Sandu Sticlaru,un actor demn

La teatru nu prea mai era chemat să joace .

Ori nu erau roluri de personaje venerabile ori erau jucate de actori tineri care făceau proiecte de compoziţie .

Totuşi nu-i lipseau spectactorii.Oamenii îl recunoşteau pe strazile de lângă Dionisie Lupu si pană pe Dacia ,Galaţi si Pictor Verona .Se uitau la uriaşul cu privire caldă si ghiduşă care mergea legănându-se , după salată la Piata Gemeni sau in vizită la drogheria de la colţ cu Eminescu, unde glumea cu farmacistele.Trăia la fel de natural cum juca,vorbele îi erau tărăgănate si hâtre ca pe scenă iar ochii aveau aceeaşi privire amuzată ca a personajelor sale.
După ce a ieşit la pensie a văzut că are bani mai puţini dar este mai liber.Dezvantajele sunt compensate de avantaje cel puţin tot atât de mari.E lege .
- Domnu Sticlaru,nu va lipsesc aplauzele ?
- Cum draguţă ? Stai să opresc asta .
Domnul Sandu îşi întemeiase la un demisol ,pe Dionisie Lupu ,atelier unde făcea chei cu mâinile lui, la un polizor improvizat .
- Iartă-mă nu prea mai aud ,he,he.Aplauzele ,zici ? De vreo cinci ani nu le mai auzeam ,că de ...

Mai îndrepta cu pila o muchie la cheie ,o mângâia cu mâna cât o lopată,sufla pilitura ,se uia în lumina la ea şi o întindea zâmbind .

- Ei,ce spui ? Artă ,tinere ! O să ma pomeneşti .Nu,draguţa , nu-mi lipseşte nimic .Am pensioara ,mai ciupesc şi de la chei,pentru mine şi băbuţa mea e destul.La ce să ma plâng ?

Işi muta dupa aceea ochii la urmatoarea persoană de la rând :
- Domnişoară ,iar aţi pierdut cheia ? Vă face moşul acuma una ,la moment .Când aţi venit în ţară ?

Domnul Sticlaru pornea motoraşul polizorului şi intra calm şi făra trac în rol dând replica potrivită personajelor care intrau ,cu cheile în mâna, pe micuţa scenă de pe Dionisie Lupu ,la un demisol .