asta problema.
Pai cum sa nu iubim femeia ? Sau , pe cine sa iubim ?
Daca insusi Creatorul,dupa ce a facut-o pe Eva ( nu mai spun de unde si-a procurat materialul) a fost incantat si s-a felicitat pentru opera Sa , cum am putea noi sa fim de alta parere ?
Problema nu este nici de ce ne iubesc femeile pe noi. Au motive mai mult decat suficiente.
Cat ar fi de modesti , barbatii nu pot sa nu remarce ca sunt inzestrati cu destule binefaceri.
Problema care trebuie rezolvata este alta.
De ce NU ne iubesc femeile ?
Rezolvarea aceastei enigme ,iata, ar putea fi o contributie serioasa la mult asteptata opera de dezlegare a misterului feminin.
Deci vorbim despre motivele pentru care nu ne iubesc femeile.
Nu o sa fie o lista exhaustiva dar nici prea scurta.
Ar fi bine pentru toata lumea ,dar nu se poate.
Lista motivelor otravite nu este ierarhizata pentru ca iar nu se poate.Ceea ce pentru una reprezinta o crima de lezmajestate pentru cealata e ca o scama pe palarie.
Incercam doar sa le enumeram fara sa comentam noi prea mult deoarece micul nostru studiu s-ar transforma intr-o epopee.
Asadar ,daca o femeie NU ne iubeste poate fi din cauza ca :
nu ajung banii / ca fumam / ca bem // ca sforaim / ca dormim / ca nu vrem sa ne lasam mustata / ca le zgaraie mustata / ca suntem sedentari / ca umblam prea mult / ca stam numai langa fusta ei / ca suntem toata ziua plecati /ca nu avem nici un prieten / ca avem prea multi prieteni / ca avem prea multi dusmani / ca muncim prea mult / ca muncim prea putin / ca iar sforaim / ca uitam / ca tinem minte / ca citim /ca nu citim /ca nu ne place la targuieli / ca ne place la meci / ca umblam jerpeliti / ca prea ne spilcuim / ca riscam la volan / ca suntem prea fricosi / ca prea suntem pretentiosi/ ca nu avem ambitie / ca suntem incapatanati / ca suntem mandri / ca suntem obedienti / ca nu suntem inalti / ca nu suntem si mai inalti / ca de ce canta numai cocosul / ca le exasperam / ca vorbim /ca tacem / ca e viata grea / ca n-avem casa/ ca nu avem bani / ca nu avem masina / ca nu avem facultate / ca nu avem noroc / ca am avut alte iubite inaintea ei/ ca nu o apreciem / ca tot greul ea il duce / ca suntem zgarciti / ca suntem mana sparta / ca nu stim sa reparam / ca stricam/ca pierdem /ca ploua /ca ninge/ca bate vantul sau nu bate / ca nu avem ochi albastri/ ca nu suntem vegetarieni /ca suntem / ca nu avem trecut / ca avem un trecut incarcat / cu nu avem viitor si in ultima instanta ca nu avem sansa ca sa ne iubeasca. Ea.
Este o lista prescurtata dar destul de orientativa.Bineinteles aceasta lista ramane deschisa si este susceptibila de banalitate.Nu conteaza .
Ceea ce conteaza la aceste consideratii este valoarea lor practica .
Putem sa deducem de ce un barbat nu poate fi iubit de catre o femeie.
Din aceleasi considerente insa,acelasi barbat ,cu acelasi profil poate fi iubit de ALTA femeie .
Daca se intampla sa o intalneasca . Deci daca are noroc .
De aceea astfel de cazuri sunt atat de rare .
Desi femeia a fost plamadita doar dintr-o particica a trupului primului om,operele de tot felul pe care ea le-a generat se zice ca ar reprezenta cam jumatate din tot ce a faurit omenirea cu mintea si cu bratele.
O halca de o jumatate din tot ce a facut omenirea pana in zilele noastre pare ca ar fi cam mult.Specialistii spun ca nu.Noi diletantii fericiti ori patiti ,credem ca jumatatea dedicata acestei minuni este mai mare decat ceea ce mai ramane.
Cu cat mai mare ? Estimarile sunt variabile.
Ceea ce se poate afirma cu certitudine este ca satelitul Pamantului a inspirat mult mai putini creatori decat acest satelit al Barbatului.( Desi unii scientisti din preistorie credeau ca Pamantul ar da roata Lunii...)
Fenomenul,pentru ca femeia este pana la urma un fenomen, a fost studiat de multa vreme si intors pe toate fetele .
Paleografii au gasit o multime de eseuri si tratate rupestre dedicate subiectului. Din pacate nici un studiu cunoscut pana in zilele noastre nu reuseste sa dezlege esenta misterului feminin .
Cercetatorii de toate calificarile lucreaza cu aplicatie si ravna dar nu reusesc sa dea un produs credibil si multi se lasa pagubasi in fata esecului.
Dupa ce a dat-o de mai multe ori in bara, insusi Freud si-a zvarlit pe geam instrumentele logicii sale si s-a dus ca sa bea o bere.
Alti cercetatori cazand intr-o admiratie fara limite fata de obiectul studiului ori au esuat in bratele vreunei dudui ori s-au recalificat si s-au dedat sculpturii ori picturii tematice.
Unii mai slabi de inger au ajuns atat de rau incat s-au abandonat poeziei si au fost definitiv pierduti pentru a mai emite o judecata de valoare valabila.
Finantatorii programelor de cercetare dau semne ca ar dori sa se manifeste.
Unii au redus numarul cercetatorilor in timp ce altii au facut angajari masive.S-au produs modificari in structura managmentului ,repartitia pe sexe , functiuni si motivarea echipelor.
Esec total.
Dupa mii de ani de cercetari pasionate si indarjite nici macar sitemul de coordonate in care sa se plaseze obiectul cercetarii nu a fost edificat.
Daca Barbatul poate fi definit printr-un sistem de trei hai - patru coordonate ,geometria euclidiana ,neeuclidiana si trigonometria aplicate la dame sunt definitiv depasite si pe buna dreptate.
Un distins domn din aceasta bransa atunci cand s-a gandit sa rastoarne Pamantul a avut minima pretentie ca sa i se dea un punct de sprijin. Asa ca atunci cand matematicienii contemporani au fost invitati sa incadreze Femeia intr-un sistem de coordonate au spus :
- Va rugam sa ne comunicati macar trei sau patru caracteristici permanente si stabile ale Fenomenului si va rezolvam.
Stabile si permanente ,auziti .
Era clar ca nu stiau ce cer si de la cine.Totusi erau specialisti de prima mana si rezolvasera acelasi tip de problema aplicata la fulgerul globular.
Esecul prelungit irita,dezamageste si taie cheful profesionistilor.Aceasta lasa insa loc invaziei diletantilor care se uita asupra oricarei teme noi cu un ochi proaspat si o degajare boema.
Cate stele ,sateliti ,leacuri si nazbatii cibernetice nu au fost descoperite de tamplari sau croitori . Asa e ca nu sunt chiar putine ?
Parfumul de femeie trecut pe la nasul unui amator il poate inspira sa gaseasca el cheia marii descoperiri.
Un astfel de amator ar putea sa sustina ca studiul fenomenului feminin ,datorita amplitudinii sale ,trebuie abordat fractionat.Pe teme mici.
O astfel de tema mai mica ar fi Iubirea,Dragostea,Amorul,Afectiunea sau oricum i s-o mai zice.Totul este sa se intelega despre ce vorbim.
Vorbim despre Femeie si despre Dragoste...
Femeia poate fi obiectul adoratiei dar poate fi si o sursa infinita de iubire .
Am putea produce aici mii de citate despre opiniile marilor poeti ai umanitatii legate de iubire,dar nu este cazul.Avem si noi demnitatea noastra,nici asa...
Un recent bestseller dambovitean cauta sa ne explice de ce iubim femeile .
Cartea insa nu a fost scrisa ca sa rezolve ceva ci ca sa amuze si sa se vanda bine.
Nu e asta problema.
Pai cum sa nu iubim femeia ? Sau , pe cine sa iubim ?
Daca insusi Creatorul,dupa ce a facut-o pe Eva ( nu mai spun de unde si-a procurat materialul) a fost incantat si s-a felicitat pentru opera Sa , cum am putea noi sa fim de alta parere ?
Problema nu este nici de ce ne iubesc femeile pe noi. Au motive mai mult decat suficiente.
Cat ar fi de modesti , barbatii nu pot sa nu remarce ca sunt inzestrati cu destule binefaceri.
Problema care trebuie rezolvata este alta.
De ce NU ne iubesc femeile ?
Rezolvarea aceastei enigme ,iata, ar putea fi o contributie serioasa la mult asteptata opera de dezlegare a misterului feminin.
Deci vorbim despre motivele pentru care nu ne iubesc femeile.
Nu o sa fie o lista exhaustiva dar nici prea scurta.
Ar fi bine pentru toata lumea ,dar nu se poate.
Lista motivelor otravite nu este ierarhizata pentru ca iar nu se poate.Ceea ce pentru una reprezinta o crima de lezmajestate pentru cealata e ca o scama pe palarie.
Incercam doar sa le enumeram fara sa comentam noi prea mult deoarece micul nostru studiu s-ar transforma intr-o epopee.
Asadar ,daca o femeie NU ne iubeste poate fi din cauza ca :
nu ajung banii / ca fumam / ca bem // ca sforaim / ca dormim / ca nu vrem sa ne lasam mustata / ca le zgaraie mustata / ca suntem sedentari / ca umblam prea mult / ca stam numai langa fusta ei / ca suntem toata ziua plecati /ca nu avem nici un prieten / ca avem prea multi prieteni / ca avem prea multi dusmani / ca muncim prea mult / ca muncim prea putin / ca iar sforaim / ca uitam / ca tinem minte / ca citim /ca nu citim /ca nu ne place la targuieli / ca ne place la meci / ca umblam jerpeliti / ca prea ne spilcuim / ca riscam la volan / ca suntem prea fricosi / ca prea suntem pretentiosi/ ca nu avem ambitie / ca suntem incapatanati / ca suntem mandri / ca suntem obedienti / ca nu suntem inalti / ca nu suntem si mai inalti / ca de ce canta numai cocosul / ca le exasperam / ca vorbim /ca tacem / ca e viata grea / ca n-avem casa/ ca nu avem bani / ca nu avem masina / ca nu avem facultate / ca nu avem noroc / ca am avut alte iubite inaintea ei/ ca nu o apreciem / ca tot greul ea il duce / ca suntem zgarciti / ca suntem mana sparta / ca nu stim sa reparam / ca stricam/ca pierdem /ca ploua /ca ninge/ca bate vantul sau nu bate / ca nu avem ochi albastri/ ca nu suntem vegetarieni /ca suntem / ca nu avem trecut / ca avem un trecut incarcat / cu nu avem viitor si in ultima instanta ca nu avem sansa ca sa ne iubeasca. Ea.
Este o lista prescurtata dar destul de orientativa.Bineinteles aceasta lista ramane deschisa si este susceptibila de banalitate.Nu conteaza .
Ceea ce conteaza la aceste consideratii este valoarea lor practica .
Putem sa deducem de ce un barbat nu poate fi iubit de catre o femeie.
Din aceleasi considerente insa,acelasi barbat ,cu acelasi profil poate fi iubit de ALTA femeie .
Daca se intampla sa o intalneasca . Deci daca are noroc .
De aceea astfel de cazuri sunt atat de rare .
Cat de scurt poate fi un text ? *
Oricat .
* nota autorului .
un tanar de viitor foarte drag noua ne atrage atentia intr-un mod personal dar totusi delicat asupra lungimii textelor pe care le postam.din aceasta cauza am produs aceasta proza scurta cu care speram sa dovedim pe deoparte ca tinem cont de niste sugestii intemeiate iar pe dealtaparte dorim sa fim pe placul cititorilor nostri . chiar daca ar fi si numai unul singur.
Cum sa aveti timp de lectura
Un truism afirma ca a citi e de folos.
Usor de spus .
Dar cate lucruri nu sunt bune si de folos?
Nu e preferabil sa fii norocos,sanatos ,bogat,umblat si frumos daca se poate, decat sa fii ghinionist,sarac,prapadit ,slut si rablagit?Dar cati reusesc sa se califice in prima grupa ?
Destul de putini,evident.Majoritatea nu urca pe podium deoarece nu stiu cum sa o faca , altii pentru ca se multumesc cu putin iar restul nu au noroc.
E mai bine sa fii citit decat incuiat.
Dar cum sa faci si mai ales cand sa poti sta cu o carte in mana si a citi din ea?
Unii dintre cei care citesc se ocupa si cu scrisul.Adica scriu si isi dau cu parerea despre ce au citit.Intorc problema pe toate fetele,privesc un text din tote pozitiile si daca pot sa dea un verdict care sa se bata cap in cap cu un alt verdict referitor la aceeasi scriere ,e o treaba originala si uneori de isprava.Aceste persoane se cheama ca citesc mai mult ca sa aiba ce si despre ce sa scrie.
Sunt insa indivizi si nu chiar putini care traiesc numai din citit . Traiesc o parte sau in intregime viata lor doar ca sa citeasca.
Aceasta le este meseria. Prezentatorii tv si radio,redactorii sefi si secretarii de redactie,
conferentiarii din toate breslele , unii politicieni.. .
Mai dati si dumneavoastra cateva exemple.
Nu,cititorii in stele si cititorii de contoar ies din discutie desi rolul lor social este unanim recunoscut.
Cazurile de mai sus reprezinta exceptii .Oamenii acestia sunt obligati ca sa citeasaca. Asa cum sunt obligati sa traiasca si sa se duca la serviciu.Le este adica, intr-un fel, mai usor sa confirme celebra zicere cu binefacerile lecturii.
Cu noi ceilalti insa ce se poate face ? Sau ,se mai poate face ceva ?
Problemele noastre in legatura cu cititul sunt destul de multe .
Daca reusim totusi din noianul de carti ce cad peste noi sa ne alegem o anume carte pe care sa o citim nu am rezolvat mare lucru.
Greul de acum incepe .
CAND SA CITIM aceasta carte sau cartea care va veni dupa ea?
In care timp din timpul nostru limitat ,la viata noastra, in ultima instanta ?
Experienta personala mi-a atras atentia ca cei care au mult timp ocupat au si multe realizari. Cu alte cuvinte cine are mai multe treburi de facut are si mai multe rezultate finale. Totdeauna un om foarte ocupat isi gaseste cumva timp si pentru o sarcina noua.Stie sa-i faca loc,sa -i acorde atentie si sa se ocupe de ea.Avand putin timp stie sa-l pretuiasca si daca ramane undeva vreo ora nefolosita ,acesti oameni nu o lasa ca sa lanceazeasca si o pun la treaba.
Sau in cazul nostru la citit.
Daca au putin timp nefolosit sau aparut ca un dar din senin,indata isi scot cartea din buzunar ori din geanta si se scufunda in paginile ei ca intr-un golf .
Daca nu aveti timp de citit doamnelor si domnilor asta nu este din cauza ca sunteti prea ocupati ci ca nu sunteti suficient de ocupati.Da,da.Nu va mirati.Cine este cu adevarat ocupat are timp pentru orice.Si nu mai apelati altadata la scuze penibile.
Deunazi dintre cei sase muncitori care sapau un sant nou pe trotuarul strazii mele
( “ va bagam fibra optica, unchiule “) in pauza de masa ,doi dintre ei stateau pe sant si citeau.Unul tinea in mana o carte si cu cealalta mana isi baga in gura mancarea,celalalt citea direct de pe fata de masa si cu rol de ziar, asternuta pe marginea santului.
Sunt de parere ca nu este cazul sa ne straduim sa ne creem timp liber ci sa folosim timpul care se elibereaza.
Alergand dupa timp liber ,adica grabind lucrurile ,pasul ori viteza masinii, o sa reusim sa ajungem pana la urma sa ne facem o ora libera.Dar cu ce pret ? Cu pretul de a ajunge la aceasta ora sau ore libere ,gata osteniti de atata alergatura.Ne-am facut rost de o ora de citit dar cand ne apucam de citit,ne apuca si cascatul.
Dupa zece minute am cazut cu nasul in carte.Si in loc sa citim doua pagini,adormim. Doar daca avem noroc,putem visa o nuvela sau o schita.
Prin urmare nu e cazul sa ne punem cu Timpul si in contra lui.Timpul trebuie invins cu armele sale.Daca suntem la dispozitia Timpului si el ne foloseste, trebuie sa ne folosim si noi de el cand incearca sa ni se scurga printre degete si sa se duca de capul lui.
Au ramas zece minute pana la intrare ,la iesire sau pana altundeva,scoateti cartea si cititi trei pagini.Nici nu va dati seama cat de repede o sa reusiti ca sa cititi Anna Karenina sau alta carte mai groasa pe care tot amanati sa o cititi pentru cand o sa aveti mai multa vreme.
Nu o sa mai aveti niciodata mai mult timp.Asa sunt vremurile ...
Ca tehnica ,pentru cititul la minut trebuie sa folositi un semn de carte.Sunt multe tipuri de semne de carte.Eu consider ca cel mai reusit si util este semnul facut dintr-o bucata dreptunghiulara de tabla sau plastic taiata in unghi la ambele capete scurte.Ea se indoaie la jumatate si devine o clema care incaleca pagina iar varful unghiului poate sa-ti indice randul unde ai ramas si de unde trebuie sa-ti reiei lectura.
Ca sa aveti o lectura reusita aveti nevoie atat de o carte buna cat si de un semn de carte bun.
Unde se pot gasi astfel de semne de carte nu stiu.Eu am doar doua la care tin tot atat de mult ca la editia legata Don Quijote.
Pe unul mi l-a cumparat fiica mea de la Berlin si este din tabla germana eloxata cu toata seriozitatea iar pe celalalt l-a adus fiul meu de la Dartmouth College Hanover,New Hempshire si il sterpelesc de la el cand il ratacesc pe al meu.Timpul cheltuit pentru cautarea unui semn de carte ratacit se poate contabiliza ca timp de lectura sau nu.Eu il contez ca lectura...
Pentru a citi nu ai nevoie doar de timp, semn si carte.
Trebuie sa ai si pofta de a citi. Uneori pofta trebuie stimulata.Asa cum unii beau o votca inainte de masa ca sa-si stimuleze pofta de mancare.
Cum procedam ,practic ? Fiecare poate gasi o metoda,important este ca sa dea rezultate adica sa declanseze pofta de citit.
O metoda buna in aceasta perioada este sa te uiti la televizor.
In maximum trei zile oricine se poate convinge ca programele de pe orice post tv de pe mapamond atat sunt de prost facute incat sunt extraordinar de bune pentru a-ti starni pofta de orice altceva, nu numai de citit.
Alta metoda este sa nu te uiti la televizor.
Practic se scoate monstrul din camera si pe mobila pe care a zacut ,se asaza un teanc de carti pe care va doriti sa le cititi.Avand acest teanc in fata ochilor pe de o parte va vine pofta de a citi iar pe de alta parte incercati un sentiment de vinovatie fata de cartile nebagate in seama de pana atunci.Personal nu pot garanta pentru aceasta metoda deoarece nu am aplicat-o din cauza opozitiei sotiei de a scoate televizorul pe motiv ca va trebui sa redecoram toata casa dupa aceea.
Ca sa folositi mai bine timpul consider ca orice carte inceputa trebuie neaparat terminata.
Presupunand ca Dvs.ati ales-o sau ca v-a recomnadat-o cineva apropiat,odata ce ati inceput a o citi e musai ca sa o terminati.
Dar in ritmul de un volum pe saptamana,nu va lasati pe tanjala.Este plina lumea de lenesi.S-ar putea ca sa dati de o carte pe gustul vostru si atunci e usor de citit repede .
Daca aceasta carte este dimpotriva greoaie si plicticoasa o sa o cititi si mai repede ca sa scapati de ea.
Nu incercati sa o aruncati dupa cateva pagini sau pe la jumatate ca v-ati ars. Multe carti devin incantatoare doar dupa ce le decojesti de primele doua sute de pagini.Deci oricine pretuieste timpul sau de citit trebuie sa citeasca pana la sfarsit cartea inceputa.
Ca sa va gasiti mai usor timp pentru lectura antrenati-va ca sa cititi in orice conditii si pozitii.Cititi in picioare ,culcat,tolanit ,rezemat,sezand si chiar si mergand pe jos ori la volan.Cand mergeti pe jos ,cu putin antrenament, o sa cititi fara teama de a va ciocni cu cineva pe trotuar pentru ca azi toata lumea merge in automobil.
Puteti citi eficient si cand sunteti la volan deoarece azi toata lumea mergand cu automobilul se produc ambuteiaje care va ofera un timp destul de manos pentru lectura.
La o ora bine aleasa, pana sa treceti de intersectia de la Universitate ,dati gata doua povestiri de Cehov sau vreo zece sonete ale marelui Will.
Cititi oriunde. In tramvai,in tren,pe camp,pe plaja,in living ,in biblioteca,in bucatarie ,pe balcon ,in pod, in dormitor ,in...Nu acolo,nu ! Persoane deosebit de serioase sustin ca nu e bine si chiar daca eu sunt de alta parerere, sa nu faceti ca mine.
Nu va pierdeti timpul de lectura ca sa cautati un loc potrivit.Unde va aflati puteti citi.Daca nu aveti chef de citit motivul ca sunteti prea deranjati de ambianta ca sa puteti citi poate fi invocat dar ati putea gasi cu putin efort ,un argument mai sincer pentru lipsa Dvs.de chef.
Ar mai fi multe de spus dar ma limitez sa mai adaug la cele de mai sus doar un ales omagiu .
Acest omagiu datorita faptului ca este ales nu poate fi dedicat decat unei doamne.
De indata ce am avut privilegiul sa-i fiu prezentat am aflat ca era o mare specialista in traducerile din literatura rusa si suedeza ,cu volume publicate si cunoscute.Desi era in pragul varstei a treia aceasta incantatoare persoana avea un stil degajat si o conversatie uimitor de sincera.
Despre ce sa vorbim ? Despre carti ,fireste.Si din una in alta imi spune.
- Domnule ,eu nu am citit “ Razboi si Pace “.Uite ca nu am avut timp de ea.Daca nu era asa de groasa o strecuram eu ,dar pentru cinci caramizi nu am avut vreme.
De mirare la aceasta persoana era faptul ca o declara fara nici un fel de jena .Nu o citise pana la anii ei si nici nu-i era rusine .Spre deosebire de unul ca mine care dau din colt in colt daca ma intreaba cineva, mai in amanunt ,de Kundera sau Rushdie.
Nici eu nu citisem pana atunci epopeea lui Lev Tolstoi si deodata datorita declaratiei acestei doamne m-am simtit eliberat.
Aveam cartea notata pe o lista lunga si cautam timp si liniste ca sa ma apuc de ea ca si cand m-as fi apucat sa cladesc o casa .Totusi amanam considerand-o carte a adolescentei si studentiei. Pot sa invat ca sa merg pe trotineta ,la anii mei,fara sa fiu ridicol ?
Dupa discutia cu doamna eram eliberat de rusine insa nu mai aveam atata timp cat la saisprezece ani.
Si atunci am inceput sa citesc la minut.Aveam zece minute,citeam trei pagini,puneam semnul ;mai apareau de undeva douazeci de minute libere ,iar mai citeam o bucata buna.
Si asa am dat gata cele cinci caramizi uimitor de repede.
De atunci pana acum mi-au trecut multe caramizi prin mana ,prin fata ochilor si prin suflet ( va rog sa ma scuzati ).
Daca stau sa inumar, cartile citite dupa acest sistem ar umple o remorca pentru caramizi ,asa mai mica .
In eventualitatea ca m-as motiva mai bine ,in doi ani s-ar putea aduna de-o vila ...
Usor de spus .
Dar cate lucruri nu sunt bune si de folos?
Nu e preferabil sa fii norocos,sanatos ,bogat,umblat si frumos daca se poate, decat sa fii ghinionist,sarac,prapadit ,slut si rablagit?Dar cati reusesc sa se califice in prima grupa ?
Destul de putini,evident.Majoritatea nu urca pe podium deoarece nu stiu cum sa o faca , altii pentru ca se multumesc cu putin iar restul nu au noroc.
E mai bine sa fii citit decat incuiat.
Dar cum sa faci si mai ales cand sa poti sta cu o carte in mana si a citi din ea?
Unii dintre cei care citesc se ocupa si cu scrisul.Adica scriu si isi dau cu parerea despre ce au citit.Intorc problema pe toate fetele,privesc un text din tote pozitiile si daca pot sa dea un verdict care sa se bata cap in cap cu un alt verdict referitor la aceeasi scriere ,e o treaba originala si uneori de isprava.Aceste persoane se cheama ca citesc mai mult ca sa aiba ce si despre ce sa scrie.
Sunt insa indivizi si nu chiar putini care traiesc numai din citit . Traiesc o parte sau in intregime viata lor doar ca sa citeasca.
Aceasta le este meseria. Prezentatorii tv si radio,redactorii sefi si secretarii de redactie,
conferentiarii din toate breslele , unii politicieni.. .
Mai dati si dumneavoastra cateva exemple.
Nu,cititorii in stele si cititorii de contoar ies din discutie desi rolul lor social este unanim recunoscut.
Cazurile de mai sus reprezinta exceptii .Oamenii acestia sunt obligati ca sa citeasaca. Asa cum sunt obligati sa traiasca si sa se duca la serviciu.Le este adica, intr-un fel, mai usor sa confirme celebra zicere cu binefacerile lecturii.
Cu noi ceilalti insa ce se poate face ? Sau ,se mai poate face ceva ?
Problemele noastre in legatura cu cititul sunt destul de multe .
Daca reusim totusi din noianul de carti ce cad peste noi sa ne alegem o anume carte pe care sa o citim nu am rezolvat mare lucru.
Greul de acum incepe .
CAND SA CITIM aceasta carte sau cartea care va veni dupa ea?
In care timp din timpul nostru limitat ,la viata noastra, in ultima instanta ?
Experienta personala mi-a atras atentia ca cei care au mult timp ocupat au si multe realizari. Cu alte cuvinte cine are mai multe treburi de facut are si mai multe rezultate finale. Totdeauna un om foarte ocupat isi gaseste cumva timp si pentru o sarcina noua.Stie sa-i faca loc,sa -i acorde atentie si sa se ocupe de ea.Avand putin timp stie sa-l pretuiasca si daca ramane undeva vreo ora nefolosita ,acesti oameni nu o lasa ca sa lanceazeasca si o pun la treaba.
Sau in cazul nostru la citit.
Daca au putin timp nefolosit sau aparut ca un dar din senin,indata isi scot cartea din buzunar ori din geanta si se scufunda in paginile ei ca intr-un golf .
Daca nu aveti timp de citit doamnelor si domnilor asta nu este din cauza ca sunteti prea ocupati ci ca nu sunteti suficient de ocupati.Da,da.Nu va mirati.Cine este cu adevarat ocupat are timp pentru orice.Si nu mai apelati altadata la scuze penibile.
Deunazi dintre cei sase muncitori care sapau un sant nou pe trotuarul strazii mele
( “ va bagam fibra optica, unchiule “) in pauza de masa ,doi dintre ei stateau pe sant si citeau.Unul tinea in mana o carte si cu cealalta mana isi baga in gura mancarea,celalalt citea direct de pe fata de masa si cu rol de ziar, asternuta pe marginea santului.
Sunt de parere ca nu este cazul sa ne straduim sa ne creem timp liber ci sa folosim timpul care se elibereaza.
Alergand dupa timp liber ,adica grabind lucrurile ,pasul ori viteza masinii, o sa reusim sa ajungem pana la urma sa ne facem o ora libera.Dar cu ce pret ? Cu pretul de a ajunge la aceasta ora sau ore libere ,gata osteniti de atata alergatura.Ne-am facut rost de o ora de citit dar cand ne apucam de citit,ne apuca si cascatul.
Dupa zece minute am cazut cu nasul in carte.Si in loc sa citim doua pagini,adormim. Doar daca avem noroc,putem visa o nuvela sau o schita.
Prin urmare nu e cazul sa ne punem cu Timpul si in contra lui.Timpul trebuie invins cu armele sale.Daca suntem la dispozitia Timpului si el ne foloseste, trebuie sa ne folosim si noi de el cand incearca sa ni se scurga printre degete si sa se duca de capul lui.
Au ramas zece minute pana la intrare ,la iesire sau pana altundeva,scoateti cartea si cititi trei pagini.Nici nu va dati seama cat de repede o sa reusiti ca sa cititi Anna Karenina sau alta carte mai groasa pe care tot amanati sa o cititi pentru cand o sa aveti mai multa vreme.
Nu o sa mai aveti niciodata mai mult timp.Asa sunt vremurile ...
Ca tehnica ,pentru cititul la minut trebuie sa folositi un semn de carte.Sunt multe tipuri de semne de carte.Eu consider ca cel mai reusit si util este semnul facut dintr-o bucata dreptunghiulara de tabla sau plastic taiata in unghi la ambele capete scurte.Ea se indoaie la jumatate si devine o clema care incaleca pagina iar varful unghiului poate sa-ti indice randul unde ai ramas si de unde trebuie sa-ti reiei lectura.
Ca sa aveti o lectura reusita aveti nevoie atat de o carte buna cat si de un semn de carte bun.
Unde se pot gasi astfel de semne de carte nu stiu.Eu am doar doua la care tin tot atat de mult ca la editia legata Don Quijote.
Pe unul mi l-a cumparat fiica mea de la Berlin si este din tabla germana eloxata cu toata seriozitatea iar pe celalalt l-a adus fiul meu de la Dartmouth College Hanover,New Hempshire si il sterpelesc de la el cand il ratacesc pe al meu.Timpul cheltuit pentru cautarea unui semn de carte ratacit se poate contabiliza ca timp de lectura sau nu.Eu il contez ca lectura...
Pentru a citi nu ai nevoie doar de timp, semn si carte.
Trebuie sa ai si pofta de a citi. Uneori pofta trebuie stimulata.Asa cum unii beau o votca inainte de masa ca sa-si stimuleze pofta de mancare.
Cum procedam ,practic ? Fiecare poate gasi o metoda,important este ca sa dea rezultate adica sa declanseze pofta de citit.
O metoda buna in aceasta perioada este sa te uiti la televizor.
In maximum trei zile oricine se poate convinge ca programele de pe orice post tv de pe mapamond atat sunt de prost facute incat sunt extraordinar de bune pentru a-ti starni pofta de orice altceva, nu numai de citit.
Alta metoda este sa nu te uiti la televizor.
Practic se scoate monstrul din camera si pe mobila pe care a zacut ,se asaza un teanc de carti pe care va doriti sa le cititi.Avand acest teanc in fata ochilor pe de o parte va vine pofta de a citi iar pe de alta parte incercati un sentiment de vinovatie fata de cartile nebagate in seama de pana atunci.Personal nu pot garanta pentru aceasta metoda deoarece nu am aplicat-o din cauza opozitiei sotiei de a scoate televizorul pe motiv ca va trebui sa redecoram toata casa dupa aceea.
Ca sa folositi mai bine timpul consider ca orice carte inceputa trebuie neaparat terminata.
Presupunand ca Dvs.ati ales-o sau ca v-a recomnadat-o cineva apropiat,odata ce ati inceput a o citi e musai ca sa o terminati.
Dar in ritmul de un volum pe saptamana,nu va lasati pe tanjala.Este plina lumea de lenesi.S-ar putea ca sa dati de o carte pe gustul vostru si atunci e usor de citit repede .
Daca aceasta carte este dimpotriva greoaie si plicticoasa o sa o cititi si mai repede ca sa scapati de ea.
Nu incercati sa o aruncati dupa cateva pagini sau pe la jumatate ca v-ati ars. Multe carti devin incantatoare doar dupa ce le decojesti de primele doua sute de pagini.Deci oricine pretuieste timpul sau de citit trebuie sa citeasca pana la sfarsit cartea inceputa.
Ca sa va gasiti mai usor timp pentru lectura antrenati-va ca sa cititi in orice conditii si pozitii.Cititi in picioare ,culcat,tolanit ,rezemat,sezand si chiar si mergand pe jos ori la volan.Cand mergeti pe jos ,cu putin antrenament, o sa cititi fara teama de a va ciocni cu cineva pe trotuar pentru ca azi toata lumea merge in automobil.
Puteti citi eficient si cand sunteti la volan deoarece azi toata lumea mergand cu automobilul se produc ambuteiaje care va ofera un timp destul de manos pentru lectura.
La o ora bine aleasa, pana sa treceti de intersectia de la Universitate ,dati gata doua povestiri de Cehov sau vreo zece sonete ale marelui Will.
Cititi oriunde. In tramvai,in tren,pe camp,pe plaja,in living ,in biblioteca,in bucatarie ,pe balcon ,in pod, in dormitor ,in...Nu acolo,nu ! Persoane deosebit de serioase sustin ca nu e bine si chiar daca eu sunt de alta parerere, sa nu faceti ca mine.
Nu va pierdeti timpul de lectura ca sa cautati un loc potrivit.Unde va aflati puteti citi.Daca nu aveti chef de citit motivul ca sunteti prea deranjati de ambianta ca sa puteti citi poate fi invocat dar ati putea gasi cu putin efort ,un argument mai sincer pentru lipsa Dvs.de chef.
Ar mai fi multe de spus dar ma limitez sa mai adaug la cele de mai sus doar un ales omagiu .
Acest omagiu datorita faptului ca este ales nu poate fi dedicat decat unei doamne.
De indata ce am avut privilegiul sa-i fiu prezentat am aflat ca era o mare specialista in traducerile din literatura rusa si suedeza ,cu volume publicate si cunoscute.Desi era in pragul varstei a treia aceasta incantatoare persoana avea un stil degajat si o conversatie uimitor de sincera.
Despre ce sa vorbim ? Despre carti ,fireste.Si din una in alta imi spune.
- Domnule ,eu nu am citit “ Razboi si Pace “.Uite ca nu am avut timp de ea.Daca nu era asa de groasa o strecuram eu ,dar pentru cinci caramizi nu am avut vreme.
De mirare la aceasta persoana era faptul ca o declara fara nici un fel de jena .Nu o citise pana la anii ei si nici nu-i era rusine .Spre deosebire de unul ca mine care dau din colt in colt daca ma intreaba cineva, mai in amanunt ,de Kundera sau Rushdie.
Nici eu nu citisem pana atunci epopeea lui Lev Tolstoi si deodata datorita declaratiei acestei doamne m-am simtit eliberat.
Aveam cartea notata pe o lista lunga si cautam timp si liniste ca sa ma apuc de ea ca si cand m-as fi apucat sa cladesc o casa .Totusi amanam considerand-o carte a adolescentei si studentiei. Pot sa invat ca sa merg pe trotineta ,la anii mei,fara sa fiu ridicol ?
Dupa discutia cu doamna eram eliberat de rusine insa nu mai aveam atata timp cat la saisprezece ani.
Si atunci am inceput sa citesc la minut.Aveam zece minute,citeam trei pagini,puneam semnul ;mai apareau de undeva douazeci de minute libere ,iar mai citeam o bucata buna.
Si asa am dat gata cele cinci caramizi uimitor de repede.
De atunci pana acum mi-au trecut multe caramizi prin mana ,prin fata ochilor si prin suflet ( va rog sa ma scuzati ).
Daca stau sa inumar, cartile citite dupa acest sistem ar umple o remorca pentru caramizi ,asa mai mica .
In eventualitatea ca m-as motiva mai bine ,in doi ani s-ar putea aduna de-o vila ...
Arte si meserii
Pana acum un deceniu chiar si in Europa occidentala profesia coincidea in cele mai multe cazuri cu ocupatia.
In tarile cu regimuri comuniste insa, aproape totdeauna daca erai inginer faceai munca de inginer iar daca erai zugrav-vopsitor munca ta era zugravitul si vopsitul .Atat.
In America aud ca nu e nici o incompatibilitate sau compatibilitate intre profesie si ocupatie.Ca inginer poti foarte bine sa traiesti din spalarea vaselor sau din soferia de taxi.Dupa cum un gunoier sau o vivandiera pot sa faca o buna cariera in industria cinematigrafica. Nimeni nu te opreste ba chiar te lauda cand ai doua sau chiar trei ocupatii diferite de pregatirea ta de baza.
In umbra Carpatilor insa, multa vreme, mult prea multa, a trecut pana cand primii oameni au inceput sa intelega faptul ca meseria si-o practica doar cei norocosi.Ceilalti au ocupatii pe baza carora isi justifica existenta ,pofta de viata sau disperarea,dupa caz.
Primele tentative de evadare au aparut ,curios, pe partea profesiilor intelectuale si liberale.Deci relativ usoare si banoase.
Artistii si dentistii pot depune marturie despre un caz notoriu.De ce dentistii ? Pentru ca persoana care a evadat din profesia de baza era dentist .Da. El a scris timp de aproape patru decenii cred ,textele si libretele de la Teatrul Tanase din Bucuresti.Umorul sau facea sali pline iar anecdotele si cupletele cu chelneri, frizeri si taxatoare ajungeau din sala de spectacol direct in folclorul nou socialist.
La inceputul anilor 90 ,au inceput si miscarile pe acest plan.
Pionierii evadarilor profesionale starneu nu rareori mirare si comentarii de toate felurile.Sotia mea si cu mine am fost siderati intr-o piata populara de prezenta profesoarei de matematici a fiilor nostri care vindea pasari vii la o toneta .Era bine ? Poate ar fi fost mai potrivit pentru ea ca sa stea in timpul acela si sa scrie la o culegere de probleme sau o la o carte de probabilitati ?
Cine sa stie daca dupa ce-si vindea puii nu seocupa si cu asta ?
Oricum fii mei o pastreaza cu drag in amintirea lor si spun ca i-a facut sa iubeasca matematicile . Doar ca ei nu au putut sa le inteleaga .Inca doua iubiri neintelese pe lume.
Acum ceva timp venind de la Sosea pe langa Institutul Parhon,vad de la distanta un barbat relativ cunoscut carea facea miscari de cosas pe trotuar.Apropiindu-ma am constatat ca era un cunoscut actor ,societar al Teatrului National care-si matura trotuarul din fata locuintei de frunzele toamnei.Nu tusea si nici sange din nas nu-i curgea.
Dupa un timp trec prin zona si vad iar o figura cunoscuta.Nu stiam sa am atatia cunoscuti in aceasta enclava exclusivista .
Era o marcanta diva TV,lungana, distisa , permanent cu privirea umeda si un zambet trist pe fata.Prezenta mai demult stiri si dupa intoarcerea armelor in contra totalitarismului o pare dintre teveristi intorsesera armele si contra Televiziunii.
Cu aceasta ocazie Doamna cea distinsa care venea seara la stiri si citea cu gratie ,a lasat dracului distinctia, s-a catarat ca o capra pe gard si a inceput sa clameze directive,invective si lozinci.
Atitudinea de Ana Ipatescu varianta cu decolteu adanc ,nu-i venea rau,dar a iesit rau pentru ea.A fost scoasa de la stiri,lumea nu o mai vedea si publicul o uita incet .
Mai sa fie,o recunosc.
Ea era,Distinsa.
Inalta,aeriana ,pe tocuri cat niste surubelnite in plovar mulat si fusta ,intr-o atitudine cambrata, isi spala atenta cu furtunul masina.Regina spala masina ( scuze).
Isi vedea de treaba cu aceeasi concentrare cu care altadata citea stirile.Nu mi-a aruncat nici o privire.M-as fi multumit chiar cu una mai putin trista si umeda.
Ar fi multe de spus dar o tendinta importanta se cuvine mentionata.Pregatirea profesionala in mai toate domeniile ,in scoli si facultati este din ce in ce mai slaba.
In toata lumea anii de studiu se reduc iar taxele creasc. Rigoarea si pasiunea sint inlocuite de indiferenta si spiritul gregar mai ales in randul studentilor.Profesorii cedeaza si ei putin cate putin din pretentii.
Acum aud ca nu este considerata nici o absurditate clasificarea Universitatilor dupa cate premii si cuceriri stiintifice au profesorii acelei Universitati.
Nu ar trebui sa fie evaluati studentii? Sau integrarea ,evolutia si cuceririle stiintifice ale fostilor studenti de la acea Universitate ? In felul acesta ai evalua Universitatea , profesorii ei si studentii dintr-un foc.
Iata ,eu am avut niste profesori de matematica extraordinari.Pana acum am avut onoarea sa cunosc si cativa matematicieni cu totul notorii.Cam cata matematica sunteti de parerea ca stiu ?
Daca insa pregatirea in scoli si universitati este aleatorie ,rezistenta la desprinderea de cordonul ombilical al profesiei cucerite atat de usor ,este o bagatela.
Poti usor sa renunti la meseria asa de simplu castigata in trei ani de distractii , intreceri sportive ,amoruri si libatii iar dupa aceea sa faci pe vanzatorul de inghetata fara nici un regret. Tocmai s-a eliberat un loc la toneta din colt.Baiatul care vindea acolo joaca intr-un film sau a intrat la facultate.De ce nu ?
Pregatirea fiind asa cum am spus vom avea multi specialisti dar putini de calitate reala.Dintre acestia cam trei sferuri renunta din varii motive sa practice si ori raman cu adevarat foarte putini oameni de meserie ori numarul celor putini este completat de indivizi care-si fac publicitate sau de sarlatani si escroci.
In tarile cu regimuri comuniste insa, aproape totdeauna daca erai inginer faceai munca de inginer iar daca erai zugrav-vopsitor munca ta era zugravitul si vopsitul .Atat.
In America aud ca nu e nici o incompatibilitate sau compatibilitate intre profesie si ocupatie.Ca inginer poti foarte bine sa traiesti din spalarea vaselor sau din soferia de taxi.Dupa cum un gunoier sau o vivandiera pot sa faca o buna cariera in industria cinematigrafica. Nimeni nu te opreste ba chiar te lauda cand ai doua sau chiar trei ocupatii diferite de pregatirea ta de baza.
In umbra Carpatilor insa, multa vreme, mult prea multa, a trecut pana cand primii oameni au inceput sa intelega faptul ca meseria si-o practica doar cei norocosi.Ceilalti au ocupatii pe baza carora isi justifica existenta ,pofta de viata sau disperarea,dupa caz.
Primele tentative de evadare au aparut ,curios, pe partea profesiilor intelectuale si liberale.Deci relativ usoare si banoase.
Artistii si dentistii pot depune marturie despre un caz notoriu.De ce dentistii ? Pentru ca persoana care a evadat din profesia de baza era dentist .Da. El a scris timp de aproape patru decenii cred ,textele si libretele de la Teatrul Tanase din Bucuresti.Umorul sau facea sali pline iar anecdotele si cupletele cu chelneri, frizeri si taxatoare ajungeau din sala de spectacol direct in folclorul nou socialist.
La inceputul anilor 90 ,au inceput si miscarile pe acest plan.
Pionierii evadarilor profesionale starneu nu rareori mirare si comentarii de toate felurile.Sotia mea si cu mine am fost siderati intr-o piata populara de prezenta profesoarei de matematici a fiilor nostri care vindea pasari vii la o toneta .Era bine ? Poate ar fi fost mai potrivit pentru ea ca sa stea in timpul acela si sa scrie la o culegere de probleme sau o la o carte de probabilitati ?
Cine sa stie daca dupa ce-si vindea puii nu seocupa si cu asta ?
Oricum fii mei o pastreaza cu drag in amintirea lor si spun ca i-a facut sa iubeasca matematicile . Doar ca ei nu au putut sa le inteleaga .Inca doua iubiri neintelese pe lume.
Acum ceva timp venind de la Sosea pe langa Institutul Parhon,vad de la distanta un barbat relativ cunoscut carea facea miscari de cosas pe trotuar.Apropiindu-ma am constatat ca era un cunoscut actor ,societar al Teatrului National care-si matura trotuarul din fata locuintei de frunzele toamnei.Nu tusea si nici sange din nas nu-i curgea.
Dupa un timp trec prin zona si vad iar o figura cunoscuta.Nu stiam sa am atatia cunoscuti in aceasta enclava exclusivista .
Era o marcanta diva TV,lungana, distisa , permanent cu privirea umeda si un zambet trist pe fata.Prezenta mai demult stiri si dupa intoarcerea armelor in contra totalitarismului o pare dintre teveristi intorsesera armele si contra Televiziunii.
Cu aceasta ocazie Doamna cea distinsa care venea seara la stiri si citea cu gratie ,a lasat dracului distinctia, s-a catarat ca o capra pe gard si a inceput sa clameze directive,invective si lozinci.
Atitudinea de Ana Ipatescu varianta cu decolteu adanc ,nu-i venea rau,dar a iesit rau pentru ea.A fost scoasa de la stiri,lumea nu o mai vedea si publicul o uita incet .
Mai sa fie,o recunosc.
Ea era,Distinsa.
Inalta,aeriana ,pe tocuri cat niste surubelnite in plovar mulat si fusta ,intr-o atitudine cambrata, isi spala atenta cu furtunul masina.Regina spala masina ( scuze).
Isi vedea de treaba cu aceeasi concentrare cu care altadata citea stirile.Nu mi-a aruncat nici o privire.M-as fi multumit chiar cu una mai putin trista si umeda.
Ar fi multe de spus dar o tendinta importanta se cuvine mentionata.Pregatirea profesionala in mai toate domeniile ,in scoli si facultati este din ce in ce mai slaba.
In toata lumea anii de studiu se reduc iar taxele creasc. Rigoarea si pasiunea sint inlocuite de indiferenta si spiritul gregar mai ales in randul studentilor.Profesorii cedeaza si ei putin cate putin din pretentii.
Acum aud ca nu este considerata nici o absurditate clasificarea Universitatilor dupa cate premii si cuceriri stiintifice au profesorii acelei Universitati.
Nu ar trebui sa fie evaluati studentii? Sau integrarea ,evolutia si cuceririle stiintifice ale fostilor studenti de la acea Universitate ? In felul acesta ai evalua Universitatea , profesorii ei si studentii dintr-un foc.
Iata ,eu am avut niste profesori de matematica extraordinari.Pana acum am avut onoarea sa cunosc si cativa matematicieni cu totul notorii.Cam cata matematica sunteti de parerea ca stiu ?
Daca insa pregatirea in scoli si universitati este aleatorie ,rezistenta la desprinderea de cordonul ombilical al profesiei cucerite atat de usor ,este o bagatela.
Poti usor sa renunti la meseria asa de simplu castigata in trei ani de distractii , intreceri sportive ,amoruri si libatii iar dupa aceea sa faci pe vanzatorul de inghetata fara nici un regret. Tocmai s-a eliberat un loc la toneta din colt.Baiatul care vindea acolo joaca intr-un film sau a intrat la facultate.De ce nu ?
Pregatirea fiind asa cum am spus vom avea multi specialisti dar putini de calitate reala.Dintre acestia cam trei sferuri renunta din varii motive sa practice si ori raman cu adevarat foarte putini oameni de meserie ori numarul celor putini este completat de indivizi care-si fac publicitate sau de sarlatani si escroci.
Una peste alta ,toata lumea pierde.Sau poate sunt si unii care castiga,dar stau ascunsi .Noi nu putem sa ii numim dar unele banuieli am avea.
Colectam dovezi .
A nins pe Semenic
Un adagiu inca proaspat ne lamureste ca “ ales gutte fiele sind drei “.
Cu acest adevar sunt de acord si copiii mai rasariti. Noi ceilalti am dori sa vedem acest lucru cat mai des .Fie si partial .
Ei ,dar bucuriilor la care trebuie sa le facem fata le vine peste mana sa se inteleaga si sa se abata doar in grupuri de trei peste noi.
De obicei avem parte numai de cate o bucurie ori o veste buna ,dintr-odata.
Si chiar asa fiind ,ele vin foarte rar ,pentru gustul nostru.
Apoi ,aproape intotdeana o veste buna sau o clipa de fericire vine de capul ei nu si cand am dori noi.
Nu cred ca a reusit cineva sa-si procure o bucurie perfecta si stabila.
Se poate intampla insa ca urmarile unui eveniment fericit sa fie mult mai neplacute decat ale unei belele de aceeasi anvergura.
Sa zicem ca cineva isi cumpara masina mult visata si dorita .Cat timp tine bucuria lui ? Uneori pana la primul stalp.
Sau, o gratiosa faptura se marita,face nunta,luna de miere ,tot.
Cat tine bucuria ei ?Ar putea cineva sa-mi spuna ?
Eu cred ca nici atat.
Reversul acestei monede stravechi care este viata noastra, are insa totdeauna o stralucire proaspata.
Fata necazurilor de pe aceasta moneda este mult mai bine pastrata si mai stralucitoare.
Ea este aproape continuu lustruita de necazurile ,grijile si lipsurile care curg din toate directiile pe capul nostru .Spre deosebire de evenimentele fericite si faste care se misca incet, vin rar si numai neinsotite,belele vin fara sa fim preveniti si cad gramada peste noi.De aceea observatia de bun simt care s-a impus poate chiar de la izgonirea lui Adam, a fost aceea potrivit careia un necaz nu vine niciodata singur.
Nu stiu cum pronunta nemtii aceasta zicere,dar e sigur ca o au si ei.Fie si daca judecam numai dupa cate razboie au purtat.Si mai ales in cate au iesit invingatori.
Probleme si dificultati mari,mici sau de-a dreptul uriase trec intermitent peste zilele si noptile noastre iar noi luptam sa le rezolvam, sa le eliminam sau sa le fentam.
Uneori cuprinsi de orgolii absurde ne punem in contra lor.E ca si cand ne-am pune contra vantului : ne facem de ras si nici vantul nu-l oprim .
Avantajul ca necazurile vin cu sacul,cum se spune,e acela ca in lupta noastra cu ele scapi de mai multe de-odata .Fiind atat de multe si diverse,daca ar veni cate unul,lasa ca ar fi o coada nesfarsita,dar ai fi tot timpul ocupat .
Nu ai mai avea cand sa te refaci , ar trebui repede sa te retragi definitiv ,iar necazurile care ti se cuvin, sa cada in carca altora care le au si ei pe- ale lor. Si pe care de-abia le razbesc. Ar fi bine asa ? Sigur ca nu .
Ati vrea mai multe necazuri deodata si mai rarut, sau cate unul tot timpul ? Ati raspuns corect.
Pauzele mai scurte sau mai lungi dintre sesiunile de rispit probleme si griji pot fi pastrate libere pentru aparitia unor clipe fericite.Altfel ,atat de singure ,rare si putine cum sunt bucuriile, ar trece nevazute si ar veni degeaba.
De cate ori nu ati auzit fiecare pe unul care spunea cum ca “ nici nu am avut putere
Cu acest adevar sunt de acord si copiii mai rasariti. Noi ceilalti am dori sa vedem acest lucru cat mai des .Fie si partial .
Ei ,dar bucuriilor la care trebuie sa le facem fata le vine peste mana sa se inteleaga si sa se abata doar in grupuri de trei peste noi.
De obicei avem parte numai de cate o bucurie ori o veste buna ,dintr-odata.
Si chiar asa fiind ,ele vin foarte rar ,pentru gustul nostru.
Apoi ,aproape intotdeana o veste buna sau o clipa de fericire vine de capul ei nu si cand am dori noi.
Nu cred ca a reusit cineva sa-si procure o bucurie perfecta si stabila.
Se poate intampla insa ca urmarile unui eveniment fericit sa fie mult mai neplacute decat ale unei belele de aceeasi anvergura.
Sa zicem ca cineva isi cumpara masina mult visata si dorita .Cat timp tine bucuria lui ? Uneori pana la primul stalp.
Sau, o gratiosa faptura se marita,face nunta,luna de miere ,tot.
Cat tine bucuria ei ?Ar putea cineva sa-mi spuna ?
Eu cred ca nici atat.
Reversul acestei monede stravechi care este viata noastra, are insa totdeauna o stralucire proaspata.
Fata necazurilor de pe aceasta moneda este mult mai bine pastrata si mai stralucitoare.
Ea este aproape continuu lustruita de necazurile ,grijile si lipsurile care curg din toate directiile pe capul nostru .Spre deosebire de evenimentele fericite si faste care se misca incet, vin rar si numai neinsotite,belele vin fara sa fim preveniti si cad gramada peste noi.De aceea observatia de bun simt care s-a impus poate chiar de la izgonirea lui Adam, a fost aceea potrivit careia un necaz nu vine niciodata singur.
Nu stiu cum pronunta nemtii aceasta zicere,dar e sigur ca o au si ei.Fie si daca judecam numai dupa cate razboie au purtat.Si mai ales in cate au iesit invingatori.
Probleme si dificultati mari,mici sau de-a dreptul uriase trec intermitent peste zilele si noptile noastre iar noi luptam sa le rezolvam, sa le eliminam sau sa le fentam.
Uneori cuprinsi de orgolii absurde ne punem in contra lor.E ca si cand ne-am pune contra vantului : ne facem de ras si nici vantul nu-l oprim .
Avantajul ca necazurile vin cu sacul,cum se spune,e acela ca in lupta noastra cu ele scapi de mai multe de-odata .Fiind atat de multe si diverse,daca ar veni cate unul,lasa ca ar fi o coada nesfarsita,dar ai fi tot timpul ocupat .
Nu ai mai avea cand sa te refaci , ar trebui repede sa te retragi definitiv ,iar necazurile care ti se cuvin, sa cada in carca altora care le au si ei pe- ale lor. Si pe care de-abia le razbesc. Ar fi bine asa ? Sigur ca nu .
Ati vrea mai multe necazuri deodata si mai rarut, sau cate unul tot timpul ? Ati raspuns corect.
Pauzele mai scurte sau mai lungi dintre sesiunile de rispit probleme si griji pot fi pastrate libere pentru aparitia unor clipe fericite.Altfel ,atat de singure ,rare si putine cum sunt bucuriile, ar trece nevazute si ar veni degeaba.
De cate ori nu ati auzit fiecare pe unul care spunea cum ca “ nici nu am avut putere
sa ma bucur “.
De fapt omul avea atatea griji si necazuri ( pe care unele si le facuse cu mana lui) incat masina cea noua,maritisul fetei sau castigul la loto picasera prost.
La timpul cand scriam aceste randuri pe teatrul personal de operatiuni se instalase un armistitu pentru adunarea ranitilor si activarea liniilor de aprovizionare .
Atunci a venit si vestea fericita ca o porumbita neprihanita ...
A nins pe muntele Semenic !
De fapt omul avea atatea griji si necazuri ( pe care unele si le facuse cu mana lui) incat masina cea noua,maritisul fetei sau castigul la loto picasera prost.
La timpul cand scriam aceste randuri pe teatrul personal de operatiuni se instalase un armistitu pentru adunarea ranitilor si activarea liniilor de aprovizionare .
Atunci a venit si vestea fericita ca o porumbita neprihanita ...
A nins pe muntele Semenic !
Istoria unei afaceri grase
La un an dupa ce ce se luasera ,in familia Matache de toate ale casei avea grija numai doamna Geta,adica sotia lui Bebe.
Apartamentul il capatase Bebe de la fabrica unde lucra ,prin sindicat.
El era singurul burlac din echipa de operatori chimisti si mai mult din invidie decat de grija lui, toti il intrebau de ce nu se insoara ca sa intre in randul lumii.
Bebe baga tot felul de motive .Ba ca nu are armata facuta,ba ca sa mai stranga si el un ban .
Sa scape de cicaleala...
Pe vremea aia dormea la camin si manca pe unde apuca.De spalat si de calcat ,cu ce avea el, se descurca .
Pantalonii ii vara sub saltea si dimineata erau mereu la dunga festiva . Camasa o spala in baia comuna ,o agata la geam si dimineata era fresh.
Traia bine si neinsurat .
Cand poftea sa mai schimbe aerul din cutiuta unde avea dormeza la camin si sa simta si el parfum de femeie,cum se zicea atunci,chema cate o fata la cafea. Caminul fiind mixt fetele stateau toate in cutiutele de la etajul 3 .
Mirosea a parfum in tot cartierul de la ele.
Pe scurt ,nu-i venea sa lase viata de camin pentru viata conjugala .
Doar ca nu era dupa el.
Colectivul marea presiunea ca sa-l bage in randul lumii.
- Bine ma Bebe ,tu crezi ca noi de prosti ne-am insurat ?
Bebe ce sa spuna? Tacea si asculta.
-Nu ti-ar prinde bine si tie sa mananci o ciorba calda,sa dormi intr-un pat curat si sa nu mai umbli teleleu ?
Bebe,asculta si mesteca .Era pauza de masa de la unsprezece.
Cand mai ramaneau zece minute presiune crestea.
- Lasati-l ma,ca poate nu-i place fetele . O avea omul alta orientare...
(asta vrea sa creada ca-i lua partea ,manca-l-ar puricii !)
...Si radeau de se zguduia hala.Cand hahaie douazeci de insi,zdrangane toate geamurile.
-Uite Bebe,Nutica laboranta... nu-ti place de ea ?
Bebe tacea mai departe.
Dar si tacerea e un raspuns.
- Adica lu’ dom’ inginer ii place,soferului lu dom’ director ii place . Felcerul de la dispensar e topit si ala.Tie de ce nu ti-ar placea o nevasta ca ea ,ai ?
...Si iar zdranganeau toate geamurile halei.
Plecau dupa asta la munca lor prin gangurile ca niste galerii de mina ale fabricii.
La iesirea din schimb,Bebe dadea sa le intre pe sub piele si chema pe cate unul la o bere.Credea, la mintea lui,ca poate sparge coeziunea grupului si sa scoata un armistitiu.
Dar nu se lasau momiti .
-Bebica,mersi , ma duc sa-l iau pe ala micu de la cresa.
- Bai,altadata vin dar acuma fug sa adun apa din casa, ca m-a inundat un bou de sus.
-Pustiule,ma asteapta nevasta la piata sa-mi puna in carca niste sacose cu varza.
- Ma duc sa-mi iau masina de la vopsit,daca o fi gata.Altadata ,cu placere.
Cum ieseau pe poarta fabricii de detergent ( fabrica de impachetat praf i se zicea in oras) tasneau ca din pusca in toate partile.Parca dadeau turcii.
Daca la munca abia se tarau de colo colo,cum ieseau pe poarta o luau la trap sau la galop.
Regula era valabila atat la intrare cat si la iesirea din uzina care facea detergentul de spala toata tara. Veneau in trap la uzina ca sa nu intarzie si plecau tot in trap sa ajunga mai devreme la nevasta si copii...
Doar Bebe,umbla in pas de voie atat la venire cat si la plecare.
Avea timp berechet .
Caminul era lipit de gardul uzinei si in cinci minute era la serviciu.Cand ploua sau vrea sa faca miscare ,iesea din bloc si dintr-un salt era in sectie la el. Ce bine.. .
Dar de cand se tineau de el ortacii sa-l capatuiasca,simtea ca binele asta era pe duca.
Azi asa,maine asa,timpul trecea,presiunea crestea.Colectivul isi sporea mijloacele de persuasiune asupra catarului.Veneau de acasa cu sarmale , tocanita , placinte si cozonac, sa vada si catarul cum e sa fii insurat.
- Ia si tu mai Bebe de colea,ca te-oi fi saturat de cartofi prajiti la reseu.
- Bai,o sa faci ulcer ca mananci doar prostii.
Bebe inghitea si tacea.
Pe urma au inceput, pe rand, sa-l cheme sub un motiv sau altul pe la casele lor de familisti asezati.Acolo ca din intamplare aparea o verisoara , o vecina sau colega amfitrioanei . Bebe ramanea singur cu fata cand gazdele se duceau sa spele vasele. Se uita pe pereti si tacea,ce sa se incurce...
A doua zi,la munca,iar comentarii,ironii si hahaieli.
Era din ce in ce mai grea viata de burlac.
Fetele de la camin se mai imputinasera si nu se mai tentau la o cafea la el in camaruta.Pofteau local in oras,parfumuri cadou si flori cum vazusera prin filme.Treaba se complica si simtea ca mult nu-i mai merge.
Si asa a fost.
Totul a inceput dupa ce Nutica laboranta blondina a fost mutata la fabrica de caramizi.
Asa era atunci,daca se intampla sa calci pe bec,te muta de colo colo.Daca tineai sa revii si erai istet, acolo unde te mutau iar calcai pe bec.Si te muta si de acolo... Asa,din bec in bec puteai in doi ani sa ajungi de unde ai plecat.
Ei, in locul lasat de Nutica a venit Geta ,consoarta de astazi al lui Bebe, catarul de ieri...
Getuta era bruneta si iute, nu blonda si visatoare ca Nutica.Micuta si vorbareata, nu lungana si tacuta ca ailalta.Radea cu toti dintii si te privea direct, nu facea pe Monalisa, ca Nuti.
Daca scapai vreuna mai nesarata si una si alta roseau.Doar ca la Getuta nu se vedea prea bine, ca era bruneta naturala ,nu naturalizata.
De unde venea ea la fabrica de praf si din care cauze ,nu stia nimeni.
Fata operativa,in trei zile, Getuta scanase tot ce misca in teritoriu.
Dupa o saptamana a pus faza mare pe Bebe Matache de la Sectia Conditionare si pe unde se intalneau se auzea doar ciripitul ei.
Totusi, in laborator s-au prezentat imediat ce a venit ea ,cu diverse probe si inginerul si soferul directorului si felcerul de la dispensar.Dupa vreo cateva incercari nu le-a mai calcat la niciunul piciorul pe la ea.
”Au iesit prost la probe”,mustaceau colegii lui Bebe...
Care vrea sa aiba analiza la clor sau sulfit mai repede ,se ruga de Bebe sa o duca el . Cand mergea altcineva , buletinul de analiza iesea poimaine seara iar cine insista sau se obraznicea, se umplea de dracuielile Getutei.
Daca nu se lasa, fata punea mana pe telefon si intreba pe mitocan cum vrea sa-l faca sa zboare doar din fabrica sau si din oras.Avea de ales...
Dupa o luna toata lumea o respecta si o iubea pe Getuta ca era plina de viata , dintr-o bucata si nu o mata lesinata ca Nutica.
Pana si directorul ii zicea sarumana.Era ceva rar la el,nimeni nu-l mai auzise vorbind in asa hal la serviciu.Directorul era un om popular si la femei le zicea fa iar la barbati ba.
In doua luni Bebe avea exclusivitate in laborator.
Era ca un comisionar vamal,toate probele treceau pe la el.Le ducea si le aducea doar el ,alta nici nu mai facea.
Pauza de masa o lua acuma in laboratorul Getutei, tete -a- tete .Cand era cate o analiza mai dificila, asa ca la vreo doua ore de testari, il retinea si pe Bebe sa o ajute ca sa iasa rezultatul mai bun.
Dupa trei luni se vorbea pe la colturi ca Geta l-ar fi intrebat pe Bebe ce are de gand...
Din cauza ca peretii au urechi, s-a aflat cum Geta i-a spus ca trebuie sa se hotarasca si ca ea nu vrea sa mai fie mutata cu serviciul si de aici,din cauza lui.Ca mai bine pune mana pe telefon si zboara el.Sa-si aleaga unde...
- Getuta draga,hai sa zicem ca te-as cere de credincioasa sotie ,incepu Bebe un discurs fluviu...
- Baiatu ,ma p.. pe zicerile tale.Vrei sa-ti zic eu acuma ca pun mana pe telefon si-ti fac rost de un zbor numai dus la Faurei ? Hai zi,vrei sau nu vrei ?
De acum, in fapt se daduse ordinul de capitulare.
- Mai papusa,eu as vrea ,dar n-am casa .Unde vom sta daca o sa fim o familie?
- Nici un daca,pispirica,nu merge asa cu daca si cu parca ,pe care i-a luat dracu din barca de prosti ce au fost. Ia colea hartie si fa cererea de casa, la conducere ,ca d’aia esti barbat nu fitil de lampa...Spune ca te insori,si ca vrei casa.Hai nu te mai moscai,sa vii cu numarul de la registratura la fata aici.Sa nu-mi faci vreo schema ca ...stii tu..
- Stiu ,am... zburat.
La conducere i-au luat cererea au inregistrat-o , l-au trecut pe un tabel de prioritati si pe unul de urgente.Era la numarul 37.200 pe oras si la 4261 pe platforma chimica.Secretara l-a felicitat pentru decizia lui de a se insura si i-a urat casa de piatra .O japita sclivisita si aia...
S-a intors la Geta credea el, oarecum victorios.Pana-i venea randul la casa peste vreo 20 de ani avea tot timpul sa o ceara de dreapta sotie.
-Ia sa vad ce ai facut .Da hartia aia la mine,ce te razi ?Ai facut un manz mort,de nimic nu esti bun !
-Asta e,ne resemnam ,ce sa facem .Mai amanam si noi, ce atata zor...
-Lasa ca vezi tu zor de la mine, mai incolo.Acuma n-am timp de tine,hai la director.Acolo ma tii de mana si nu zici nimica,eu vorbesc.Nici macar din cap sa nu dai , ca nu esti in stare.Hai ,trap.
La director, Sclivisita de la usa nici nu fu bagata in seama de mica delegatie cand i se spuse ca e sedinta.Au intrat peste el din prima.
- O ce placere,facu omul in fata vijeliei.Ce-am auzit sa fie cu noroc,nasi de cununie aveti ?
- Domnu’ Paul,ce nasi ? N-avem casa,nasi vedem noi mai incolo.De-aia am venit,nu sa va tocmim de nas.
- Pai eu de unde sa va dau,fabrica nu are case.Daca avea, cu draga inima...
- Domnu director,pe mine nu ma luati ca nu aveti,ca eu nu sunt Bebe sa ma fentati matale.Eu am venit cu Bebe,dar nu sunt Bebe...
- Totusi,daca...
- Vreti sa va dau adresele alea unde are fabrica apartamente prin oras ? Vreti matale sa va spun cine merge in apartamentele alea de protocoale ,cu cine se duce si ce face acolo ca porcii pana dimineata ? Vreti sa-i spun si la sotia dumneavostra care ma stie de dincolo unde am lucrat,unde sunt apartamentele alea si cine merge acolo cand zice ca merge in deplasari ? Sau poate vreti sa ma lasati ca sa dau un telefon din birou de la dumneavoastra ? Cum ziceti ca ar fi mai bine ?
- Pai, sa intrunim biroul sapatamana viitoare si sa...
- Domnu director,biroul puteti sa -l puneti si luna viitoare si la anul.Nu e treaba mea.Fiti atent.Maine,la ora 8 ,Bebe va asteapta aicea la birou ca sa-i dati cheia.Sa nu-l tineti sa astepte ca am treaba cu el.Daca nu vine cu cheia vin eu, dar nu o sa mai fiu asa de calma . Bine ?
- Lasa,ca se face,maine e rezolvata.Tinerii casatoriti au prioritate zero.
- Pai asta vream sa aud,manca-v-as ochii ! Hai sa va pup,uite v-am umplut de ruj.Ce bucuroasa sunt...Hai, Bebe.
In anticamera era sa o rastoarne pe Sclivisita care se precipita la biroul sefului cu apa si aspirina pe o tava lucioasa.
Nu era usor sa iei o casa de la Stat nici in comunism .
Dupa trei zile pentru acte si alergatura, familia Matache era mutata la un apartament cu doua camere pe hol ,cu balcon si dependinte.
Ca prin minune apartamentul de uz obstesc ,pentru protocol, a fost trecut in uzul lui Bebe si Getuta.
Au dat o zugraveala cu echipa de la fabrica,sa se mai duca mirosul de tutun ,bere si parfum de dama.Au legat arcuri noi la sofa si la canapea,au reparat fotoliile si au pus garnituri la robinetul din baie.
Colegii le-au dat un aragaz iar directorul un sac de tix,pentru menaj .
Mireasa a venit singura cu zestrea intr-o sacosa gogonata ,cu cearsafuri, prosoape si o perna .In cealalta mana tinea un ghiveci cu o muscata inflorita.
Mirele si-a adus zestrea intr-o punga in care avea aparatul de barbierit si pamatuful.Restul era pe el...
Incet incet s-au aranjat,de la o ruda cu un scaun,de la alta cu doua farfurii,o vecina milostiva le-a dat o ceasca.Asa, pentru inceput. Pe urma rate,imprumuturi ,au avansat si o duceau bine,ca se iubeau.
La casa lor canta doar doamna Matache, ca ea ducea si tot greul.Deretica,gatea ,cosea,aducea meseriasi ca sa mai dreaga una alta.Bebe nu prea facea nimic practic.N-avea chemare de gospodar.
Era el muncitor ,dar in chimie,era operator chimist.
De cand se angajase la Fabrica de Praf facea un singur lucru.Lua dintr-un butoi cu galeata un praf galben,pe baza de sulf si il punea pe o banda.Banda ducea praful asta in alta parte .Pe Bebe nu l-a interesat niciodata unde.Nu-i pasa lui de astea.El era multumit ca era un punct cu toxicitate si le dadea gratis slanina si lapte.
Unii din echipa spuneau ca la vremea lor se dadea si o jumatate de rom pe zi .Acuma se da numai pe bani la birtul din colt,deh.
Totusi ei se descurcau si traiau asa cum traia toata lumea.
Cand romanasii au intors armele in contra comunismului,au intors armele si contra Fabricii de Praf.
S-a hotarat ca e putreda ,ca polueaza si ca e un morman de fier vechi.Au inchis-o dar de mila ei nu au taiat-o sa o dea la fier vechi,au vandut-o la unii pe mai nimic.
S-au rugat vreo patru luni de niste arabi sa o ia.Au luat-o si arabii doar ca sa-i faca un hatar directorului cu care se cunosteau de la facultate,de studenti.Dupa ce au luat-o , nu au mai vrut sa taie fabrica si au pus furtunul pe ea.Au spalat-o de praf si de murdarie ,au vopsit cosurile de evacuare care treceau peste gard si au scris mare noul nume, sa se vada din Centru.Au chemat jumatate din muncitori la munca si au inceput iar sa impacheteze praf.
Asta vreo trei saptamani,dupa care au dat faliment.
Muncitorii au plecat acasa o luna.Intr-o luna iar s-a vandut la altii.Au chemat iar vreo 30 de oameni si iar s-au pus pe facut praf.
Intr-un an si jumatate fabrica s-a vandut de inca patru ori ; era cerere mare de praf si au mai chemat la munca cinci muncitori .
Ce produceau 400 de oameni in trei schimburi inainte,produceau acuma doar 35.Restul dintre ei erau complet liberi.
-Ba,ati vrut libertate,aveti ce-ati vrut.Nu mai veniti la mine ca n-am unde sa va bag.Hai ,ca am treaba ,zicea domnu’ Paul cand venea vreunul sa-i cera de munca.
Din familia Matache mai lucra la praf doar Bebe.
Era badygard acuma.Pazea gardul de la caminul tineretilor de burlac.
Avea uniforma de Rambo,fluier, sapca si baston.Nemailucrand la toxic nu mai primea slanina si lapte, dar nu-i lipseau .Ii lipsea Geta . Laboratorul era suprimat,analizele se faceau automat
intr-o valiza cu luminite verzi care clipeau degeaba.
Din laboranta, Getuta a ajuns guvernanta.
Mai intai la un chinez cu doi copii,dupa aia la un arab cu doua neveste si in ultimul timp la nepotul unui bulibasa local.
Nu o ducea rau,lumea o iubea ca si inainte,dar ea suferea ca nu mai are influenta.Inainte, cum intindea mana la telefon,zbarnaiau toti .Acuma ca sa-si puna o priza ori o placa de faianta trebuia sa se roage de toti blescosii.Mai trebuia sa si plateasca tot,sa le faca ness , conversatie si sa adune mizeria pe care o lasau .
Cu toate mai era cum mai era dar daca se ivea ceva de mesterit prin casa, era jale cu J mare,cum se zice.
Dadea telefon dupa zugrav ,venea ala cu galeata si cu bidineaua ,tocmea lucrarea, lua jumatate din bani avans pentru vopsea ,lasa sculele si ori mai venea peste o luna sa mai ceara bani ca s-a scumpit vopseaua ori nu mai venea de loc si ramanea Getuta cu mizeria de galeata si cu holul nefacut.
A incercat sa se mai dea pe langa Bebe sa mai faca si el ceva,ca de-aia e barbat.Macar un cui trebuia sa stie sa bata ,ca barbat.Nu ?
S-a lamurit repede cand l-a rugat sa-i bata un cui in hol ,pentru umbrele.Cand a ajuns acasa, Bebica facuse treaba si acum se canonea sa o dreaga : batuse un piron de 40 de cm in perete si iesise varful cuiului in palierul blocului ,sa zgarie lumea trecatoare.
Nu se mai putea asa .
Toti prietenii lor prosperau ori cu faianta noua din baie,ori cu o haina de blana ori cu vreo masina straina seven-hand iar pe ei cadea casa.
Ideea a avut-o tot doamna Matache,intr-o seara cand statea cu Bebe si se uitau amandoi la televizor cu privirile in gol ,fiecare cu gandurile sale.
- Mai Getuta,tu ai vazut ca ai fire de par alb ? facu Bebe holbandu-se la parul ei ca pana corbului.Uite,aici. Si aici ai cateva fire...De cand ai tu par alb ?
- Bine ca te-ai trezit sa mai vezi si tu cate ceva in jurul tau.Parca dormi toata ziua,nimic nu vezi. Il am de mult ,baiatule.Uite,firele astea d’aici numai tu mi le-ai facut.
- Si alealalte ?
- Alea mi le-au scos meseriasii care vin p-aicea ,mai mult strica,iau banii, pleaca si nu mai dai de ei un an.Ala care a venit asta vara sa-mi puna masina de spalat,m-a terminat.Ori il omoram eu ori ma omora el daca nu sunau vecinii la usa.
- Aha,de-aia erai tu cu tigaia in mana atuncea.Da ce ti-a facut,nu te-a respectat ?
- Hai,ca iar visezi ...Ma duc sa fac un dus,strange si tu pe aici inainte sa te culci.
* * *
Masina lor veche de spalat isi daduse duhul si au cumparat una noua.Au adus-o acasa ,dar nu avea cine sa o monteze.
Instalatorii pe care-i stia Geta de la fabrica ori se lasasera de meserie si faceau altceva ,ori nu mai dadea de ei.
Din obicei ,a pus mana pe telefon si atunci a realizat ca poate sa sune dupa un anunt de la ziar.
In fine a gasit specialistul care a doua zi a si venit la locul faptei.
Simpatic.Brunet ,curatel ,mustacioara zambitoare,sarumana ,domnita scumpa...
Parea priceput .
Dupa ce a servit cafeaua si a obtinut toate informatiile strict necesare de la doamna Geta,inclusiv cand vine Bebe de la serviciu,s-a pus pe munca.
Organizarea pentru montajul propriuzis a durat mai mult,ca restul nu era mare lucru.
Timp de vreo doua ore Getuta a trebuit sa-i puna la dispozitie urmatorele : niste carpe mai vechi, ceva toale uzate de-ale lui Bebe ca sa nu-si strice omul hainele de strada,un ciocan mai greu,o surubelnita in stea,un scaunel,doua dalti una mare si una mica,o panza de bomfaier si o bormasina electrica.Daca nu avea electrica era buna si una manuala dar mergea mai greu.
Spirale avea el.Bine ca nu uitase.
Dupa ce doamna Geta a dat iama pe la vecinii din bloc si a facut rost de tot echipamentul , Simpaticul s-a apucat de treaba.
Vreo trei minute,dupa care si-a dat seama ca-i mai trebuie ceva.
- Scumpa domnita,nu vi se intampla prin casa o bara de cositor si niste stearina ?Nu-mi trebuie multa...
Atunci a simtit Geta cum i s-au albit doua fire de par,dar amandoua odata,nu pe rand.
-Stati ,doamna scumpa,daca nu aveti,ne descurcam.Pana sparg eu peretele va duceti mata la magazin si luati ,ca nu e departe. Sa cereti cositor d’ala bun sa nu va dea frun jaf, ca e toti niste smecheri...
Fugi Geto dupa cositor,fugi repede inapoi...
Cum intra gafaind ,in usa o astepta Simpaticul gatit in hainele vechi ale lui Bebe.
- Sa- mi luati si mie un pachet de tigari nu v-a dat prin gand...asa e ?
Fugi Geto dupa tigari.Cand s-a intors,mai avea inca doua fire albe .
Din hol il interpeleaza pe Simpatic .
-Au venit si tigarile.A fost bun cositorul ?
- Vedem noi cand o fi sa facem lipiturile.Daca tasneste apa, nu e bun.
-Pot si eu sa intru,nu va deranjez ?
Mai bine sta in hol si ramnea cu mai putin par alb.
In mandra ei bucatarie, pe jos era numai tencuiala,in perete era o daramatura de un metru patrat ,chiuveta atarna sparta in trei , iar Simpaticul sta pe scaunel cu ipsos in mustata,tinandu-se de burta.
-Ce-a fost aici ? Domne' ati patit ceva ?
-Scumpa domnita,gemu Simpaticul galben la fata,lucrarea e sub control.M-a luat o durere de stomac d'aia rea ca am uitat in graba cu lucrarea ,sa imbuc ceva de dimineata.
Incalzeste Geto ciorba,pilaful,pune masa...
-Pofta buna va doresc, ii ura din usa .De fapt in sine ei ii dorea moartea fara sa-si dea seama.
-Multumesc,dar poftiti si dumneavostra .Nu serviti acuma ?
- Lasati,eu servesc cu sotul,mai pe seara.
-Aha...Auziti tanti,striga Simpaticul din bucataria demolata spre Geta care intrase in baie sa-si aranjeze parul.Domnu Bebe ce obisnuieste,vin sau bere ? Eu prefer un vinisor,dar mai beau si bere cateodata.
Si asa ,dupa vin,o cana de cafea “ da fara zahar ca face diabet “,vreo doua tigari “ ca e bune la digestie mi-a spus un doctor la care am lucrat “ si telefoane pe la clienti sa-i amane pentru ca “ sunt la o lucrare grea ,daca stiam ce e aici,nu ma bagam,da nu pot sa vin la mata si sa o las pe amarata asta cu apa oprita in casa “ iar si-a reluat rolul principal.
Simpaticul scuipa in palme, puse mana pe un baros si da-i cu sete in peretele de beton armat.
-O sa vedem noi care o fi mai tare la urma, isi facea curaj Simpaticul.
Vecinii in panica,fuga la usa familei Matache .
- Ce faceti aicea coana Geto,daramati blocul,ne nenorociti...
Geta era intre doua focuri.
Se lupta si cu vecinii sa-i linisteasca si cu Simpaticul sa-l opreasca.Pana la urma a reusit si cu mesterul si cu vecinii.
Vecinii s-au retras iar Simpaticul s-a declarat relativ multumit cu distrugerile .
- Mai Getuto, zice ,ar trebui daramat si coltul asta dar tampitii astia de vecini ai tai vrea scandal,lua-i-ar toti dracii.Mai da-mi niste de vin sa-mi spal praful dupe gat .
Cu cat distrugerile erau mai mari si lucrarea mai avansata ,avansa si obraznicia Simpaticului.
Pe Geta incepea sa o incerce frica : in ritmul asta intr-o ora ,sarea pe ea.Trebuia sa-si tina o tigaie mai grea ,pe-aproape.
-Credeti ca o sa terminati astazi? indrazni o evaluare Geta.
-Mami ,facu Simpaticul,la ce am gasit eu aici,numa tevi putrede bagate de toti ageamii care ti-au umblat prin instalatii,s-ar putea sa dureze si o saptamana...da.
Sansa ta e ca sunt eu baiat bun daca vreau si mai pe seara poate ai noroc sa scapi de Mandel.Si zambea la ea cu mustata aia gipsata...
- Pun teava de plumb si robinetii si o sa stim cum stam.Cand iti spun eu te duci jos ,dai drumul la coloana si vedem...
- Va rog mult,domnu Mandeal,haideti sa terminam azi . O sa recunosc si eu cu cat trebuie,da ?
- Fata,eu sunt Mandel nu Mandeal.Mandeal e un dirijor d’asta de simfonii...ori nu stiai? He,he de unde sa stii ? Hai ,fuguta la subsol si da drumu la apa sa facem proba....ai venit ?
Getuta a simtit o pleznitura pe fund,poate ca se lovise in fuga de ceva...nu creadea ca Mandeal asta ,sau Mandel, si-a permis .Lasa ca se lamureste mai la urma...
De atata fuga incoace si incolo,dupa ce a dat drumul la apa Getuta o lua mai incet pe scari pana la patru unde statea.De sus parca venea ca o burnita .
Era placut,se mai racorea.
La unu si la doi ,niste vecini spalau palierul cu carpele.
-Buna ziua !
-Sarumana !
La trei era un dutevino suspect...
Vreo patru cinci persoane se agitau ca la incendiu. Incercau sa duca un rau de apa cu galeata la ei in apartamente si sa-l verse in cada.
Raul sau paraul,ma rog,curgea pe scara care venea de la patru.Ce-o fi ?
-Buna ziua,ce faceti ?
-Pe dracu facem,ne-ai nenorocit...
Atunci a iesit din transa si Getuta.
Paraul izvora din casa de la ea.
Unde pusese oare tigaia pregatita pentru domnu Mandeal ?lua-l-ar toti dracii...
De-abia a deschis usa ,ca era in aval.
Cand a intrat in bucatarie cu tigaia de doua kile in mana ,Mandel era in picioare pe masa.In bucatarie era o balta pana la genunchi si un jet gros de apa tasnea din perete drept in lustra de pe tavan.
-Ce faci ma pe masa boule ?Getuta renuntase la politeturi ...Ce- ai facut nenorocitule ?
-Auzi fa,cu Mandel sa vorbesti frumos ca nu am fost cu vacile amandoi la pascut.Adu repede o carpa sa infundam spartura si pe urma fugi de inchide apa.N-a fost cositorul bun,sa stii..
Getuta nu a mai zis nimic pentru ca nu-si mai gasea vorbele.In schimb a vorbit tigaia de doua kile din mana ei.L-a cotonogit pe Mandel fara sa-i pese de zbieretele lui.Vecinii au sarit si au oprit apa de jos si pe urma au venit la Geta sa o ajute cu ceva daca avea nevoie. Nu ,n-avea nevoie de ajutor,se descurca .
Dupa cat de tare zbiera Mandel,se descurca chiar bine...
La o mica neatentie l-a scapat insa pe misel.A fugit in ciorapi pe scari cu hainele vechi ale lui Bebe pe el.Hainele escrocului ,pantofii si geanta i le-a aruncat Geta de sus.
Dupa ce s-a schimbat si s-a aranjat intr-un tufis,Mandel a inceput sa urle de jos sa-i dea banii pentru munca si deplasare.
Biata Getuta nu mai putea,se adunase lumea in parcare ca la urs iar derbedeul spunea la toti ca el a facut o lucrare la coana Geta si cand a fost sa-i plateasca ea l-a azvarlit pe usa.Unii s-au oferit sa sune autoritatile.Nu ar mai fi durat mult si venea politia la usa ei.
A luat un milion l-a pus pe o bucata de beton de la santierul din bucatarie,a impachetat totul in ziar ,l-a luat la tinta pe Mandel si a lansat lovitura.Doar cu putin l-a ratat,dar nu pot sa-ti iasa toate lucrurile perfect intr-o zi,nu ?
In apartament la ea insa ,dezastrul era perfect.
Din refex a pus mana pe telefon.Dar unde sa mai sune in ziua de azi ? Hai ,sa sune la 112.
Cum a inceput sa tarie telefonul,a busit-o plansul.Cat era ea de tare de nu plangea nici la telenovele,dar la ce patise acuma,era depasita . Auzind ca plange,dispecerul a plasat-o direct la Salvare.
Printre sughituri a apucat sa spuna ce o durea.
-Doamana,dar nu la noi ...Teava sparta,inundatie,pereti crapati...
Geta plangea in telefon de sarea camasa de pe ea.
- Va implor,ajutati-ma ca mor...
- Stati sa vad daca e instalatorul statiei nostre pe-aici poate va ajuta el.O sa va sune domnu' Avram,asa il cheama .Acum inchideti si stati acasa, langa telefon.
Intr-o jumatate de ora Geta,cu tigaia in mana,deschidea unui domn maruntel cu un inceput de chelie si un zambet timid pe fata.N-a zis nimic,n-a cerut nimic.Si-a deschis geanta,a desfacut,a lipit a dezlipit ,a strans niste robineti ,a zambit,a si oftat odata,dupa care iar a zambit si a cerut voie la Geta sa se duca pana jos la masina ca sa aduca putin ciment .
Intr-o jumatate de ora reparase tot ,tot . Urmarile dezastrului erau sterse.
Apoi ,tot cu aerul sau amuzat,a scos ambalajul de pe masina de spalat,a tras niste piroane din ea,a pus-o la locul ei si a insurubat un furtun la bateria de apa.A bagat in priza si i-a dat drumul pentru o proba scurta.
-Buna masina!Merge ceas ,sa o stapaniti sanatoasa !
Geta nu credea ce vedea.Avea ochii in lacrimi si-i venea sa il ia in brate sa-l pupe ...
Dar omul avea treaba,matura molozul si-l punea intru-n sac pe care si-l adusese in geanta.
Oricine ar fi dorit sa vada o femeie fericita trebuia sa o vada atunci pe Geta...Avea ce vedea.
Rar ai norocul sa vezi o femeie fericita.
Unii nu apuca nici macar o data in viata ca sa vada o femeie,cu adevarat,fericita.Asa e lumea...
Pana una alta instalatorul scamator era la usa cu sacul de moloz in mana ,gata de plecare.
-Lasati, duc eu gunoiul ca tot cobor.Ma scuzati pentru deranj...
-Pai stati,cum sa plecati ?Sa va platesc.
-Nu aveti ce sa-mi platiti .Pentru ce ? a fost o treaba usoara.Daca nu va era sotul plecat o facea dansul.Se poate?oameni suntem...
- Macar o bere,o cafea ...sa va platesc deplasarea.
-Nu e nevoie doamna, pentru ca oricum ma duceam spre casa.Iar bere si cafea nu beau,va multumesc.Daca mai aveti ceva de reparat va las numarul meu,sarumana.
Asa a gasit-o Bebe cand a venit de la serviciu.In usa ,zambind cu tigaia intr-o mana si cartea de vizita in cealalta .
- Da ,cine era ala de a iesit de la noi,ca nu-l stiu ? Mai avem bere la rece ? sunt rupt de oboseala ...
- A fost un OM,mai barbate ,de ne-a montat masina de spalat care zace in bucatarie de doua saptamani,rugandu-se de tine sa o pui in drepturi...
- Pai nu sunt de meserie,nu ma bag daca nu ma pricep...
- Aici ai mare dreptate ,na-ti berea ca sa te racoresti dupa munca,adoratule...
* * *
Asta era istoria care i-a deschis mintea Getei.
La baie, in timp ce se rasfata in sampon i-a venit si ideea ,ca lui Arhimede.A descoperit principiul dupa care un ageamiu smecher poate castiga mult mai bine decat un specialist destept. Derbedeul de Mandel luase un milion fara sa faca nimic in timp ce Scamatorul care era un specialist model,facuse o treaba de milioane si nu castigase nici macar un leu.Ba mai pusese si de la el.
In doi ani Geta si Bebe devenira Doamna Georgiana Banu -Matache si Domnul
Benjamin Banu -Matache .
Erau mari antreprenori .
Aveau interese atat in tara cat si afara.Fostul Bebe era considerat un mare specialist . In acelasi timp si un mare filantrop si sponsor al unei cunoscute echipe de football.
Doamna Geta mergea numai in Bentley chit ca se ducea la Paris sau la Chitila .
Avea rau si de elicopter si de avion.Astea numai domnul Bebe le folosea. Cand poftea sa manance o prajitura la Paris ori un snitel la Wiena.Manca ,platea si seara dormea la el in una din casele unde o apucase noaptea pe Getuta lui.
Altfel ,erau ocupati toata ziua .Nu mai razbeau cu receptiile intrunirile,nuntile si lansarile.
Doamna Matache lucra si la o carte vocationala despre reusita in viata si afaceri, care era deja gata.Astepta editura de trei luni sa o publice dar Getuta avea ambitia ca titlul
la acest viitor best seller sa fie conceput exclusiv de ea.
Sustinea ca partea cea mai importanta dintr- o carte este titlul.Ce scrie si cine scrie ce este intre coperti, nu mai conteaza.Cam avea dreptate daca vorbea doar despre cartea ei.
Familia Matache nu a uitat de instalatorul Scamator .I-au deschis un birou de consultanta la una din firmele lor si i-au facut un salariu confidential.Adica foarte mare .
Toate le suporta zambind Scamatorul.Si biroul de ministru si secretarele fasnete si receptiile.Pana si cravata de la gat il facea sa zambeasca.
Nu a suportat insa leafa enorma pentru care nu facea nimic si a renuntat la serviciul oferit ,zambind timid.
El era invatat sa munceasca pe bani putini sau fara bani. Zicea ca munceste si numai pe omenie.
Nevasta-sa era de parere ca munceste numai pe prostie...Cand o auzea Scamatorul zambea .
-Asa sunt femeile...
A incercat sa revina la vechiul serviciu de la Ambulanta,dar postul se ocupase.
A cautat ce a cautat si pana la urma a gasit un alt loc unde sa munceasca asa cum ii placea lui.
Adica surazand.
Apartamentul il capatase Bebe de la fabrica unde lucra ,prin sindicat.
El era singurul burlac din echipa de operatori chimisti si mai mult din invidie decat de grija lui, toti il intrebau de ce nu se insoara ca sa intre in randul lumii.
Bebe baga tot felul de motive .Ba ca nu are armata facuta,ba ca sa mai stranga si el un ban .
Sa scape de cicaleala...
Pe vremea aia dormea la camin si manca pe unde apuca.De spalat si de calcat ,cu ce avea el, se descurca .
Pantalonii ii vara sub saltea si dimineata erau mereu la dunga festiva . Camasa o spala in baia comuna ,o agata la geam si dimineata era fresh.
Traia bine si neinsurat .
Cand poftea sa mai schimbe aerul din cutiuta unde avea dormeza la camin si sa simta si el parfum de femeie,cum se zicea atunci,chema cate o fata la cafea. Caminul fiind mixt fetele stateau toate in cutiutele de la etajul 3 .
Mirosea a parfum in tot cartierul de la ele.
Pe scurt ,nu-i venea sa lase viata de camin pentru viata conjugala .
Doar ca nu era dupa el.
Colectivul marea presiunea ca sa-l bage in randul lumii.
- Bine ma Bebe ,tu crezi ca noi de prosti ne-am insurat ?
Bebe ce sa spuna? Tacea si asculta.
-Nu ti-ar prinde bine si tie sa mananci o ciorba calda,sa dormi intr-un pat curat si sa nu mai umbli teleleu ?
Bebe,asculta si mesteca .Era pauza de masa de la unsprezece.
Cand mai ramaneau zece minute presiune crestea.
- Lasati-l ma,ca poate nu-i place fetele . O avea omul alta orientare...
(asta vrea sa creada ca-i lua partea ,manca-l-ar puricii !)
...Si radeau de se zguduia hala.Cand hahaie douazeci de insi,zdrangane toate geamurile.
-Uite Bebe,Nutica laboranta... nu-ti place de ea ?
Bebe tacea mai departe.
Dar si tacerea e un raspuns.
- Adica lu’ dom’ inginer ii place,soferului lu dom’ director ii place . Felcerul de la dispensar e topit si ala.Tie de ce nu ti-ar placea o nevasta ca ea ,ai ?
...Si iar zdranganeau toate geamurile halei.
Plecau dupa asta la munca lor prin gangurile ca niste galerii de mina ale fabricii.
La iesirea din schimb,Bebe dadea sa le intre pe sub piele si chema pe cate unul la o bere.Credea, la mintea lui,ca poate sparge coeziunea grupului si sa scoata un armistitiu.
Dar nu se lasau momiti .
-Bebica,mersi , ma duc sa-l iau pe ala micu de la cresa.
- Bai,altadata vin dar acuma fug sa adun apa din casa, ca m-a inundat un bou de sus.
-Pustiule,ma asteapta nevasta la piata sa-mi puna in carca niste sacose cu varza.
- Ma duc sa-mi iau masina de la vopsit,daca o fi gata.Altadata ,cu placere.
Cum ieseau pe poarta fabricii de detergent ( fabrica de impachetat praf i se zicea in oras) tasneau ca din pusca in toate partile.Parca dadeau turcii.
Daca la munca abia se tarau de colo colo,cum ieseau pe poarta o luau la trap sau la galop.
Regula era valabila atat la intrare cat si la iesirea din uzina care facea detergentul de spala toata tara. Veneau in trap la uzina ca sa nu intarzie si plecau tot in trap sa ajunga mai devreme la nevasta si copii...
Doar Bebe,umbla in pas de voie atat la venire cat si la plecare.
Avea timp berechet .
Caminul era lipit de gardul uzinei si in cinci minute era la serviciu.Cand ploua sau vrea sa faca miscare ,iesea din bloc si dintr-un salt era in sectie la el. Ce bine.. .
Dar de cand se tineau de el ortacii sa-l capatuiasca,simtea ca binele asta era pe duca.
Azi asa,maine asa,timpul trecea,presiunea crestea.Colectivul isi sporea mijloacele de persuasiune asupra catarului.Veneau de acasa cu sarmale , tocanita , placinte si cozonac, sa vada si catarul cum e sa fii insurat.
- Ia si tu mai Bebe de colea,ca te-oi fi saturat de cartofi prajiti la reseu.
- Bai,o sa faci ulcer ca mananci doar prostii.
Bebe inghitea si tacea.
Pe urma au inceput, pe rand, sa-l cheme sub un motiv sau altul pe la casele lor de familisti asezati.Acolo ca din intamplare aparea o verisoara , o vecina sau colega amfitrioanei . Bebe ramanea singur cu fata cand gazdele se duceau sa spele vasele. Se uita pe pereti si tacea,ce sa se incurce...
A doua zi,la munca,iar comentarii,ironii si hahaieli.
Era din ce in ce mai grea viata de burlac.
Fetele de la camin se mai imputinasera si nu se mai tentau la o cafea la el in camaruta.Pofteau local in oras,parfumuri cadou si flori cum vazusera prin filme.Treaba se complica si simtea ca mult nu-i mai merge.
Si asa a fost.
Totul a inceput dupa ce Nutica laboranta blondina a fost mutata la fabrica de caramizi.
Asa era atunci,daca se intampla sa calci pe bec,te muta de colo colo.Daca tineai sa revii si erai istet, acolo unde te mutau iar calcai pe bec.Si te muta si de acolo... Asa,din bec in bec puteai in doi ani sa ajungi de unde ai plecat.
Ei, in locul lasat de Nutica a venit Geta ,consoarta de astazi al lui Bebe, catarul de ieri...
Getuta era bruneta si iute, nu blonda si visatoare ca Nutica.Micuta si vorbareata, nu lungana si tacuta ca ailalta.Radea cu toti dintii si te privea direct, nu facea pe Monalisa, ca Nuti.
Daca scapai vreuna mai nesarata si una si alta roseau.Doar ca la Getuta nu se vedea prea bine, ca era bruneta naturala ,nu naturalizata.
De unde venea ea la fabrica de praf si din care cauze ,nu stia nimeni.
Fata operativa,in trei zile, Getuta scanase tot ce misca in teritoriu.
Dupa o saptamana a pus faza mare pe Bebe Matache de la Sectia Conditionare si pe unde se intalneau se auzea doar ciripitul ei.
Totusi, in laborator s-au prezentat imediat ce a venit ea ,cu diverse probe si inginerul si soferul directorului si felcerul de la dispensar.Dupa vreo cateva incercari nu le-a mai calcat la niciunul piciorul pe la ea.
”Au iesit prost la probe”,mustaceau colegii lui Bebe...
Care vrea sa aiba analiza la clor sau sulfit mai repede ,se ruga de Bebe sa o duca el . Cand mergea altcineva , buletinul de analiza iesea poimaine seara iar cine insista sau se obraznicea, se umplea de dracuielile Getutei.
Daca nu se lasa, fata punea mana pe telefon si intreba pe mitocan cum vrea sa-l faca sa zboare doar din fabrica sau si din oras.Avea de ales...
Dupa o luna toata lumea o respecta si o iubea pe Getuta ca era plina de viata , dintr-o bucata si nu o mata lesinata ca Nutica.
Pana si directorul ii zicea sarumana.Era ceva rar la el,nimeni nu-l mai auzise vorbind in asa hal la serviciu.Directorul era un om popular si la femei le zicea fa iar la barbati ba.
In doua luni Bebe avea exclusivitate in laborator.
Era ca un comisionar vamal,toate probele treceau pe la el.Le ducea si le aducea doar el ,alta nici nu mai facea.
Pauza de masa o lua acuma in laboratorul Getutei, tete -a- tete .Cand era cate o analiza mai dificila, asa ca la vreo doua ore de testari, il retinea si pe Bebe sa o ajute ca sa iasa rezultatul mai bun.
Dupa trei luni se vorbea pe la colturi ca Geta l-ar fi intrebat pe Bebe ce are de gand...
Din cauza ca peretii au urechi, s-a aflat cum Geta i-a spus ca trebuie sa se hotarasca si ca ea nu vrea sa mai fie mutata cu serviciul si de aici,din cauza lui.Ca mai bine pune mana pe telefon si zboara el.Sa-si aleaga unde...
- Getuta draga,hai sa zicem ca te-as cere de credincioasa sotie ,incepu Bebe un discurs fluviu...
- Baiatu ,ma p.. pe zicerile tale.Vrei sa-ti zic eu acuma ca pun mana pe telefon si-ti fac rost de un zbor numai dus la Faurei ? Hai zi,vrei sau nu vrei ?
De acum, in fapt se daduse ordinul de capitulare.
- Mai papusa,eu as vrea ,dar n-am casa .Unde vom sta daca o sa fim o familie?
- Nici un daca,pispirica,nu merge asa cu daca si cu parca ,pe care i-a luat dracu din barca de prosti ce au fost. Ia colea hartie si fa cererea de casa, la conducere ,ca d’aia esti barbat nu fitil de lampa...Spune ca te insori,si ca vrei casa.Hai nu te mai moscai,sa vii cu numarul de la registratura la fata aici.Sa nu-mi faci vreo schema ca ...stii tu..
- Stiu ,am... zburat.
La conducere i-au luat cererea au inregistrat-o , l-au trecut pe un tabel de prioritati si pe unul de urgente.Era la numarul 37.200 pe oras si la 4261 pe platforma chimica.Secretara l-a felicitat pentru decizia lui de a se insura si i-a urat casa de piatra .O japita sclivisita si aia...
S-a intors la Geta credea el, oarecum victorios.Pana-i venea randul la casa peste vreo 20 de ani avea tot timpul sa o ceara de dreapta sotie.
-Ia sa vad ce ai facut .Da hartia aia la mine,ce te razi ?Ai facut un manz mort,de nimic nu esti bun !
-Asta e,ne resemnam ,ce sa facem .Mai amanam si noi, ce atata zor...
-Lasa ca vezi tu zor de la mine, mai incolo.Acuma n-am timp de tine,hai la director.Acolo ma tii de mana si nu zici nimica,eu vorbesc.Nici macar din cap sa nu dai , ca nu esti in stare.Hai ,trap.
La director, Sclivisita de la usa nici nu fu bagata in seama de mica delegatie cand i se spuse ca e sedinta.Au intrat peste el din prima.
- O ce placere,facu omul in fata vijeliei.Ce-am auzit sa fie cu noroc,nasi de cununie aveti ?
- Domnu’ Paul,ce nasi ? N-avem casa,nasi vedem noi mai incolo.De-aia am venit,nu sa va tocmim de nas.
- Pai eu de unde sa va dau,fabrica nu are case.Daca avea, cu draga inima...
- Domnu director,pe mine nu ma luati ca nu aveti,ca eu nu sunt Bebe sa ma fentati matale.Eu am venit cu Bebe,dar nu sunt Bebe...
- Totusi,daca...
- Vreti sa va dau adresele alea unde are fabrica apartamente prin oras ? Vreti matale sa va spun cine merge in apartamentele alea de protocoale ,cu cine se duce si ce face acolo ca porcii pana dimineata ? Vreti sa-i spun si la sotia dumneavostra care ma stie de dincolo unde am lucrat,unde sunt apartamentele alea si cine merge acolo cand zice ca merge in deplasari ? Sau poate vreti sa ma lasati ca sa dau un telefon din birou de la dumneavoastra ? Cum ziceti ca ar fi mai bine ?
- Pai, sa intrunim biroul sapatamana viitoare si sa...
- Domnu director,biroul puteti sa -l puneti si luna viitoare si la anul.Nu e treaba mea.Fiti atent.Maine,la ora 8 ,Bebe va asteapta aicea la birou ca sa-i dati cheia.Sa nu-l tineti sa astepte ca am treaba cu el.Daca nu vine cu cheia vin eu, dar nu o sa mai fiu asa de calma . Bine ?
- Lasa,ca se face,maine e rezolvata.Tinerii casatoriti au prioritate zero.
- Pai asta vream sa aud,manca-v-as ochii ! Hai sa va pup,uite v-am umplut de ruj.Ce bucuroasa sunt...Hai, Bebe.
In anticamera era sa o rastoarne pe Sclivisita care se precipita la biroul sefului cu apa si aspirina pe o tava lucioasa.
Nu era usor sa iei o casa de la Stat nici in comunism .
Dupa trei zile pentru acte si alergatura, familia Matache era mutata la un apartament cu doua camere pe hol ,cu balcon si dependinte.
Ca prin minune apartamentul de uz obstesc ,pentru protocol, a fost trecut in uzul lui Bebe si Getuta.
Au dat o zugraveala cu echipa de la fabrica,sa se mai duca mirosul de tutun ,bere si parfum de dama.Au legat arcuri noi la sofa si la canapea,au reparat fotoliile si au pus garnituri la robinetul din baie.
Colegii le-au dat un aragaz iar directorul un sac de tix,pentru menaj .
Mireasa a venit singura cu zestrea intr-o sacosa gogonata ,cu cearsafuri, prosoape si o perna .In cealalta mana tinea un ghiveci cu o muscata inflorita.
Mirele si-a adus zestrea intr-o punga in care avea aparatul de barbierit si pamatuful.Restul era pe el...
Incet incet s-au aranjat,de la o ruda cu un scaun,de la alta cu doua farfurii,o vecina milostiva le-a dat o ceasca.Asa, pentru inceput. Pe urma rate,imprumuturi ,au avansat si o duceau bine,ca se iubeau.
La casa lor canta doar doamna Matache, ca ea ducea si tot greul.Deretica,gatea ,cosea,aducea meseriasi ca sa mai dreaga una alta.Bebe nu prea facea nimic practic.N-avea chemare de gospodar.
Era el muncitor ,dar in chimie,era operator chimist.
De cand se angajase la Fabrica de Praf facea un singur lucru.Lua dintr-un butoi cu galeata un praf galben,pe baza de sulf si il punea pe o banda.Banda ducea praful asta in alta parte .Pe Bebe nu l-a interesat niciodata unde.Nu-i pasa lui de astea.El era multumit ca era un punct cu toxicitate si le dadea gratis slanina si lapte.
Unii din echipa spuneau ca la vremea lor se dadea si o jumatate de rom pe zi .Acuma se da numai pe bani la birtul din colt,deh.
Totusi ei se descurcau si traiau asa cum traia toata lumea.
Cand romanasii au intors armele in contra comunismului,au intors armele si contra Fabricii de Praf.
S-a hotarat ca e putreda ,ca polueaza si ca e un morman de fier vechi.Au inchis-o dar de mila ei nu au taiat-o sa o dea la fier vechi,au vandut-o la unii pe mai nimic.
S-au rugat vreo patru luni de niste arabi sa o ia.Au luat-o si arabii doar ca sa-i faca un hatar directorului cu care se cunosteau de la facultate,de studenti.Dupa ce au luat-o , nu au mai vrut sa taie fabrica si au pus furtunul pe ea.Au spalat-o de praf si de murdarie ,au vopsit cosurile de evacuare care treceau peste gard si au scris mare noul nume, sa se vada din Centru.Au chemat jumatate din muncitori la munca si au inceput iar sa impacheteze praf.
Asta vreo trei saptamani,dupa care au dat faliment.
Muncitorii au plecat acasa o luna.Intr-o luna iar s-a vandut la altii.Au chemat iar vreo 30 de oameni si iar s-au pus pe facut praf.
Intr-un an si jumatate fabrica s-a vandut de inca patru ori ; era cerere mare de praf si au mai chemat la munca cinci muncitori .
Ce produceau 400 de oameni in trei schimburi inainte,produceau acuma doar 35.Restul dintre ei erau complet liberi.
-Ba,ati vrut libertate,aveti ce-ati vrut.Nu mai veniti la mine ca n-am unde sa va bag.Hai ,ca am treaba ,zicea domnu’ Paul cand venea vreunul sa-i cera de munca.
Din familia Matache mai lucra la praf doar Bebe.
Era badygard acuma.Pazea gardul de la caminul tineretilor de burlac.
Avea uniforma de Rambo,fluier, sapca si baston.Nemailucrand la toxic nu mai primea slanina si lapte, dar nu-i lipseau .Ii lipsea Geta . Laboratorul era suprimat,analizele se faceau automat
intr-o valiza cu luminite verzi care clipeau degeaba.
Din laboranta, Getuta a ajuns guvernanta.
Mai intai la un chinez cu doi copii,dupa aia la un arab cu doua neveste si in ultimul timp la nepotul unui bulibasa local.
Nu o ducea rau,lumea o iubea ca si inainte,dar ea suferea ca nu mai are influenta.Inainte, cum intindea mana la telefon,zbarnaiau toti .Acuma ca sa-si puna o priza ori o placa de faianta trebuia sa se roage de toti blescosii.Mai trebuia sa si plateasca tot,sa le faca ness , conversatie si sa adune mizeria pe care o lasau .
Cu toate mai era cum mai era dar daca se ivea ceva de mesterit prin casa, era jale cu J mare,cum se zice.
Dadea telefon dupa zugrav ,venea ala cu galeata si cu bidineaua ,tocmea lucrarea, lua jumatate din bani avans pentru vopsea ,lasa sculele si ori mai venea peste o luna sa mai ceara bani ca s-a scumpit vopseaua ori nu mai venea de loc si ramanea Getuta cu mizeria de galeata si cu holul nefacut.
A incercat sa se mai dea pe langa Bebe sa mai faca si el ceva,ca de-aia e barbat.Macar un cui trebuia sa stie sa bata ,ca barbat.Nu ?
S-a lamurit repede cand l-a rugat sa-i bata un cui in hol ,pentru umbrele.Cand a ajuns acasa, Bebica facuse treaba si acum se canonea sa o dreaga : batuse un piron de 40 de cm in perete si iesise varful cuiului in palierul blocului ,sa zgarie lumea trecatoare.
Nu se mai putea asa .
Toti prietenii lor prosperau ori cu faianta noua din baie,ori cu o haina de blana ori cu vreo masina straina seven-hand iar pe ei cadea casa.
Ideea a avut-o tot doamna Matache,intr-o seara cand statea cu Bebe si se uitau amandoi la televizor cu privirile in gol ,fiecare cu gandurile sale.
- Mai Getuta,tu ai vazut ca ai fire de par alb ? facu Bebe holbandu-se la parul ei ca pana corbului.Uite,aici. Si aici ai cateva fire...De cand ai tu par alb ?
- Bine ca te-ai trezit sa mai vezi si tu cate ceva in jurul tau.Parca dormi toata ziua,nimic nu vezi. Il am de mult ,baiatule.Uite,firele astea d’aici numai tu mi le-ai facut.
- Si alealalte ?
- Alea mi le-au scos meseriasii care vin p-aicea ,mai mult strica,iau banii, pleaca si nu mai dai de ei un an.Ala care a venit asta vara sa-mi puna masina de spalat,m-a terminat.Ori il omoram eu ori ma omora el daca nu sunau vecinii la usa.
- Aha,de-aia erai tu cu tigaia in mana atuncea.Da ce ti-a facut,nu te-a respectat ?
- Hai,ca iar visezi ...Ma duc sa fac un dus,strange si tu pe aici inainte sa te culci.
* * *
Masina lor veche de spalat isi daduse duhul si au cumparat una noua.Au adus-o acasa ,dar nu avea cine sa o monteze.
Instalatorii pe care-i stia Geta de la fabrica ori se lasasera de meserie si faceau altceva ,ori nu mai dadea de ei.
Din obicei ,a pus mana pe telefon si atunci a realizat ca poate sa sune dupa un anunt de la ziar.
In fine a gasit specialistul care a doua zi a si venit la locul faptei.
Simpatic.Brunet ,curatel ,mustacioara zambitoare,sarumana ,domnita scumpa...
Parea priceput .
Dupa ce a servit cafeaua si a obtinut toate informatiile strict necesare de la doamna Geta,inclusiv cand vine Bebe de la serviciu,s-a pus pe munca.
Organizarea pentru montajul propriuzis a durat mai mult,ca restul nu era mare lucru.
Timp de vreo doua ore Getuta a trebuit sa-i puna la dispozitie urmatorele : niste carpe mai vechi, ceva toale uzate de-ale lui Bebe ca sa nu-si strice omul hainele de strada,un ciocan mai greu,o surubelnita in stea,un scaunel,doua dalti una mare si una mica,o panza de bomfaier si o bormasina electrica.Daca nu avea electrica era buna si una manuala dar mergea mai greu.
Spirale avea el.Bine ca nu uitase.
Dupa ce doamna Geta a dat iama pe la vecinii din bloc si a facut rost de tot echipamentul , Simpaticul s-a apucat de treaba.
Vreo trei minute,dupa care si-a dat seama ca-i mai trebuie ceva.
- Scumpa domnita,nu vi se intampla prin casa o bara de cositor si niste stearina ?Nu-mi trebuie multa...
Atunci a simtit Geta cum i s-au albit doua fire de par,dar amandoua odata,nu pe rand.
-Stati ,doamna scumpa,daca nu aveti,ne descurcam.Pana sparg eu peretele va duceti mata la magazin si luati ,ca nu e departe. Sa cereti cositor d’ala bun sa nu va dea frun jaf, ca e toti niste smecheri...
Fugi Geto dupa cositor,fugi repede inapoi...
Cum intra gafaind ,in usa o astepta Simpaticul gatit in hainele vechi ale lui Bebe.
- Sa- mi luati si mie un pachet de tigari nu v-a dat prin gand...asa e ?
Fugi Geto dupa tigari.Cand s-a intors,mai avea inca doua fire albe .
Din hol il interpeleaza pe Simpatic .
-Au venit si tigarile.A fost bun cositorul ?
- Vedem noi cand o fi sa facem lipiturile.Daca tasneste apa, nu e bun.
-Pot si eu sa intru,nu va deranjez ?
Mai bine sta in hol si ramnea cu mai putin par alb.
In mandra ei bucatarie, pe jos era numai tencuiala,in perete era o daramatura de un metru patrat ,chiuveta atarna sparta in trei , iar Simpaticul sta pe scaunel cu ipsos in mustata,tinandu-se de burta.
-Ce-a fost aici ? Domne' ati patit ceva ?
-Scumpa domnita,gemu Simpaticul galben la fata,lucrarea e sub control.M-a luat o durere de stomac d'aia rea ca am uitat in graba cu lucrarea ,sa imbuc ceva de dimineata.
Incalzeste Geto ciorba,pilaful,pune masa...
-Pofta buna va doresc, ii ura din usa .De fapt in sine ei ii dorea moartea fara sa-si dea seama.
-Multumesc,dar poftiti si dumneavostra .Nu serviti acuma ?
- Lasati,eu servesc cu sotul,mai pe seara.
-Aha...Auziti tanti,striga Simpaticul din bucataria demolata spre Geta care intrase in baie sa-si aranjeze parul.Domnu Bebe ce obisnuieste,vin sau bere ? Eu prefer un vinisor,dar mai beau si bere cateodata.
Si asa ,dupa vin,o cana de cafea “ da fara zahar ca face diabet “,vreo doua tigari “ ca e bune la digestie mi-a spus un doctor la care am lucrat “ si telefoane pe la clienti sa-i amane pentru ca “ sunt la o lucrare grea ,daca stiam ce e aici,nu ma bagam,da nu pot sa vin la mata si sa o las pe amarata asta cu apa oprita in casa “ iar si-a reluat rolul principal.
Simpaticul scuipa in palme, puse mana pe un baros si da-i cu sete in peretele de beton armat.
-O sa vedem noi care o fi mai tare la urma, isi facea curaj Simpaticul.
Vecinii in panica,fuga la usa familei Matache .
- Ce faceti aicea coana Geto,daramati blocul,ne nenorociti...
Geta era intre doua focuri.
Se lupta si cu vecinii sa-i linisteasca si cu Simpaticul sa-l opreasca.Pana la urma a reusit si cu mesterul si cu vecinii.
Vecinii s-au retras iar Simpaticul s-a declarat relativ multumit cu distrugerile .
- Mai Getuto, zice ,ar trebui daramat si coltul asta dar tampitii astia de vecini ai tai vrea scandal,lua-i-ar toti dracii.Mai da-mi niste de vin sa-mi spal praful dupe gat .
Cu cat distrugerile erau mai mari si lucrarea mai avansata ,avansa si obraznicia Simpaticului.
Pe Geta incepea sa o incerce frica : in ritmul asta intr-o ora ,sarea pe ea.Trebuia sa-si tina o tigaie mai grea ,pe-aproape.
-Credeti ca o sa terminati astazi? indrazni o evaluare Geta.
-Mami ,facu Simpaticul,la ce am gasit eu aici,numa tevi putrede bagate de toti ageamii care ti-au umblat prin instalatii,s-ar putea sa dureze si o saptamana...da.
Sansa ta e ca sunt eu baiat bun daca vreau si mai pe seara poate ai noroc sa scapi de Mandel.Si zambea la ea cu mustata aia gipsata...
- Pun teava de plumb si robinetii si o sa stim cum stam.Cand iti spun eu te duci jos ,dai drumul la coloana si vedem...
- Va rog mult,domnu Mandeal,haideti sa terminam azi . O sa recunosc si eu cu cat trebuie,da ?
- Fata,eu sunt Mandel nu Mandeal.Mandeal e un dirijor d’asta de simfonii...ori nu stiai? He,he de unde sa stii ? Hai ,fuguta la subsol si da drumu la apa sa facem proba....ai venit ?
Getuta a simtit o pleznitura pe fund,poate ca se lovise in fuga de ceva...nu creadea ca Mandeal asta ,sau Mandel, si-a permis .Lasa ca se lamureste mai la urma...
De atata fuga incoace si incolo,dupa ce a dat drumul la apa Getuta o lua mai incet pe scari pana la patru unde statea.De sus parca venea ca o burnita .
Era placut,se mai racorea.
La unu si la doi ,niste vecini spalau palierul cu carpele.
-Buna ziua !
-Sarumana !
La trei era un dutevino suspect...
Vreo patru cinci persoane se agitau ca la incendiu. Incercau sa duca un rau de apa cu galeata la ei in apartamente si sa-l verse in cada.
Raul sau paraul,ma rog,curgea pe scara care venea de la patru.Ce-o fi ?
-Buna ziua,ce faceti ?
-Pe dracu facem,ne-ai nenorocit...
Atunci a iesit din transa si Getuta.
Paraul izvora din casa de la ea.
Unde pusese oare tigaia pregatita pentru domnu Mandeal ?lua-l-ar toti dracii...
De-abia a deschis usa ,ca era in aval.
Cand a intrat in bucatarie cu tigaia de doua kile in mana ,Mandel era in picioare pe masa.In bucatarie era o balta pana la genunchi si un jet gros de apa tasnea din perete drept in lustra de pe tavan.
-Ce faci ma pe masa boule ?Getuta renuntase la politeturi ...Ce- ai facut nenorocitule ?
-Auzi fa,cu Mandel sa vorbesti frumos ca nu am fost cu vacile amandoi la pascut.Adu repede o carpa sa infundam spartura si pe urma fugi de inchide apa.N-a fost cositorul bun,sa stii..
Getuta nu a mai zis nimic pentru ca nu-si mai gasea vorbele.In schimb a vorbit tigaia de doua kile din mana ei.L-a cotonogit pe Mandel fara sa-i pese de zbieretele lui.Vecinii au sarit si au oprit apa de jos si pe urma au venit la Geta sa o ajute cu ceva daca avea nevoie. Nu ,n-avea nevoie de ajutor,se descurca .
Dupa cat de tare zbiera Mandel,se descurca chiar bine...
La o mica neatentie l-a scapat insa pe misel.A fugit in ciorapi pe scari cu hainele vechi ale lui Bebe pe el.Hainele escrocului ,pantofii si geanta i le-a aruncat Geta de sus.
Dupa ce s-a schimbat si s-a aranjat intr-un tufis,Mandel a inceput sa urle de jos sa-i dea banii pentru munca si deplasare.
Biata Getuta nu mai putea,se adunase lumea in parcare ca la urs iar derbedeul spunea la toti ca el a facut o lucrare la coana Geta si cand a fost sa-i plateasca ea l-a azvarlit pe usa.Unii s-au oferit sa sune autoritatile.Nu ar mai fi durat mult si venea politia la usa ei.
A luat un milion l-a pus pe o bucata de beton de la santierul din bucatarie,a impachetat totul in ziar ,l-a luat la tinta pe Mandel si a lansat lovitura.Doar cu putin l-a ratat,dar nu pot sa-ti iasa toate lucrurile perfect intr-o zi,nu ?
In apartament la ea insa ,dezastrul era perfect.
Din refex a pus mana pe telefon.Dar unde sa mai sune in ziua de azi ? Hai ,sa sune la 112.
Cum a inceput sa tarie telefonul,a busit-o plansul.Cat era ea de tare de nu plangea nici la telenovele,dar la ce patise acuma,era depasita . Auzind ca plange,dispecerul a plasat-o direct la Salvare.
Printre sughituri a apucat sa spuna ce o durea.
-Doamana,dar nu la noi ...Teava sparta,inundatie,pereti crapati...
Geta plangea in telefon de sarea camasa de pe ea.
- Va implor,ajutati-ma ca mor...
- Stati sa vad daca e instalatorul statiei nostre pe-aici poate va ajuta el.O sa va sune domnu' Avram,asa il cheama .Acum inchideti si stati acasa, langa telefon.
Intr-o jumatate de ora Geta,cu tigaia in mana,deschidea unui domn maruntel cu un inceput de chelie si un zambet timid pe fata.N-a zis nimic,n-a cerut nimic.Si-a deschis geanta,a desfacut,a lipit a dezlipit ,a strans niste robineti ,a zambit,a si oftat odata,dupa care iar a zambit si a cerut voie la Geta sa se duca pana jos la masina ca sa aduca putin ciment .
Intr-o jumatate de ora reparase tot ,tot . Urmarile dezastrului erau sterse.
Apoi ,tot cu aerul sau amuzat,a scos ambalajul de pe masina de spalat,a tras niste piroane din ea,a pus-o la locul ei si a insurubat un furtun la bateria de apa.A bagat in priza si i-a dat drumul pentru o proba scurta.
-Buna masina!Merge ceas ,sa o stapaniti sanatoasa !
Geta nu credea ce vedea.Avea ochii in lacrimi si-i venea sa il ia in brate sa-l pupe ...
Dar omul avea treaba,matura molozul si-l punea intru-n sac pe care si-l adusese in geanta.
Oricine ar fi dorit sa vada o femeie fericita trebuia sa o vada atunci pe Geta...Avea ce vedea.
Rar ai norocul sa vezi o femeie fericita.
Unii nu apuca nici macar o data in viata ca sa vada o femeie,cu adevarat,fericita.Asa e lumea...
Pana una alta instalatorul scamator era la usa cu sacul de moloz in mana ,gata de plecare.
-Lasati, duc eu gunoiul ca tot cobor.Ma scuzati pentru deranj...
-Pai stati,cum sa plecati ?Sa va platesc.
-Nu aveti ce sa-mi platiti .Pentru ce ? a fost o treaba usoara.Daca nu va era sotul plecat o facea dansul.Se poate?oameni suntem...
- Macar o bere,o cafea ...sa va platesc deplasarea.
-Nu e nevoie doamna, pentru ca oricum ma duceam spre casa.Iar bere si cafea nu beau,va multumesc.Daca mai aveti ceva de reparat va las numarul meu,sarumana.
Asa a gasit-o Bebe cand a venit de la serviciu.In usa ,zambind cu tigaia intr-o mana si cartea de vizita in cealalta .
- Da ,cine era ala de a iesit de la noi,ca nu-l stiu ? Mai avem bere la rece ? sunt rupt de oboseala ...
- A fost un OM,mai barbate ,de ne-a montat masina de spalat care zace in bucatarie de doua saptamani,rugandu-se de tine sa o pui in drepturi...
- Pai nu sunt de meserie,nu ma bag daca nu ma pricep...
- Aici ai mare dreptate ,na-ti berea ca sa te racoresti dupa munca,adoratule...
* * *
Asta era istoria care i-a deschis mintea Getei.
La baie, in timp ce se rasfata in sampon i-a venit si ideea ,ca lui Arhimede.A descoperit principiul dupa care un ageamiu smecher poate castiga mult mai bine decat un specialist destept. Derbedeul de Mandel luase un milion fara sa faca nimic in timp ce Scamatorul care era un specialist model,facuse o treaba de milioane si nu castigase nici macar un leu.Ba mai pusese si de la el.
In doi ani Geta si Bebe devenira Doamna Georgiana Banu -Matache si Domnul
Benjamin Banu -Matache .
Erau mari antreprenori .
Aveau interese atat in tara cat si afara.Fostul Bebe era considerat un mare specialist . In acelasi timp si un mare filantrop si sponsor al unei cunoscute echipe de football.
Doamna Geta mergea numai in Bentley chit ca se ducea la Paris sau la Chitila .
Avea rau si de elicopter si de avion.Astea numai domnul Bebe le folosea. Cand poftea sa manance o prajitura la Paris ori un snitel la Wiena.Manca ,platea si seara dormea la el in una din casele unde o apucase noaptea pe Getuta lui.
Altfel ,erau ocupati toata ziua .Nu mai razbeau cu receptiile intrunirile,nuntile si lansarile.
Doamna Matache lucra si la o carte vocationala despre reusita in viata si afaceri, care era deja gata.Astepta editura de trei luni sa o publice dar Getuta avea ambitia ca titlul
la acest viitor best seller sa fie conceput exclusiv de ea.
Sustinea ca partea cea mai importanta dintr- o carte este titlul.Ce scrie si cine scrie ce este intre coperti, nu mai conteaza.Cam avea dreptate daca vorbea doar despre cartea ei.
Familia Matache nu a uitat de instalatorul Scamator .I-au deschis un birou de consultanta la una din firmele lor si i-au facut un salariu confidential.Adica foarte mare .
Toate le suporta zambind Scamatorul.Si biroul de ministru si secretarele fasnete si receptiile.Pana si cravata de la gat il facea sa zambeasca.
Nu a suportat insa leafa enorma pentru care nu facea nimic si a renuntat la serviciul oferit ,zambind timid.
El era invatat sa munceasca pe bani putini sau fara bani. Zicea ca munceste si numai pe omenie.
Nevasta-sa era de parere ca munceste numai pe prostie...Cand o auzea Scamatorul zambea .
-Asa sunt femeile...
A incercat sa revina la vechiul serviciu de la Ambulanta,dar postul se ocupase.
A cautat ce a cautat si pana la urma a gasit un alt loc unde sa munceasca asa cum ii placea lui.
Adica surazand.
Trandafirul tepos
Despre Trandafir poti spune orice dar ca este romantic nu.Cel putin in fata lui.
Daca zici asta esti pierdut .
Cand aude pe la terti ca l-ai facut romantic ,te ia la rost si te previne ca daca mai faci te scoate din evidente si de la inima lui.
Isi recunoste orice defect dar ca e romantic nu , oricum il iei .
- Domnule nu sunt usa de biserica ,dar sa fiu romantic m-a ferit Cel de Sus .
Pentru omul nostru, un romantic este mai rau ca un prost si doar putin mai bun decat un mort.
La el romanticul este o notiune vida. Nu exista .Este ceva ca Omul Invizibil.
- Astia nu trebuie prinsi la recensamant si nici pe listele electorale,zice.
Cand s-a indragostit de nevasta-sa i-a spus ca o pretuieste.
Ea dorea sa auda ca o iubeste,dar nu avea sa i-o spuna niciodata .
A convins-o incet, incet pe biata fata ca iubirea este un sentiment si ca ea pentru el este mai presus de sentimente.De iubit o iubisera si o mai iubeau aia de-i trasesera clopotele pana la el.
Trandafir nu se putea cobori pana acolo .
Nu era ca baiatul autopsierului care si dupa ce ea se maritase, inca mai suna sa-i spuna cat a iubit-o . O intreba sarmanul daca e fericita cu Trandafir .
Tanara sotie normal , ii spunea ca da .
Pe urma o intreba si daca barbatul o iubeste si fata ii spunea ca nu .
Pai cum asa ? si se punea nefericitul pe plansete cu sughituri :
- Mai,eu te iubeam ca un nebun,am vila,masina .Am si buletin de Capitala si tu iei pe unul care nu te iubeste.Macar tu il iubesti ?
- Nu, raspundea ea.Ca el nu e romantic.
Se intorsese lumea cu susul in jos pentru fostul loverboy: el o iubea ca un disperat,ii punea la picioare masina, vila si starea sociala iar malagambistul care nu avea nici dupa ce bea apa ,nu o iubea si nu varsa o lacrima pentru ea ,o luase la remorca.
Ce sa intelegi d’aici ?
- Dar cu ce te-a cucerit, asta poti sa-mi spui ?
- Ma facea sa rad,zicea fata.Scria poezii care ma faceau sa rad.
- Si tu radeai ?
- Da cum sa nu,si acuma rad cand mai face cate una.
Se umpluse lumea cu derbedei care furau inimile fetelor fara sa aiba nimic la baza.
Tot spunand ca nu e romantic si ca el este mai presus de sentimente,unii au dedus ca Trandafir e un om rau.
Logic asa era, daca nu esti romantic,nu ai sentimente .
Inseamna ca esti rau.
Primul care i-a spus-o de la obraz ca e rau a fost chiar fiul .
Baiatul avea doi ani si ar fi dorit sa apuce cu mainile goale flacara aragazului .
- Esti un lau ,i-o servise piciul cand a vazut ca taica-so nu-i dadea voie la foc.
Si asa, din rau in mai rau.
De rau ce era nu si-a lasat copii sa scrie pe pereti,sa se culce nespalati si nemancati,sa se joace prin noroi si prin mizerii sau sa se arunce de la balcon cu umbrela.
Adevarata rautate si-a aratat-o cand copii au mers la la scoala : nu-i ajuta la lectii.
Le cerea sa se descurce singuri , riscand premiul intai.
Au acceptat riscul dar nici premiul intai nu l-au ratat.
Tot din rautate nu-i lasa ca sa merga la 7-8 ani in excursiile de o zi cu scoala prin toate coclaurile .
Ei stateau si sufereau acasa in timp ce excursionistii veneau seara ori cu o mana rupta ,ori rupti de foame si de sete ori cu o diaree de se oprea scoala trei zile.
Copii altora se zbenguiau la spital in pijamale,ai lui Trandafir mergeau la scoala,deh...Ca de unde scutire ? Putea sa le dea chiar el,dar fiind atat de rau,niciodata nu le da.
Cand s-au facut mai mari si el s-a facut mai rau.
Trebuiau sa ajunga de la scoala direct acasa si nu mai tarziu de noua seara. In timp ce prietenii lor cu un tata mai de treaba sau chiar fara tata,trageau din tigara si din sticla pe ici pe colo.
Rautatea nu se oprea doar la familie.
Mergea mai departe pe la cunoscuti ,necunoscuti si rude.
De a naibii ce era pielea pe el la unii le cara cu spinarea varza de toamna,aragazul nou cumparat,televizorul adus de la reparat sau chiar pe ei insisi pe la spitale cand erau bolnavi sau pe la tara,pe la munte si pe la mare cand erau sanatosi.
Doar ca sa le arate cat era de rau a dat bani,mancare,mobila ,televizoare,aparate de radio,o masina,telefoane mobile si fixe,carti si cadouri la momentele festive sau nu.
A dat sejururi la Sinaia,daca vreti sa stiti .
Era si normal daca este un om rau.
Sotia lui Trandafir este cea mai in masura sa creada ca e un om rau.
Pentru ca a fost martora la toate rautatile lui.Daca de cand s-au luat, el sta numai langa fustele ei ?
Nici la spital cand s-a operat ea ,nu s-a lasat dus de acolo pana nu i-au facut consoartei iesirea...
Oamenii de treaba mai merg si ei cu prietenii la un meci ,un chef sau un pescuit de trei zile .Sa mai poata si nevestele sa respire . El ,ba.
Cand nu e la munca trage direct acasa si isi gaseste ceva sa faca sau sa nu faca.
Deunazi a facut aprecierea generala ca scolarii trebuie sa-si faca singuri temele, fara ajutor.
A fost o rautate impardonabila : avea doi nepoti la care sotia lui le venea ca o stramatusa . Unul lupta in clasa a treia ,altul in a sasea.
Era atac la persoana ,ce mai.
-Dragule , rau mai esti,rostise cu admiratie consoarta.
Bine ca nu-l facuse romantic...
Daca-i spui ca e om rau lui Trandafir ii vine ca o mangaiere.
E un acord general ca sunt multi oameni rai pe lume.
Totusi nu suficienti, se pare.
Altfel toate ar merge mai bine.
Daca zici asta esti pierdut .
Cand aude pe la terti ca l-ai facut romantic ,te ia la rost si te previne ca daca mai faci te scoate din evidente si de la inima lui.
Isi recunoste orice defect dar ca e romantic nu , oricum il iei .
- Domnule nu sunt usa de biserica ,dar sa fiu romantic m-a ferit Cel de Sus .
Pentru omul nostru, un romantic este mai rau ca un prost si doar putin mai bun decat un mort.
La el romanticul este o notiune vida. Nu exista .Este ceva ca Omul Invizibil.
- Astia nu trebuie prinsi la recensamant si nici pe listele electorale,zice.
Cand s-a indragostit de nevasta-sa i-a spus ca o pretuieste.
Ea dorea sa auda ca o iubeste,dar nu avea sa i-o spuna niciodata .
A convins-o incet, incet pe biata fata ca iubirea este un sentiment si ca ea pentru el este mai presus de sentimente.De iubit o iubisera si o mai iubeau aia de-i trasesera clopotele pana la el.
Trandafir nu se putea cobori pana acolo .
Nu era ca baiatul autopsierului care si dupa ce ea se maritase, inca mai suna sa-i spuna cat a iubit-o . O intreba sarmanul daca e fericita cu Trandafir .
Tanara sotie normal , ii spunea ca da .
Pe urma o intreba si daca barbatul o iubeste si fata ii spunea ca nu .
Pai cum asa ? si se punea nefericitul pe plansete cu sughituri :
- Mai,eu te iubeam ca un nebun,am vila,masina .Am si buletin de Capitala si tu iei pe unul care nu te iubeste.Macar tu il iubesti ?
- Nu, raspundea ea.Ca el nu e romantic.
Se intorsese lumea cu susul in jos pentru fostul loverboy: el o iubea ca un disperat,ii punea la picioare masina, vila si starea sociala iar malagambistul care nu avea nici dupa ce bea apa ,nu o iubea si nu varsa o lacrima pentru ea ,o luase la remorca.
Ce sa intelegi d’aici ?
- Dar cu ce te-a cucerit, asta poti sa-mi spui ?
- Ma facea sa rad,zicea fata.Scria poezii care ma faceau sa rad.
- Si tu radeai ?
- Da cum sa nu,si acuma rad cand mai face cate una.
Se umpluse lumea cu derbedei care furau inimile fetelor fara sa aiba nimic la baza.
Tot spunand ca nu e romantic si ca el este mai presus de sentimente,unii au dedus ca Trandafir e un om rau.
Logic asa era, daca nu esti romantic,nu ai sentimente .
Inseamna ca esti rau.
Primul care i-a spus-o de la obraz ca e rau a fost chiar fiul .
Baiatul avea doi ani si ar fi dorit sa apuce cu mainile goale flacara aragazului .
- Esti un lau ,i-o servise piciul cand a vazut ca taica-so nu-i dadea voie la foc.
Si asa, din rau in mai rau.
De rau ce era nu si-a lasat copii sa scrie pe pereti,sa se culce nespalati si nemancati,sa se joace prin noroi si prin mizerii sau sa se arunce de la balcon cu umbrela.
Adevarata rautate si-a aratat-o cand copii au mers la la scoala : nu-i ajuta la lectii.
Le cerea sa se descurce singuri , riscand premiul intai.
Au acceptat riscul dar nici premiul intai nu l-au ratat.
Tot din rautate nu-i lasa ca sa merga la 7-8 ani in excursiile de o zi cu scoala prin toate coclaurile .
Ei stateau si sufereau acasa in timp ce excursionistii veneau seara ori cu o mana rupta ,ori rupti de foame si de sete ori cu o diaree de se oprea scoala trei zile.
Copii altora se zbenguiau la spital in pijamale,ai lui Trandafir mergeau la scoala,deh...Ca de unde scutire ? Putea sa le dea chiar el,dar fiind atat de rau,niciodata nu le da.
Cand s-au facut mai mari si el s-a facut mai rau.
Trebuiau sa ajunga de la scoala direct acasa si nu mai tarziu de noua seara. In timp ce prietenii lor cu un tata mai de treaba sau chiar fara tata,trageau din tigara si din sticla pe ici pe colo.
Rautatea nu se oprea doar la familie.
Mergea mai departe pe la cunoscuti ,necunoscuti si rude.
De a naibii ce era pielea pe el la unii le cara cu spinarea varza de toamna,aragazul nou cumparat,televizorul adus de la reparat sau chiar pe ei insisi pe la spitale cand erau bolnavi sau pe la tara,pe la munte si pe la mare cand erau sanatosi.
Doar ca sa le arate cat era de rau a dat bani,mancare,mobila ,televizoare,aparate de radio,o masina,telefoane mobile si fixe,carti si cadouri la momentele festive sau nu.
A dat sejururi la Sinaia,daca vreti sa stiti .
Era si normal daca este un om rau.
Sotia lui Trandafir este cea mai in masura sa creada ca e un om rau.
Pentru ca a fost martora la toate rautatile lui.Daca de cand s-au luat, el sta numai langa fustele ei ?
Nici la spital cand s-a operat ea ,nu s-a lasat dus de acolo pana nu i-au facut consoartei iesirea...
Oamenii de treaba mai merg si ei cu prietenii la un meci ,un chef sau un pescuit de trei zile .Sa mai poata si nevestele sa respire . El ,ba.
Cand nu e la munca trage direct acasa si isi gaseste ceva sa faca sau sa nu faca.
Deunazi a facut aprecierea generala ca scolarii trebuie sa-si faca singuri temele, fara ajutor.
A fost o rautate impardonabila : avea doi nepoti la care sotia lui le venea ca o stramatusa . Unul lupta in clasa a treia ,altul in a sasea.
Era atac la persoana ,ce mai.
-Dragule , rau mai esti,rostise cu admiratie consoarta.
Bine ca nu-l facuse romantic...
Daca-i spui ca e om rau lui Trandafir ii vine ca o mangaiere.
E un acord general ca sunt multi oameni rai pe lume.
Totusi nu suficienti, se pare.
Altfel toate ar merge mai bine.
Sarada imobiliara
Aproape toti dintre cei care umbla pedestri sau transportati in marele oras de campie,daca sunt manati de rutina zilnica nu prea observa nimic in jur .
Isi vad de traseu , intalnesc aceeasi oameni iar modificarile din peisajul citadin se produc in fiecare zi cate putin si nu sunt remarcate.
De aceea un stalp de utilitate publica ,plantat peste noapte in mijlocul trotuarului nu rezista mult .Din cauza celor care zi de zi trecand pe acolo cu anii si nestiindu-l ,se reped cu capul in el pentru ca nu-l vad.
Afla de el numai dupa ce isi vad cucuiul crescut pe teasta.
Altceva se intimpla cu un necunoscator al zonei sau orasului .
Acesti oameni de obicei cauta oarece.
Au aer de gura casca sau de turisti din fostele tari socialiste fugiti de la grup. Plecati sa caute o adresa ,acestia umbla pe strazile orasului fondat de un cioban ca si cand ar fi intr-o padure ecuatoriala.
Se uita in toate partile ca sa adune repere , schimba directia brusc si produc busculade minore.
De obicei acesti rataciti au pe o hartie coordonatele cautate .
Se uita nedumeriti pe ea si dupa aceea pe ziduri ,in vitrine, in lungul sau in latul ulitelor ori bulevardelor si au pe fete o expresie dezesperata.
Pe cine intreba nu au pentru ca trecatorii bosumflati si trecatoarele tacanind pe tocurile lor ,fug spre ceva sau cineva.Dupa un timp acesti aventurieri se opresc ori din cauza deznadejdii ori a oboselii in cate un loc mai ferit.
Ei sunt singurii oameni ce privesc orasul cu ochi care si vad.
Un santier cu macarale subtiri,cladiri de birouri din sticla verzuie,stolul de porumbei din jurul unui balcon,un catel cu zgarda standard vrand sa traverseze, florareasa care a invadat trotuarul,trei fetite topaind pe niste patrate trase cu creta .
Daca vreunul din cei ce umbla zilnic prin oras spre munca lui este intrebat acasa ce mai e nou in targ spune ca nimic.
Exploratorul nostru insa desarta un sac atat de mare de noutati.
El relateaza cum orasul este invadat de partizani ciudati si razbunatori care desfunda strazile,aseaza mormane de pietre in calea oamenilor si masinilor,sapa gropi taie cabluri si tevi , doboara stalpi.
Tot ei se pare ca au alungat pe toti agentii de circulatie iar pe strazi s-a instalat haosul.
Mai spune ca in unele zone oamenii nu pot umbla din cauza masinilor iar in altele ,masinile nu pot sa circule din cauza pietonilor.
Daca in cautarile sale ajunge pe acolo, ramane mirat de un parc in care nu e voie sa intri pentru ca e al unui cetatean,doar al unuia singur .
Si cate si mai cate nu le spune celor de acasa.
Intre altele, ai lui am ramas trazniti cand i-a asigurat ca in Capitala se construiesc blocuri si vile din panza.
Da,din panza de sac,stamba sau tifon ,dupa buget si dupa proiect.
Privite mai de la distanta nu vezi diferenta fata de cele de beton.
Astea din panza doar ca au fatadele mai proaspete .
E drept ca e si mai usor de renovat fatada,o bagi la masina de spalat si pana seara gata cu renovarea.
Bineinteles ca treaba ascunde o smecherie ca doar nimeni nu crede sa se poata face un bloc numai din carpa,cat ar fi ea de vopsita.
Dar se schimba ambianta stradala ? Se schimba ...
Poti ca sa acoperi un maidan de gunoaie adunate de zece ani acolo,doar in trei zile cu un cartier de vile? Cum sa nu poti ?
Dar daca survolezi orasul langa niste mosafiri externi vezi o gramada de constructii nou noute aparute doar in doi ani de mandat? Cum sa nu vezi ?
Cu atatea constructii noi se poate spera sa mai fie temperata si cresterea preturilor la apartamente ? Asta nu prea.Dar catusi de cat...
Verific stirea din trei surse si ma duc la subiect ca tot aveam treaba pe la Facultate. Constructia de fatada, daca se poate spune asa ,este pusa chiar in buricul targului,la intersectia Calea Victoriei cu Regina Maria,fost 6 Martie ,fost Regina Maria.
Peste drum de Cercul Militar si in diagonala cu Romarta Copiilor isi etaleaza arhitectura neoclasica un palat nobiliar.
Cand vremea e frumoasa devine un deliciu estetic sa-i privesti albul transparent al frontoanelor si desenul delicat al ferestrelor inalte.
Se pot face si poze pentru album.
Aceasta raritate arhitectonica este mai greu de admirat daca bate vantul si miscarea zidurilor textile poate sa iti dea un vertij ,de numa...
Coordonatele acestei noutati edilitare fiind de acum publice nu ar fi rau sa va duceti sa o vedeti acuma, pe vreme buna.
Daca se asaza bine toamna riscati sa vedeti un edificiu pleostit de ploaie sau in caz de vre-o vijelie ceva, sa va pomeniti cu palatul in cap.
Isi vad de traseu , intalnesc aceeasi oameni iar modificarile din peisajul citadin se produc in fiecare zi cate putin si nu sunt remarcate.
De aceea un stalp de utilitate publica ,plantat peste noapte in mijlocul trotuarului nu rezista mult .Din cauza celor care zi de zi trecand pe acolo cu anii si nestiindu-l ,se reped cu capul in el pentru ca nu-l vad.
Afla de el numai dupa ce isi vad cucuiul crescut pe teasta.
Altceva se intimpla cu un necunoscator al zonei sau orasului .
Acesti oameni de obicei cauta oarece.
Au aer de gura casca sau de turisti din fostele tari socialiste fugiti de la grup. Plecati sa caute o adresa ,acestia umbla pe strazile orasului fondat de un cioban ca si cand ar fi intr-o padure ecuatoriala.
Se uita in toate partile ca sa adune repere , schimba directia brusc si produc busculade minore.
De obicei acesti rataciti au pe o hartie coordonatele cautate .
Se uita nedumeriti pe ea si dupa aceea pe ziduri ,in vitrine, in lungul sau in latul ulitelor ori bulevardelor si au pe fete o expresie dezesperata.
Pe cine intreba nu au pentru ca trecatorii bosumflati si trecatoarele tacanind pe tocurile lor ,fug spre ceva sau cineva.Dupa un timp acesti aventurieri se opresc ori din cauza deznadejdii ori a oboselii in cate un loc mai ferit.
Ei sunt singurii oameni ce privesc orasul cu ochi care si vad.
Un santier cu macarale subtiri,cladiri de birouri din sticla verzuie,stolul de porumbei din jurul unui balcon,un catel cu zgarda standard vrand sa traverseze, florareasa care a invadat trotuarul,trei fetite topaind pe niste patrate trase cu creta .
Daca vreunul din cei ce umbla zilnic prin oras spre munca lui este intrebat acasa ce mai e nou in targ spune ca nimic.
Exploratorul nostru insa desarta un sac atat de mare de noutati.
El relateaza cum orasul este invadat de partizani ciudati si razbunatori care desfunda strazile,aseaza mormane de pietre in calea oamenilor si masinilor,sapa gropi taie cabluri si tevi , doboara stalpi.
Tot ei se pare ca au alungat pe toti agentii de circulatie iar pe strazi s-a instalat haosul.
Mai spune ca in unele zone oamenii nu pot umbla din cauza masinilor iar in altele ,masinile nu pot sa circule din cauza pietonilor.
Daca in cautarile sale ajunge pe acolo, ramane mirat de un parc in care nu e voie sa intri pentru ca e al unui cetatean,doar al unuia singur .
Si cate si mai cate nu le spune celor de acasa.
Intre altele, ai lui am ramas trazniti cand i-a asigurat ca in Capitala se construiesc blocuri si vile din panza.
Da,din panza de sac,stamba sau tifon ,dupa buget si dupa proiect.
Privite mai de la distanta nu vezi diferenta fata de cele de beton.
Astea din panza doar ca au fatadele mai proaspete .
E drept ca e si mai usor de renovat fatada,o bagi la masina de spalat si pana seara gata cu renovarea.
Bineinteles ca treaba ascunde o smecherie ca doar nimeni nu crede sa se poata face un bloc numai din carpa,cat ar fi ea de vopsita.
Dar se schimba ambianta stradala ? Se schimba ...
Poti ca sa acoperi un maidan de gunoaie adunate de zece ani acolo,doar in trei zile cu un cartier de vile? Cum sa nu poti ?
Dar daca survolezi orasul langa niste mosafiri externi vezi o gramada de constructii nou noute aparute doar in doi ani de mandat? Cum sa nu vezi ?
Cu atatea constructii noi se poate spera sa mai fie temperata si cresterea preturilor la apartamente ? Asta nu prea.Dar catusi de cat...
Verific stirea din trei surse si ma duc la subiect ca tot aveam treaba pe la Facultate. Constructia de fatada, daca se poate spune asa ,este pusa chiar in buricul targului,la intersectia Calea Victoriei cu Regina Maria,fost 6 Martie ,fost Regina Maria.
Peste drum de Cercul Militar si in diagonala cu Romarta Copiilor isi etaleaza arhitectura neoclasica un palat nobiliar.
Cand vremea e frumoasa devine un deliciu estetic sa-i privesti albul transparent al frontoanelor si desenul delicat al ferestrelor inalte.
Se pot face si poze pentru album.
Aceasta raritate arhitectonica este mai greu de admirat daca bate vantul si miscarea zidurilor textile poate sa iti dea un vertij ,de numa...
Coordonatele acestei noutati edilitare fiind de acum publice nu ar fi rau sa va duceti sa o vedeti acuma, pe vreme buna.
Daca se asaza bine toamna riscati sa vedeti un edificiu pleostit de ploaie sau in caz de vre-o vijelie ceva, sa va pomeniti cu palatul in cap.
Arhitecti in crucea noptii *
Strada din centrul orasului are traseul unui rau de campie care curge spre fluviul sau fara sa se grabeasca .Are tot felul de cotituri si ocolisuri iar pe malurile sale stau cuminti si tacute case mai inalte ori mai scunde .
La tara la astfel de strazi li se spune drumuri si sunt facute din pamant ori pietris. Pe astfel de strazi chiar daca sunt ca strada nostra situate in centrul unei metropole, oamenii se cunosc intre ei isi dau binete si schimba cate o vorba.
Trecatorii care intra pe aceasta strada venind de pe bulevardele apropiate isi iau imediat alta atitudine.
Ei nu mai merg cu capul in pamant sau privind fara expresie inainte . Pasii lor nu mai sunt perfect egali ci isi incetinesc ritmul pe trotuarul deformat de radacinile copacilor . Privirea lor se ridica spre fatadele caselor sau ratacesc prin curtile napadite de verdeata
Acesti trecatori daca in drumul lor spre vre-un interes in zona,descopera aceasta cale,de multe ori revin ,sunt cunoscuti de localnicii care ii repereaza inca de la primele lor aparitii si sunt adoptati cu usurinta de cateii care latra din spatele gardurilor.
Presupunand ca cineva merge pana la capatul strazii se va trezi la intr-un fluviu larg de masini care merg lipite una de alta .
Este un bulevard cu nume din Istorie care duce spre Piata Romana .
Acelasi bulevard aduce spre casele lor cu destul de mare greutate oamenii care au fost prin aceasta Piata ori dincolo de ea.
Celalalt capat al strazii cu aspect de rau este afluentul unui torent zgomotos si imprevizibil.Acesta cara zi si noapte masini mari si mici,tramvaie ,basculante si camioane,ambulante,motociclete si carute,rulote si utilaje cu aspect agresiv .
Sub acest torent agitat,umbla linistit metroul.
Pana acum nu au fost semnalate in valtorile acestui bulevard,tot cu nume din Istorie, doar avioane . Din cand in cand insa traseul lui este urmat de elicopterele care vor sa ajunga la Spitalul de urgenta sau de mici ambarcatiuni tractate pe trailere spre vreun luciu de apa.
Intre aceste doua bulevarde cotropite de rumoarea si agitatia secolului ,strada ca un rau de campie se complace intr-o atitudine lenevoasa si indiferenta pe care o coboara asupra parculetului cu statuie ,bisericutei somnolente, trecatorilor si localnicilor care stau pe malurile ei de o viata si din tata-n fiu.
De cateva saptamani zona a fost insa atinsa ,ca mai tot orasul,de avantul celor care vor tot timpul sa aiba ceva de facut.Sunt cei care nu suporta sa stea locului,sa gandeasca ,sa contemple sau sa citeasca si se apuca atunci sa repare ceva.Orice,doar sa nu stea.
Chiar daca obiectul pe care cade urgia functioneaza perfect,acesti oameni foarte apreciati si considerati drept harnici,se apuca sa-l repare . Daca reparatia duce la distrugerea obiectului,tot e bine ca nu au stat ca niste trantori.
Strada noastra nu trebuia defel reparata.Dar din lipsa de activitate si vremea fiind tocmai buna, s-au apucat sa o repare.
Au inceput cu un desant de oameni tacuti si eficienti inarmati cu lopeti si tarnacoape si sustinuti din linia a doua de utilaje agabaritice uriase , s-au apucat de treaba.
Au sapat transee,au dizlocat bordurile puse de Pache,au ras cablurile aeriene cu benele si cupele .Au mutat masinile de pe trotuare in mijlocul drumului si au descarcat stive de borduri cenusii pe care le-au asezat in forma de cazemata.
“ Agresorii “ barbosi ,slabi si privind numai la pamantul pe care il muta de colo colo,la toate intrebarile timide ale bastinasilor raspund doar cu “ nu stiu “ .Vorbesc numai intre ei incet si tot cu ochii in pamant.Cand cred ca nu ii vede nimeni jupaie crengile corcodusilor de fructele lor firave si dau cu lopetile in nucii de pe langa trotuare.
Manaca nuci verzi si rad intre ei
Din loc in loc pe fostele trotuare au aparut un fel de coline de nisip galben si umed din care tacutii barbosi mai incarca o galeata sau o roaba si pleca mai departe cu el,doar ei stiu unde.
Noaptea pe strada noastra se lasa linistea.O liniste ranita si trista dupa distrugerile de peste zi...
Daca insa ar fi trecut cineva intr-o anume noapte pe aici ar fi observat pe o movila de nisip de sub un felinar ce lumina palid,doua siluete ghemuite .
Privind mai atent iti dadeai seama ca nu erau hoti de nisip si nici copii care sapa la miezul noptii.
Erau un baiat si o fata care pareau ca lucreaza ceva,paziti de un pechinez vigilent stand in fund cu spatele la ei.
Baiatul cu parul negru si cret ,avea aerul unui student de anul intai iar fata firava,imbracata cu un hanorac si purtand gluga pe cap, sigur era liceeana.
Fata se urca pe nisip si il tragea cu mainile goale jos spre baiat.Tacut,fara sa o priveasca baiatul ,atent ,manuia o scandurica repede si exact ca un om care stie ce face.
Fata cand nu tragea nisipul il batea cu pumnii si palmele dupa care baiatul venea si il modela cu scandurica lui.
Daca privitorul ar mai fi avut rabdare vreo ora ar fi vazut ca la un moment dat,somnambulii nostri s-au ridicat si tinandu-se pe dupa mijloc au ramas nemiscati uitandu-se la un castel medieval inconjurat de doua randuri de ziduri.
Constructia era imprejmuita de un val de aparare si un sant care erau facute de fata.
Totul sub lumina felinarului si a lunii pline .
Dupa cateva clipe s-au intors unul spre altul,s-au privit ,baiatul a dat din cap iar fata si-a plecat ochii .Deodata, au sarit pe efemerul castel si l-au nivelat cu pantofii lor albi...
Fata si-a sters ochii de parca i-ar fi intrat sub pleoape nisip, s-a scuturat de un fior de frig a, luat catelul in brate si a plecat cuprisa dupa umeri de student ,spre bulevardul cu nume din Istorie,care pentru vreo doua ceasuri era pustiu...
* dupa un fapt real
La tara la astfel de strazi li se spune drumuri si sunt facute din pamant ori pietris. Pe astfel de strazi chiar daca sunt ca strada nostra situate in centrul unei metropole, oamenii se cunosc intre ei isi dau binete si schimba cate o vorba.
Trecatorii care intra pe aceasta strada venind de pe bulevardele apropiate isi iau imediat alta atitudine.
Ei nu mai merg cu capul in pamant sau privind fara expresie inainte . Pasii lor nu mai sunt perfect egali ci isi incetinesc ritmul pe trotuarul deformat de radacinile copacilor . Privirea lor se ridica spre fatadele caselor sau ratacesc prin curtile napadite de verdeata
Acesti trecatori daca in drumul lor spre vre-un interes in zona,descopera aceasta cale,de multe ori revin ,sunt cunoscuti de localnicii care ii repereaza inca de la primele lor aparitii si sunt adoptati cu usurinta de cateii care latra din spatele gardurilor.
Presupunand ca cineva merge pana la capatul strazii se va trezi la intr-un fluviu larg de masini care merg lipite una de alta .
Este un bulevard cu nume din Istorie care duce spre Piata Romana .
Acelasi bulevard aduce spre casele lor cu destul de mare greutate oamenii care au fost prin aceasta Piata ori dincolo de ea.
Celalalt capat al strazii cu aspect de rau este afluentul unui torent zgomotos si imprevizibil.Acesta cara zi si noapte masini mari si mici,tramvaie ,basculante si camioane,ambulante,motociclete si carute,rulote si utilaje cu aspect agresiv .
Sub acest torent agitat,umbla linistit metroul.
Pana acum nu au fost semnalate in valtorile acestui bulevard,tot cu nume din Istorie, doar avioane . Din cand in cand insa traseul lui este urmat de elicopterele care vor sa ajunga la Spitalul de urgenta sau de mici ambarcatiuni tractate pe trailere spre vreun luciu de apa.
Intre aceste doua bulevarde cotropite de rumoarea si agitatia secolului ,strada ca un rau de campie se complace intr-o atitudine lenevoasa si indiferenta pe care o coboara asupra parculetului cu statuie ,bisericutei somnolente, trecatorilor si localnicilor care stau pe malurile ei de o viata si din tata-n fiu.
De cateva saptamani zona a fost insa atinsa ,ca mai tot orasul,de avantul celor care vor tot timpul sa aiba ceva de facut.Sunt cei care nu suporta sa stea locului,sa gandeasca ,sa contemple sau sa citeasca si se apuca atunci sa repare ceva.Orice,doar sa nu stea.
Chiar daca obiectul pe care cade urgia functioneaza perfect,acesti oameni foarte apreciati si considerati drept harnici,se apuca sa-l repare . Daca reparatia duce la distrugerea obiectului,tot e bine ca nu au stat ca niste trantori.
Strada noastra nu trebuia defel reparata.Dar din lipsa de activitate si vremea fiind tocmai buna, s-au apucat sa o repare.
Au inceput cu un desant de oameni tacuti si eficienti inarmati cu lopeti si tarnacoape si sustinuti din linia a doua de utilaje agabaritice uriase , s-au apucat de treaba.
Au sapat transee,au dizlocat bordurile puse de Pache,au ras cablurile aeriene cu benele si cupele .Au mutat masinile de pe trotuare in mijlocul drumului si au descarcat stive de borduri cenusii pe care le-au asezat in forma de cazemata.
“ Agresorii “ barbosi ,slabi si privind numai la pamantul pe care il muta de colo colo,la toate intrebarile timide ale bastinasilor raspund doar cu “ nu stiu “ .Vorbesc numai intre ei incet si tot cu ochii in pamant.Cand cred ca nu ii vede nimeni jupaie crengile corcodusilor de fructele lor firave si dau cu lopetile in nucii de pe langa trotuare.
Manaca nuci verzi si rad intre ei
Din loc in loc pe fostele trotuare au aparut un fel de coline de nisip galben si umed din care tacutii barbosi mai incarca o galeata sau o roaba si pleca mai departe cu el,doar ei stiu unde.
Noaptea pe strada noastra se lasa linistea.O liniste ranita si trista dupa distrugerile de peste zi...
Daca insa ar fi trecut cineva intr-o anume noapte pe aici ar fi observat pe o movila de nisip de sub un felinar ce lumina palid,doua siluete ghemuite .
Privind mai atent iti dadeai seama ca nu erau hoti de nisip si nici copii care sapa la miezul noptii.
Erau un baiat si o fata care pareau ca lucreaza ceva,paziti de un pechinez vigilent stand in fund cu spatele la ei.
Baiatul cu parul negru si cret ,avea aerul unui student de anul intai iar fata firava,imbracata cu un hanorac si purtand gluga pe cap, sigur era liceeana.
Fata se urca pe nisip si il tragea cu mainile goale jos spre baiat.Tacut,fara sa o priveasca baiatul ,atent ,manuia o scandurica repede si exact ca un om care stie ce face.
Fata cand nu tragea nisipul il batea cu pumnii si palmele dupa care baiatul venea si il modela cu scandurica lui.
Daca privitorul ar mai fi avut rabdare vreo ora ar fi vazut ca la un moment dat,somnambulii nostri s-au ridicat si tinandu-se pe dupa mijloc au ramas nemiscati uitandu-se la un castel medieval inconjurat de doua randuri de ziduri.
Constructia era imprejmuita de un val de aparare si un sant care erau facute de fata.
Totul sub lumina felinarului si a lunii pline .
Dupa cateva clipe s-au intors unul spre altul,s-au privit ,baiatul a dat din cap iar fata si-a plecat ochii .Deodata, au sarit pe efemerul castel si l-au nivelat cu pantofii lor albi...
Fata si-a sters ochii de parca i-ar fi intrat sub pleoape nisip, s-a scuturat de un fior de frig a, luat catelul in brate si a plecat cuprisa dupa umeri de student ,spre bulevardul cu nume din Istorie,care pentru vreo doua ceasuri era pustiu...
* dupa un fapt real
Un compliment inalt
O tanara si incantatoare faptura despre care s-ar putea spune ca o avem la inima daca nu ar fi insasi inima noastra,ne face observatii gratioase si binevoitoare despre greselile de ortografie,ortoepie si punctuatie care ne apar prin postari.
Aducem multumiri adanci si recunoscatoare acestei persoane si le insotim de pupaturile noastre aspre de barbos.
Suntem mai intai ,foarte incantati ca ne citeste cu atentie . Este o onoare pentru noi amatorii sa fim cititi de un profesionist care maine poimaine face douazeci de ani de meserie pe teritoriul publicisticii.
Fata de altii care ne citesc din curiozitate sau din rutina dar ne lasa nestiutori fata de erorile noastre ca si fata de unele reusite ce prin absurd ar putea exista , incantatoarea noastra corespondenta este o exceptie .Exemplul ei ne-am dori sa fie urmat si de ceilalti lectori ai nostri constanti sau intamplatori,daca nu am sti ca e aproape imposibil.
In al doile rand suntem si de doua ori mai incantati de complimentul inalt pe care criticile binemeritate primite de la aceasta sursa, ni- l induce.Din lungul sir al celor care s-au ocupat cu arta scrisului,cei mai multi au fost niste ageamii in orografie ,aproape la fel de mari pe cat erau ca scriitori. La un moment al evolutiei lor unii au eludat cu superioritate subiectul in timp ce altii dintre ei au recunoscut ca scriu cu picioarele. Iata ce scria Marquez in primul volum al jrnalului sau :
" Mai ales din pricina ortografiei,care a fost
calvarul meu de-a lungul anilor de invatatura si
continua sa-i sperie pe corectorii originalelor mele.*
Deduc de aici ca niste greseli de ortografie pe o pagina pot fi o oarece garantie pentru o evolutie spre notorietate literara .Daca principiul calitatii s-ar impaca deplin cu cel al cantitatii s-ar merita o stradanie pentru cat mai multe erori ortografice.Asta nu inseamna totusi ca lipsa de erori ortografice de pe un text literar nu-i da dreptul acestuia sa fie o bijuterie incantatoare sau o tinichea.
In al treilea rand credem ca mai multi ochi critici pe un text ii asigura acestuia o limpezire si o purificare inainte de iesirea in lume, unde trebuie sa se prezinte cat se poate de impecabil ,la fel ca la un bal de debut in societatea mondena.Cu cat mai multi critici cu atat mai multe sanse ca productia sa aiba norocul unor laude dar si a unor injuraturi ceea ce este mult mai mult decat sfanta indiferenta.
Suna ca o invitatie si chiar este...
Totusi ,avand la dispozitie pe editorul nostru din computer si optiune de speeling instalata ,speram ca pe viitoarele texte erorile ortografice sa fie din ce mai putine dar nu eliminate total.
Greselile neintentionate la fel ca si celelalte facute cu buna stiinta ne sustin in mod confortabil in speranta ca am produs un text acceptabil .
* Gabriel Garcia Marquez, "A trai pentru a-ti povesti viata"2004 ,Edit.Rao,traducerea Tudora Sandru Mehedinti
Aducem multumiri adanci si recunoscatoare acestei persoane si le insotim de pupaturile noastre aspre de barbos.
Suntem mai intai ,foarte incantati ca ne citeste cu atentie . Este o onoare pentru noi amatorii sa fim cititi de un profesionist care maine poimaine face douazeci de ani de meserie pe teritoriul publicisticii.
Fata de altii care ne citesc din curiozitate sau din rutina dar ne lasa nestiutori fata de erorile noastre ca si fata de unele reusite ce prin absurd ar putea exista , incantatoarea noastra corespondenta este o exceptie .Exemplul ei ne-am dori sa fie urmat si de ceilalti lectori ai nostri constanti sau intamplatori,daca nu am sti ca e aproape imposibil.
In al doile rand suntem si de doua ori mai incantati de complimentul inalt pe care criticile binemeritate primite de la aceasta sursa, ni- l induce.Din lungul sir al celor care s-au ocupat cu arta scrisului,cei mai multi au fost niste ageamii in orografie ,aproape la fel de mari pe cat erau ca scriitori. La un moment al evolutiei lor unii au eludat cu superioritate subiectul in timp ce altii dintre ei au recunoscut ca scriu cu picioarele. Iata ce scria Marquez in primul volum al jrnalului sau :
" Mai ales din pricina ortografiei,care a fost
calvarul meu de-a lungul anilor de invatatura si
continua sa-i sperie pe corectorii originalelor mele.*
Deduc de aici ca niste greseli de ortografie pe o pagina pot fi o oarece garantie pentru o evolutie spre notorietate literara .Daca principiul calitatii s-ar impaca deplin cu cel al cantitatii s-ar merita o stradanie pentru cat mai multe erori ortografice.Asta nu inseamna totusi ca lipsa de erori ortografice de pe un text literar nu-i da dreptul acestuia sa fie o bijuterie incantatoare sau o tinichea.
In al treilea rand credem ca mai multi ochi critici pe un text ii asigura acestuia o limpezire si o purificare inainte de iesirea in lume, unde trebuie sa se prezinte cat se poate de impecabil ,la fel ca la un bal de debut in societatea mondena.Cu cat mai multi critici cu atat mai multe sanse ca productia sa aiba norocul unor laude dar si a unor injuraturi ceea ce este mult mai mult decat sfanta indiferenta.
Suna ca o invitatie si chiar este...
Totusi ,avand la dispozitie pe editorul nostru din computer si optiune de speeling instalata ,speram ca pe viitoarele texte erorile ortografice sa fie din ce mai putine dar nu eliminate total.
Greselile neintentionate la fel ca si celelalte facute cu buna stiinta ne sustin in mod confortabil in speranta ca am produs un text acceptabil .
* Gabriel Garcia Marquez, "A trai pentru a-ti povesti viata"2004 ,Edit.Rao,traducerea Tudora Sandru Mehedinti
O dieta simpla
Voicu este un prietenos .
Asa de prietenos incat nu poate face nimic de unul singur.
Daca ,sa zicem ca mananca un senvis,nu-l poate mananca sigur.Cauta pe cineva .Zice ca nu poate sa inghita ,de unul singur,daca se ineaca,doamne fereste,cine sa-i traga doi pumni pe spinare ?
Pana la urma afla el un suflet cu care sa manance ; fie si un catel .
Are un senvis de rezerva totdeauna.
Spune pofta buna comeseanului si da-i din falci...
Nici sa doarma singur ,nu suporta .
Nu poate sa adoarma daca nu e cu cineva in pat. In caz ca nu are cu cine dormi trei zile,trei zile nu doarme.
Cateodata se ducea in parc ,sta pe o banca,langa pensionari si tragea un pui de somn.
Facea asta pana cand s-a ars : s-a pomenit sigur, dormind pe banca.
Pensionarii plecasera, inserase si el dormea in fund pe scanduri.
O patise.
Contase pe niste oameni si ei il lasasera cum te lasa toti, la greu .
Dupa divort,un timp nu a mai avut pe nimeni.
Cand cadea jos de somn,o suna pe exconsoarta iar femeia lasa tot si casa si barbat iubitor si dormea noaptea cu Voicu.
Doar dormea,atata.Ajuta si ea un crestin aflat in necaz.
Normal ca stia si actualul ei barbat,dar pe langa faptul ca era un sot iubitor el era si un bun crestin.Deci nu era nici un conflict de interese ori de altceva.
Voicu suna la ei doar pentru necazul asta,vorbea cu noul sot al nevesti-si iar omul stia ce e . Isi pupa consoarta de noapte buna,si cat mai stateau ei la o tacla de baieti la telefon,buna crestina tarr la usa.Isi urau noapte buna,femeia il tuca la telefon pe actualul si se culca frumusel cu fostul ,pana in zori.
Dimineata doamna pleca sa-si reia locul langa sotul iubitor sau uneori direct la serviciu unde o ducea galant ,Voicu in masina lui. *
Voicu citea numai la biblioteca iar in deplasari se cerea la hotel cu cineva in camera.
Si in cabina de vot intra cu pisoiul in brate ( spunea comisiei amuzate de situatie, ca nu a lasat pisicul acasa deoarece nu-i place sa fie lasat sigur).
Chiar si acolo unde regii merg singuri,Voicu se incredinta ca e cineva prin preajma si lasa putin,doar putin,usa deschisa...
In fine Voicu este antonimul absolut al termenului de singuratic .
Din acest motiv el si este un prietenos inepuizabil.
Are o rezerva enorma de prieteni .
Asa cum altii aduna ce gasesc pe strada sau aiurea , asa face si Voicu.Aduna prieteni.
Pune prieten peste prieten si tot nu se satura.
"O fi bun el la ceva vreodata ,cand nu gasesc la cine sa apelez",isi zice cand mai apare un prieten.
...Acuma trebuia sa se apuce de jogging,dar nu gasea cu cine sa merga la stadion.
Actuala facuse o aluzie directa la gabaritul lui si se gandise el ca daca o sa mai alerge ca pe la 50 de ani ,cand fugea chiar si de 30 de ori in jurul velodromului Dinamo,o sa piarda cateva kile...
Unde isi facea Voicu prietenii ?
Cam peste tot ,dar pe cei mai multi ii gasea in tren,la meci sau la birt.
Mai ales la birt pentru ca Voicu multe nu face singur dar de baut niciodata nu bea singur.
“ Cine bea singur,moare singur " ,facea.Era baiat citit, la curent cu Marquez .
Si iata ,ca la carciuma, dadu nu de un partener de jogging cum cauta, ci tot de un prieten .El i-a dat cea mai buna dieta de slabit.
- Domnule Voicule,poti sa fugi pana te ia dracii,ca trenu sa faci .
Degeaba,vii acasa de la fuga si golesti frigideru ’.Nu faci nici pe dracu.
Uita-te la mine,acu vreo doi ani eram ca matale dar la patrat.Doua cantare am rupt.
Nevasta nu mai dormea cu mine in pat,ca nu avea loc. Eu ma culcam pe jos ,langa pisica.
Alt pat unde dracu sa bag ,ca stau la o garsonerie d’asta confort trei.Sa ma mut la doua camere,de unde dracu bani?
- Aoleu si cum ai facut rost de bani? ,ca ma-ar interesa...
- De la dracu,nu te interesa ca sa zlabesti ? Vreai bani acuma ?
Domne si m-am pus pe zlabit.
A mea mi-a taiat slanina,berea,carnatii,tot.
Ma tinea numai pe ciorba de stir si mancare de praz.Faceam sport pe scari,urcam pana la 9 pe jos,cand se muta cineva ma ofeream primu la carat lemnele.
La urma cand facea omu cinste plecam inainte sa desfaca berea.Cu lacrimi in ochi si cu draci pe mine.Ma duceam acasa la ceaiul meu de crusin.
Nu ma mai cantaream , se vedea dupa gaura de la curea ce si cum .Ma ingrasam intruna. Ce dracu sa fac ?
- Pai sa alergi.
- Unde sa alerg cu burdihanu meu de-a tunci.Se lua politia dupa mine.Zicea ca sunt ,dracu, fun hot si cine stie ce-mi punea in spinare.
Alergatu nenica,e pentru rahitice si fitosi care nu are stomac.La d-astia poti sa le dai si un porc intreg sa-l haleasca,nu se pune grasimea pe ei ca apa pe gasca.
- Si ce-ai facut nene ,vreun tratament ceva ?.
- Grasimea nu are tratament,taticu.Mananci pui pe tine,nu mananci dai jos, sa stii de la mine.
- Si mata,nu ai mai mancat ?
- Ei,pe dracu.Decat sa nu mananc,mai bine sa nu mor ...hehehe.Stii ce-am facut?
Vezi ca nu stii ?
Domne m-am apucat de scris.
Ideea mi-a dat-o un militian cand mi-a scris o amenda d-aia d’alor.Si-a gasit fraieru cu mine,acusa ma duc sa o platesc,la Pastele cailor...
Domne stam si ma uitam la el,era tot o apa,transpirase de munca.Va sa zica e greu sa scrii ,transpiri mai al dracu decat la mutat mobila.Ahaaaa...
Hopa,ideea o aveam... acuma trebuia sa o plementez cum spunea Petrica,stii care...
-Si ai implementat-o ?
-Cum dracu sa nu ? Si pune-te Bebe pe scris...
Pe scris si pe mancat.
Pe scris si pe baut bere cu lada.
Mancam ce vream eu,numa pui fripti cu mujdei,slanina ,carnati ,toate porcariile.
De mancat mi-era usor, da de scris ma chinuiam de parca ma chinuiau dracii.
Pana faceam o poezie ma trecea o mie de ape.
Ca sa fac o povestire d-asta aproape ca imi dadeam duhu .
Cand am terminat primu roman,eram si eu terminat.
Ma tineam de pereti pana la baie.
Se uita a mea la mine si nu-i venea sa creada,incepuse sa aiba pica si ma oftica ; zicea ca acuma n-o sa ma mai uit la ea si o sa umblu dupa tinerele d’alea nemancate.Mai luam o bere ?
- Hai sa mai luam .Dar ai slabit bine amice ,il lauda Voicu ...
- Pa dracu,de vreo trei saptamani ,pun pe mine la loc,sunt plin de draci.
Am pana de subiecte si nu mai scriu.
N-ai vre-un pont pentru mine ,nene ,ca fac cinste .
- Lasa asta ca n-am nici pentru mine.Dar ceva ai publicat stimabile?
- De unde dracu sa mai am putere sa umblu pe la edituri?
La asta s-a bagat nevasta-mea ,zice ca e agentul meu .
Vrea sa dea jos vreo cinci kile care i s-au pus stii matale pe unde se pune osanza la muieri.
E treaba ei,grasimea ei ,sa traga.
Eu scriu pentru mine,nene,nu sa public,n-am nici un interes.Arta pentru arta ,tata...
Este interesul ei; sa publice daca vrea sa aiba curu mai mic.Aia e.Mai bem o bere ?
- Bea matale ca eu te las .Trebuie sa plec,servus.
Si Voicu a plecat cu tot cu ideea .A si pus-o in opera .Mai are vreo zece kile si zici ca e Clint Eastwood,la silueta.
Ma cheama intr-o zi ca sa ne intalnim la o librarie.
Isi lansa o carte omul nostru si invitase pe toti prietenii la un piscot.
- Si cum a fost il intreb,cum de te-ai luat tu inginer de camp,de literatura?
- Domne am simtit ca altfel o sa mor.Stii ca a spus cineva odata : cand simti ca mori daca nu vei scrie,de-abia atunci apuca-te de scris.
Si asa am facut...La 140 de kg pe care le aveam ,era singura speranta sa mai scap cu viata.
- Ei taci,chiar asa?
- Vorba aia cu scrisul si cu moartea a zis-o Rilke,mai de mult. Sa ma crezi ca mare dreptate are,ti-o spun si eu ca la un prieten...
S-a scuzat ca pleaca sa discute la o sampanie,in alt colt, cu unii si a disparut.
Mare lucru e sa ai prieteni.Gasesti la ei solutii pentru toate cele.
Merita de incercat.
* cu scuzele de rigoare atat pentru Ilf cat si pentru Petrov.
Asa de prietenos incat nu poate face nimic de unul singur.
Daca ,sa zicem ca mananca un senvis,nu-l poate mananca sigur.Cauta pe cineva .Zice ca nu poate sa inghita ,de unul singur,daca se ineaca,doamne fereste,cine sa-i traga doi pumni pe spinare ?
Pana la urma afla el un suflet cu care sa manance ; fie si un catel .
Are un senvis de rezerva totdeauna.
Spune pofta buna comeseanului si da-i din falci...
Nici sa doarma singur ,nu suporta .
Nu poate sa adoarma daca nu e cu cineva in pat. In caz ca nu are cu cine dormi trei zile,trei zile nu doarme.
Cateodata se ducea in parc ,sta pe o banca,langa pensionari si tragea un pui de somn.
Facea asta pana cand s-a ars : s-a pomenit sigur, dormind pe banca.
Pensionarii plecasera, inserase si el dormea in fund pe scanduri.
O patise.
Contase pe niste oameni si ei il lasasera cum te lasa toti, la greu .
Dupa divort,un timp nu a mai avut pe nimeni.
Cand cadea jos de somn,o suna pe exconsoarta iar femeia lasa tot si casa si barbat iubitor si dormea noaptea cu Voicu.
Doar dormea,atata.Ajuta si ea un crestin aflat in necaz.
Normal ca stia si actualul ei barbat,dar pe langa faptul ca era un sot iubitor el era si un bun crestin.Deci nu era nici un conflict de interese ori de altceva.
Voicu suna la ei doar pentru necazul asta,vorbea cu noul sot al nevesti-si iar omul stia ce e . Isi pupa consoarta de noapte buna,si cat mai stateau ei la o tacla de baieti la telefon,buna crestina tarr la usa.Isi urau noapte buna,femeia il tuca la telefon pe actualul si se culca frumusel cu fostul ,pana in zori.
Dimineata doamna pleca sa-si reia locul langa sotul iubitor sau uneori direct la serviciu unde o ducea galant ,Voicu in masina lui. *
Voicu citea numai la biblioteca iar in deplasari se cerea la hotel cu cineva in camera.
Si in cabina de vot intra cu pisoiul in brate ( spunea comisiei amuzate de situatie, ca nu a lasat pisicul acasa deoarece nu-i place sa fie lasat sigur).
Chiar si acolo unde regii merg singuri,Voicu se incredinta ca e cineva prin preajma si lasa putin,doar putin,usa deschisa...
In fine Voicu este antonimul absolut al termenului de singuratic .
Din acest motiv el si este un prietenos inepuizabil.
Are o rezerva enorma de prieteni .
Asa cum altii aduna ce gasesc pe strada sau aiurea , asa face si Voicu.Aduna prieteni.
Pune prieten peste prieten si tot nu se satura.
"O fi bun el la ceva vreodata ,cand nu gasesc la cine sa apelez",isi zice cand mai apare un prieten.
...Acuma trebuia sa se apuce de jogging,dar nu gasea cu cine sa merga la stadion.
Actuala facuse o aluzie directa la gabaritul lui si se gandise el ca daca o sa mai alerge ca pe la 50 de ani ,cand fugea chiar si de 30 de ori in jurul velodromului Dinamo,o sa piarda cateva kile...
Unde isi facea Voicu prietenii ?
Cam peste tot ,dar pe cei mai multi ii gasea in tren,la meci sau la birt.
Mai ales la birt pentru ca Voicu multe nu face singur dar de baut niciodata nu bea singur.
“ Cine bea singur,moare singur " ,facea.Era baiat citit, la curent cu Marquez .
Si iata ,ca la carciuma, dadu nu de un partener de jogging cum cauta, ci tot de un prieten .El i-a dat cea mai buna dieta de slabit.
- Domnule Voicule,poti sa fugi pana te ia dracii,ca trenu sa faci .
Degeaba,vii acasa de la fuga si golesti frigideru ’.Nu faci nici pe dracu.
Uita-te la mine,acu vreo doi ani eram ca matale dar la patrat.Doua cantare am rupt.
Nevasta nu mai dormea cu mine in pat,ca nu avea loc. Eu ma culcam pe jos ,langa pisica.
Alt pat unde dracu sa bag ,ca stau la o garsonerie d’asta confort trei.Sa ma mut la doua camere,de unde dracu bani?
- Aoleu si cum ai facut rost de bani? ,ca ma-ar interesa...
- De la dracu,nu te interesa ca sa zlabesti ? Vreai bani acuma ?
Domne si m-am pus pe zlabit.
A mea mi-a taiat slanina,berea,carnatii,tot.
Ma tinea numai pe ciorba de stir si mancare de praz.Faceam sport pe scari,urcam pana la 9 pe jos,cand se muta cineva ma ofeream primu la carat lemnele.
La urma cand facea omu cinste plecam inainte sa desfaca berea.Cu lacrimi in ochi si cu draci pe mine.Ma duceam acasa la ceaiul meu de crusin.
Nu ma mai cantaream , se vedea dupa gaura de la curea ce si cum .Ma ingrasam intruna. Ce dracu sa fac ?
- Pai sa alergi.
- Unde sa alerg cu burdihanu meu de-a tunci.Se lua politia dupa mine.Zicea ca sunt ,dracu, fun hot si cine stie ce-mi punea in spinare.
Alergatu nenica,e pentru rahitice si fitosi care nu are stomac.La d-astia poti sa le dai si un porc intreg sa-l haleasca,nu se pune grasimea pe ei ca apa pe gasca.
- Si ce-ai facut nene ,vreun tratament ceva ?.
- Grasimea nu are tratament,taticu.Mananci pui pe tine,nu mananci dai jos, sa stii de la mine.
- Si mata,nu ai mai mancat ?
- Ei,pe dracu.Decat sa nu mananc,mai bine sa nu mor ...hehehe.Stii ce-am facut?
Vezi ca nu stii ?
Domne m-am apucat de scris.
Ideea mi-a dat-o un militian cand mi-a scris o amenda d-aia d’alor.Si-a gasit fraieru cu mine,acusa ma duc sa o platesc,la Pastele cailor...
Domne stam si ma uitam la el,era tot o apa,transpirase de munca.Va sa zica e greu sa scrii ,transpiri mai al dracu decat la mutat mobila.Ahaaaa...
Hopa,ideea o aveam... acuma trebuia sa o plementez cum spunea Petrica,stii care...
-Si ai implementat-o ?
-Cum dracu sa nu ? Si pune-te Bebe pe scris...
Pe scris si pe mancat.
Pe scris si pe baut bere cu lada.
Mancam ce vream eu,numa pui fripti cu mujdei,slanina ,carnati ,toate porcariile.
De mancat mi-era usor, da de scris ma chinuiam de parca ma chinuiau dracii.
Pana faceam o poezie ma trecea o mie de ape.
Ca sa fac o povestire d-asta aproape ca imi dadeam duhu .
Cand am terminat primu roman,eram si eu terminat.
Ma tineam de pereti pana la baie.
Se uita a mea la mine si nu-i venea sa creada,incepuse sa aiba pica si ma oftica ; zicea ca acuma n-o sa ma mai uit la ea si o sa umblu dupa tinerele d’alea nemancate.Mai luam o bere ?
- Hai sa mai luam .Dar ai slabit bine amice ,il lauda Voicu ...
- Pa dracu,de vreo trei saptamani ,pun pe mine la loc,sunt plin de draci.
Am pana de subiecte si nu mai scriu.
N-ai vre-un pont pentru mine ,nene ,ca fac cinste .
- Lasa asta ca n-am nici pentru mine.Dar ceva ai publicat stimabile?
- De unde dracu sa mai am putere sa umblu pe la edituri?
La asta s-a bagat nevasta-mea ,zice ca e agentul meu .
Vrea sa dea jos vreo cinci kile care i s-au pus stii matale pe unde se pune osanza la muieri.
E treaba ei,grasimea ei ,sa traga.
Eu scriu pentru mine,nene,nu sa public,n-am nici un interes.Arta pentru arta ,tata...
Este interesul ei; sa publice daca vrea sa aiba curu mai mic.Aia e.Mai bem o bere ?
- Bea matale ca eu te las .Trebuie sa plec,servus.
Si Voicu a plecat cu tot cu ideea .A si pus-o in opera .Mai are vreo zece kile si zici ca e Clint Eastwood,la silueta.
Ma cheama intr-o zi ca sa ne intalnim la o librarie.
Isi lansa o carte omul nostru si invitase pe toti prietenii la un piscot.
- Si cum a fost il intreb,cum de te-ai luat tu inginer de camp,de literatura?
- Domne am simtit ca altfel o sa mor.Stii ca a spus cineva odata : cand simti ca mori daca nu vei scrie,de-abia atunci apuca-te de scris.
Si asa am facut...La 140 de kg pe care le aveam ,era singura speranta sa mai scap cu viata.
- Ei taci,chiar asa?
- Vorba aia cu scrisul si cu moartea a zis-o Rilke,mai de mult. Sa ma crezi ca mare dreptate are,ti-o spun si eu ca la un prieten...
S-a scuzat ca pleaca sa discute la o sampanie,in alt colt, cu unii si a disparut.
Mare lucru e sa ai prieteni.Gasesti la ei solutii pentru toate cele.
Merita de incercat.
* cu scuzele de rigoare atat pentru Ilf cat si pentru Petrov.
Targuieli cu mic dejun inclus 1 ( sau cum NU ma dadeam in vant dupa cumparaturi)
Nici unui barbat nu-i place sa mearga la cumparaturi.
Nici mie.Unui barbat care are toti cromozomii la locul lor,nu-i place sa bata magazinele.Mai bine bate covoare .
Si daca totusi ar fi unul care are placerea asta,nu o recunoaste nici la poligraf.
Mai repede iti marturiseste ca poarta lenjerie de dama.
Nu e macho sa faci targuieli si basta.
Targuielile sunt pentru sexul frumos nu pentru sexul batos .
Numai fapturile alese , firile romantice si naturile poetice cum sunt femeile inteleg aceasta forma
de arta – arata de a toca bani prin magazine.
Barbatii mai au mult pana sa ajunga la aceasta inalta treapta spirituala.Sau poate nu vor ajunge niciodata daca lucrurile ar fi lasate de capul lor, adica asa cum le-a facut Cel de Sus.
Femeile e drept ca sunt mai numeroase decat barbatii.
E drept si ca au trebuinta de mai multe lucruri de care nu se pot lipsi.
Dar, e la fel de drept ca si resursele lor au o limita .
Si atunci tu Comert ce sa faci ?
Recunosti aceasta limita ,sau vii cu resurse ?Si unde ar fi resursele astea care stau necotropite?
Pai la domnii berbanti care nu te baga in seama.
''Atunci pe ei, copii ,nu se mai poate asa .Dar trebuie sa-i luam usor sa nu se sperie fazanii.Sa-i atragem cu binisorul.Si pe urma le aratam noi lor ca mai sunt si altele pe lume inafara de footbal,bere si tv... " clama mesajul pe intranet de la sefii de sus....
Si marketingul cel istet decide sa le intinda o cursa pe care o plaseaza,unde ?
Cum unde ?
Chiar in hipermarket.
Cursa are forma unui restaurant cochet ,luminos si curat si incepand cu micul dejun , trecand prin miezul pranzului si terminand cu cina ,omul nostru poate gasi tot felul de variante culinare si bauturi neagresive.
Poti sa zaci acolo toata ziua,nimeni nu-ti spune sa pleci.
Iti spune sa stai.
"Mancarurile sa fie mai bune ca la el acasa, gustoase si sanatoase ca aici nu avem nevoie sa producem oameni bolnavi.Trebuie sa fie toti apti si puternici ca sa munceasca si sa faca bani.Clientul nostru,stapanul nostru,si banii lui,banii nostri. Nu ? "mai zicea mesajul bossilor.
De acum problema e rezolvata.....
Mai de sila,mai de mila vine Dumnealui cu jumatatea la supermarketul X.
Ea radioasa el din contra.
- Tu dragule,nu trebuie sa te chinui,umblu eu dupa ce ne trebuie.Ia uite,stai aicea frumusel si-ti ia mama un mic dejun,ca am plecat cam devreme.Uite si cafea,o minunatie,sa te trezesti de tot.Stai si citesti,asculti muzica,te uiti pe dealuri.Esti liber,faci ce vrei tu.Daca ai nevoie de mine,ma suni ca sunt p’aicea.Bine ?
- Nu e bine,ca nu e voie de fumat ,zici.
- Si nu poti tu rezista o ora,pentru mine,fara tutun ?
- Daca e o ora, merge,zici cu o resemnare mandra,privind in tavan .
Cand dai ochii jos din tavan nu mai esti decat tu si micul dejun.Din lipsa de altceva,ai cu ce sa te ocupi.Si incepi sa-l examinezi,mai intai vizual,apoi olfactiv si dupa aia gustativ.Ar fi un mic dejun excelent daca ar fi mare .Asa ca dispare rapid de pe farfurie.Hai pe cafea .Si aia fierbinte si buna .Mmmm.Gata si cu cafeaua.Te uiti in jur,si mai vezi risipiti cativa micdejunisti in diferite stadii de plictiseala.Mai dai niste telefoane,mai umbli prin agenda,scoti cartea din geaca si citesti cateva pagini.
Tarrr telefonul.Trecusera 2 ore .
-Ce faci dragule,esti bine ? Hai ca vin acuma .Apare brusc ca si cand ar fi stat dupa stalp,la panda.
- Acum se vine ? N-ai zis o ora ? Ai luat ceva ? Biiine ca plecam .
- Cum sa iau ceva fara sa ma sfatuiesc cu tine ? Cum sa plecam ? Stai sa iau cate un ceai ca sunt lihnita . Asa e ca a fost bun le petit dejeuner?
Vine cu ceaiul.Bun.Fierbinte ,aromat.Merge.
Si incepeti sa va sfatuiti.Adica ea sa te sfatuiasca pe tine ce e bine sa cumparati si ce noroc aveti ca ati venit azi cand sunt atatea oferte .Cu obiecte de care pana acum habar nu ai avut nici macar ca exista,nu ca v-ar lipsi.
Si da-i cu sfaturile.
Cand vrea dumneaei sa te conviga de o treaba cu care nu esti de acord,asa zice ca va sfatuiti.
Te lasi greu .
- Ce zici tu costa,nu gluma,spui.
- As,ti se pare .Si nu te speria ,ca le iau din micile mele economii.
Cazi in capcana ca o galusca ce esti.
- Bine ,dar hai mai repede ca ma plictisesc.
- Lasa ca-ti mai iau un ceai,hai ca acusi ma intorc .Cand termini ceaiul asta poti sa-ti mai iei.Auzi,ca tu esti mai citit,cine zicea ca ceaiul te inveseleste fara se te imbete ?
N-a mai asteptat raspunsul si a disparut.Ai ramas cu ceaiul , cartea si privitul peisajului din parcare.
Dupa vreo ora,telefonul .Ea.
- Ce faci ?
- Bine beau ceai .Am baut o vadra de ceai.Hai acasa,mi-e foame .
- Lasa asta,mi-o reteaza.Auzi,tu ai ceva bani la tine ?
- Nu prea am,mint .
Simt ca nu ma crede,dar ma iarta.
- Dar cardul l-ai luat .
Stie ca de cand ti-ai facut card,acum vreo doua luni,ti-e atat de drag incat nu pleci fara el nici
pana la poarta.
- Mai ,s-ar putea sa nu-l fi luat.Da,hai odata ca mi-e foame..
- Lasa ca vin acusica.
Si iar apare ca si cand ai fi lustruit lampa lui Aladin.
- Cati bani ai la tine,unde e cardul,mai ti-e foame ?
- Da,mi-e foame,hai acasa !
- Pana ajungem acasa,lesini de foame,stai sa vezi ce-ti aduce mama acuma,du-te si te spala frumos pe maini.Hai,trap.
E coada la spalat pe maini.Recunosti doi dintre colegii de la micul dejun.
Cand revii o afli zambitoare pe masa cu o tava de atractii culinare de te ia ameteala doar daca te uiti.
- Hai stai frumos si papa,dragule.Pana termini tu termin si eu ,pofta buna si aaa...da-mi repede cardul ala si ce bani mai ai ca sa nu mai fac un drum.
- Ia-l din rucsac, m-am spalat pe maini.
- Ah ce amabil esti !hai pa,daca intarziu putin,bea si tu un ceai.
Uite-asa ,pana la urma ,mancati si seara la Market.
Iti spune ca de mult n-ati mai luat o cina romantica.
Curat romantica.
Drept este ca tot ce ati mancat a fost super,cum se zice acuma.
Chiar si preturile in acest cochet restaurant au fost incredibil de mici.Nici nu prea te-ai plictisit pentru ca tot timpul ai fost nervos.
Intr-un final incarci masina cu tot felul de cutii si desagi de plastic si hai la sediu.
Cand descarci acasa, trece pe langa voi unul,cam pe doua carari si mormaie in barba :-
- Reataidreacq de securisti...
Ce infam...
Nici mie.Unui barbat care are toti cromozomii la locul lor,nu-i place sa bata magazinele.Mai bine bate covoare .
Si daca totusi ar fi unul care are placerea asta,nu o recunoaste nici la poligraf.
Mai repede iti marturiseste ca poarta lenjerie de dama.
Nu e macho sa faci targuieli si basta.
Targuielile sunt pentru sexul frumos nu pentru sexul batos .
Numai fapturile alese , firile romantice si naturile poetice cum sunt femeile inteleg aceasta forma
de arta – arata de a toca bani prin magazine.
Barbatii mai au mult pana sa ajunga la aceasta inalta treapta spirituala.Sau poate nu vor ajunge niciodata daca lucrurile ar fi lasate de capul lor, adica asa cum le-a facut Cel de Sus.
Femeile e drept ca sunt mai numeroase decat barbatii.
E drept si ca au trebuinta de mai multe lucruri de care nu se pot lipsi.
Dar, e la fel de drept ca si resursele lor au o limita .
Si atunci tu Comert ce sa faci ?
Recunosti aceasta limita ,sau vii cu resurse ?Si unde ar fi resursele astea care stau necotropite?
Pai la domnii berbanti care nu te baga in seama.
''Atunci pe ei, copii ,nu se mai poate asa .Dar trebuie sa-i luam usor sa nu se sperie fazanii.Sa-i atragem cu binisorul.Si pe urma le aratam noi lor ca mai sunt si altele pe lume inafara de footbal,bere si tv... " clama mesajul pe intranet de la sefii de sus....
Si marketingul cel istet decide sa le intinda o cursa pe care o plaseaza,unde ?
Cum unde ?
Chiar in hipermarket.
Cursa are forma unui restaurant cochet ,luminos si curat si incepand cu micul dejun , trecand prin miezul pranzului si terminand cu cina ,omul nostru poate gasi tot felul de variante culinare si bauturi neagresive.
Poti sa zaci acolo toata ziua,nimeni nu-ti spune sa pleci.
Iti spune sa stai.
"Mancarurile sa fie mai bune ca la el acasa, gustoase si sanatoase ca aici nu avem nevoie sa producem oameni bolnavi.Trebuie sa fie toti apti si puternici ca sa munceasca si sa faca bani.Clientul nostru,stapanul nostru,si banii lui,banii nostri. Nu ? "mai zicea mesajul bossilor.
De acum problema e rezolvata.....
Mai de sila,mai de mila vine Dumnealui cu jumatatea la supermarketul X.
Ea radioasa el din contra.
- Tu dragule,nu trebuie sa te chinui,umblu eu dupa ce ne trebuie.Ia uite,stai aicea frumusel si-ti ia mama un mic dejun,ca am plecat cam devreme.Uite si cafea,o minunatie,sa te trezesti de tot.Stai si citesti,asculti muzica,te uiti pe dealuri.Esti liber,faci ce vrei tu.Daca ai nevoie de mine,ma suni ca sunt p’aicea.Bine ?
- Nu e bine,ca nu e voie de fumat ,zici.
- Si nu poti tu rezista o ora,pentru mine,fara tutun ?
- Daca e o ora, merge,zici cu o resemnare mandra,privind in tavan .
Cand dai ochii jos din tavan nu mai esti decat tu si micul dejun.Din lipsa de altceva,ai cu ce sa te ocupi.Si incepi sa-l examinezi,mai intai vizual,apoi olfactiv si dupa aia gustativ.Ar fi un mic dejun excelent daca ar fi mare .Asa ca dispare rapid de pe farfurie.Hai pe cafea .Si aia fierbinte si buna .Mmmm.Gata si cu cafeaua.Te uiti in jur,si mai vezi risipiti cativa micdejunisti in diferite stadii de plictiseala.Mai dai niste telefoane,mai umbli prin agenda,scoti cartea din geaca si citesti cateva pagini.
Tarrr telefonul.Trecusera 2 ore .
-Ce faci dragule,esti bine ? Hai ca vin acuma .Apare brusc ca si cand ar fi stat dupa stalp,la panda.
- Acum se vine ? N-ai zis o ora ? Ai luat ceva ? Biiine ca plecam .
- Cum sa iau ceva fara sa ma sfatuiesc cu tine ? Cum sa plecam ? Stai sa iau cate un ceai ca sunt lihnita . Asa e ca a fost bun le petit dejeuner?
Vine cu ceaiul.Bun.Fierbinte ,aromat.Merge.
Si incepeti sa va sfatuiti.Adica ea sa te sfatuiasca pe tine ce e bine sa cumparati si ce noroc aveti ca ati venit azi cand sunt atatea oferte .Cu obiecte de care pana acum habar nu ai avut nici macar ca exista,nu ca v-ar lipsi.
Si da-i cu sfaturile.
Cand vrea dumneaei sa te conviga de o treaba cu care nu esti de acord,asa zice ca va sfatuiti.
Te lasi greu .
- Ce zici tu costa,nu gluma,spui.
- As,ti se pare .Si nu te speria ,ca le iau din micile mele economii.
Cazi in capcana ca o galusca ce esti.
- Bine ,dar hai mai repede ca ma plictisesc.
- Lasa ca-ti mai iau un ceai,hai ca acusi ma intorc .Cand termini ceaiul asta poti sa-ti mai iei.Auzi,ca tu esti mai citit,cine zicea ca ceaiul te inveseleste fara se te imbete ?
N-a mai asteptat raspunsul si a disparut.Ai ramas cu ceaiul , cartea si privitul peisajului din parcare.
Dupa vreo ora,telefonul .Ea.
- Ce faci ?
- Bine beau ceai .Am baut o vadra de ceai.Hai acasa,mi-e foame .
- Lasa asta,mi-o reteaza.Auzi,tu ai ceva bani la tine ?
- Nu prea am,mint .
Simt ca nu ma crede,dar ma iarta.
- Dar cardul l-ai luat .
Stie ca de cand ti-ai facut card,acum vreo doua luni,ti-e atat de drag incat nu pleci fara el nici
pana la poarta.
- Mai ,s-ar putea sa nu-l fi luat.Da,hai odata ca mi-e foame..
- Lasa ca vin acusica.
Si iar apare ca si cand ai fi lustruit lampa lui Aladin.
- Cati bani ai la tine,unde e cardul,mai ti-e foame ?
- Da,mi-e foame,hai acasa !
- Pana ajungem acasa,lesini de foame,stai sa vezi ce-ti aduce mama acuma,du-te si te spala frumos pe maini.Hai,trap.
E coada la spalat pe maini.Recunosti doi dintre colegii de la micul dejun.
Cand revii o afli zambitoare pe masa cu o tava de atractii culinare de te ia ameteala doar daca te uiti.
- Hai stai frumos si papa,dragule.Pana termini tu termin si eu ,pofta buna si aaa...da-mi repede cardul ala si ce bani mai ai ca sa nu mai fac un drum.
- Ia-l din rucsac, m-am spalat pe maini.
- Ah ce amabil esti !hai pa,daca intarziu putin,bea si tu un ceai.
Uite-asa ,pana la urma ,mancati si seara la Market.
Iti spune ca de mult n-ati mai luat o cina romantica.
Curat romantica.
Drept este ca tot ce ati mancat a fost super,cum se zice acuma.
Chiar si preturile in acest cochet restaurant au fost incredibil de mici.Nici nu prea te-ai plictisit pentru ca tot timpul ai fost nervos.
Intr-un final incarci masina cu tot felul de cutii si desagi de plastic si hai la sediu.
Cand descarci acasa, trece pe langa voi unul,cam pe doua carari si mormaie in barba :-
- Reataidreacq de securisti...
Ce infam...
Targuieli cu mic dejun inclus 2 ( sau un campion de table)
- Si chiar a sa a fost a fost mai Aurele ?
Aurel este baiatul prietenului meu Tavi.
Merg pe la Tavi cand am o ramasita de timp neacoperit .El zice ca nu are nimic de facut si sa vin pe la el cand vreau.Si cand am chef sa joc table,ma duc pe la el .
Cateodata si la cabinet.
Cum ma vedea o si chema pe Sanda asistenta ca sa aduca ce ne trebuie.
Vine fata cu tablele si doua beri si pleaca langa telefonul ei.Normal ca nu lasa pe nimeni sa intre peste noi sa ne gaseasca dand cu zarul prin Policlinica .
Daca merg la el acasa pe Dezrobirii , imi deschide nevasta-sa zambitoare si aranjata.
De fiecare data ma intreba ce fac Josepina si copii si zic bine.Ma intreba si pe mine ce fac ,iar zic bine si ma lasa .
- Pe Tavi stii unde il gasesti,pe mine sa ma scuzi . Si pleca tragand dupa ea o trena fina de parfum. Parca e o cometa olfactiva.
- Vezi,nu-l bate prea tare azi,imi mai sugereaza cu un zambet final si dispare.Tot ca o cometa.
Mi-e cam asa sa recunosc,dar prietenia mea cu Tavi tine de atatia ani ,si a rezistat la atatea si pentru ca la fiecare sesiune de table,il bat de-l rup.
Dupa o bere bauta cu el ,si la un scor de 20-0 pentru mine plec acasa cu o stare de bine care ma poate tine si doua luni. Cand ma simt mai asa,stiti voi,mai aiurea,sa zicem deprimat,obosit sau am un cap cat banita trec pe la Tavi, ii trag o batuta buna la table ,si-mi trece. Asa prieten,da.
.Mai am eu si alti prieteni cu care joc table si cu care beau mult mai multe beri,dar astia ma umplu de draci. .Plec varza de la astfel de meciuri,batut mar si pe doua carari.Sa-mi plangi de mila.
La Tavi singura treaba e ca beau numai o bere,atat .Doar una .
- Mai, nu beau mai mult de o bere ca ma miroase Muki si nu ma mai pupa pana maine.
Muki e nevasta-sa,cometa.
Daca el bea doar o bere cum sa beau eu mai multe,de fata cu el sa-i fac pofta...nu merge .
Beau si eu doar una.Trag de ea trei ore.
Tavi cum isi destupa berea,uita de ea.Se concentreaza pe joc.Nici mie nu mi-o da, sa o beau.Cred ca o bea dupa ce plec eu, sa se mangaie dupa bataile pe care i le administrez.
Cateodata mi-e mila de bietul Tavi,dar n-am ce sa-i fac.A incercat el saracu sa-mi sugereze ca stie si rummy,sah,whist,dame ,boston,domino si cate si mai cate.
Dorea sa mai schimbam armele,sunt sigur ca la alea e mai tare.Dar eu ii gasisem calcaiul lui Ahile si nu puteam sa renunt.
- Hai, ma, sa te fac o septica, mai incearca, si-l inteleg .
- Nu ,table .Si-mi zic : daca ma bate la septica ar fi ca raman si fara ultimul prieten adevarat.
- Hai dai cu zarul,mai spun.Vine ea si vremea ta,mai ai de invatat.Ai noroc cu mine ca iti dau lectii gratis.Sase-sase,te-am inchis .Stai pe bara,dau numai eu acuma.Tu relaxeaza-te nitel. Si da-i.Si bate la el...
- Joci dur ,zice.Ar trebui sa te-nscrii intr-o competitie d’asta oficiala,ceva.
- Ce dur mai ,nici un dur.Am noroc la zar,ma scuz.
- Asa e,fiecare cu norocul lui.
Cand obosesc sa-l tot bat,plec .Ma duce pana la poarta .
- Cand ai liber,te mai astept.
- Bine onorabile,servus.Sa o pupi pe Muki .
- Hai lasa-te de cioace,pa .
Ce seara frumosa ,si ce bine arata orasul!
Se merita sa traiesti...
Aurel este baiatul prietenului meu Tavi.
Merg pe la Tavi cand am o ramasita de timp neacoperit .El zice ca nu are nimic de facut si sa vin pe la el cand vreau.Si cand am chef sa joc table,ma duc pe la el .
Cateodata si la cabinet.
Cum ma vedea o si chema pe Sanda asistenta ca sa aduca ce ne trebuie.
Vine fata cu tablele si doua beri si pleaca langa telefonul ei.Normal ca nu lasa pe nimeni sa intre peste noi sa ne gaseasca dand cu zarul prin Policlinica .
Daca merg la el acasa pe Dezrobirii , imi deschide nevasta-sa zambitoare si aranjata.
De fiecare data ma intreba ce fac Josepina si copii si zic bine.Ma intreba si pe mine ce fac ,iar zic bine si ma lasa .
- Pe Tavi stii unde il gasesti,pe mine sa ma scuzi . Si pleca tragand dupa ea o trena fina de parfum. Parca e o cometa olfactiva.
- Vezi,nu-l bate prea tare azi,imi mai sugereaza cu un zambet final si dispare.Tot ca o cometa.
Mi-e cam asa sa recunosc,dar prietenia mea cu Tavi tine de atatia ani ,si a rezistat la atatea si pentru ca la fiecare sesiune de table,il bat de-l rup.
Dupa o bere bauta cu el ,si la un scor de 20-0 pentru mine plec acasa cu o stare de bine care ma poate tine si doua luni. Cand ma simt mai asa,stiti voi,mai aiurea,sa zicem deprimat,obosit sau am un cap cat banita trec pe la Tavi, ii trag o batuta buna la table ,si-mi trece. Asa prieten,da.
.Mai am eu si alti prieteni cu care joc table si cu care beau mult mai multe beri,dar astia ma umplu de draci. .Plec varza de la astfel de meciuri,batut mar si pe doua carari.Sa-mi plangi de mila.
La Tavi singura treaba e ca beau numai o bere,atat .Doar una .
- Mai, nu beau mai mult de o bere ca ma miroase Muki si nu ma mai pupa pana maine.
Muki e nevasta-sa,cometa.
Daca el bea doar o bere cum sa beau eu mai multe,de fata cu el sa-i fac pofta...nu merge .
Beau si eu doar una.Trag de ea trei ore.
Tavi cum isi destupa berea,uita de ea.Se concentreaza pe joc.Nici mie nu mi-o da, sa o beau.Cred ca o bea dupa ce plec eu, sa se mangaie dupa bataile pe care i le administrez.
Cateodata mi-e mila de bietul Tavi,dar n-am ce sa-i fac.A incercat el saracu sa-mi sugereze ca stie si rummy,sah,whist,dame ,boston,domino si cate si mai cate.
Dorea sa mai schimbam armele,sunt sigur ca la alea e mai tare.Dar eu ii gasisem calcaiul lui Ahile si nu puteam sa renunt.
- Hai, ma, sa te fac o septica, mai incearca, si-l inteleg .
- Nu ,table .Si-mi zic : daca ma bate la septica ar fi ca raman si fara ultimul prieten adevarat.
- Hai dai cu zarul,mai spun.Vine ea si vremea ta,mai ai de invatat.Ai noroc cu mine ca iti dau lectii gratis.Sase-sase,te-am inchis .Stai pe bara,dau numai eu acuma.Tu relaxeaza-te nitel. Si da-i.Si bate la el...
- Joci dur ,zice.Ar trebui sa te-nscrii intr-o competitie d’asta oficiala,ceva.
- Ce dur mai ,nici un dur.Am noroc la zar,ma scuz.
- Asa e,fiecare cu norocul lui.
Cand obosesc sa-l tot bat,plec .Ma duce pana la poarta .
- Cand ai liber,te mai astept.
- Bine onorabile,servus.Sa o pupi pe Muki .
- Hai lasa-te de cioace,pa .
Ce seara frumosa ,si ce bine arata orasul!
Se merita sa traiesti...
Targuieli cu mic dejun inclus 3 ( sau copii pe drumuri)
Cam asta e Tavi,dar sa revin .
Lipsea putin,se dusese dupa bere .In timpul asta am stat de vorba cu fii-so Aurel,un baiat de 22 de ani foarte reusit.
- Dar fara capatai,zice Josepina atunci cand i-l laud.Fara capatai la ea inseamana ,fara facultate.
Aici are dreptate.
Tavi l-a lasat pe Aurel sa faca ce vrea si ce nu vrea .Si baiatul a facut tot ce a vrut.Ce nu a vrut ?
Nu a vrut sa faca nici o facultate .A zis ca nu-i place.
Tavi e de principiul “ ce nu-ti place/nu face “ si a lasat baiatul in pace.
- Mai Tavi,i-am zis odata ,dupa o bataie, in drum spre poarta.Corect este “ ce tie nu-ti place/altuia nu-i face”.Asa e principiul.
- Onorabile,fiecare cu principiile lui, mi-a zis. Al meu e asa : “ ce nu-ti place/nu face “. Ce nu-ti place la principiul asta,ai ?
Asa a ramas si el asa face.Nu exista om fara lipsuri,nu ?
Deci va spuneam de Aurel,fiul lui Tavi. Nu a facut facultate si e pe drumuri.Tot timpul.
Mai mereu e pe la Facultatea de Medicina. Da ,da.Stati sa va spun.
Baiatul asta pe la 10 ani,din plictiseala,s-a apucat sa se joace la computer.Cand mergeam pe la tac-so,il gaseam la clape tacanind.
- Ce faci Aurele ?
- Ma plictisesc ,raspundea cu ochii in monitor.
Sau
-Ma joc .
Ei din plictiseala si din joaca a iesit din el un mare expert informatic : soft,hard,tot,ce mai...
Acum se ocupa de tot ce misca informatic la Facultatea de Medicina.Tine si cursuri cu profesorii de acolo. Daca v-am spus ca e expert !
Au vrut sa-l faca lector la catedra de informatica .
Le-a spus ca nu se poate pentru ca nu are facultate la baza.
Mai intai au ras,domnii profesori.
Dupa aia l-au luat in serios :
-Lasa Aurele,ca-ti faci si facultatea.Astazi cand fac toti prostii facultate,tu de ce sa nu faci ?
-Tocmai d’aia ,a fost raspunsul.
-Si nici nu am timp,le-a mai zis
Ce e drept timp nu are .
Ca are si o firma de service la toate microscoapele electronice din Tara Romaneasca.
-Si de astea de ce te-ai mai apucat,mai baiatule ?intreb.
- Ma plictiseam sa stau intr-un sigur loc,numai la facultate,nene Taure (asa-mi spune mie ,va zic eu mai incolo de ce )
Pe langa asta are o afacere cu remorcari de masini ramase in pana .
- Si nu e complicat ?
- Nooo ,rade. 65 % sunt in pana prostului .Merg la caz,sa zicem pana la Cheile Rasnoavei,ca matale stii pe acolo.Masina in pana,mesterii locali trecuti intamplator,depasiti .Pun 3 litri de benzina sau motorina in rezervor,dau la cheie si masina porneste.Imi iau banul,dau factura ( da,ce credeai ?) si valea. Ce e greu ?
- Si te duci unde te cheama ?
- Pai dar cum ? Doar in Bucuresti nu ma duc,ca m-am plictisit de el. Cele mai multe cazuri le am in Bulgaria.Cred ca masinilor noastre nu le pica bine la carburator aerul bulgaresc ,si iarasi rade.
- Olguta ce mai face?asta e nevasta-sa.
- Arde si ea gazul ,ce sa faca.
Olguta asta, este medic veterinar la baza si avocata .Practica avocatura,toata ziua alearga si se zbate pentru toti tampitii care se istovesc in judecati.Pentru prieteni practica si medicina veterinara,din mila pentru animale,nu pentru prieteni.
Caci prietenii ei sunt la fel de tampiti ca si clientii pe care ii scoate ea din rahat pe la tribunale. Adica asa : cum le tuseste javra ,hai laVeterinar.Unde ?
In centru la un cabinet de lux ca acolo e un doctor bun. Daca are Hummer trebuie sa fie bun, nu ?
Asistentele parca sunt topmodele.Iti dau si suc daca trebuie sa astepti...ehe.
Cum sa te duci la un veterinar cu Logan si la care miroase a iodoform in pravalie ? Om fi noi,dar nici asa sa nu ne putem permite,macar pentru catel ,un efort.
Dupa consultatie cand griveiul,labusul sau azorul,trage sa moara ,gata .
- O sunam pe Olguta.
Dupa ce ii dracuie bine si-i face prosti (parca ei nu ar sti ! ) intreaba ,ce si cum.Se mai opreste cat se gandeste, sa-i mai besteleasca nitel pe stapanii catelului si da solutia.
A doua zi catelul mort incepe sa dea din coada. Cateodata nu-i e asa simplu nici ei sa puna diagnosticul.
- Da-mi catelul la telefon,tipa,sa ma lamuresc.
- Dar nu poate vorbi,zici pierdut,ca-i e asa de rau, nici nu mai misca .
- Mai,si incepe sa injure ca un birjar, ce sa vorbesc cu el ,n-ai minte? Pune-i telefonul pe piept sa-l consult,cum vrei sa stiu ce are ? Si iar se pune pe injurat in timp ce-ti da un e mail sau un sms cu reteta.
Cand s-a imbolnavit motanul nostru Figaro ,dupa ce cazuse noaptea intr-un butoi cu pacura a fost depasita,saraca .
Mai intai a incercat la telefon :
-Nene Taure ( si ea imi spune la fel ca barbat-so,va zic eu mai incolo de ce ) dar ce faci mata cu butoaie de pacura in curte.Ti-ai tras rafinarie ,sau ce ?
- Mai Olguta,nu la noi .O fi fost prin vecini, stii ca Figaro mai umbla noaptea,ca baietii,sa ma scuzi .
- Da stiu , e mare craidon. O sa-i iasa iasa si pe nas si pe...Si pune-te pe injuraturi ...
-Draga Olguta,indraznesc,dar eu n-am nici o vina,intelegi...
-Nu pe mata te injuram nene Taure si se pune pe ras.
Cand injura fata asta mai e cum mai e dar cand incepe ea sa rada rade toata sala.Radem noi vreo zece minute de ne saturam si o aud :
- Ii injur pe idiotii care lasa butoaie de motorina sau de ce p..da masii mai tin in ele,descoperite.Si pe aia de le vand la toti tampitii motorina fara examen psihiatric. Pe aia care o vand la pompa cu pret de Martini,si pe aia care aduc petrolul cu vaporul si polueaza marea si...
- Olguta, si...cum facem draga, o intrerup timid .
- Si pe aia cu rafinariile lor care .... si se opreste.
- Nene Taure,eu intru la un proces acum la sectorul 2.Vii mata sa ma iei cu masina ?
- Olguta,as vrea tata,dar am baut ceva de suparare.
- Bine,vad eu ce fac,si iar injuraturi...n-am mai fost curios sa vad pe cine injura si am inchis.
Dupa un sfert de ora Olguta a navalit in curte,era in roba de avocata,s-a pupat cu lupoaiaca noastra si-au facut complimente,ele stiu ce au vorbit dar trebuie sa fi fost ceva de bine ca dadeau din coada amandoua.
Pe noi nici nu ne-a vazut,l-a reperat pe Figaro care nu zicea nici pis,stia ca de data asta a dat de dracu,derbedeul...las ca vede el ,daca are noroc sa scape. L-a sucit,l-a invartit a cazut putin pe ganduri.
Cred ca injura in gand.Live,nu am auzit-o niciodata injurand . Injura doar la telefon.Fiica-mea imi spunea insa ca injura la volan .Expresia cea mai grava era atunci” bata-te norocul “.
In fine, cere sare.Ii face un fel de zeama cu apa si i-o da cotoiului.Asta a gustat putin si a dat sa scuipe.Dar cand s-a uitat odata la el ,ea stie cum,a inghitit rapid tot paharul ,craidonul.A mai stat nitel pe ganduri s-a uitat lung la el si i-a zis la urma :
- Si sa faci o baie cu sampon,bai acesta,sa te cureti de poluare.Maine cand vin sa te vad, sa fii gigea.Pa
Si s-a dus.A trecut pe langa noi,de parca a trecut prin noi.
Noi pierduti ...Josepina isi frangea mainile si avea lacrimile pe teava.Eu fumam trei tigari deodata,una in scrumiera , una in gura si ailalta in mana.Eram stresat,caz greu,daca nu scapa?
Olguta in curte isi lua la revedere de la lupoaica Vera,s-au pupat,si-au dat labutele,ca intre fete,deh.
A iesit s-a urcat in masina si a demarat.
A doua zi pramatia noastra a si furat un snitel de pe masa.Bandit ca toti petrolistii,stie ea Olguta de ce-i injura.
- Mai Aurele, zic.Dar de ce te-ai insurat ,nene ,asa de tanar ,la 22 de ani ?
- Nene Taure,ma plictiseam,domne.
...Eram sigur,dar am vrut sa verific.
- Deci te plictiseai,te cred,daca nu faci nimic toata ziua...
-Aici ai dreptate,zice razand.
-Mai dar nu e ea cam maricica pentru tine ? Ea 33 de ani si tu 23 ?Ce are ea in plus fata de altele , de 19 ani?
-Domne,are ,ca-mi place mie de ea.
-Ce-ti place la ea ?
-Mai intai,imi place cum se imbraca.Olguta nu se imbraca sa fie fistichie,are un stil asa mai discret.Deci,imi place cum se imbraca.
- Mai nazdravanule,ii trag un ghiont la coaste...Dar cand se dezbraca iti place ?
-Gata,am notat ,zice .Lasa ca te spun eu la sefa matale ( asta era Josepina).Si mai zice :
- In al doilea rand fata asta,mi-a cazut cu hodoronc si gata.
- Aurica ,se zice mi-a cazut cu tronc mai ,nu cu hodoronc.
- Noooo , altele mi-au cazut cu tronc,nu ea.Ea mi-a cazut cu hodoronc.Si-acuma i-mi mai cad unele cu tronc,rade.
- Maaai,fi atent ca te bate asta la trei coaste.( Olguta avea centura neagra la o arta de-asta martiala).E si avocata, iti face un partaj de te lasa ,pardon,cu dinaintea goala.
Da din mana si iar rade.
Lipsea putin,se dusese dupa bere .In timpul asta am stat de vorba cu fii-so Aurel,un baiat de 22 de ani foarte reusit.
- Dar fara capatai,zice Josepina atunci cand i-l laud.Fara capatai la ea inseamana ,fara facultate.
Aici are dreptate.
Tavi l-a lasat pe Aurel sa faca ce vrea si ce nu vrea .Si baiatul a facut tot ce a vrut.Ce nu a vrut ?
Nu a vrut sa faca nici o facultate .A zis ca nu-i place.
Tavi e de principiul “ ce nu-ti place/nu face “ si a lasat baiatul in pace.
- Mai Tavi,i-am zis odata ,dupa o bataie, in drum spre poarta.Corect este “ ce tie nu-ti place/altuia nu-i face”.Asa e principiul.
- Onorabile,fiecare cu principiile lui, mi-a zis. Al meu e asa : “ ce nu-ti place/nu face “. Ce nu-ti place la principiul asta,ai ?
Asa a ramas si el asa face.Nu exista om fara lipsuri,nu ?
Deci va spuneam de Aurel,fiul lui Tavi. Nu a facut facultate si e pe drumuri.Tot timpul.
Mai mereu e pe la Facultatea de Medicina. Da ,da.Stati sa va spun.
Baiatul asta pe la 10 ani,din plictiseala,s-a apucat sa se joace la computer.Cand mergeam pe la tac-so,il gaseam la clape tacanind.
- Ce faci Aurele ?
- Ma plictisesc ,raspundea cu ochii in monitor.
Sau
-Ma joc .
Ei din plictiseala si din joaca a iesit din el un mare expert informatic : soft,hard,tot,ce mai...
Acum se ocupa de tot ce misca informatic la Facultatea de Medicina.Tine si cursuri cu profesorii de acolo. Daca v-am spus ca e expert !
Au vrut sa-l faca lector la catedra de informatica .
Le-a spus ca nu se poate pentru ca nu are facultate la baza.
Mai intai au ras,domnii profesori.
Dupa aia l-au luat in serios :
-Lasa Aurele,ca-ti faci si facultatea.Astazi cand fac toti prostii facultate,tu de ce sa nu faci ?
-Tocmai d’aia ,a fost raspunsul.
-Si nici nu am timp,le-a mai zis
Ce e drept timp nu are .
Ca are si o firma de service la toate microscoapele electronice din Tara Romaneasca.
-Si de astea de ce te-ai mai apucat,mai baiatule ?intreb.
- Ma plictiseam sa stau intr-un sigur loc,numai la facultate,nene Taure (asa-mi spune mie ,va zic eu mai incolo de ce )
Pe langa asta are o afacere cu remorcari de masini ramase in pana .
- Si nu e complicat ?
- Nooo ,rade. 65 % sunt in pana prostului .Merg la caz,sa zicem pana la Cheile Rasnoavei,ca matale stii pe acolo.Masina in pana,mesterii locali trecuti intamplator,depasiti .Pun 3 litri de benzina sau motorina in rezervor,dau la cheie si masina porneste.Imi iau banul,dau factura ( da,ce credeai ?) si valea. Ce e greu ?
- Si te duci unde te cheama ?
- Pai dar cum ? Doar in Bucuresti nu ma duc,ca m-am plictisit de el. Cele mai multe cazuri le am in Bulgaria.Cred ca masinilor noastre nu le pica bine la carburator aerul bulgaresc ,si iarasi rade.
- Olguta ce mai face?asta e nevasta-sa.
- Arde si ea gazul ,ce sa faca.
Olguta asta, este medic veterinar la baza si avocata .Practica avocatura,toata ziua alearga si se zbate pentru toti tampitii care se istovesc in judecati.Pentru prieteni practica si medicina veterinara,din mila pentru animale,nu pentru prieteni.
Caci prietenii ei sunt la fel de tampiti ca si clientii pe care ii scoate ea din rahat pe la tribunale. Adica asa : cum le tuseste javra ,hai laVeterinar.Unde ?
In centru la un cabinet de lux ca acolo e un doctor bun. Daca are Hummer trebuie sa fie bun, nu ?
Asistentele parca sunt topmodele.Iti dau si suc daca trebuie sa astepti...ehe.
Cum sa te duci la un veterinar cu Logan si la care miroase a iodoform in pravalie ? Om fi noi,dar nici asa sa nu ne putem permite,macar pentru catel ,un efort.
Dupa consultatie cand griveiul,labusul sau azorul,trage sa moara ,gata .
- O sunam pe Olguta.
Dupa ce ii dracuie bine si-i face prosti (parca ei nu ar sti ! ) intreaba ,ce si cum.Se mai opreste cat se gandeste, sa-i mai besteleasca nitel pe stapanii catelului si da solutia.
A doua zi catelul mort incepe sa dea din coada. Cateodata nu-i e asa simplu nici ei sa puna diagnosticul.
- Da-mi catelul la telefon,tipa,sa ma lamuresc.
- Dar nu poate vorbi,zici pierdut,ca-i e asa de rau, nici nu mai misca .
- Mai,si incepe sa injure ca un birjar, ce sa vorbesc cu el ,n-ai minte? Pune-i telefonul pe piept sa-l consult,cum vrei sa stiu ce are ? Si iar se pune pe injurat in timp ce-ti da un e mail sau un sms cu reteta.
Cand s-a imbolnavit motanul nostru Figaro ,dupa ce cazuse noaptea intr-un butoi cu pacura a fost depasita,saraca .
Mai intai a incercat la telefon :
-Nene Taure ( si ea imi spune la fel ca barbat-so,va zic eu mai incolo de ce ) dar ce faci mata cu butoaie de pacura in curte.Ti-ai tras rafinarie ,sau ce ?
- Mai Olguta,nu la noi .O fi fost prin vecini, stii ca Figaro mai umbla noaptea,ca baietii,sa ma scuzi .
- Da stiu , e mare craidon. O sa-i iasa iasa si pe nas si pe...Si pune-te pe injuraturi ...
-Draga Olguta,indraznesc,dar eu n-am nici o vina,intelegi...
-Nu pe mata te injuram nene Taure si se pune pe ras.
Cand injura fata asta mai e cum mai e dar cand incepe ea sa rada rade toata sala.Radem noi vreo zece minute de ne saturam si o aud :
- Ii injur pe idiotii care lasa butoaie de motorina sau de ce p..da masii mai tin in ele,descoperite.Si pe aia de le vand la toti tampitii motorina fara examen psihiatric. Pe aia care o vand la pompa cu pret de Martini,si pe aia care aduc petrolul cu vaporul si polueaza marea si...
- Olguta, si...cum facem draga, o intrerup timid .
- Si pe aia cu rafinariile lor care .... si se opreste.
- Nene Taure,eu intru la un proces acum la sectorul 2.Vii mata sa ma iei cu masina ?
- Olguta,as vrea tata,dar am baut ceva de suparare.
- Bine,vad eu ce fac,si iar injuraturi...n-am mai fost curios sa vad pe cine injura si am inchis.
Dupa un sfert de ora Olguta a navalit in curte,era in roba de avocata,s-a pupat cu lupoaiaca noastra si-au facut complimente,ele stiu ce au vorbit dar trebuie sa fi fost ceva de bine ca dadeau din coada amandoua.
Pe noi nici nu ne-a vazut,l-a reperat pe Figaro care nu zicea nici pis,stia ca de data asta a dat de dracu,derbedeul...las ca vede el ,daca are noroc sa scape. L-a sucit,l-a invartit a cazut putin pe ganduri.
Cred ca injura in gand.Live,nu am auzit-o niciodata injurand . Injura doar la telefon.Fiica-mea imi spunea insa ca injura la volan .Expresia cea mai grava era atunci” bata-te norocul “.
In fine, cere sare.Ii face un fel de zeama cu apa si i-o da cotoiului.Asta a gustat putin si a dat sa scuipe.Dar cand s-a uitat odata la el ,ea stie cum,a inghitit rapid tot paharul ,craidonul.A mai stat nitel pe ganduri s-a uitat lung la el si i-a zis la urma :
- Si sa faci o baie cu sampon,bai acesta,sa te cureti de poluare.Maine cand vin sa te vad, sa fii gigea.Pa
Si s-a dus.A trecut pe langa noi,de parca a trecut prin noi.
Noi pierduti ...Josepina isi frangea mainile si avea lacrimile pe teava.Eu fumam trei tigari deodata,una in scrumiera , una in gura si ailalta in mana.Eram stresat,caz greu,daca nu scapa?
Olguta in curte isi lua la revedere de la lupoaica Vera,s-au pupat,si-au dat labutele,ca intre fete,deh.
A iesit s-a urcat in masina si a demarat.
A doua zi pramatia noastra a si furat un snitel de pe masa.Bandit ca toti petrolistii,stie ea Olguta de ce-i injura.
- Mai Aurele, zic.Dar de ce te-ai insurat ,nene ,asa de tanar ,la 22 de ani ?
- Nene Taure,ma plictiseam,domne.
...Eram sigur,dar am vrut sa verific.
- Deci te plictiseai,te cred,daca nu faci nimic toata ziua...
-Aici ai dreptate,zice razand.
-Mai dar nu e ea cam maricica pentru tine ? Ea 33 de ani si tu 23 ?Ce are ea in plus fata de altele , de 19 ani?
-Domne,are ,ca-mi place mie de ea.
-Ce-ti place la ea ?
-Mai intai,imi place cum se imbraca.Olguta nu se imbraca sa fie fistichie,are un stil asa mai discret.Deci,imi place cum se imbraca.
- Mai nazdravanule,ii trag un ghiont la coaste...Dar cand se dezbraca iti place ?
-Gata,am notat ,zice .Lasa ca te spun eu la sefa matale ( asta era Josepina).Si mai zice :
- In al doilea rand fata asta,mi-a cazut cu hodoronc si gata.
- Aurica ,se zice mi-a cazut cu tronc mai ,nu cu hodoronc.
- Noooo , altele mi-au cazut cu tronc,nu ea.Ea mi-a cazut cu hodoronc.Si-acuma i-mi mai cad unele cu tronc,rade.
- Maaai,fi atent ca te bate asta la trei coaste.( Olguta avea centura neagra la o arta de-asta martiala).E si avocata, iti face un partaj de te lasa ,pardon,cu dinaintea goala.
Da din mana si iar rade.
Targuieli cu mic dejun inclus 4 ( sau securist la 15 ani)
-Mai dar taica-to mai vine sau nu? Fabrica berea acuma ,ce sta atata?
-Ce domne,te-ai plictisit?Rabda nitel ca acuma vine.
-Si ia spune,te-a facut ala securist,atunci cand ai venit de la market cu Olguta, ce securist sa fii tu ?
Cum ti-a zis ala ?
-Ti-am spus : “reataidreacu de de securisti”.Poate vazuse vreun film ceva ,ca-mi suna cunoscut.
- Cati ani aveai in 89 ?.
-Sase ,cati sa am,ce nu stii ?
-Pai cum asa ?
-Uite nene Taure cum. Securitatea te lua direct din maternitate,faceai patru ani la cresa lor de la Baneasa, pe urma un an specializare la o cresa KGB si o cresa STASI.La fiecare cate sase luni.La cinci ani securist te numeai si iti dadeau primele sarcini.
Primeai mai intai sarcina sa-ti intimidezi si sa-ti terorizezi parintii.
-Si ce trebuia sa faci,zic traznit.
- Uite ce.faceai .Mai intai faceai in pat. Dupa aia urlai din orice,varsai canile si paharele de pe masa,mazgaleai peretii cu dermatograful mamei,te inchinai cu mana stanga si incepand de la buric,cand venea Mos Craciun il luai la dracuieli,nimicuri d’astea.
Cand te faceai nitel mai mare si parintii erau epuizati,ti se dadeau pe mana bunicii.Aici trebuia sa te porti ca un barbar.
Trageai matele de coada,calcai in picioare florile din gradinita,fluierai la curcan pana pleznea ala de furie,te manjai cu noroi pe haine pana la gat,trageai de mustatile bunicului pana ii dadeau lacrimile.
Ce mai ,teroare.Faceai ce vreai la bunici,n-aveai frica de nimeni.
In afara de gascan.Ala era mai al dracu decat tine.Cum te prindea cum te lua la alergat si te musca de te umplea de vanatai peste tot.
Gascanul iti era ca un fel de sef.Orice securist are un securist mai mare peste el la toate nivelurile.Da ,asa sa stii,matale. Ierarhie,nene.
-Mai sa fie zic,e o aiureala,ce-mi spui
-Nu e nene,nu e .
Uite la scoala generala atat am frecat-o pe invatatoare pana am invatat sa scriu sa citesc sa socotesc,alea alea,stii... ca am scos-o dizidenta inainte sa iasa la pensie.Si la gimnaziu pe parintele Nicolae de la religie uite-aici il aveam,la degetul mic dupa ce i-am spus ca-i dau in vileag dosarul.
-Ei taci .
-Nu tac ,mai am.
Cel mai tare a fost in Liceu.Aici cel mai mult am terorizat-o pe profa de gimnastica.Pe unde o prindeam o terorizam.Uneori si de doua ori pe zi.Se invatase cu teroarea.Daca lipseam cumva de la scoala,ma cauta pe acasa sa nu-mi strice programul de teroare.
I-mi motiva si absentele,ce crezi?
Cand am vrut sa-mi diversific oprimarea securistica,i-am spus ca i-mi ajunge si mie si ei.Ca mai vreau sa terorizez si alta persoana.
Atunci,nene,am mancat prima bataie muiereasca din viata mea.Sper ca si ultima.
M-a batut aia, ca la securitate.
Dupa asta am recunoscut-o ca e securista adevarata.
Zbieram la ea sa nu mai dea ca o spun lu’ barbat-so,ea dadea si radea “ va bat pe amandoi de va cacati pe voi’’.
Atunci am amenintat-o ca o ca o torn la sefi,nu a recunoscut si dadea si mai cu sete...
Cand am urlat ca ma duc la generalul Ciobanu, trebuia sa fie vreunul cu numele asta,a intepenit cu parul in aer.
-Cine era Ciobanu asta,de unde il stiai ?
-De la dracu,de unde sa-l stiu.Of nene ,tare esti simpatic,am zis la deruta...bre. Am studiat treaba.Cei mai multi au numele meseriilor de la care i-a luat Tata Secu, sa-i faca oameni : Lacatusu,Varzaru,Plugaru,Olaru,Pescaru,Magureanu,na.
Din categoria asta cam 8% se numesc Ciobanu,ca au fost luati direct de la stana.
Alta e categoria lighioanelor:Berbec,Capra,Lupu,Vulpea...
Si alta e categoria geografica : Moldoveanu,Olteanu,Munteanu...Ardelean.
Adunati toti,acopera cam 75%.
Restul de 25% dintre ei nu au nume sau nu le stie nimeni numele. Lucreaza sub acoperire,vezi dumneata...Unii dintre ei si le-au uitat de tot.Cand ies la pensie,se duc la sefi si-i intreaba cum ii cheama.Predau inventarul li se da numele si pa.
S-au mai facut si incurcaturi ,deh la atatia oameni...
Stiu de unul care s-a inrolat Captare si a iesit la pensie Stanescu.Care e treaba ?
- Mai Aurele,tu razi de mine ,vezi ca te spun lui Tavi.
- Nu rad nene,ai sa vezi. De-acuma vreau sa ma apuc si de o facultate. Ma si plictisesc ,mi-a zis si Olguta...Sa vad.Ma bag la o facultate cu fete multe ,ca la Litere,asa .Si ma apuc iar de oprimare si terorism securistic.
Si radem ,cu pofta amandoi...
-Ce domne,te-ai plictisit?Rabda nitel ca acuma vine.
-Si ia spune,te-a facut ala securist,atunci cand ai venit de la market cu Olguta, ce securist sa fii tu ?
Cum ti-a zis ala ?
-Ti-am spus : “reataidreacu de de securisti”.Poate vazuse vreun film ceva ,ca-mi suna cunoscut.
- Cati ani aveai in 89 ?.
-Sase ,cati sa am,ce nu stii ?
-Pai cum asa ?
-Uite nene Taure cum. Securitatea te lua direct din maternitate,faceai patru ani la cresa lor de la Baneasa, pe urma un an specializare la o cresa KGB si o cresa STASI.La fiecare cate sase luni.La cinci ani securist te numeai si iti dadeau primele sarcini.
Primeai mai intai sarcina sa-ti intimidezi si sa-ti terorizezi parintii.
-Si ce trebuia sa faci,zic traznit.
- Uite ce.faceai .Mai intai faceai in pat. Dupa aia urlai din orice,varsai canile si paharele de pe masa,mazgaleai peretii cu dermatograful mamei,te inchinai cu mana stanga si incepand de la buric,cand venea Mos Craciun il luai la dracuieli,nimicuri d’astea.
Cand te faceai nitel mai mare si parintii erau epuizati,ti se dadeau pe mana bunicii.Aici trebuia sa te porti ca un barbar.
Trageai matele de coada,calcai in picioare florile din gradinita,fluierai la curcan pana pleznea ala de furie,te manjai cu noroi pe haine pana la gat,trageai de mustatile bunicului pana ii dadeau lacrimile.
Ce mai ,teroare.Faceai ce vreai la bunici,n-aveai frica de nimeni.
In afara de gascan.Ala era mai al dracu decat tine.Cum te prindea cum te lua la alergat si te musca de te umplea de vanatai peste tot.
Gascanul iti era ca un fel de sef.Orice securist are un securist mai mare peste el la toate nivelurile.Da ,asa sa stii,matale. Ierarhie,nene.
-Mai sa fie zic,e o aiureala,ce-mi spui
-Nu e nene,nu e .
Uite la scoala generala atat am frecat-o pe invatatoare pana am invatat sa scriu sa citesc sa socotesc,alea alea,stii... ca am scos-o dizidenta inainte sa iasa la pensie.Si la gimnaziu pe parintele Nicolae de la religie uite-aici il aveam,la degetul mic dupa ce i-am spus ca-i dau in vileag dosarul.
-Ei taci .
-Nu tac ,mai am.
Cel mai tare a fost in Liceu.Aici cel mai mult am terorizat-o pe profa de gimnastica.Pe unde o prindeam o terorizam.Uneori si de doua ori pe zi.Se invatase cu teroarea.Daca lipseam cumva de la scoala,ma cauta pe acasa sa nu-mi strice programul de teroare.
I-mi motiva si absentele,ce crezi?
Cand am vrut sa-mi diversific oprimarea securistica,i-am spus ca i-mi ajunge si mie si ei.Ca mai vreau sa terorizez si alta persoana.
Atunci,nene,am mancat prima bataie muiereasca din viata mea.Sper ca si ultima.
M-a batut aia, ca la securitate.
Dupa asta am recunoscut-o ca e securista adevarata.
Zbieram la ea sa nu mai dea ca o spun lu’ barbat-so,ea dadea si radea “ va bat pe amandoi de va cacati pe voi’’.
Atunci am amenintat-o ca o ca o torn la sefi,nu a recunoscut si dadea si mai cu sete...
Cand am urlat ca ma duc la generalul Ciobanu, trebuia sa fie vreunul cu numele asta,a intepenit cu parul in aer.
-Cine era Ciobanu asta,de unde il stiai ?
-De la dracu,de unde sa-l stiu.Of nene ,tare esti simpatic,am zis la deruta...bre. Am studiat treaba.Cei mai multi au numele meseriilor de la care i-a luat Tata Secu, sa-i faca oameni : Lacatusu,Varzaru,Plugaru,Olaru,Pescaru,Magureanu,na.
Din categoria asta cam 8% se numesc Ciobanu,ca au fost luati direct de la stana.
Alta e categoria lighioanelor:Berbec,Capra,Lupu,Vulpea...
Si alta e categoria geografica : Moldoveanu,Olteanu,Munteanu...Ardelean.
Adunati toti,acopera cam 75%.
Restul de 25% dintre ei nu au nume sau nu le stie nimeni numele. Lucreaza sub acoperire,vezi dumneata...Unii dintre ei si le-au uitat de tot.Cand ies la pensie,se duc la sefi si-i intreaba cum ii cheama.Predau inventarul li se da numele si pa.
S-au mai facut si incurcaturi ,deh la atatia oameni...
Stiu de unul care s-a inrolat Captare si a iesit la pensie Stanescu.Care e treaba ?
- Mai Aurele,tu razi de mine ,vezi ca te spun lui Tavi.
- Nu rad nene,ai sa vezi. De-acuma vreau sa ma apuc si de o facultate. Ma si plictisesc ,mi-a zis si Olguta...Sa vad.Ma bag la o facultate cu fete multe ,ca la Litere,asa .Si ma apuc iar de oprimare si terorism securistic.
Si radem ,cu pofta amandoi...
Targuieli cu mic dejun inclus 5 ( sau un misel )
- Hai ca trebuie sa vina si tata.Nene dar ce treaba ai cu el ?Nu te simti bine,ca vad ca razi ,tragi din tigara .
- Ba ma simt bine,dar am venit sa ma bata nitel la table .
- Dar matale nu stii sa joci altceva ?.Esti singurul pacient al lui tata care joaca doar table.Ceilalti mai schimba,joaca si sah,septica .Mai schimba placa,da...
Am inghetat .
- Ce zici tu acolo ? Pai ce eu sunt pacient ? Eu sunt prieten. Eu vin la un prieten,nu la psihiatru.Ce n-am voie sa fiu prieten cu un psihiatru fara sa fiu nebun ?
- Lasa asta,hai ca am glumit.
- Ba ai vorbit serios,stimabile.Cum sa fiu pacient,daca nu platesc nimic ?
Nici ailalti cu care joaca table Tavi,nu platesc ?
- Cum sa nu plateasaca,glumesti ? Ehei si ce de mai platesc…
- Si mai e o treaba: m-ai vazut pe mine pe canapea si Tavi sa ma intrebe si sa noteze?
-Tata nu consulta pe canapea.Zice ca inhiba sau dezinhiba, nu mai stiu exact.Nici nu are canapea din aia.
-Mai baiatule,toti psihiatrii au canapele,n-am vazut eu in filme, ce ma aburesti tu acuma ?
- O fi,in filme.Tata consulta prin gradina,la plivit florile,la tuns iarba,la plimbare prin parc,la tenis,la o partida de bridge sau table, dupa caz...Zice ca sunt mijloace neconventionale care deblocheaza nu stiu ce.
- Mai,mai incerc odata,daca eram chiar un caz,trebuia sa platesc.Eu credeam ca joaca table,ca se distreaza,dar el muncea din greu?Sa vezi ce o sa-i fac,daca mai vine acasa...
- Nene Taure ( o sa va zic altadata de ce-mi spune asa ) ,cum sa platesti ,nu se poate.
- De ce sa nu se poata,daca e p’asa vreau sa platesc.Nu merge la mine cu d’astea…
- Dar la matale cum merge,sa ne tratezi dintii la tot familionul si sa nu ne iei nici un ban?Ai ?
- Pai sunteti prietenii mei,cum sa fac asta...
- Da nene,dar desi suntem amicii matale,tot facem carii,uite tata are nevoie sa-i schimbi dintii ,Olguta vine la mata disperata ca ei de ce nu-i iese molarul de minte,mama...
- Dar toti prietenii lui taica-to sunt ,TOTI,si pacientii lui ?
- Nooo ,doar unii ...
-Si eu ce sunt ,ai ?
- De unde sa stiu,intreaba-l si matale ,ca-ti spune...
- Aha de-stia imi sunteti .Adica Tavi,nu voi.Ce misel ... Sa vezi ce ti-l bat astazi de iese fum din el!
Intra si miselul.
-Ce faceti baieti?Salut .
-Stateam de vorba cu baiatul asta al tau,sa nu se plictiseasca,ma ,salut.Mai tii minte, il iau de departe,cand era el mic ? Se invartea pe aici printre picioarele noastre ...
-Da si acuma se invarte dar printre alte picioare ... Ce mai face mai nevasta-ta ?Mai veniti si voi pe aici .
Ce badaran ,auzi cum vorbeste cu baiatul.Si ce misel .Nici nu stie ce bataie il asteapta.
- Uite-ti berea, zice .Hai pune tu pulurile cat duc astea la bucatarie.Dar parca esti cam suparat ?
- Nu ,ce motiv sa am ?
Am o sete sa-l bat de nu mi-o sting nici cu o lada de bere.
Incepem sa jucam si dupa obiceiul lui ma trage de limba.
- Onorabile, de ce iti spune Aurel tie ,nene Taure ?
Ce sa-i mai spun miselului ?Aflasem si eu de la Aurel cum a fost.M-am dus tot asa odata pe la Tavi.Ala micu se plictisea pe langa noi cu niste masinute.Tac-so juca si ma intreba,dupa obiceiul lui cum ma simt.
- Cum sa ma simt,bine,ce ma tot intrebi ?Fii atent cum dai cu zarul. Sunt puternic ca un taur,asa ma simt ,ca un taur.
Baiatul a auzit ,a bagat la cap si atunci nenea Taurele am ramas pentru el.Nevasta-sa Olguta imi spune la fel.
Si Cometa la fel imi spune ,dar nu in fata.
Am auzit-o odata intreband-o pe Olguta,si era usa deschisa.
- A plecat amicul lui Tavi,Taurele ?
Jucam doua linii si iar ma intreaba ,ca sa ma distraga :
- Imi spui si mie,domne de ce ti se zice asa ?
- Nu mi se zice,imi zice asa doar cui ii dau eu voie sa-mi zica asa. Clar ?
- Aha,si eu cum pot afla de ce ti se zice asa ?nu ma lasa.
-Intreaba-l si tu pe Aurel.Hai,joaca odata.
L-am batut ca la securitate,vorba lui Aurel.
Cand m-a dus seara la poarta ma ia usor,ca avea interes.
-Cand sa vin si eu pe la tine sa-mi faci lucrarea aia ?
-Vino cand doresti,se poate ?
-Sambata,dupa masa e bine ? bate in retragere ticalosul,crede ca o sa-l refuz,deh.
-E perfect,zic.
A incurcat-o.
-Pai atunci vin sambata pe la cinci.
-La cinci sa fie.ABIA TE ASTEPT ,ii spun privindu-l intre ochi.
Imi strange mana,imi trage o lopata pe spinare (are palma cat o lopata ) si zice cu glasul tremurand:
- Hai,lasa-te de cioace.
- Ba ma simt bine,dar am venit sa ma bata nitel la table .
- Dar matale nu stii sa joci altceva ?.Esti singurul pacient al lui tata care joaca doar table.Ceilalti mai schimba,joaca si sah,septica .Mai schimba placa,da...
Am inghetat .
- Ce zici tu acolo ? Pai ce eu sunt pacient ? Eu sunt prieten. Eu vin la un prieten,nu la psihiatru.Ce n-am voie sa fiu prieten cu un psihiatru fara sa fiu nebun ?
- Lasa asta,hai ca am glumit.
- Ba ai vorbit serios,stimabile.Cum sa fiu pacient,daca nu platesc nimic ?
Nici ailalti cu care joaca table Tavi,nu platesc ?
- Cum sa nu plateasaca,glumesti ? Ehei si ce de mai platesc…
- Si mai e o treaba: m-ai vazut pe mine pe canapea si Tavi sa ma intrebe si sa noteze?
-Tata nu consulta pe canapea.Zice ca inhiba sau dezinhiba, nu mai stiu exact.Nici nu are canapea din aia.
-Mai baiatule,toti psihiatrii au canapele,n-am vazut eu in filme, ce ma aburesti tu acuma ?
- O fi,in filme.Tata consulta prin gradina,la plivit florile,la tuns iarba,la plimbare prin parc,la tenis,la o partida de bridge sau table, dupa caz...Zice ca sunt mijloace neconventionale care deblocheaza nu stiu ce.
- Mai,mai incerc odata,daca eram chiar un caz,trebuia sa platesc.Eu credeam ca joaca table,ca se distreaza,dar el muncea din greu?Sa vezi ce o sa-i fac,daca mai vine acasa...
- Nene Taure ( o sa va zic altadata de ce-mi spune asa ) ,cum sa platesti ,nu se poate.
- De ce sa nu se poata,daca e p’asa vreau sa platesc.Nu merge la mine cu d’astea…
- Dar la matale cum merge,sa ne tratezi dintii la tot familionul si sa nu ne iei nici un ban?Ai ?
- Pai sunteti prietenii mei,cum sa fac asta...
- Da nene,dar desi suntem amicii matale,tot facem carii,uite tata are nevoie sa-i schimbi dintii ,Olguta vine la mata disperata ca ei de ce nu-i iese molarul de minte,mama...
- Dar toti prietenii lui taica-to sunt ,TOTI,si pacientii lui ?
- Nooo ,doar unii ...
-Si eu ce sunt ,ai ?
- De unde sa stiu,intreaba-l si matale ,ca-ti spune...
- Aha de-stia imi sunteti .Adica Tavi,nu voi.Ce misel ... Sa vezi ce ti-l bat astazi de iese fum din el!
Intra si miselul.
-Ce faceti baieti?Salut .
-Stateam de vorba cu baiatul asta al tau,sa nu se plictiseasca,ma ,salut.Mai tii minte, il iau de departe,cand era el mic ? Se invartea pe aici printre picioarele noastre ...
-Da si acuma se invarte dar printre alte picioare ... Ce mai face mai nevasta-ta ?Mai veniti si voi pe aici .
Ce badaran ,auzi cum vorbeste cu baiatul.Si ce misel .Nici nu stie ce bataie il asteapta.
- Uite-ti berea, zice .Hai pune tu pulurile cat duc astea la bucatarie.Dar parca esti cam suparat ?
- Nu ,ce motiv sa am ?
Am o sete sa-l bat de nu mi-o sting nici cu o lada de bere.
Incepem sa jucam si dupa obiceiul lui ma trage de limba.
- Onorabile, de ce iti spune Aurel tie ,nene Taure ?
Ce sa-i mai spun miselului ?Aflasem si eu de la Aurel cum a fost.M-am dus tot asa odata pe la Tavi.Ala micu se plictisea pe langa noi cu niste masinute.Tac-so juca si ma intreba,dupa obiceiul lui cum ma simt.
- Cum sa ma simt,bine,ce ma tot intrebi ?Fii atent cum dai cu zarul. Sunt puternic ca un taur,asa ma simt ,ca un taur.
Baiatul a auzit ,a bagat la cap si atunci nenea Taurele am ramas pentru el.Nevasta-sa Olguta imi spune la fel.
Si Cometa la fel imi spune ,dar nu in fata.
Am auzit-o odata intreband-o pe Olguta,si era usa deschisa.
- A plecat amicul lui Tavi,Taurele ?
Jucam doua linii si iar ma intreaba ,ca sa ma distraga :
- Imi spui si mie,domne de ce ti se zice asa ?
- Nu mi se zice,imi zice asa doar cui ii dau eu voie sa-mi zica asa. Clar ?
- Aha,si eu cum pot afla de ce ti se zice asa ?nu ma lasa.
-Intreaba-l si tu pe Aurel.Hai,joaca odata.
L-am batut ca la securitate,vorba lui Aurel.
Cand m-a dus seara la poarta ma ia usor,ca avea interes.
-Cand sa vin si eu pe la tine sa-mi faci lucrarea aia ?
-Vino cand doresti,se poate ?
-Sambata,dupa masa e bine ? bate in retragere ticalosul,crede ca o sa-l refuz,deh.
-E perfect,zic.
A incurcat-o.
-Pai atunci vin sambata pe la cinci.
-La cinci sa fie.ABIA TE ASTEPT ,ii spun privindu-l intre ochi.
Imi strange mana,imi trage o lopata pe spinare (are palma cat o lopata ) si zice cu glasul tremurand:
- Hai,lasa-te de cioace.
O lacrima pentru bacanie
Ne-a parvenit recent ,pe surse, vestea ca simpaticul magazin cu patronat turcesc dar cu un nume cat se poate de crestin, o sa traga obloanele.
Nu se stie din ce motive.
Pot fi motive economico-financiare,morale ,psihologice sau chiar legate de libertatea de constiinta .
Daca luam ultima alegatie s-ar putea zice ca vecinatatea cu biserica Sfantul Dumitru ar fi putut urni un ce de incompatibilitate.
Incompatibiltate sa fie dar sa o stim si noi.
O fi,dar nu pe motive de credinta.
Romanii si turcii s-au frecat unii de altii secole .
Incompatibiltate sa fie dar sa o stim si noi.
O fi,dar nu pe motive de credinta.
Romanii si turcii s-au frecat unii de altii secole .
Ei se cearta,ei se impaca spunea hat de mult Cantemir.
Si pe urma de ce acum cinci ani,era plin de clientela in bacanie iar la biserica Sf.Dumitru era pustiu.Viceversa,deci.
Adevarul este ca evolutia vremilor a rasculat in popor valorile spirituale.
Omului de rand ii vine mai usor sa mearga la biserica ca sa-si planga pacatele decat sa intre la bacanie ca sa boceasca privind preturile la toate cele.
Cam asta ar fi motivul real al crahului.
Celelalte argumente enuntate mai sus si daca ar fi sustinute de marii economisti,nu rezista.
Ce daca a aparut peste drum si peste noapte un hangar comercial cu acelasi profil,adica de bacanie.N-are a face.Take ,Ianke si Kadar nu aveau paravaliile gard in gard ?Si ce bine se intelegeau,nu ?
Dar pe Lipsani nu erau dugheana lana dugheana ,negustorii?
Sa nu ne luam dupa teoriile economistilor.Sunt basme arabe.
E o dimensiune spirituala in toata afacerea.
Si daca cercetari mai adanci vor sugera ca aici si-ar fi bagat si dracul coada,doar masuri ferme vor scoate bacania din prapastie .
Trebuie dat cu agheazma
Cautand o poezie (1)
Se simte cum ca ar veni Toamana in Bucurestii nostri cei de toate zilele.
Anul acesta prognozele si sondajele de opinie acrediteaza ideea ca ar intra in oras ori pe asazisa autostrada Bucuresti-Pitesti ori pe DN 1 ,trecand frontiera pe la Nadlac.
Importanta este de fapt estimarea ca Toamna va sosi dinspre Europa .
Totusi de ce o Doamna atat de gratioasa si distinsa nu vine cu avionul ?
In primul rand pentru ca pe aeroporturile Bucurestilor fie Otopeni fie Baneasa ,disparitia bagajelor este ceva obisnuit.
Daca doar s-au ratacit esti un om norocos.
Dar daca spui cuiva ca le-ai gasit pe banda din prima, nu te crede.
Nici eu nu te cred,imi pare rau.
Si atunci ce s-ar face draga noastra de Toamna romaneasca,venita cu avionul de la Frankfurt,fara valiza cu bruma tarzie si timpurie,fara sacosa cu ploi mocanesti sau geanta cu frunze ruginii ,disparute in neantul aeroportului.
Ce poate face,o plangere ?
Ca sa ce ? Sa primeasca scuze ? Mersi,ea vrea bagajele.
Ce toamna ar fi aia fara ploi,frunze uscate si bruma.Nici nu ar primi acreditare.
Punem si noi mustul,pastrama,mititeii dar sa vina si ea cu ceva, nu ? Asa cu mana goala,pardon.
Uite de asta nu vine cu Boeingul...
In al doilea rand , se pare ca anul acesta Distinsa Doamna are amabilitatea mai mult sa se insinueze,sa vina mai incet . Sa ne ia treptat iluzia, ca vara mai continua.
Pe soselele noastre are toate sansele,ca se umbla mai domol.
Daca scapa de Busteni unde se pune iarasi magiun pe carosabil,poate circula acceptabil timp de o ora.Pe urma de la Tancabesti ,daca vrea sa intre dinspre nord, sau de la KM 36 daca ar veni dinspre sud, situatia se schimba.
Trebuie sa-si aleaga un interval orar norocos,altfel se risca sa ajunga in centrul Capitalei tocmai la Primavara.
De aici,o priveste.
Decizia ii apartine :
Ori parcheaza peste iarna in sectorul agricol ilfov ori continua drumul si va da peste cap tot calendarul etern al anotimpurilor...
Anul acesta noi cei din Oras si de prin cartiere( Colentina,Balta Alba,Crangasi s.a) , ne putem astepta sa ramanem fara toamna.
Ei si ?
Nu am ramas tot noi fara serviciu , fara caldura,fara medicamente,fara strazi si trotuare iar cei mai multi si fara speranta ?
Si uite ca traim,ca ne-am invatat cu lipsurile .
Stim sa rabdam,daca nu avem incotro.
Daca nu se poate, asta e,renuntam,treaca de la noi.
Sa ramana draguta de Toamana in Sectorul Ilfov (IF), langa cei care nu sunt deprinsi ca sa rabde de nimic : la Paradisul Verde,la Complexul Rezidential Stefanesti , prin Pipera...
Mai bine cu o iarna lunga,decat cu o mana mai lunga, sau mai bine cu un palton mai gros decat cu un obraz gros.
Anul acesta prognozele si sondajele de opinie acrediteaza ideea ca ar intra in oras ori pe asazisa autostrada Bucuresti-Pitesti ori pe DN 1 ,trecand frontiera pe la Nadlac.
Importanta este de fapt estimarea ca Toamna va sosi dinspre Europa .
Totusi de ce o Doamna atat de gratioasa si distinsa nu vine cu avionul ?
In primul rand pentru ca pe aeroporturile Bucurestilor fie Otopeni fie Baneasa ,disparitia bagajelor este ceva obisnuit.
Daca doar s-au ratacit esti un om norocos.
Dar daca spui cuiva ca le-ai gasit pe banda din prima, nu te crede.
Nici eu nu te cred,imi pare rau.
Si atunci ce s-ar face draga noastra de Toamna romaneasca,venita cu avionul de la Frankfurt,fara valiza cu bruma tarzie si timpurie,fara sacosa cu ploi mocanesti sau geanta cu frunze ruginii ,disparute in neantul aeroportului.
Ce poate face,o plangere ?
Ca sa ce ? Sa primeasca scuze ? Mersi,ea vrea bagajele.
Ce toamna ar fi aia fara ploi,frunze uscate si bruma.Nici nu ar primi acreditare.
Punem si noi mustul,pastrama,mititeii dar sa vina si ea cu ceva, nu ? Asa cu mana goala,pardon.
Uite de asta nu vine cu Boeingul...
In al doilea rand , se pare ca anul acesta Distinsa Doamna are amabilitatea mai mult sa se insinueze,sa vina mai incet . Sa ne ia treptat iluzia, ca vara mai continua.
Pe soselele noastre are toate sansele,ca se umbla mai domol.
Daca scapa de Busteni unde se pune iarasi magiun pe carosabil,poate circula acceptabil timp de o ora.Pe urma de la Tancabesti ,daca vrea sa intre dinspre nord, sau de la KM 36 daca ar veni dinspre sud, situatia se schimba.
Trebuie sa-si aleaga un interval orar norocos,altfel se risca sa ajunga in centrul Capitalei tocmai la Primavara.
De aici,o priveste.
Decizia ii apartine :
Ori parcheaza peste iarna in sectorul agricol ilfov ori continua drumul si va da peste cap tot calendarul etern al anotimpurilor...
Anul acesta noi cei din Oras si de prin cartiere( Colentina,Balta Alba,Crangasi s.a) , ne putem astepta sa ramanem fara toamna.
Ei si ?
Nu am ramas tot noi fara serviciu , fara caldura,fara medicamente,fara strazi si trotuare iar cei mai multi si fara speranta ?
Si uite ca traim,ca ne-am invatat cu lipsurile .
Stim sa rabdam,daca nu avem incotro.
Daca nu se poate, asta e,renuntam,treaca de la noi.
Sa ramana draguta de Toamana in Sectorul Ilfov (IF), langa cei care nu sunt deprinsi ca sa rabde de nimic : la Paradisul Verde,la Complexul Rezidential Stefanesti , prin Pipera...
Mai bine cu o iarna lunga,decat cu o mana mai lunga, sau mai bine cu un palton mai gros decat cu un obraz gros.
Cautand o poezie(2)
In iminenta lipsei de toamna din Bucuresti am inceput sa-mi creez o nostalgie personala a Toamnei ,cautand in memorie fragmente literare.
N-am avut ce face, vai de capul meu...
Mi-au rasarit in minte doua versuri :
“si cum de la miaza noapte
vine vantul fara mila
de pe varful surii noastre
smulge-n zbor cate-o sindrila...”
Habar nu aveam de unde este si care este poezia.
Cine o fi scris asta ?
Nimic,mister.
Am intors o cana cu gura in jos. Degeaba.
Sa intreb,mi-era cam rusine,cum sa nu stiu,ma rade lumea...
O intreb timid pe Josepina .
Se uita albastru la mine si ma pune la locul meu :
- Credeam ca vrei sa ma intrebi daca te mai iubesc . Ia uite la dumnealui ! Bine iti sade ! Auzi, poezie... Iti spun, daca imi spui si tu mie cine a scris POEZIE / SARACIE .Sau poate crezi ca nu avea dreptate,ai ?
Jumatate din sansele mele de a scapa de obsesie ,s-au dus.
Incerc si la fiul meu,care are licenta in Litere :
- Da’ de ce vrei sa stii ?
Nu pot sa recunosc pentru ca nu mi-ar sade bine.
Mi-am facut o imagine de rationalist si pragmatic la care am muncit destul de mult.
S-ar alege praful de ea
- Asa,m-a intrebat si pe mine cineva, i-am promis ca te intreb pe tine.
Isi lasa lucrul si vad ca da sa roada pixul,se gandeste .
Nu cred ca stie si a inceput sa il enerveze asta.
Mi-am scos mie cuiul in cap si i l-am infipt lui,na .
- Stai sa verific,zice,ca sa nu te bag in eroare...
Si se pune pe dat telefoane.Mai intai deduc dupa cum salta ochii in tavan ca fiecare il intreaba ce l-a gasit si abia dupa aia sa-i spuna ca nu stiu sau ii da autori aiurea.
Dupa o ora tranteste telefonul si se duce in curte.
De fata cu mine ,fiul meu poate sa fumeze.
Dar nu si sa injure...
Cand are pofta,injura afara,in curte.
N-am avut ce face, vai de capul meu...
Mi-au rasarit in minte doua versuri :
“si cum de la miaza noapte
vine vantul fara mila
de pe varful surii noastre
smulge-n zbor cate-o sindrila...”
Habar nu aveam de unde este si care este poezia.
Cine o fi scris asta ?
Nimic,mister.
Am intors o cana cu gura in jos. Degeaba.
Sa intreb,mi-era cam rusine,cum sa nu stiu,ma rade lumea...
O intreb timid pe Josepina .
Se uita albastru la mine si ma pune la locul meu :
- Credeam ca vrei sa ma intrebi daca te mai iubesc . Ia uite la dumnealui ! Bine iti sade ! Auzi, poezie... Iti spun, daca imi spui si tu mie cine a scris POEZIE / SARACIE .Sau poate crezi ca nu avea dreptate,ai ?
Jumatate din sansele mele de a scapa de obsesie ,s-au dus.
Incerc si la fiul meu,care are licenta in Litere :
- Da’ de ce vrei sa stii ?
Nu pot sa recunosc pentru ca nu mi-ar sade bine.
Mi-am facut o imagine de rationalist si pragmatic la care am muncit destul de mult.
S-ar alege praful de ea
- Asa,m-a intrebat si pe mine cineva, i-am promis ca te intreb pe tine.
Isi lasa lucrul si vad ca da sa roada pixul,se gandeste .
Nu cred ca stie si a inceput sa il enerveze asta.
Mi-am scos mie cuiul in cap si i l-am infipt lui,na .
- Stai sa verific,zice,ca sa nu te bag in eroare...
Si se pune pe dat telefoane.Mai intai deduc dupa cum salta ochii in tavan ca fiecare il intreaba ce l-a gasit si abia dupa aia sa-i spuna ca nu stiu sau ii da autori aiurea.
Dupa o ora tranteste telefonul si se duce in curte.
De fata cu mine ,fiul meu poate sa fumeze.
Dar nu si sa injure...
Cand are pofta,injura afara,in curte.
Cautand o poezie(3)
Si cum va spuneam...
Injura in lipsa mea cam de cand avea patru ani si am inceput si eu sa ma ocup educatia lui.
Pana la patru ani dispunea de o colectie de injuraturi de toata frumusetea .Era o placere sa le auzi..
S-a sfarsit intr-o seara de Ajun cand a venit la noi acasa Mos Craciun .
Atunci multumit de cadouri ,a vrut sa-l faca pe Mos sa rada cum radeam noi cand isi recita frumosele lui injuraturi.
Doar ca Mos Craciun era chiar tatal Josepinei si bunicul lui .
A ramas traznit si ne-a bagat repede in sedinta.
Josepina s-a tirat ca avea treaba cu niste friptura
Am ramas eu si slabele mele argumente,fara nici un ajutor.
Mi-a frecat ridichea timp de un paket de tigari si o sticla de Martini.
Pana nu i-am promis ca-l dezvat de badaranii pe preaiubitul sau nepot nu m-a lasat sa plec la culcare.
In dormitor Josepina ma astepta tacuta si cu ochii umflati :
- Numai tu l-ai tolerat .Ce-o sa se aleaga de el ,ai ?
- Bine,dar cum o sa facem sa-l dezvatam ?
- Eu zic,zice,sa-i spui ca daca mai indrazneste ,o sa-l speli cu sapun prin gura.
- Aha,alta varianta ar mai fi ?
- Eu nu mai stiu.Daca nu-ti convine decurca-te, ca ai promis.
- Inseamna ca ramane asa,nu ?
- Te priveste .
- Sa zicem ca sunt de acord,incerc o eschiva ,dar ii spui tu baiatului ca doar esti mama lui ?
- S-o crezi tu ,dragule ! Vrei sa ma urasca toata viata ?
- Asa e,n-ai cum,ma sacrific eu atunci.
- Succes ,mai apuc sa aud in timp ce plecam spre baie.
Acolo normal,mai intai iau sapunul si incep sa ma spal prin gura cu prudenta.
Ei,nu era mare filosofie,a fost chiar acceptabil.Nu avea valoare de pedeapsa.
Am pastrat insa acest secret pana acuma,ca altfel ramaneam fara mijloace de oprimare.
Cum aveam un fiu nazdravan,daca faceam imprudenta sa-i aplic vreodata acest gen de pedeapsa,ajungea sa manance sapun in fata noastra si sa injure pana in ziua de azi,pe fata.
Cand am intrat la culcus ,imi sarut sotia de noapte buna .Dar era cat pe ce sa ma prinda :
- Mai,dar tu te-ai spalat pe dinti ? Cu ce pasta ti-ai dat ?
- Ei asta-i ,cu pasta de lipit,cu ce sa-mi dau,ca sa fiu mai lipicios,incerc o poanta ca vai de ea de poanta.
- Ce sa spun.Uite unde era Marele craidon, cu lipici pe el.Vezi mai bine ce faci maine cu Ursuletul (asa il alintam pe cel mic).
Saraca,ii era mila de puiul ei care urma a doua zi sa fie bestelit de bruta de taica-so.
Injura in lipsa mea cam de cand avea patru ani si am inceput si eu sa ma ocup educatia lui.
Pana la patru ani dispunea de o colectie de injuraturi de toata frumusetea .Era o placere sa le auzi..
S-a sfarsit intr-o seara de Ajun cand a venit la noi acasa Mos Craciun .
Atunci multumit de cadouri ,a vrut sa-l faca pe Mos sa rada cum radeam noi cand isi recita frumosele lui injuraturi.
Doar ca Mos Craciun era chiar tatal Josepinei si bunicul lui .
A ramas traznit si ne-a bagat repede in sedinta.
Josepina s-a tirat ca avea treaba cu niste friptura
Am ramas eu si slabele mele argumente,fara nici un ajutor.
Mi-a frecat ridichea timp de un paket de tigari si o sticla de Martini.
Pana nu i-am promis ca-l dezvat de badaranii pe preaiubitul sau nepot nu m-a lasat sa plec la culcare.
In dormitor Josepina ma astepta tacuta si cu ochii umflati :
- Numai tu l-ai tolerat .Ce-o sa se aleaga de el ,ai ?
- Bine,dar cum o sa facem sa-l dezvatam ?
- Eu zic,zice,sa-i spui ca daca mai indrazneste ,o sa-l speli cu sapun prin gura.
- Aha,alta varianta ar mai fi ?
- Eu nu mai stiu.Daca nu-ti convine decurca-te, ca ai promis.
- Inseamna ca ramane asa,nu ?
- Te priveste .
- Sa zicem ca sunt de acord,incerc o eschiva ,dar ii spui tu baiatului ca doar esti mama lui ?
- S-o crezi tu ,dragule ! Vrei sa ma urasca toata viata ?
- Asa e,n-ai cum,ma sacrific eu atunci.
- Succes ,mai apuc sa aud in timp ce plecam spre baie.
Acolo normal,mai intai iau sapunul si incep sa ma spal prin gura cu prudenta.
Ei,nu era mare filosofie,a fost chiar acceptabil.Nu avea valoare de pedeapsa.
Am pastrat insa acest secret pana acuma,ca altfel ramaneam fara mijloace de oprimare.
Cum aveam un fiu nazdravan,daca faceam imprudenta sa-i aplic vreodata acest gen de pedeapsa,ajungea sa manance sapun in fata noastra si sa injure pana in ziua de azi,pe fata.
Cand am intrat la culcus ,imi sarut sotia de noapte buna .Dar era cat pe ce sa ma prinda :
- Mai,dar tu te-ai spalat pe dinti ? Cu ce pasta ti-ai dat ?
- Ei asta-i ,cu pasta de lipit,cu ce sa-mi dau,ca sa fiu mai lipicios,incerc o poanta ca vai de ea de poanta.
- Ce sa spun.Uite unde era Marele craidon, cu lipici pe el.Vezi mai bine ce faci maine cu Ursuletul (asa il alintam pe cel mic).
Saraca,ii era mila de puiul ei care urma a doua zi sa fie bestelit de bruta de taica-so.
Cautand o poezie(4)
Sa ne intoarcem la Poezie
Eu m-am pus pe cautat prin biblioteca familiei, in care nu facea dezordine doar un singur om ci nu mai putin de cinci.
Iar ordine,nimeni inafara de Zoica (mata casei) care doarme sus pe raft pe un vraf de carti si le mai aranjaza ca sa-i vina bine.
Rascolind ce n-am gasit ? Cate carti minunate de care uitasem sau nu le mai gasisem.
O incantare...
Trebuia sa las impresia ca fac ordine la carti, asa ca citeam in mare viteza .
Suflete moarte ,l-am citit in doua zile,Jurnalul lui Marqez in trei,piesele lui Cehov intr-o zi.
Josepina ciripea multumita ca mai fac si eu ceva prin casa.
O anuntase si pe mamica-sa ca am treaba pana peste cap cu aranjatiul cartilor.
M-am bucurat o saptamana de toata pretuirea ei neexprimata,dar vizibila.
Dar cum totul are si un final...
Intr-o luni ,dau de ce credeti ?
Asa e.O MIE SI UNA DE NOPTI.Cele 14 volume din BPT.Si,dai !
Cu toata viteza.
Lipsa de vigilenta mi-a fost fatala.
Josepina sta linistita in fotoliu si ma privea.
Haiti,am zbarcit-o!
M-am tinut tare la inceptut :
- Esti de mult aici ,puiule ? zic gales...
- Nuuu,abia am venit...de vreo ora .
Uitandu-ma la cat citisem, cred ca a vrut sa fie milostiva.
Statea acolo cam de doua ore.Asta e.
- Ai avut spor astazi, dragule ?
Si dupa aia schimba registrul.
- Mai,tu ti-ai ratat vocatia.Bibliotecara trebuia sa te faci ca ai un randament...Fii atent,eu acuma plec la Gabi ...
Gabi este sora ei din Militari la care se duce de cate ori cand ii produc o dezamagire de nivel mediu.
E ca un fel de amenda pe care mi-o aplica ....
- Ma intorc pe la patru .Pana atunci sa pui toate cartile la locul lor ca nu mai am pe unde sa calc,zice.
- Pai n-am nevoie de sase ore ,in doua ore sunt gata,zic.
- Sa vad cum faci in doua ore ce nu ai facut in zece zile si dupa aia mai tratam.
Intr-o ora eram gata.
E adevarat ca le-am pus pe toate cum s-a nimerit ,saracele de ele. Oricine ar vrea sa caute ceva in rafurile cu carti,nu va gasi nici intr-o luna ce cauta.
Dupa o ora ies la raport:
- E gata puisor,e un spatiu in sufragerie cat pentru un salon de dans.
- Bravo,dragule,asta da viteza.Dar numai la proba de sprint.Altfel,pe fond,decand te-ai apucat de cartile alea, nu scoti o medie mai mare de trei pe zi.
Cata dreptate avea !Cam trei carti pe zi citisem in intervalul acesta.
Si aranjasem si biblioteca intr-un final.
Eu m-am pus pe cautat prin biblioteca familiei, in care nu facea dezordine doar un singur om ci nu mai putin de cinci.
Iar ordine,nimeni inafara de Zoica (mata casei) care doarme sus pe raft pe un vraf de carti si le mai aranjaza ca sa-i vina bine.
Rascolind ce n-am gasit ? Cate carti minunate de care uitasem sau nu le mai gasisem.
O incantare...
Trebuia sa las impresia ca fac ordine la carti, asa ca citeam in mare viteza .
Suflete moarte ,l-am citit in doua zile,Jurnalul lui Marqez in trei,piesele lui Cehov intr-o zi.
Josepina ciripea multumita ca mai fac si eu ceva prin casa.
O anuntase si pe mamica-sa ca am treaba pana peste cap cu aranjatiul cartilor.
M-am bucurat o saptamana de toata pretuirea ei neexprimata,dar vizibila.
Dar cum totul are si un final...
Intr-o luni ,dau de ce credeti ?
Asa e.O MIE SI UNA DE NOPTI.Cele 14 volume din BPT.Si,dai !
Cu toata viteza.
Lipsa de vigilenta mi-a fost fatala.
Josepina sta linistita in fotoliu si ma privea.
Haiti,am zbarcit-o!
M-am tinut tare la inceptut :
- Esti de mult aici ,puiule ? zic gales...
- Nuuu,abia am venit...de vreo ora .
Uitandu-ma la cat citisem, cred ca a vrut sa fie milostiva.
Statea acolo cam de doua ore.Asta e.
- Ai avut spor astazi, dragule ?
Si dupa aia schimba registrul.
- Mai,tu ti-ai ratat vocatia.Bibliotecara trebuia sa te faci ca ai un randament...Fii atent,eu acuma plec la Gabi ...
Gabi este sora ei din Militari la care se duce de cate ori cand ii produc o dezamagire de nivel mediu.
E ca un fel de amenda pe care mi-o aplica ....
- Ma intorc pe la patru .Pana atunci sa pui toate cartile la locul lor ca nu mai am pe unde sa calc,zice.
- Pai n-am nevoie de sase ore ,in doua ore sunt gata,zic.
- Sa vad cum faci in doua ore ce nu ai facut in zece zile si dupa aia mai tratam.
Intr-o ora eram gata.
E adevarat ca le-am pus pe toate cum s-a nimerit ,saracele de ele. Oricine ar vrea sa caute ceva in rafurile cu carti,nu va gasi nici intr-o luna ce cauta.
Dupa o ora ies la raport:
- E gata puisor,e un spatiu in sufragerie cat pentru un salon de dans.
- Bravo,dragule,asta da viteza.Dar numai la proba de sprint.Altfel,pe fond,decand te-ai apucat de cartile alea, nu scoti o medie mai mare de trei pe zi.
Cata dreptate avea !Cam trei carti pe zi citisem in intervalul acesta.
Si aranjasem si biblioteca intr-un final.
Cautand o poezie(5)
In timp ce eu faceam ordine in biblioteca asa cum v-am spus, fostul Ursulet,facea sapaturi pe cont propriu.
A intrebat-o pe Iuliana ,pe Victor,pe Stefan si el cu Literele la baza, pe Alex si pe Simona,pe fratele lui Stefan,pe celalat Stefan ( care si-a gasit pana la urma nasul cu el).
Cred ca l- a intrebat si pe Paul .Nici el nu a stiut si atunci a trebuit sa-i imprumute niste bani,pana la leafa.
Chiar si la Afrodita ,fosta lui profa de Romana din Liceu a ajuns !
Dar unde nu a ajuns ?
La Nicolae Manolescu nu a ajuns, dar nu din timiditate.Nuuu, de teama ca nu va sti nici el...
- Nu exista,nimeni nu le stie ,zice.
- Pai te cred.Cine citeste versuri azi? incerc o explicatie.
- Domne,n-am fost clar ?sare .Nu exista versurile alea,nimeni nu le-a scris .Cred ca le-ai visat sau ma rog,daca te-ai apucat sa scrii versuri samanatoriste la anii tai,nu e nici o rusine .Dealtfel nu ca vreau sa te incurajez,dar sunt bine scrise.Continua ,nu te lasa.
Sigur, rade de mine!
Pe uneva,trebuia sa mi-o plateasca odata pentru treaba cu sapunul,ma gandesc.
- Nu scriu versuri.Nici nu vreau si nici nu pot,ma dezvinovatesc fara nici o speranta.
- Bine te cred.Atunci le-ai visat.
- Nu le-am visat.Am altfel de vise.
Dar indoiala incepuse sa mi se insinueze in coaste.Ateroscleroza sau alzheimerul si-or fi gasit un alt client cu mine,mai stii ?
Ursul meu isi aprise calm o tigara si ma aborda cu duhul blandetii .
- Stai sa-ti mai spun ceva. Am intrebat numai oamneni de meserie.Astia numai aia fac,citesc.Citesc si scriu.Si corecteaza si pe altii care scriu.Unii chiar, invata pe altii sa citeasca si sa scrie.EXPERTI,domne,de clasa inalta,ce mai vrei ? Daca nu e ,nu e .Capisci ?
M-am linistit,el isi scosese cuiul din cap.Ramasem doar eu cu el.
Era cuiul meu,sa-mi traiasca,vad eu ce fac .
In ultima instanta,ma duc intr-o zi pe la Tavi sa facem o tabla,sa bem o bere... poate ma scapa si de cui.
Tavi e prietenul meu din studentie,mai rar asa om de treaba si rabdator.
E psihiatru si cu asta am spus tot.
A intrebat-o pe Iuliana ,pe Victor,pe Stefan si el cu Literele la baza, pe Alex si pe Simona,pe fratele lui Stefan,pe celalat Stefan ( care si-a gasit pana la urma nasul cu el).
Cred ca l- a intrebat si pe Paul .Nici el nu a stiut si atunci a trebuit sa-i imprumute niste bani,pana la leafa.
Chiar si la Afrodita ,fosta lui profa de Romana din Liceu a ajuns !
Dar unde nu a ajuns ?
La Nicolae Manolescu nu a ajuns, dar nu din timiditate.Nuuu, de teama ca nu va sti nici el...
- Nu exista,nimeni nu le stie ,zice.
- Pai te cred.Cine citeste versuri azi? incerc o explicatie.
- Domne,n-am fost clar ?sare .Nu exista versurile alea,nimeni nu le-a scris .Cred ca le-ai visat sau ma rog,daca te-ai apucat sa scrii versuri samanatoriste la anii tai,nu e nici o rusine .Dealtfel nu ca vreau sa te incurajez,dar sunt bine scrise.Continua ,nu te lasa.
Sigur, rade de mine!
Pe uneva,trebuia sa mi-o plateasca odata pentru treaba cu sapunul,ma gandesc.
- Nu scriu versuri.Nici nu vreau si nici nu pot,ma dezvinovatesc fara nici o speranta.
- Bine te cred.Atunci le-ai visat.
- Nu le-am visat.Am altfel de vise.
Dar indoiala incepuse sa mi se insinueze in coaste.Ateroscleroza sau alzheimerul si-or fi gasit un alt client cu mine,mai stii ?
Ursul meu isi aprise calm o tigara si ma aborda cu duhul blandetii .
- Stai sa-ti mai spun ceva. Am intrebat numai oamneni de meserie.Astia numai aia fac,citesc.Citesc si scriu.Si corecteaza si pe altii care scriu.Unii chiar, invata pe altii sa citeasca si sa scrie.EXPERTI,domne,de clasa inalta,ce mai vrei ? Daca nu e ,nu e .Capisci ?
M-am linistit,el isi scosese cuiul din cap.Ramasem doar eu cu el.
Era cuiul meu,sa-mi traiasca,vad eu ce fac .
In ultima instanta,ma duc intr-o zi pe la Tavi sa facem o tabla,sa bem o bere... poate ma scapa si de cui.
Tavi e prietenul meu din studentie,mai rar asa om de treaba si rabdator.
E psihiatru si cu asta am spus tot.
Cautand o poezie (6)
Pana la urma am aflat-o singur.
Am vrut sa zbier odata tare,EVRIIIIKAAA,dar eram in sala la
National,ma scosese Josepina sa vad o piesa mai relaxanta,asa.
Sa va mai spun cata fericire a venit deodata peste mine?
Nu va mai spun.
Dar ian cititi colea,Proba de Poezie .
Ian poftiti la nostalgia Toamnei care va veni sau ma rog,nu va veni :
Toamna
Octavian Goga
Val de bruma argintie
Mi-a impodobit gradina,
Tufelor de lamaita
Li se usca radacina.
Peste crestet de dumbrava
Norii suri isi poarta plumbul.
Cu podoaba zdrentuita
tremura pe camp porumbul.
Si cum de la miazanoapte
Vine vantul fara mila,
De pe varful surii noastre
Smulge-n zbor cate-o sindrila.
De vifornita pagana,
Se-indoiesc nucii,batranii,
Plange-un pui de ciocarlie
Sus,pe cumpana fantanii.
Il ascult si simt sub gene
Cum o lacrima-mi invie;
Ni s-aseamana povestea,
Pui golas de ciocarlie.
Ei ?Este ca a meritat efortul ?
Este!
Sa nu ma intrebati prin ce metoda am gasit-o pana la urma, ca nu pot sa va spun.
Este o descoperire personala.
Am depus documentatia pentru patent si nu pot sa o divulg.
Deindata ce iese brevetul,sunteti invitatii mei.
Am vrut sa zbier odata tare,EVRIIIIKAAA,dar eram in sala la
National,ma scosese Josepina sa vad o piesa mai relaxanta,asa.
Sa va mai spun cata fericire a venit deodata peste mine?
Nu va mai spun.
Dar ian cititi colea,Proba de Poezie .
Ian poftiti la nostalgia Toamnei care va veni sau ma rog,nu va veni :
Toamna
Octavian Goga
Val de bruma argintie
Mi-a impodobit gradina,
Tufelor de lamaita
Li se usca radacina.
Peste crestet de dumbrava
Norii suri isi poarta plumbul.
Cu podoaba zdrentuita
tremura pe camp porumbul.
Si cum de la miazanoapte
Vine vantul fara mila,
De pe varful surii noastre
Smulge-n zbor cate-o sindrila.
De vifornita pagana,
Se-indoiesc nucii,batranii,
Plange-un pui de ciocarlie
Sus,pe cumpana fantanii.
Il ascult si simt sub gene
Cum o lacrima-mi invie;
Ni s-aseamana povestea,
Pui golas de ciocarlie.
Ei ?Este ca a meritat efortul ?
Este!
Sa nu ma intrebati prin ce metoda am gasit-o pana la urma, ca nu pot sa va spun.
Este o descoperire personala.
Am depus documentatia pentru patent si nu pot sa o divulg.
Deindata ce iese brevetul,sunteti invitatii mei.
Cu Vera dupa melci
Vera este destul de populara pe blogosfera.
Este lupoaica ce are grija de curtea familiei,fara sa iasa prea des din camera de zi ,in care zace pe unde apuca.
S-ar putea spune ca este un caine de curte care sta mai mult prin casa.
Pentru mirosul ei deocamdata nu am consideratiuni.
Este lupoaica ce are grija de curtea familiei,fara sa iasa prea des din camera de zi ,in care zace pe unde apuca.
S-ar putea spune ca este un caine de curte care sta mai mult prin casa.
Pentru mirosul ei deocamdata nu am consideratiuni.
Dar despre urechile ei cate nu se pot spune...urechi de lup ,deh.
Are o memorie auditiva daca pot zice asa,de elefant.
Mai intai, ca ea stie tot ce misca pe strada.
Are clientii ei .
Are o memorie auditiva daca pot zice asa,de elefant.
Mai intai, ca ea stie tot ce misca pe strada.
Are clientii ei .
Pe unii ii latra la deruta,pe altii ii pandeste si cand ajung in dreptul portii se dezlantuie cu urletele a 10 lupi .
Altii o lasa rece.
Categoriile nu sunt imuabile .
Categoriile nu sunt imuabile .
Te poate trece de la o grupa la alta si tu habar sa nu ai.
Daca pana ieri dadea din coada si radea la tine printre zabrelele ,astazi te latra mai rau ca un lup adevarat.
Ai facut tu ceva,ai calcat stramb,ai mintit,te duci cu lectiile nefacute la scoala.
Doar tu si cu ea stiti.
E problema voastra,noi nu ne bagam.
Ai facut tu ceva,ai calcat stramb,ai mintit,te duci cu lectiile nefacute la scoala.
Doar tu si cu ea stiti.
E problema voastra,noi nu ne bagam.
Singura persoana fata de care a avut decand era atatica o atitudine constanta a fost POSTASUL. Postasul generic ,nu un anumit postas.
De cand a venit Vera la noi,a schimbat trei postasi si cu fiecare a fost la fel.
Cum apare postasul, la poarta se dezlantuie teroarea .
Latra ca o mitraliera cu doua tevi,salta,zgaraie,da sa rupa gardul.
Este Uraganul Vera declansat de postas.Ce o fi nu stie nimeni, doar presupuneri...
Se pare ca ar fi revoltata pana la paroxism de pensia mult prea mica pe care omul o aduce bunicii.
Parca noi nu ? Dar stim ca am latra degeaba...
Cum apare postasul, la poarta se dezlantuie teroarea .
Latra ca o mitraliera cu doua tevi,salta,zgaraie,da sa rupa gardul.
Este Uraganul Vera declansat de postas.Ce o fi nu stie nimeni, doar presupuneri...
Se pare ca ar fi revoltata pana la paroxism de pensia mult prea mica pe care omul o aduce bunicii.
Parca noi nu ? Dar stim ca am latra degeaba...
In vara aceasta Vera nostra nu a avut multe probleme.
Pe straduta umbla cam aceeasi oameni. Ea stie pe dinafara si dinainte cand e de latrat,cand sa mearga doar asa preventiv la poarta ,cand sa anunte masina de gunoi si bineinteles ,cand vine pensia.
Cum o aud pe Vera, pensionarii strazii se prezinta urgent pe la poarti, cu buletinul in mana.
Pe straduta umbla cam aceeasi oameni. Ea stie pe dinafara si dinainte cand e de latrat,cand sa mearga doar asa preventiv la poarta ,cand sa anunte masina de gunoi si bineinteles ,cand vine pensia.
Cum o aud pe Vera, pensionarii strazii se prezinta urgent pe la poarti, cu buletinul in mana.
E ca sirena de la Uzinele Vulcan.
Anul acesta insa a avut o preocupare suplimentara.
Melcii.
Din iunie si pana acum un numar nedefinit de mare de melci au asediat curtea noastra dinspre curtea vecinului.Un asediu continuu,tenace si pe un front larg.
Ceva de genul liniei Focsani_ Namoloasa sau liniei Maginot , pastrand proportiile insa .
Ei bine,daca nu era Vera ,ori ne mutam ori scoteam melcii din ciorba si de prin pantofi toata ziua ,buna ziua.
La inceput,cand au aparut i-a privit mirata si a incercat o cale de intelegere cu ei.Radea la ei,ii intorcea cu burta in sus ,sau ii dadea de-a dura cu labuta prin curte.
Asta pana cand le-a priceput intentiile si strategia de invadatori.
Dupa asta nu a mai fost ‘’ picior’’ de melc la noi.
Ceva de genul liniei Focsani_ Namoloasa sau liniei Maginot , pastrand proportiile insa .
Ei bine,daca nu era Vera ,ori ne mutam ori scoteam melcii din ciorba si de prin pantofi toata ziua ,buna ziua.
La inceput,cand au aparut i-a privit mirata si a incercat o cale de intelegere cu ei.Radea la ei,ii intorcea cu burta in sus ,sau ii dadea de-a dura cu labuta prin curte.
Asta pana cand le-a priceput intentiile si strategia de invadatori.
Dupa asta nu a mai fost ‘’ picior’’ de melc la noi.
Cum trecea unul de gard,Vera lasa tot se ducea la el,ea stie cum il gasea,il lua de ceafa il strangea in gura de-i paraiau nitel oasele,pe urma ii da o laba la fund si-l trimitea de unde a venit.
Cum ii auzea ,cum ii vedea si cum ii depista,mai ales noaptea,doar ea stie dar nu spune.
Un timp nu am mai vazut nici macar un melc pe la noi.
Un timp nu am mai vazut nici macar un melc pe la noi.
Ori am invins noi,ori au renuntat ei ori au facut o pace separata cu Vera,acum nu mai conteaza.
Chestia este ca azi pe la pranzisor, vad un melc cam cat o nuca langa cismea.
Iesise din rulota si manca dintr-o bucata de paine care cazuse mai de dimineata din ratia pasarelelor.
Saracul...
Vera statea la distanta la ea in cusca.Am fost induiosat pana la lacrimi.Si daca eu eram asa, va dati seama cat de topita era Vera .
Armonia si pacea se plimbau frumusel la brateta prin curtea noastra...
Iesise din rulota si manca dintr-o bucata de paine care cazuse mai de dimineata din ratia pasarelelor.
Saracul...
Vera statea la distanta la ea in cusca.Am fost induiosat pana la lacrimi.Si daca eu eram asa, va dati seama cat de topita era Vera .
Armonia si pacea se plimbau frumusel la brateta prin curtea noastra...
Anul acesta Vera prin iulie,a naparlit.
Cum se zice ,lupul si-a schimbat parul...
Dar daca si-o fi schimbat si naravul ?
Fusta versus pantalon
Este cu totul evident ca 85-90 % dintre persoanele care anima peisajul stradal al Bucurestilor e parte feminina.
Peisajul stradal,spun .
Pentru ca la un studio de coafura , pe plaja la 2 Mai sau in maternitati, ai impresia ca proportia de 100% e chiar depasita, daca ar fi statistic si logic posibil.
Nu are rost ca sa scormonim unde pot fi barbatii in timpul asta, pentru ca nu se stie ce putem afla si daca e bine sa aflam.
Poti deduce insa privind un stadion de footbal ca barbatii sunt mai atrasi de manifestarile culturale.
Putinele dudui care pot fi vazute prin tribunele stadioanelor sunt sau mirese furate sau fete care vor sa li se piarda urma. Conform principiului de ac in carul cu fan.
Alta este insa informatia pe care as vrea sa o comunic .
Daca admitem ca 90% din populatia pedestra citadina este feminina, cum se face ca nici macar 3% din aceasta comunitate umblatoare nu poarta fusta ?
La vremurile de azi mai toate femeile umbla in nadragi .
Ati mai auzit despre cineva ca e fustangiu , ca se uita dupa fuste sau ca se tine inca de fusta mamei ?
Vedeti ?
De la Piata Galati ,mergand pe Dacia ,Mosilor si Colentina pana la Piata (revolutiei recente)Obor, cu viteza maxima si posibila a masinii, adica 13- 18 km/h, nu poti numara mai mult de sase fuste .
Si asta intr-o zona cu vad feminin si comercial bun .
Daca vii de la Obor indarat,pe acelasi traseu , circuli cu viteza mai mare decat la ducere numai cu o trotineta,ca te poti strecura mai usor .
Cu masina ai aceeasi medie orara.
Totusi, pe traseul de intoarcere poti uneori sa numeri daca esti atent si 10 fuste.
E altceva, nu ?
Diferenta provine de la vestimentatia florareselor care au invadat coltul intersectiei de la Dacia cu Mosilor.
Pe ele poti conta,sunt acolo permanent.Iarna, vara,ziua, noaptea.
Daca te simti frustrat in marea de nadragi feminini,nu ai decat sa dai o fuga pana la aceasta locatie si afli cel putin o fusta.
Am zis,cel putin o fusta,pentru ca purtatoarele lor de acolo au minimum patru fuste pe ele . Media este cinci iar maxima intre 7 si 9.
Am dedus prin cercetari discrete ca e o chestie dinastica sau de casta,dar nu – mi asum raspunderea veritatii pentru ca am aflat asta nu de la un informator voluntar ci de la unul platit.
Daca schimbam locatia ,sa zicem in zona Statiunilor de la Mare nu obtinem,cum v-ati astepta o rata mai mare a purtatoarelor de fusta.
Distinsele doamne si domnite care merg pe litoral isi iau si acolo naravul de acasa.
Si daca atata timp cat sunt pe plaja,sa zicem de la 2 Mai, stau ,pardon, cu toate alea goale,inainte sa pleace la hotel isi baga rapid partea sedentara in pantaloni.
Ce, credeati altceva ?
Fenomenul exista si nu cred ca e nici de ras nici de plans.
Daca exista el ar merita un studiu sociologic macar.
Nu am expertiza necesara ca l-as face eu fara nici o prejudecata.
Stiu o tanara faptura care a facut un masterat in papuci.
Adica nu purta papuci in timpul masteratului ,ci subiectul tezei au fost papucii.
De purtat,tanara domnita care un timp a avut si o emisiune tv foarte agreabila,purta bineinteles numai pantaloni.
Peisajul stradal,spun .
Pentru ca la un studio de coafura , pe plaja la 2 Mai sau in maternitati, ai impresia ca proportia de 100% e chiar depasita, daca ar fi statistic si logic posibil.
Nu are rost ca sa scormonim unde pot fi barbatii in timpul asta, pentru ca nu se stie ce putem afla si daca e bine sa aflam.
Poti deduce insa privind un stadion de footbal ca barbatii sunt mai atrasi de manifestarile culturale.
Putinele dudui care pot fi vazute prin tribunele stadioanelor sunt sau mirese furate sau fete care vor sa li se piarda urma. Conform principiului de ac in carul cu fan.
Alta este insa informatia pe care as vrea sa o comunic .
Daca admitem ca 90% din populatia pedestra citadina este feminina, cum se face ca nici macar 3% din aceasta comunitate umblatoare nu poarta fusta ?
La vremurile de azi mai toate femeile umbla in nadragi .
Ati mai auzit despre cineva ca e fustangiu , ca se uita dupa fuste sau ca se tine inca de fusta mamei ?
Vedeti ?
De la Piata Galati ,mergand pe Dacia ,Mosilor si Colentina pana la Piata (revolutiei recente)Obor, cu viteza maxima si posibila a masinii, adica 13- 18 km/h, nu poti numara mai mult de sase fuste .
Si asta intr-o zona cu vad feminin si comercial bun .
Daca vii de la Obor indarat,pe acelasi traseu , circuli cu viteza mai mare decat la ducere numai cu o trotineta,ca te poti strecura mai usor .
Cu masina ai aceeasi medie orara.
Totusi, pe traseul de intoarcere poti uneori sa numeri daca esti atent si 10 fuste.
E altceva, nu ?
Diferenta provine de la vestimentatia florareselor care au invadat coltul intersectiei de la Dacia cu Mosilor.
Pe ele poti conta,sunt acolo permanent.Iarna, vara,ziua, noaptea.
Daca te simti frustrat in marea de nadragi feminini,nu ai decat sa dai o fuga pana la aceasta locatie si afli cel putin o fusta.
Am zis,cel putin o fusta,pentru ca purtatoarele lor de acolo au minimum patru fuste pe ele . Media este cinci iar maxima intre 7 si 9.
Am dedus prin cercetari discrete ca e o chestie dinastica sau de casta,dar nu – mi asum raspunderea veritatii pentru ca am aflat asta nu de la un informator voluntar ci de la unul platit.
Daca schimbam locatia ,sa zicem in zona Statiunilor de la Mare nu obtinem,cum v-ati astepta o rata mai mare a purtatoarelor de fusta.
Distinsele doamne si domnite care merg pe litoral isi iau si acolo naravul de acasa.
Si daca atata timp cat sunt pe plaja,sa zicem de la 2 Mai, stau ,pardon, cu toate alea goale,inainte sa pleace la hotel isi baga rapid partea sedentara in pantaloni.
Ce, credeati altceva ?
Fenomenul exista si nu cred ca e nici de ras nici de plans.
Daca exista el ar merita un studiu sociologic macar.
Nu am expertiza necesara ca l-as face eu fara nici o prejudecata.
Stiu o tanara faptura care a facut un masterat in papuci.
Adica nu purta papuci in timpul masteratului ,ci subiectul tezei au fost papucii.
De purtat,tanara domnita care un timp a avut si o emisiune tv foarte agreabila,purta bineinteles numai pantaloni.
Un misogin in plus
Totul a plecat de la remarca mea asupra evolutiei unei cuconite de pe ecran.
- Cand te-am cunoscut eu, nu erai deloc misogin ,zise Josepina ,impungandu-ma delicat in coaste cu telecomanda.
Oftez si-mi spun cu o usoara mandrie interioara, ca pe vremea aia ar fi dorit ca sa fiu totusi un pic misogin.Bineinteles excluzind-o pe ea .
- Dar cand...atat apuc sa zic.
- Cand ?Intre timp,dragule.Da, intre timp . Incet, incet te-ai facut un misogin.
- Tutusi...dau sa zic .
- Da,totusi ai un misoginism dobandit.
- Adica ? Indraznesc eu cu o speranta moderata.
- Adica nu e genetic si nici ereditar .
- Aha, ar fi ca o boala contagioasa, asa ? intreb .
- Nu dragule !
Asa imi spune ea pe timp de furtuna si iminenta de descarcari electrice , dragule.
- Nu ,asta e ca un viciu !
- Adica poti sa mori cu el ,dau eu sa fac putin pe victima .
- Daca nu te lasi la timp da ,mi-o tranti ea fara mila.
- O fi aparut din cauza factorilor de mediu,incerc o invaluire.
- Si cand te-ai apucat de fumat,tot din cauza factorilor de mediu a fost, nu ? daca prostia ar fi factor de mediu,s-ar putea sa fie vlabil,dar numai pentru fumat.
Asa-mi trebuie ,daca vorbesc prea mult...
- Pot sa ma las cand vreau de tutun,nu e asa de greu ,imping eu discutia pe o suparafata mai neteda.
- Stiu de mult ca nu-ti e greu sa renunti la fumat,zambi gratios sotia mea .In ultimul an,saracul de tine,la fiecare cam doua saptamani te-ai lasat.Ai mari rezerve de vointa atunci cand te lasi de fumat sunt asa de mandra de tine, dragule...Pacat ca nu-ti mai ramane nici un pic din aceasta vointa brava atunci cand pui iarasi mana pe tigara.
Ptiu firar a naibii de treaba,ce m-o fi apucat sa ma leg de fata aia.
A fost o parere doar pe jumatate rautacioasa.
Prima jumatate o lauda ca are o voce frumoasa .
Puteam sa ma opresc aici si poate scapam mai usor.
Dar nu... m-am apucat eu sa zic de aia ca ARE UN NAS CARE AJUNGE PANA IN ZILELE NOASTRE .
Daca taceam ,nu deveneam dintrodata misogin .
- Cand te-am cunoscut eu, nu erai deloc misogin ,zise Josepina ,impungandu-ma delicat in coaste cu telecomanda.
Oftez si-mi spun cu o usoara mandrie interioara, ca pe vremea aia ar fi dorit ca sa fiu totusi un pic misogin.Bineinteles excluzind-o pe ea .
- Dar cand...atat apuc sa zic.
- Cand ?Intre timp,dragule.Da, intre timp . Incet, incet te-ai facut un misogin.
- Tutusi...dau sa zic .
- Da,totusi ai un misoginism dobandit.
- Adica ? Indraznesc eu cu o speranta moderata.
- Adica nu e genetic si nici ereditar .
- Aha, ar fi ca o boala contagioasa, asa ? intreb .
- Nu dragule !
Asa imi spune ea pe timp de furtuna si iminenta de descarcari electrice , dragule.
- Nu ,asta e ca un viciu !
- Adica poti sa mori cu el ,dau eu sa fac putin pe victima .
- Daca nu te lasi la timp da ,mi-o tranti ea fara mila.
- O fi aparut din cauza factorilor de mediu,incerc o invaluire.
- Si cand te-ai apucat de fumat,tot din cauza factorilor de mediu a fost, nu ? daca prostia ar fi factor de mediu,s-ar putea sa fie vlabil,dar numai pentru fumat.
Asa-mi trebuie ,daca vorbesc prea mult...
- Pot sa ma las cand vreau de tutun,nu e asa de greu ,imping eu discutia pe o suparafata mai neteda.
- Stiu de mult ca nu-ti e greu sa renunti la fumat,zambi gratios sotia mea .In ultimul an,saracul de tine,la fiecare cam doua saptamani te-ai lasat.Ai mari rezerve de vointa atunci cand te lasi de fumat sunt asa de mandra de tine, dragule...Pacat ca nu-ti mai ramane nici un pic din aceasta vointa brava atunci cand pui iarasi mana pe tigara.
Ptiu firar a naibii de treaba,ce m-o fi apucat sa ma leg de fata aia.
A fost o parere doar pe jumatate rautacioasa.
Prima jumatate o lauda ca are o voce frumoasa .
Puteam sa ma opresc aici si poate scapam mai usor.
Dar nu... m-am apucat eu sa zic de aia ca ARE UN NAS CARE AJUNGE PANA IN ZILELE NOASTRE .
Daca taceam ,nu deveneam dintrodata misogin .
Trandafirul
Floarea trandafirului japonez tine doar o singura zi.
Infloreste de dimineata si seara gata ,nu mai este.Ai putea sa gandesti ca e o mostra de egoism botanic,daca ar inflori noaptea, cand lumea doarme si dimineata floarea nu ar mai fi.Dar nu, el face floarea ziua si o pastreaza pana seara.Daca nu esti acasa in ziua aia,treaba ta,tu pierzi ,el a facut tot ce a putut pentru tine.
Astazi de dimineata,1 septembrie,ziua de inceput a fiecarui an spiritual,un fel de 1 ianuarie laic,de cum ies in curte , vad ca trandafirul avea in varful tufei o mandrete de floare purpurie.Brodeala nu poate sa fie ,ca si pe 30 august de ziua lui Alexandru a aparut cu o floare la fel de mandra.
De pe gardul unde stau agatate, chiar si zorelele priveau la el mirate...
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
