Cat mai stam acasa ?

Pentru locul si momentul de fata raspunsul ar fi ori cat e necesar ,ori destul de putin ori nu cat as dori.
De vreo doua decenii lumea nu prea mai sta pe acasa .
Oamenii umbla si se zbat ca sa-si ia o casa si dupa aceea o parasesc.
Cea mai mare parte a timpului atat chiriasii cat si proprietarii scumpelor – unele chiar exagerat de scumpe – lor case sunt plecati de acasa .
Paradoxul este ca omul modern cu cat isi doreste mai mult sa stea acasa cu atat mai mult este obligat sa lipseasca de acasa .
Pana la instalarea acestei molime daca doreai sa gasesti o persoana erai sigur ca o gasesti acasa .
Acum esti mai sigur ca o gasesti oriunde altundeva.

Multa vreme toata lumea si-a dorit si s-a framantat sa-si gaseasca variante cat mai potrivite de a pleca ( sau cum se spunea in epoca de a evada ) din mediul casnic .
D.Marin Sorescu a scris chiar o carticica nostima cu titlul “ Unde fugim de acasa “ .
A ramane acasa,linistit, in tihna caminului, era echivalent cu o pedeapsa : "pe lup nu o sa-l luam cu noi / pentru ca e magar."
Se auzeau des ,pe atunci ,fapturi gratioase si visatoare murmurand :
- Asa as pleca undeva,oriunde …
Ei… nu chiar oriunde ,insa aproape oriunde.

Omul civilizat de azi insa, este un fel de nomad la scara mai mica .
Starea lui normala este sa sada cat mai putin la caminul cel drag pe care si l-a durat cu sacrificii,costuri si compromisuri.
O categorie destul de insemnata a acestor nomazi ,dupa ce cumpara o casa nu o mai utileaza, mobileaza si zugravesc .
Nu – ei o decoreaza . Adica o transforma intr-un fel de muzeu pe care il conserva,intretin si populeaza cu piese interesante .
Rolul de custode este asociat unei menajere din Basarabia sau din cartierul Plumbuita care are misiunea sa alinieze papucii, sa colecteze praful si sa primeasca facturile venite pe adresa muzeului.
In aceste muzee nu se gateste decat extrem de rar,sotul cu sotia se intalnesc din intamplare, pentru ca au programe separate si dormitoare la fel ,iar reuniunile cu rudele, prietenii si colegii familiei se intampla numai in doua situatii : la inaugurarea casei si la caz de Doamne- fereste …
Particularitatea acestor case si care le deosebeste de muzee, este ca majoritatea acestora sunt dotate cu cate un semineu sau camin de caramida si cu un cos de nuiele plin cu lemne de fag,care nu se goleste niciodata.
Pentru ca in semineu nu s-a facut si nu se va face niciodata focul .
Directia muzeelor ,de altfel ,interzice cu desavarsire focul deschis pe teritoriul administrat .

In timpul in care casele isi asteapta locatarii, acestia alearga pe strazi,zac in birouri,se inghesuie in tramvai sau pe sosele,trudesc pe camp sau la strung,se plictisesc in sedinte obligatorii,sunt schingiuiti in cabinetele de infrumusetare sau in salile cu aparate de umflat muschii,sufera in spitale ,isi plimba iubirile prin parcurile pustii ,umbla dupa dreptate prin tribunale ,se imbarca,aterizeaza,aduc copii pe lume in maternitati,zbiara pe stadioane,se plimba cu bicicleta,stau cu undita in lac,prind fluturi sau culeg flori de tei .
Atat sunt de contaminati de nomadism oamenii de azi incat si atunci cand sunt acasa ei sunt de fapt in alta parte .De obicei pleaca in lume cu televizorul sau se duc ,in timp ce-si dorm picatura de somn, in vis. Fiecare pe unde il duce acest vis.
Singurii locatari autentici ai casei zilelor noastre sunt cainele si pisica .
Atunci cand nu fug si ei de acasa.