Trei teme triste


*
De la primele ore ale diminetii pana pe la pranzisor ,cand se indreapta spre birourile ei directorimea si alti bastani, strazile oraselor sunt animate cu destule persoane ultraelegante .
Fenomenul este cunoscut si se manifesta si la sate, insa mai domol.
Aceste persoane costumate la patru ace si parfumate cu miresme imbatatoare nu se duc nicidecum la vreun eveniment monden .Ele merg sa munceasca ,in sudoarea fruntii,pana spre seara sau mai tarziu .
Eleganta lor cultivata contrasteaza cu figurile foarte preocupate,ingrijorate sau speriate cu care se avanta in toate partile.

De obicei asociem gatelile si podoabele cu momente sau zile fericite din viata . Ar trebui dupa haine sa credem ca pentru ei este o bucurie si o fericire sa munceasca dar privindu-le fetele, se vede ca placerea lor de a se duce la treaba nu este chiar atat de mare. Dar macar prin toale, parfumuri si bijuterii trebuie,pentru ca probabil asa li se cere,sa arate cat de fericiti sunt sa munceasca . Poate unii chiar si sunt dar in cazul acesta situatia devine alarmanta .
Fericirea de a munci este o boala cunoscuta si a bantuit in extremul orient cativa ani buni producand victime si drame.
Deja au aparut manifestari ciudate in comportamentul social .
Si nu se vad chiar cele mai profunde si mai grave.
De pilda la sfarsit de saptamana si de sarbatori persoanele care in restul zilelor merg excesiv de elegante la munca ,se duc la plimbare,la teatru si la biserica excesiv de sleampate .
Pe semne, dumnealor ,daca au un chef de munca indoielnic ,nici cu pofta de viata ...nu se omoara.
Nu e de gluma deloc .
* *

Totdeauna copiii au fost o binecuvantare pentru familie si pentru obste . Ei au colorat cu larma , jocurile, disputele si poznele lor ,ulicioarele ,maidanele si strazile asezarilor .
Un geam spart de mingea lui Gigel sau incursiunea unei cete de poznasi intr-o livada, animau imediat si vietile adultilor si creau motive pentru consolidarea educatiei si manierelor viitoarei generatii.
De un timp incoace ,strazile cu copii care se joaca, au disparut.
Sunt aceleasi strazi dar copiii nu mai sunt aceiasi.
Copiii nu se mai joaca pe langa casa,in parc,pe maidan sau in curtea scolii .S-au exprimat temeri ca ei nu se mai joaca de loc .
Ei fac sport in mod organizat,merg la cercuri care le cultiva aptitudinile,joaca footbal la Concordia si se scalda in bazinul acoperit, nu la garla.
Adica nu sunt liberi cand se joaca,doar ei si regulile lor ,in lumea varstei lor ,dimpreuna cu cei cu care isi vor trece viata.
Unii spun ca asta ar fi foarte grav,altii ca dimpotriva , e foarte bine asa.
Se pare ca adevarul este la mijloc .Adica e destul de rau .

Dezvoltarea industriei informatice si accesul la computer au redat copiilor o parte din libertatea pierduta.
E drept ca sunt cazuri in care se abuzeaza de aceasta libertate .Dar nu este un motiv sa fie ingradita si aceasta ramasita de libertate a scumpilor nostri copii de azi.Atat ai celor care ii avem cat si ai celorlalti .Toti sunt ai nostri ,ai tuturor ,de fapt.
In fata monitorelor copiii joaca sotron,sar coarda,deseneaza cu creta colorata pe asfalt sau joaca footbal ,pe net, in retea, atenti si bucurosi cand le iese bine sau necajiti cand nu le iese.Si revoltati cand mama ii cheama insistent la masa de la jocul lor de-a v-ati-ascunselea cu grafica 3D .
Unii spun ca aceasta joaca e de fapt o prosteala,altii ca e bine daca ii face pe ei sa se simta liberi si fericiti iar cei mai multi nu stiu cum o fi.
Se pare insa ca libertatea nu poate aduce rele .Sau poate ?
Oricum vor evolua lucrurile ,e limpede ca nu le statea de loc rau copiilor jucandu-se pe strazi si ulicioare,topaind pe trotuare si scaldandu-se la garla ori dijmuind ciresul vecinului .
Revenirea lor este asteptata cu interes.

* * *
Se stie ca viata e miscare .
Filosoful careia i se atribuie paternitatea pronuntarii acestui adevar era si doctor. Se pare ca era si matematician si artist plastic,dar asa era atunci .Si acum sunt doctori care skiaza si joaca baseball precum si faiantari sau coafeze care lecuiesc boli inchipuite .
Ideea ar fi ca leacul cel mai des prescris de terapeuti este plimbarea .Medicii ultimelor doua secole recomandau in majoritatea maladiilor, pe langa tot felul de proceduri si panacee si plimbarea.
Plimbarea ,pentru cine nu stie,face bine si unuia care are piciorul in gips.Este chiar obligatorie,pentru ca altfel e de rau .Sau chiar fatal.
De aici s-a dezvoltat concluzia ca plimbarea face bine si celor sanatosi,ca sa nu se imbolnaveasca.
Perfect adevarat.Plimbarea inseamna aer curat,contemplatie,expunere la lumina naturala si placere .
Mai departe lucrurile s-au precipitat.
In societatile postindustriale oamenii au inceput sa isi doreasca intens ca sa fie tot timpul sanatosi si cat mai sanatosi.S-a ajuns sa se cultive aberatia ca, cu cat faci miscare mai multa,cu atat esti mai sanatos .
Sistemul economic a reactionat si a creat mijloace .Tot felul de aparate dispozitive si mecanisme stau la dispozitia celor care doresc sa-si rupa articulatiile sa-si strambe coloana si sa se bosorogeasca .
Este o afacere profitabila si la moda ceea ce o face imbatabila in fata oricaror argumente .
Ce pare de neinteles ar fi ca aceste exerctii fizice practicate in asalt se fac cu randament intens negativ.Ele duc la pierdere de energie ,nu la acumulare de energie curata,adica de sanatate .O plimbare de o jumatate de ora ,relaxata si facuta fara graba incarca sistemul si il regleaza.
O ora de zmuceli la sala te spoliaza de puteri si te umple de sudoare si de nervi.

Oricum, este placut sa privesti o tanara pereche sau o persoana venerabila la promenada .Sunt oameni care tin la sanatatea lor si se ocupa cu placere de asta.
Pe langa acestia ,o faptura juna si gratioasa,care alearga pe o banda de cauciuc privind la zidul de beton din fata , stegandu-se de naduseala si gafaind, nu poate sa-ti induca decat tristete si compasiune.
Aceasta tine mai mult la moda decat la ea insasi . Desi motivul invocat este procurarea de sanatate.
Ar fi cazul ca si moda sa aiba niste limite, dar se pare ca nu se poate.

Niciun comentariu: