Un adagiu inca proaspat ne lamureste ca “ ales gutte fiele sind drei “.
Cu acest adevar sunt de acord si copiii mai rasariti. Noi ceilalti am dori sa vedem acest lucru cat mai des .Fie si partial .
Ei ,dar bucuriilor la care trebuie sa le facem fata le vine peste mana sa se inteleaga si sa se abata doar in grupuri de trei peste noi.
De obicei avem parte numai de cate o bucurie ori o veste buna ,dintr-odata.
Si chiar asa fiind ,ele vin foarte rar ,pentru gustul nostru.
Apoi ,aproape intotdeana o veste buna sau o clipa de fericire vine de capul ei nu si cand am dori noi.
Nu cred ca a reusit cineva sa-si procure o bucurie perfecta si stabila.
Se poate intampla insa ca urmarile unui eveniment fericit sa fie mult mai neplacute decat ale unei belele de aceeasi anvergura.
Sa zicem ca cineva isi cumpara masina mult visata si dorita .Cat timp tine bucuria lui ? Uneori pana la primul stalp.
Sau, o gratiosa faptura se marita,face nunta,luna de miere ,tot.
Cat tine bucuria ei ?Ar putea cineva sa-mi spuna ?
Eu cred ca nici atat.
Reversul acestei monede stravechi care este viata noastra, are insa totdeauna o stralucire proaspata.
Fata necazurilor de pe aceasta moneda este mult mai bine pastrata si mai stralucitoare.
Ea este aproape continuu lustruita de necazurile ,grijile si lipsurile care curg din toate directiile pe capul nostru .Spre deosebire de evenimentele fericite si faste care se misca incet, vin rar si numai neinsotite,belele vin fara sa fim preveniti si cad gramada peste noi.De aceea observatia de bun simt care s-a impus poate chiar de la izgonirea lui Adam, a fost aceea potrivit careia un necaz nu vine niciodata singur.
Nu stiu cum pronunta nemtii aceasta zicere,dar e sigur ca o au si ei.Fie si daca judecam numai dupa cate razboie au purtat.Si mai ales in cate au iesit invingatori.
Probleme si dificultati mari,mici sau de-a dreptul uriase trec intermitent peste zilele si noptile noastre iar noi luptam sa le rezolvam, sa le eliminam sau sa le fentam.
Uneori cuprinsi de orgolii absurde ne punem in contra lor.E ca si cand ne-am pune contra vantului : ne facem de ras si nici vantul nu-l oprim .
Avantajul ca necazurile vin cu sacul,cum se spune,e acela ca in lupta noastra cu ele scapi de mai multe de-odata .Fiind atat de multe si diverse,daca ar veni cate unul,lasa ca ar fi o coada nesfarsita,dar ai fi tot timpul ocupat .
Nu ai mai avea cand sa te refaci , ar trebui repede sa te retragi definitiv ,iar necazurile care ti se cuvin, sa cada in carca altora care le au si ei pe- ale lor. Si pe care de-abia le razbesc. Ar fi bine asa ? Sigur ca nu .
Ati vrea mai multe necazuri deodata si mai rarut, sau cate unul tot timpul ? Ati raspuns corect.
Pauzele mai scurte sau mai lungi dintre sesiunile de rispit probleme si griji pot fi pastrate libere pentru aparitia unor clipe fericite.Altfel ,atat de singure ,rare si putine cum sunt bucuriile, ar trece nevazute si ar veni degeaba.
De cate ori nu ati auzit fiecare pe unul care spunea cum ca “ nici nu am avut putere
Cu acest adevar sunt de acord si copiii mai rasariti. Noi ceilalti am dori sa vedem acest lucru cat mai des .Fie si partial .
Ei ,dar bucuriilor la care trebuie sa le facem fata le vine peste mana sa se inteleaga si sa se abata doar in grupuri de trei peste noi.
De obicei avem parte numai de cate o bucurie ori o veste buna ,dintr-odata.
Si chiar asa fiind ,ele vin foarte rar ,pentru gustul nostru.
Apoi ,aproape intotdeana o veste buna sau o clipa de fericire vine de capul ei nu si cand am dori noi.
Nu cred ca a reusit cineva sa-si procure o bucurie perfecta si stabila.
Se poate intampla insa ca urmarile unui eveniment fericit sa fie mult mai neplacute decat ale unei belele de aceeasi anvergura.
Sa zicem ca cineva isi cumpara masina mult visata si dorita .Cat timp tine bucuria lui ? Uneori pana la primul stalp.
Sau, o gratiosa faptura se marita,face nunta,luna de miere ,tot.
Cat tine bucuria ei ?Ar putea cineva sa-mi spuna ?
Eu cred ca nici atat.
Reversul acestei monede stravechi care este viata noastra, are insa totdeauna o stralucire proaspata.
Fata necazurilor de pe aceasta moneda este mult mai bine pastrata si mai stralucitoare.
Ea este aproape continuu lustruita de necazurile ,grijile si lipsurile care curg din toate directiile pe capul nostru .Spre deosebire de evenimentele fericite si faste care se misca incet, vin rar si numai neinsotite,belele vin fara sa fim preveniti si cad gramada peste noi.De aceea observatia de bun simt care s-a impus poate chiar de la izgonirea lui Adam, a fost aceea potrivit careia un necaz nu vine niciodata singur.
Nu stiu cum pronunta nemtii aceasta zicere,dar e sigur ca o au si ei.Fie si daca judecam numai dupa cate razboie au purtat.Si mai ales in cate au iesit invingatori.
Probleme si dificultati mari,mici sau de-a dreptul uriase trec intermitent peste zilele si noptile noastre iar noi luptam sa le rezolvam, sa le eliminam sau sa le fentam.
Uneori cuprinsi de orgolii absurde ne punem in contra lor.E ca si cand ne-am pune contra vantului : ne facem de ras si nici vantul nu-l oprim .
Avantajul ca necazurile vin cu sacul,cum se spune,e acela ca in lupta noastra cu ele scapi de mai multe de-odata .Fiind atat de multe si diverse,daca ar veni cate unul,lasa ca ar fi o coada nesfarsita,dar ai fi tot timpul ocupat .
Nu ai mai avea cand sa te refaci , ar trebui repede sa te retragi definitiv ,iar necazurile care ti se cuvin, sa cada in carca altora care le au si ei pe- ale lor. Si pe care de-abia le razbesc. Ar fi bine asa ? Sigur ca nu .
Ati vrea mai multe necazuri deodata si mai rarut, sau cate unul tot timpul ? Ati raspuns corect.
Pauzele mai scurte sau mai lungi dintre sesiunile de rispit probleme si griji pot fi pastrate libere pentru aparitia unor clipe fericite.Altfel ,atat de singure ,rare si putine cum sunt bucuriile, ar trece nevazute si ar veni degeaba.
De cate ori nu ati auzit fiecare pe unul care spunea cum ca “ nici nu am avut putere
sa ma bucur “.
De fapt omul avea atatea griji si necazuri ( pe care unele si le facuse cu mana lui) incat masina cea noua,maritisul fetei sau castigul la loto picasera prost.
La timpul cand scriam aceste randuri pe teatrul personal de operatiuni se instalase un armistitu pentru adunarea ranitilor si activarea liniilor de aprovizionare .
Atunci a venit si vestea fericita ca o porumbita neprihanita ...
A nins pe muntele Semenic !
De fapt omul avea atatea griji si necazuri ( pe care unele si le facuse cu mana lui) incat masina cea noua,maritisul fetei sau castigul la loto picasera prost.
La timpul cand scriam aceste randuri pe teatrul personal de operatiuni se instalase un armistitu pentru adunarea ranitilor si activarea liniilor de aprovizionare .
Atunci a venit si vestea fericita ca o porumbita neprihanita ...
A nins pe muntele Semenic !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu