Autostop

O geană în lunetă,semnal dreapta ,tic-tac,tic-tac ... frâna uşor,să nu cadă creaţa
de pe canapea.
-Da,urcaţi .Puneţi rucsacul în spate .Fără grijă. Nu-şi strică ea somnul să vă
muşte .
-Domnule,uf, mersi mult ! Mergeţi la Câmpina?
-La Sinaia.Până acolo creaţa doarme - plapumă.N-am cu cine schimba o vorbă.
-Frumos căţel,să vă trăiască !
-Mersi ! V-aţi pus şufa? Să nu luăm vreo amendă,de .

Ochii pe oglindă,semnal stânga,tic-tac ,tic-tac ,demaraj fâsâit după o dubă care se târâie.

-Doamne-ajută !
- Cum ? A,da .Vă e frică să mergeţi cu maşina , sau ce ?
- Cam ; mai ales pe DN1 .La Câmpina iau trenul ,nu mai duc maşina de vreo doi ani.Am o căsuţă acolo şi o livadă cu pruni .
- Păi şi la autostop,cum ?
- Am pierdut trenul .M-a furat somnul şi până diseră nu e tren convenabil.Am programare la cazan că altfel renunţam .
-Lasă, că în două ore sunteţi acolo,dacă nu o fi vreun dop la Ploieşti.Dar,cu somnul nu te poţi pune că ţi-o pune el,de .

Aeroportul rămâne pe dreapta,şoseaua scapă la câmp. Cauciucurile fâşâie,motorul toarce ,creaţa sforăie în spate.

-Domnule,dar nu regret nici atât .Am avut un vis de mi-a parut rau că m-am trezit.Aş fi dat rândul la cazan ,toată ţuica şi livada cu pruni dacă mai ţinea barem două ore.
- Ce vis ? Se poate spune ? Suntem între bărbaţi,de .Şi eu visez dar cam uit după aia .
-N-am uitat nimic .Dacă m-am sculat ,am scris tot .Staţi să iau caietul din sac . Sigur nu muşcă ?
-Garantat .Ia spuneţi .

-Domnule,eram pe terasă la Pandişpan.Cald, lume,eu sigur la masă cu o halbă.Vine un tip cu mustaţă – parcă ziceam că l-aş cunoaşte – se trâneşte pe scaun lângă mine şi desface o gazetă .Nici bună ziua, nici nimic .
-Fără maniere .
-Stai să vezi ! Pufăi vreo două fumuri din ţigară şi văd ca trage spre masă unul aşa ,cu părul mare .Şi p’ăsta îmi părea că-l ştiu .Salut Iancule,zice,vă salut dom’le profesor, îmi spune mie.Măi să fie ! Cere două gingirlii şi nu mai ştiu ce după care îl apucă pe mustăcios de nasturele de la jiletcă şi îl ia la rost.Părea că înnădea o discuţie începută la alt birt . Eu trăgeam cu urechea şi mă uitam încolo să nu-i încurc,dar auzeam cum te aud pe matale.
Ia să vezi ce-i turna pletosul.Ascultă aici că am notat .

Şi acum, când e la adică, când s-ar fi căzut ca bugetul să fie de mult discutat şi votat, articolele bugetului zboară şi sfârâie unul după altul ca spiţele de la roată sau de la vârtelniţă; vicepreşedintele somnoros, Camera somnoroasă, raportorul somnoros petrec ca prin vis condei după condei fără ca cineva să mai deschidă gura. Toată grija Camerei nu mai e bugetul să fie corect, bine chibzuit, neîncărcat, ci să se mântuie odată comedia; răspunderea ministerului să fie acoperită prin votul unei Camere neresponsabile ...

Hopa,stai că e cu politică îmi spun şi-mi ascut urechile. Mustăciosul nu apuca să zică nimica iar ălălalt îl ţinea de nasture şi-i turna .

Părerea mea individuală, în care nu oblig pe nimeni de-a crede, e că politica ce se face azi în România şi dintr-o parte şi dintr-alta e o politică necoaptă, căci pentru adevărata şi deplina înţelegere a instituţiilor noastre de azi ne trebuie o generaţiune ce-avem de-a o creşte de-acu-nainte. Eu las lumea ca să meargă cum îi place dumisale – misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele ţării e creşterea morală a generaţiunii tinere şi a generaţiunii ce va veni. Nu caut adepţi la ideea cea întâi, dar la cea de a doua sufletul meu ţine ca la el însuşi.

Monşer,apucă să strecoare amicul dar pletosul i-o retează din nou ,fară să răsufle.

Suntem noi oare de vină dacă adevărul curat, spus neted, e deja o injurie? Ne propunem câteodată a fi foarte urbani – ce folos? Adevărul simplu, descoperirea simplă a neştiinţei şi a mărginirii multora din partidul la putere este deja o atingere. Cauza e simplă. Nu sunt oamenii la locul lor, nu sunt ceea ce reprezintă. Compararea între ceea ce sunt într-adevăr, nimica toată, şi ceea ce reprezintă, demnităţi înalte ale statului, excitează deja râsul şi ironia cititorilor, încât o vină din partea noastră, o intenţie de a ponegri, nu există defel.

Şi dă-i tot aşa de ameţisem şi eu şi mustăciosul.Dar tânărul nu se lăsa.Noi eram la a doua halbă iar el nici nu atinsese cafelele.Ia să vezi ce mai zicea ,că asta e bună de tot.

Un singur remediu există în adevăr în contra acestor rele, dar trebuie aplicat cu toată rigoarea, cu tot exclusivismul: munca, acest corelat mecanic al adevărului; adevărul, acest corelat intelectual al muncii. Dar muncă, nu nimicuri, nu mânare de muşti la apă; şi adevăr, nu fraze lustruite şi negustorie de vorbe

Adevăr bătut în dungă ,domnule.N-ai ce-i face .

Amicul îşi scăpase nasturele din prinsoare şi făcându-şi vânt cu gazeta se ruga . Monşer nu te mai chinui aşa că trebuie să vie madame şi te află năduşit.Nu se face ...

Cum termină mustăciosul uite că apare şi dama. Umbreluţă, voal de reţea, pălăriuţă rococo ,talie de albinuţă .Parcă o ştiam . Vorbea puţin răguşit dar graseia drăgălaş de te îmbolnăvea. În timp ce-mi întindea mânuşiţa să i-o pup se scuza la ceilalţi doi de întârziere pentru că fusese reţinută de unul Maiorescu dar zâmbea numai către mine. Ei şi aici ,stimate domn,m-am trezit .Ce părere aveţi ? Este că merita să pierd trenul ?

- Ho,ho,ho ! Daţi-o-n zbanţ dom’ profesor că mă doare burta de râs.Dacă opresc aici e bine ?
- Da.Mii de mulţumiri ! Să-mi iau sacul.Sigur nu mă muşcă ?
- Nu,nu! Frumos vis !Şi cu o damă de prima clasă,de.
- Că bine ziceţi !Un vis fără nici o damă n-are gust.Ca în viaţă .La bună vedere!
- Salut, salut !

...oglinda,semnal stânga,ş.a.m.d .