Deci,cum scapam de el ?

Un studiu teoretic pe probleme de limba uzuala ar putea imparti pe vorbitori in doua divizioane .
Cei care se exprima cu deci si restul lumii.
Din prima categorie o mica parte sunt cei care sunt constienti de ridicolul acestui fenomen si incearca, fara sa reuseasca, sa se dezbare de acest tic.
Din a doua categorie,tot asa ,sunt cativa care s-au straduit sa se lepede de aceasta scama verbala de pe limba lor si ,iata,au infrant.Sa-i felicitam si noi .
De la acestia, cu tact si rabdare ,am reusit sa aflam ce si cum au facut de au ajuns ca sa fie felicitati.
Mai intai ar trebui anuntat ca vorbulita aceasta este un fel de sare in bucate.
Totusi, atunci cand sare de unde nu te astepti poate avea efectul de sare in ochi.Te face sa lacrimezi ori de ras ori de plans ,uneori .
Atunci cand am rugat-o pe fiica mea sa-mi dea masina ei neverosimil de noua si de lucioasa ca sa rezolv rapid o problema imaginara la Sosea ,am primit urmatorul raspuns ,care desi scurt si hotarat ,era totusi asezonat cu acest cuvintel simpatic.
- Deci,nu ti-o dau !
De fata fiind mai multi membri ai familiei s-a declansat instantaneu un val de ras cu lacrimi sprintare produse de mediul salin in care ne-a bagat brusc aceasta replica.
Acum masina fiicei mele se cere schimbata cu alta,dar expresia deci-nu-ti-o-dau are locul ei in fondul comun de expresii al familiei noastre, pe care cei de pe margine nu-l pot intelege fara lamuriri.
O distinsa profesoara de limba si literatura cu care ma mai intalnesc din cand in cand pe net in amintirea anilor cand ea era o fata cu codite din banca a treia, daca ar fi intrebata despre rostul acestui cuvant, cred ca ne-ar lamuri ca aici am putea fi in fata ori a unei conjunctii ori al unui adverb.
Cand este conjunctie deciul are misiunea de a introduce propozitii care exprima o conditie iar cand este adverb are alta treaba.
De la un timp insa ,utilizarea aproape continua a deciului are harul de a ne face sa radem ,pe unii si de a stramba nasul, pe altii.
Depinde insa de context. Domnul Tudor Musatescu de exemplu dadea voie personajelor sale sa spuna :
-In casa vorbim si noi cum putem !
Dar cand nu santem acasa, cum sa facem ca sa nu ne scape porumbelul din gura ?E adevarat ca verba volant dar lasa totusi urme si starneste rumori.
Necazul este ca deciul este atat de expus de unii incat daca le scoti acest element din esafodajul destul de subred cu care isi exprima ideile, i-ai lasat ca muti.
Alt necaz este ca etalarea cu mare risipa - de cativa ani incoace - a vorbei ,te face sa eviti utilizarea ei chiar si acolo unde-i este locul de drept.
Si atunci in loc sa spui deci ori inghiti in sec, ori inviti pe altcineva sa continue si sa se faca de bacanie .
Specialistii ne recomanda unii posibili inlocuitori cu drepturi depline ai deciului la care puteti ,in disperare de cauza , apela .
Aveti urmatoarele variante : asadar,prin urmare,in consecinta,drept care,asa fiind,inseamna ca,naiba stie cum,n-as putea sa mentionez,totusi se pare ca sau well ,ecco si ca va pentru poliglotii de avarie.
Pana la urma ,conform unui principiu rusinos daca nu ar fi sanatos, fiecare scapa cum poate .
Personal consider ca o solutie la indemana oricui si care este o recomandare valabila inca de la aparitia limbajului articulat, este abstinenta verbala.
Dar pe cat de greu poate fi aplicata aceasta norma sexului frumos, la fel de greu este sa impui alte forme de abstinenta sexului morocanos.
Sunt dificultati insurmontabile si aici si dincolo.
Dupa aparitia scrierii insa, nadejdile de a evita emiterea de prostii au crescut considerabil .
Regula spune ca un mod sigur de a nu scrie prostii este acela de a nu scrie deloc.
Varianta mai blanda stipuleaza ca un text cu cat este mai lung cu atat mai multe bazaconii poate contine.
Deci ,va las.