Afacerea Lizeanu

Afacerile de-a lungul timpului. Fenomene misterioase pe strada Mantuleasa .O groapa norocoasa la locul ei. Cine a fost dl.Lizeanu si care este posteritarea acestuia .Prima gaura neagra terestra. Un santier de doua sute de ani. Opinia grupului liberal la gura .

Sunt tot felul de afaceri care dau culoare unei epoci ,unui loc sau unei mentalitati.Afacerea Dreyfuss,dincolo de dramatismul sau,ne poarta mintea in Hexagon ,la tabieturile frantuzesti si epoca de aur a prozei.
Afacerea Watergate ne poate evoca un sistem american de colectare a datelor iar afacerile Mocioni -Starcea ori Tigareta Doi un cu totul alt tip de puslamale si escroci.

Sunt si afaceri de acelasi gen care raman pe locul unde au fost initiate si continua sa evolueze cu vigoare ,traversand deceniile si chiar veacurile.
Un bun exemplu de acest fel este Afacerea Lizeanu .
Aceasta a fost inceputa intr-o fosta mahala a Bucurestilor sfarsitului de secol XVIII si se manifesta inca in zilele noastre ,desi locul este acum in centrul orasului iar mentalitatile de mahala s-au mai atenuat. Intr-o mica masura, insa.
Pe harta Capitalei sediul acestei afaceri este situat acum in intersectia strazii Lizeanu cu asazisul bulevard Stefan cel Mare .
Acest nod de circulatie este plasat aprope de strada Mantuleasa pe care dl.Eliade a semnalat ,inainte de jumatatea secolului trecut, fenomene bizare.
Daca pe Mantuleasa s-au descoperit locuri misterioase prin care se certificau treceri de pe un taram pe altul ,in zona Lizeanu fenomenele ciudate au alura de gaura neagra .
La inceput, prin acest loc blestemat pentru unii si binecuvantat pentru altii,mergea un drum de pamant care lega un pod de pe Dambovita cu Targul Mosilor .
Drumul era plin de praf pe timp de seceta si de noroi clisos dupa ce ploua.
Nu era singurul traseu comercial pe care treceau carele incarcate cu mei ,var si caramida ale negustorilor contemporani fanariotilor .Se putea merge si pe Colentina, insa pe langa faptul ca era la fel de scufundata in noroi, era des bantuita de borfasi si ipistati care necajeau comerciantii vremii.
Negustorii care veneau decuseara cu poveri,inoptau pe un maidan cam pe unde este acum Biserica Silvestru. In fata focurilor ,inveliti in caftane si cojoace ,stateau la povesti pana dimineata, band vin ghiurghiuliu din ulcele si pufaind din pipele cu mustiuc de alama.
Cam pe la straja a treia din noapte isi inhamau caii si plecau spre Targ ,sa fie pe linie cum rasarea soarele si se formau preturile zilei .
Unii dintre ei isi manau carutele pe Calea Mosilor si de acolo prin Colentina ,ajungeau in buza targului.
Altii treceau mai intai sa se inchine la Biserica Dichiu ,apoi ocolind putin prin Precupetii Vechi printre casele mici si risipite ,ajungeau incet- incet la Lizeanu.De aici daca erau trecuti,jumatate din treaba era facuta.
Rascrucea de la Lizeanu semana de atunci cu o gaura neagra .
De fapt ,in zona respectiva ,in urma trecerii carelor si birjelor de colo colo ,se formase o groapa in care noroiul nu se usca niciodata.Carutele se infundau pana la butuc si numai rareori puteau fi urnite fara ajutor.
Aici intervine primul dintre Lizeni.
Din traditie se stie ca acesta a fost un taran de prin Vlasca .Prigonit ,pentru o pricina, de un boier si de autoritati,el s-a bejenit si s-a asezat cu tot calabalacul pe locul unde se afla astazi benzinaria OMV.Adica nu departe de rascrucea noroioasa .
Om saritor, intr-o buna zi, el a urnit cu boii sai albi si voinici trasura unui boier impotmolita in noroi pana la capra.Boierul l-a omenit cu doua bancute si aplecat la ale sale.De atunci s-a dus vestea si cine ramanea scufundat in groapa,dadea o fuga la Lizeanu care venea indata
cu boii lui .Scotea carul sau docarul, isi lua plata si pleca .
Dupa un an si-a mai cumparat o pereche de boi si in zilele ploioase ale toamnei ,de multe ori nici nu mai se ducea acasa. Statea pe marginea gropii si scotea carute ,faetoane si cabriolete ,toata ziua.
Cand vreun ratacit se impotmolea noaptea ,omul nostru nu pregeta si venea cu felinarul inaintea boilor,la moment,ca sa scoata patitul din necaz.

Vremea trecea,groapa se tot adancea.
Lizeanu si-a maritat bine toate trei fetele ,a mai facut un corp de case cu odai si a ridicat un fel de han pentru calatori.
Dupa un timp ,el a ramas cu grijile bataturii si a lasat groapa in seama feciorului,care a dus-o mai departe cu cinste.Acesta a dat-o dupa un timp feciorului sau care a avut numai fete si a predat afacerea unui ginere care s-a purtat si el remarcabil.
Ba chiar s-a dezvoltat .
Unde este acuma patiseria Fornetti ,acesta a ridicat o remiza unde stateau boii, sa se odihneasca si randasii.
Asta se intampla cand au aparut in Bucuresti primele automobile marca Ford carora nu le era rusine de fel sa ramana infundate in namol pana la radiator,agitandu-se si facand larma degeaba.
Ultimul Lizean avand numai fete ,numele i s-a pierdut si astazi prin zona nu se mai poate afla nici un locuitor cu acest nume.
Pe baza prosperitatii pe care a generat-o insa aceasta rascruce ,urmasii Lizenilor si-au facut pravalii ,carciumioare si case de raport iar unii dintre ei au fost actionari la primul tramvai cu cai.
Astfel s-a alcatuit ,cu timpul,strada Lizeanu pe care o stim noi si care nu difera prea mult astazi de cum era acum o suta de ani.Doar tramvaiul care trece pe aici nu mai este tras de cai, ci de alte interese si circula destul de regulat, atunci cand reuseste sa treaca de intersectia de la Lizeanu.

Acest renumit nod de trafic urban, cum se spune acum,nu mai arata asa cum se prezenta in vremurile inapoiate pe care le-am evocat, insa si-a mentinut nestirbita functia de a bloca circulatia.
Culoarele sale de trafic au fost redesenate dupa cele mai avansate idei tehnice ale vremii,s-a asanat noroiul si s-a betonat nu numai groapa centrala ,ci fiecare gropita.
S-au instalat agenti de circulatie autoritari si nemilosi si s-au montat atatea semafoare electrice incat jocul acestora seara, te incanta si te ameteste la fel ca luminile de la Monte Carlo .
Accesul camioanelor,carutelor,bicicletelor si trotinetelor a fost interzis definitiv.
Pietonii au tot dreptul sa traverseze ,insa numai in goana mare si daca se poate in grupuri de minimum doi.
Persoanele distrate,in varsta sau nehotarate ,pot traversa intersectia pe raspundere proprie.
Pentru a stimula avantul acestora ,pe trei dintre cele patru colturi ale intersectiei au fost deschise oficii de asigurari, elegante.
In aceste conditii ,totusi,oricine doreste sa traverseze intersectia de la Lizeanu trebuie sa-si ia o zi libera .Altfel, inseamna ca ori este inconstient ,ori simte nevoia sa-si administreze o pedeapsa pentru vreo magarie pe care a facut-o, sau are de gand sa o faca.
Cel mai sigur mod de a nu a ajunge intr-un loc la timp sau deloc este sa o iei pe la Lizeanu.

Dar de ce ,totusi, civilizatia nu a imbunatatit si circulatia,mai ales aici?
Pe scurt,din motive economice .
Adica ?
Adica de doua sute si ceva de ani ,oamenii s-au obisnuit sa se impotmoleasca in acest loc.Si sa plateasca pentru a iesi din noroi,din groapa si sa treaca .
Un precursor al lui Pache a pus piciorul in prag si a adunat bani sa astupe groapa.Circulatia a fost oprita .
Altul a bagat bani sa o pietruiasca : iar s-a oprit circulatia jumatate de an. Si tot asa...

Se baga de atunci camioane de bani in aceasta intersectie pentru canalizari,semaforizare,linii de tramvai si de metrou,asfaltare,reabilitare,montare de refugii sau demontare de refugii,vopsirea asfaltului,schimbarea macazelor si cate si mai cate.
Cum se termina o actiune de modernizare a acestei minuni ,imediat a doua zi e declansata alta.
Care,bineinteles, costa foarte mult si presupune, daca nu chiar oprirea totala a circulatiei, atunci – sigur - un trafic restrictionat la cinci sau sase automobile pe ora.
In cazul, fericit, in care nu se intampla un accident - pentru ca atunci nu se mai poate trece de loc .
De doua o generatii, intersectia de la Lizeanu pare a fi mentinuta doar pentru a fi reparata si modernizata, pentru ca alta functie nu prea mai are.
O functie implicita ar fi aceea de gaura neagra terestra,facuta sa inghita resurse banesti enorme fara sa se obtina un rezultat cat de mic .
Mijloacele tehnice se perfectioneaza si costa din ce in ce mai mult ,insa.

In prima parte a acestui an s-a aplicat, in premiera, o noua metoda de reabilitare bazata pe o filosofie revolutionara.
Ideea ar fi ca nu mai este profitabil sa se repare o intersectie.
Se procedeaza in modul urmator.
Pentru un timp oarecare se opreste circulatia ,bineinteles.
Intersectia ( Lizeanu in speta ) este decupata bucata cu bucata si carata in alta parte, unde se arunca.
In locul ei ramane o groapa uriasa si sinistra ca o gaura neagra adevarata.
In acest timp ,in ateliere speciale se fabrica o intersectie in intregime de la a la z .Ea este transportata pe module si montata cu o precizie microscopica ,de robotii industriali ,la fata locului .
Dupa cinci luni circulatia se poate relua.Atat pe intersectie cat si pe cele douazeci de strazi si bulevarde pe care au fost restrictii totale pentru transportul modulelor .
Astfel,saptamana urmatoare,dupa probele de anduranta care tin o decada,cand sa se dea semnalul pentru inaugurarea cu majorete,se fisureaza o conducta magistrala chiar sub moderna structura care, se vede , a fost prea grea.
Se anunta pe toate canalele oprirea circulatiei la Lizeanu si vin utilajele care se pornesc cu hotarare sa dezgroape... groapa.

Abordand problema la o bere ,un grup liber la gura si independent ca principii, a convenit ca sunt numai doua posibilitati -dar strict teoretice - de a trece intr-un timp rezonabil pe la Lizeanu : calare pe cal sau zburand.
Deocamdata atat .