Tamara si ghiujul

Nu este prea clar cand a intrat in scena Tamara insa faptul a fost pus in legatura cu picarea in dizgratie a fostului jandarm .
Acesta isi lasase nevasta si fiica de douazecisisase de ani si se mutase la o colega din unitate care avea vreo douazecisisapte de primaveri .
Atitudinea lui neprincipiala nu a fost bine vazuta si dupa ce l-au forfecat in fel de fel de sedinte ,la sedinta cea mare de pe judet i-au adresat multumiri pentru rodnica activitate de pana atunci.
Cand prezenta partidul cuiva multumiri ala stia ca a dat de dracu si ca trebuie ,in cel mai bun caz,sa se intoarca in munca ,ceea ce era destul de rau dar, totusi, nu cel mai rau .
Atata timp cat partidul ,cand venea vorba de un cadru , facea recomandari,adresa critici perinente si sustinea ca este loc de mai bine in activitatea tovarasului,acel cadru isi vedea de ale sale linistit .
Daca insa i se multumea, trebuia sa se care .
Uneori erau asanumitele sedinte largite ,unde erau invitati si alti oameni ai muncii ca sa fie ori sapuniti ,ori stimulati cu amenintari mai voalate sau mai pe fata .
Dupa ce se termina acest punct de pe ordinea de zi, nu erau poftiti afara din sala ci li se multumea si aia se tirau imediat, ca lase casta membrilor de partid sa discute cu seriozitate despre aberatiile si absurditatile sistemului.
Daca din politete, vreuna dintre aceste persoane, care se credeau cu totul deosebite de altii ,era intrebata in particular ce s-a mai discutat la sedinta aceea dupa plecarea lor ,primeau raspunsuri din care reiesea ca nu pot divulga ce si cum .Era sinistru si amuzant...

In aceasta conjunctura a venit in locul fostului de acum ,Tamara .
Era o creola la vreo treizeci si cinci de ani cu trasaturi placute si un aer absent .Avea un par negru destul de lung pe care si-l purta intr-o varietate restransa de cocuri si se imbraca in culori cam discordante pentru functia in care fusese numita ,adica aceea de jandarm de doctori .
Regula era ca pentru aceste functii sa se sustina un concurs la care se putea inscrie ,cu anumite conditii,oricine .
Pe la sfarsitul anilor optzeci ,insa,aceasta regula nu prea mai era pusa in fapt ,pentru ca genera probleme.Castigatorul concursului ,bazandu-se pe oarece,era mai greu de controlat ,uneori se punea de-a curmezisul si daca nu i se inscena ceva credibil ca sa fie inlaturat ,producea turbulente .
Si atunci se recurgea la aceste numiri de care beneficiau persoane dubioase,indatoritoare si cu totul obediente.
Asta era si Tamara .
Despre cum trecuse prin Facultate nu se stia nimic deoarece lasa impresia ca tot ce ar fi putut invata acolo, tine foarte bine ferecat.
Cand colegii isi doreau sa ramana ei intre ei, aduceau in discutie un caz deosebit sau interesant si atunci sefa lor pleca imediat ,amintindu-si ca are o problema urgenta pe agenda.
Consultatii nu dadea aproape deloc pretextand probleme administrative care o rapeau nobilei profesii.
Facuse rost de la Judeteana de partid de o rabla de computer de la casare .Instalase monitorul pe birou si de a doua zi a inceput sa refuze putinele solicitari de consultatii pe care le primea,sub motiv ca ea ofera numai consultatii computerizate.
Daca despre trecerea ei prin Facultate nu exista nici o dovada ,despre trecerea prin liceu si prin scoala erau dovezi cu duiumul.
Tamara,cand vorbea, nu facea acordul ; nici in particular ,nici in sedintele publice ocazionale.
Acest defect era insuportabil pentru ascultatorii care pareau ca vor sa intre in pamant de rusinea ei.
Tamara nu stia deasemenea sa citeasca numerele mai mari de o suta.Daca intr-un raport pe care il prezenta era scris 1.300.000 ea il citea ori o suta treizeci de mii,ori o mie trei sute ori o suta treizeci.Daca era 13.400, iar il citea cum ii venea ei la gura si uneori diferit de la un paragraf la altul.
Deasemenea ,Tamara mintea senin si constant .
Spunea ca e la sedinta si era vazuta umblad prin magazine.
Zicea ca este in control prin judet si era remarcata pe peronul Garii de Nord de navetistii bucuresteni.
Anunta ca are gripa si trebuie sa stea trei zile acasa iar barbata-so o cauta prin telefon sau personal ,la serviciu .
Era greu de suportat si penibil.
Cu toate astea ,tot personalul o stia de frica .
Toata ziua scria rapoarte pe care le trimitea sus.Fiecare era incondeiat in fel si chip.
De la sedintele superioare transpira cum Tamara se plange ca toata munca din unitate o face doar ea si ca ceilati , majoritatea persoane demne si onorabile , sunt niste mercantili si odiosi .
In scurt timp, probabil si maharii de la judet s-au lamurit ce afacere facusera atunci cand venise ea si nu prea ii luau in seama rapoartele arzatoare si fanteziste .Dar o lasau in pace.
Tamara insa nu se lasa .Facea controale la intrare , la iesire si nu admitea nici un minut de intarziere.De cateva ori a dat cu douazeci de minute ceasul inainte si a vrut sa ceara sanctiuni pe motiv de intarziere la serviciu pentru tot personalul, ceea ce nu era chiar de ici de colo .

Acestea ar fi cateva exemple despre cum aceasta faptura, care avea toate datele sa fie agreabila ,stimata si fermecatoare ,era in fapt un om mitoman, lenes si sadic .
Alte exemple posibile s-au pierdut din memoria celor care le-au trait iar unele par asa de marunte acum, incat nu ar putea fi crezute ca au fost atat de semnificative atunci.

Pe vremea zaverei din opzeci si noua ,toata lumea sub cuvant de ordine trebuia sa fie la munca ,dupa program.
Tamara ,cand venea la serviciu deindata ce descuia usa pe dinafara ,o incuia pe dinauntru si se ducea sa doarma in anexa, pana cand pleca.Daca nu era prea obosita asista si la poarta la iesirea salariatilor, prefacandu-se ca are treaba la fisier.

In urbea respectiva revolutiunea nu a fost spectaculoasa pana la plecarea batranului captiv .
Dar cand a plecat cu elicopterul, un avant a cuprins toate camerele si holurile ambulatoriului.
Dupa cateva minute opinia publica in halate albe ,in frunte cu Mariana Grasa ingrijitoarea, si-a manifestat disponibilitatea de a face orice pentru consolidarea victoriei.
Toate femei fiind ,cu delicatetea si retinerea proprii sexului lor ,nu au gasit alt act vindicativ decat sa scoata de pe perete tabloul batranului figurant.
Singurul tablou fiind la Sefa, au navalit toate dupa matura Marianei care stia bine unde se afla ,pentru ca il scuipa cu placere cand ii stergea geamul de praf ,alintandu-l cu dracuieli si blesteme.
Au trebuit sa bata mult si bine in usa pana s-a sculat Tamara din somn . Cand si-a scos capusorul cu ochii umflati prin crapatura usii, nu s-a dumirit prea bine la inceput ce tablou dorea poporul rasculat. Cand s-a lamurit ,neizbutind sa incuie la loc usa din cauza blocajului, a fugit in anexa ,s-a suit pe birou, a luat tabloul in brate si a ramas cocotata cu el acolo :
- Nu vi-l dau, ca e pe inventar !
Cand o persoana distinsa si cat se putea - in conditiile acelea - de calma, i-a explicat situatia si i-a oferit sansa ca sa-si confirme confuzia vorbind la telefon cu sotul ei ,Tamara s-a radicalizat.
-Va dau pe mana Securitatii !Sunteti niste tradatori si niste vipere, etc.
Biata faptura strangea in brate rama ,tremura , tipa si sugera ca e gata sa rupa cu dintii pe fiecare militanta de acolo.
Parea ca revolutia la nivelul acela, avea sa suporte primul esec.
Mai curajoasa insa, Mariana Grasa a luat cuvantul :
-Daca nu mi-l dai acuma ,rup matura asta pe tine.
De-abia atunci s-a lamurit adunarea, ca Tamatrei asa cum nu-i era rusine de nimic, nu-i era nici frica de nimic ,inafara de bataie.
Si asa trezita parca din vis,le-a dat tabloul,si-a aranjat tinuta, a ridicat nasul la patruzeci si cinci de grade si a iesit demna pe langa matura Marianei ,adresand rugamintea sa aiba grija de tablou pentru ca e bunul poporului.

Peste cateva zile, rafuiala de femei de la ambulatoriul din nordul orasului se propagase in populatie si capatase ,pana cand a ajuns in centru ,anvergura unei rascoale cu potential.
A fost trimis de catre noua putere locala ca sa calmeze spiritele, un venerabil avocat abil si agreabil care imediat dupa anul nou a devenit un lider liberal notoriu si ar fi si in ziua de astazi foarte respectat, daca nu ar fi oarecum dispretuit de cand s-a aflat ca a fost un turnator ordinar si nemilos toata viata lui.
Venerabilul,impartind complimente si amabilitati adunarii exclusiv feminine in care era dezbatuta situatia ,ascultand cu rabdare si atentie fiecare alocutiune in care se cerea ori “ sa plece “ ori “luati-o ca nu o mai suportam “ ori “aici e nevoie de un om de nadejde nu
ca dansa “ ,mai la urma a oferit cuvantul si Tamarei.Care a vorbit ca de obicei, fara sa spuna nimic .
Si-a facut norma obisnuita de dezacorduri , s-a asezat in mijlocul unei fraze si a tacut.

Venerabilul, incheind, a fost scurt si obiectiv .
La sfarsitul cuvantului sau, si-a exprimat incantarea ca a cunoscut pe distinsele doamne care lucrau acolo precum si pe Tamara si ca a fost de-a dreptul uimit de cum a vorbit aceasta.
Mai departe, indulcind otrava, a declarat ca este de-a dreptul fermecat de frumusetea respectivei doamne insa nu ar dori sa fie iubit de aceasta .
- Pe cine a strans dansa in brate dimineata, pana seara a fost impuscat !
In hohotul de ras colectiv si cristalin, omul si-a luat palaria si mapa si s-a retras zambind si salutand amabil femeile care frematau ca un stol de porumbei albi in piata San Marco .

Lucrurile au mers mai departe asa cum a fost sa fie .
Tamara s-a retras in tenebrele de pe unde venise si este intalnita din cand in cand afisand acelasi aer pe care l-a avut totdeauna .Se spune ca mai practica dar unde si mai ales in folosul cui ,este destul de neclar .
Ceea ce este mai clar e faptul ca in anumite zile din an ,unii dintre cei care au trait acesta intamplare, si-o amintesc.
Una dintre aceste zile este aceea de 26 ianuarie.