Domnul

Dupa cum arata, sta de mult la aceasta rascruce framantata.
S-a asezat ceva mai departe de drumurile pe care umbla tot felul de masini care fac larma si praf .
E cam la doi coti de trotuarul lat pe care topaie, printre automobilele parcate milimetric ,unul in altul ,pietonii si toate cele pe care le cara cu ei. Mai in spate, o biserica indiferenta si bine infipta intr-o curte larga de piatra ,il priveste, din varful turlei, drept in crestet.
Uneori prin tunelul de fuga format intre coloanele drepte de blocuri egale , trage un curent ca o unda de soc .Atunci vantul il indoaie putin si ii vantura vesmintele verzui care par facute din petice insailate fara noima .
In doua zile din saptamana - dar totdeauna si duminica - se aciueaza pe langa el cateva precupete speriate care incearca sa-si vanda buchetele de flori,legaturile de leustean sau frunzele de vita , cucoanelor parfumate iesite la o promenada scurta .
Asista amuzat la tocmeala lor vioaie si se tine sa nu rada cand targul improvizat este ravasit de jandarmii care apar din pamant si inhata o precupeata, mai neputincioasa ,de scurteica .
Mai acum cativa ani se opreau langa el femei palide si fragede impingand carucioare firave in care se jucau cu piciorusele copii albastri sau roz .Femeile ramaneau in picioare langa el cu un aer ostenit,cautand parca un sprijin si priveau cu ochi umezi si pierduti ori in zarea de dupa ziduri ori in gaoacea caruciorului asezat in lumina filtrata de ramuri.

De cativa ani ,tinerele femei au lasat locul unor fapturi mai asezate si mai spatoase care salta doar cu o mana landoul si cand il trantesc la loc pe iarba, un sfert de ora nu mai misca nici musca in carucior .
Aceste doamne nu mai privesc ,aiurea ,in zare – se uita mereu la ceas iar cand vad miscare prin carucior il ridica din nou , il trantesc indesat si foiala se opreste.
Acestea sunt doamnele bone la care tinerele mame istovite de maternitate ,de casa si de serviciu ,au recurs ca la niste mari iubitoare de copii sa le ajute sa duca si aceasta scumpa povara.
Pe langa Domnul sobru de la raspantia citadina este o miscare continua care pare din ce in ce mai ampla si mai absurda .
Oameni ,animale de starda sau de casa ,obiecte umblatoare ,pasari cantatoare sau tacute, ploi si zapezi ,vanturi limpezi ori aducatoare de zgomote si ceturi felurite, isi fac drum pe langa el, de multe ori rascolindu-l, fara sa-l urneasaca din locul unde s-a asezat sa se uite la toate, de sus ,cu distinctie si calm .
Este un Domn caruia eticheta nu-i permite efuziuni ieftine.
Cu o singura exceptie .
In prima saptamana de aprile infloreste, intr-o noapte ,de sus pana jos .
Este felul sau de a anunta ca iubeste soarele si viata, dimpreuna cu toate cele care se aduna cu ea .
De-abia atunci unii trecatori vad ca acolo sta un mar ,voinic si serios, care pe multi ii stie decand erau doar atatica.

Un comentariu:

Anonim spunea...

In fata unui bloc vecin, cineva a plantat, cu cativa ani in urma, o magnolie.
In curatenia florilor ei gasesti atata frumusete si energie, cat sa-ti vindeci toate ranile si sa poti visa dincolo de timp.