Strănutul franţuzesc

E

ora unsprezece şi în tot vagonul sunt numai vreo cincisprezece călători .

La Blanche urcă o duduie cu un ciuf blond care i se iţeşte deasupra gulerului ridicat şi se plasează chiar în uşă.Stă cu mâinile înfipte în buzunarele macferlanului de scai lucios şi cu nasul în reverele săltate.Rămâne cu tălpile depărtate şi rezemată cu umărul de bară .

Ar vrea să fie discretă dar e greu în vagonul aproape gol.

La Clichy ,prin spate, suie un bebeluş în cărucior şi mămica lui .

Blonda rămâne mai departe lipită de uşă cu nasul în geam .Nu coboară dar nici pe scaun nu şade .

Aproape de Rome pare că se agită şi când vagonul opreşte şi se deschid uşile ţâşneşte afară ca un dop, face o piruetă pe peron, flutură o batistă albă şi înainte ca uşile să se trântească la loc sare iar în tren şi se aşază în acelaşi fel,cu nasul la geam.

Era evident că tânara călatoare nu se mai putea ţine şi s-a dat jos pentru două secunde să nu strănute în vagon.

La Monceau blondina zboară afară dintr-o săritură şi lansându-se într-un slalom frenetic printre călătorii din staţie ,iese la aer curat.