Pentru cinci minute

Un bulevard aproape de Gara . Pe partea dreapta ,case facute putin inainte de razboi cu fatade nelinistite si arhitectura eclectica .Pe partea stanga, un bloc lung ridicat imediat dupa razboi sta langa un trotuar lat acoperit pe jumatate de o copertina care iese din fatada.
De partea antebelica stau lungite langa bordura,ingramadite unele in altele, masinile locatarilor si ale negustorilor de la magazinele de jos.
Pe partea cealalta,postbelica,masinile sunt infipte cu botul in rigola, intr-un unghi aproximativ, dupa modelul in spic.Aceasta metoda de parcare are apanajul de a asigura mai multe locuri dar si mai multe amenzi decat vis-à-vis.
Colturile dinspre Gara ale bulevardului sunt rotunjite de doua blocuri inalte si vetuste.
Pe partea dreapta blocul traieste si forfoteste .
Pe cealalta parte este blocul SORA care agonizeaza de mai bine de un deceniu, cu geamurile sparte si usile inalte ,de fier,intepenite in spatele unor gratii ruginite, ferecate cu lanturi si lacate.

Desi este asezat langa Gara, acest bulevard cunoaste doar foarte rar circulatia haotica si agitata proprie celorlalte strazi din vecinatate si niciodata nu se blocheaza .De fapt numele de bulevard este cam ambiguu .El poate fi socotit bulevard doar cand e raportat la o straduta .Daca este asociat la un bulevard - cu nume cunoscut de toata lumea - el este o poteca .
Viata aici este asezata.Pe trotuare circula numai riveranii iar strainii nu-l bat cu piciorul decat daca se ratacesc sau hoinaresc .Restul lumii care umbla pe aici o face cu tramvaiul ,bus-ul sau automobilul.
Locatarii acestei strazi se considera vecini ,unii se saluta intre ei si isi cunosc dupa nume cateii pe care ii plimba .
La inceput de toamna ,un aer usor si luminos suporta intentia de zbor a cate unei frunze de artar.

Pe trotuarul lat, o tanara umbla incoace si incolo purtand cu ea doi copii ce par a fi gemeni.Tancii nu pot avea mai mult de un an si unul dintre ei sta intr-un fel de sea-hamac din curele, pe care femeia o poarta pe spate.Fratele lui este tinut ,numai cu o mana,in brate de mama lui care, cu cealalta mana, tine la ureche un telefon.
- Si eu ce fac acuma, Relule ? Cum stau cu astia mici in drum,chiar nu poti sa pleci ?Stiu,dar nu-mi dau seama cum am pierdut-o.Ce parca eu am vrut sa o pierd ? Nu ,nu plang,dar ma dor toate oasele.
Tancii stau aplecati peste umarul mamei si-si spun ceva pe limba lor.
- Astamparati-va ,ca va scap !Nu sunt deloc cuminti,nu mai pot.Hai,zi,vii ?Da-l incolo de client ca intelege si el.Stai, sa-l pun pe Bogdanel jos.Asa,spune,ca acum te aud.
Femeia aseaza copilasul din brate pe capota unei masini din parcarea in spic si continua sa-si implore barbatul sa vina cu cheia de la casa.Tancul din spinare se salta in scarile seii si se uita la fratiorul lui care bocaneste cu picioarele in tabla masinii.
Tanara dupa ce-si schimba mana in care poarta geanta ia copilul in brate si continua ,nervoasa, plimbarea cu telefonul la ureche.
In parcarea ad-hoc e liniste .Masina pe care statuse piciul luceste in soare .La oglinda de partea soferului un caron alb atarna legat cu un fir de ata .Pe carton cineva scrisese caligrafic,mare si ingrijit :te rog urca pentru cinci minute,mama.

Pe trotuarul postbelic, aplecati peste umarul slab al mamei ,gemenii isi continua discutia pe limba lor.

Niciun comentariu: