Arta Caritatii

Se ivesc mai tot timpul situatii in care este necesara activarea unei mari si pretioase valori morale cu care a fost daruit omul : caritatea .
Cea mai delicata dar si cea mai periculoasa fateta a acestei forte atat de blande si eficiente cu care a fost inzestrata umanitatea este aceea de a fi militanta - intr-un inteles mai restrans al acestui cuvant,desigur.
Caritatea pentru a exista trebuie sa fie activa .
Nu exista o caritate funciara,implicita sau potentiala.Ea trebuie sa se manifeste – uneori - fie si in forme mai subtile .Cineva spunea odata ca si doar o privire binevoitoare inveseleste inima .
Nu este greu de verificat acest lucru insa rezultatul este garantat .

Se pare ca a fi caritabil este o deprindere destul de usor de pus in practica .
Dar practicarea caritatii contrazice de multe ori dur si frontal aceasta asertiune.
Nu este cu totul simplu sa fii caritabil ,saritor la necazurile altora si omenos .

Recent in oraselul V. satelit al unei metropole, pe o straduta mai laturalnica s-a inaugurat, in spatiul ocupat de un imobil familial ,o fabricuta de apa plata.
Nu discutam despre calitatile acestui produs .
Este suficient daca o sa constatam ca aceasta apa se vinde bine si ca in zilele noastre este chiar de bon ton sa bei numai apa plata.Si daca vrei sa slabesti si daca nu si daca e cald si daca nu si pana la urma si daca ti-e sete si daca ti-e doar foame .
Pana la aparitia acestei minuni cea mai buna apa era apa de izvor.
Dupa aparitia apei plate ,de apa de izvor isi mai amintesc numai nostalgicii .
Unii dintre cei care o folosesc – dar destul de putini – stiu ca apa plata se fabrica din apa de robinet careia i se aplica un procedeu de filtrare simplu si apoi unul de imbuteliere.
Ultimul procedeu care I se aplica acestei noi licori este cel de etichetare cu numele si pretul .
De cele mai multe ori atat numele cat si pretul sunt destul de interesante dar uneori sunt revoltatoare pentru niste apa chiora la bidon.
In cazul nostru insa este vorba chiar de o revolta in situ .

Dupa obtinerea tuturor aprobarilor si avizelor,care a durat ceva si a costat si mai ceva , constructia si activarea fabricutei a durat cam trei saptamani.
Timp in care pe straduta cu fabricuta s-au oprit apa de vreo trei ori si curentul electric de vreo doua ori ,pentru diversele probe si manevre .
Ca sa nu se uite vecinii chioras ,d.Patron a asigurat pe toti cei de pe strada ca fiecare familie va primi gratuit si zilnic un bidon de apa- minune.
Totul a mers relativ bine un timp .
Oamenii veneau in fiecare zi la gard ,se asezau la rand si la ora ceaiului primeau bidonul .
Existau mici nemultumiri legate de faptul ca unii aveau familii mai numeroase ,ca altii beau mai multa apa de felul lor sau ca despre cativa se zicea ca nu au fost vazuti niciodata band apa ci alte lichide concurente distilate sau fermentate.
Totusi d.Patron a spus ca el asa a promis si asa poate – un bidon de familie – si asa a ramas .

Pana cand intr-o buna zi (!) din nu se stie care motiv ,deschiderea portitei din gard prin care se facea livrarea a intarziat mai mult de un sfert de ora .
Revolta a fost amorsata imediat .
Asistatii cu apa plata au inceput sa zbiere, sa injure, sa rupa ulucile din gard si sa ameninte cu foc si para.
Convocat de nu se stie cine, d.Patron care era plecat la un caz cu o nepoata ,a lasat totul balta si a venit insotit de doi nepoti fiecare a cate doi metri cubi ,ca sa aplaneze . Asa zicea fabricantul :
- Oameni buni (!) stati linistiti ca am venit sa aplanez .
Si aplanarea a sunat cam asa :
- Incepand de azi nu va mai dau nimic ,nenorocitilor .Si daca muriti de sete.Daca va mai prind la poarta mea va rup oasele .Sa plecati in doua minute ca altfel nepotii astia ai mei va calca in picioare .
Si de atunci ajutorul hidric al omului care pusese lumina,trasese gaze si asfaltase toata strada pe banii lui a incetat .
Nu mai dadea d.Patron apa plata la vecinii ingrati nici degeaba si nici pe bani .
Avantajul insa a fost reciproc . D.Patron s-a invatat minte ca sa fie mai atent cum si cui face un bine iar comunitatea s-a ales cu paza permanenta si calificata asigurta de nepotii fabricantului.
Pentru locuitorii stradutei insa apa plata nu mai are mare cautare si fiecare bea ce-i place.

Atat inainte de aceasta istorie cat si dupa ea multa lume a patit-o pentru ca nu a stiut cum sa faca si cui sa-I faca un bine .

Figuri ale ecranului mic si mare , bancheri sau escroci financiari , familii care au adoptat copii abandonati ,organizatii de binefacere ,castigatori la loterie sau la ruleta ,parinti fara copii ori copii fara parinti , misiuni pentru pace si chiar state mari dornice sa acorde ajutoare fratesti unor state mai mici ,au dat-o rau de tot in bara .
Pentru ca au facut un bine mai mare sau mai mic atunci cand au socotit ca e musai .
Greselile apartin insa exclusiv acestora si nicidecum ingratilor .
Toate aceste entitati caritabile nu au stiut sau nu au vrut sa tina seama ca si caritatea este supusa unor reguli destul de stricte si absolut obligatorii .

Una dintre acestea ,poate cea mai importanta si de aceea si destul de greu de digerat, este discretia .
Sau exprimat intr-o forma mai curata si mai lipsita de vanitate : sa nu stie stanga ce face drepta .
O alta norma a caritatii stipuleaza ca ajutorul acordat trebuie sa fie solicitat sau altfel spus, nu se face milostenie cu forta.
Inclusiv povetele ,sfaturile si sugestiile se ofera numai daca sunt in mod expres cerute .
Iata o norma pe care in mod impardonabil vinovatul pentru cele scrise mai sus a eludat-o fara rusine.