Pentru unii, sfârşitul anilor şaizeci şi primii ani şaptezeci au marcat etapa în care tot ce zbura era comestibil.
Fetele testau minijupele şi nu ieşeau din casă fără eyeliner în gentuţă iar băieţii se credeau nemuritori şi umblau lăţoşi . Scandalurile erau legate de oprirea filmului Reconstituirea după trei săptămâni şi piesei Revizorul, după trei zile.
De-abia după o generaţie studenţii culegeau mere şi pere din plopii campusului Regie.Mai era mult până acolo.
La Clinica Medicală Doi de la Spitalul Brâncovenesc profesorul Galea începea vizita strict la ora opt .Avea atunci vreo şaptezeci de ani .Era un lungan blajin care ţinea Clinica într-o mână de fier. Semăna la fire şi la fel cu Ioan Paul Secundus care va fi Papă după un deceniu.Cu studenţii se purta ca un bunic şi asculta cu bunătate răspunsurile repezite ori anapoda la întrebările sale.Spunea uneori :Ţineţi-vă ochii deschişi şi mintea limpede.
Avea şi pilde : Prin douăzeci a făcut epocă postul hidric.Bolnavii de scarlatină internaţi nu primeau de băut o săptămână.A fost o tragedie.Se credea că e o scarlatina mai virulentă.Pierdeam saloane întregi de copii.Rar scăpa vreunul ,mai mult mort decât viu.Până când dintr-un salon cu cinci copii pierduţi,un ţigănuş de cinci anişori a ieşit după săpămâna de dietă vioi şi jucuş .Am aflat după un timp de ce.Nici un copil nu primise de băut dar ţigănuşul bea pe şest din oliţe .S-a hidratat şi a scăpat.Nu fiţi repeziţi.Sunt boli la modă şi tratamente la modă care trec lafel ca moda.
În acel an aproape jumătate din studenţii de la Clinica Doi au fost lăsţi repetenţi . Caz unic in Istoria Medicinei.Spitalul Brâncovenesc a fost demolat la scurt timp iar de blajinul profesor nu s-a mai auzit.
Zilele trecute o ninsoare adevărată a înfundat porţile şi trotuarele .Pietonii au mers două zile într-o fraternitate cu maşinile pe mijlocul drumului sau mai pe margine.
Un actor octogenar de la Naţional curăţă zăpada.Mai are doar in faţa porţii dar până la garaj e făcută. Maestre,nu aţi găsit pe nimeni să vă ajute,se poate dumneavoastră la lopată ? Dragă ,nu am găsit şi asta e,la unşpe am spectacol,trebe să ies.
Daţi la mine !Mulţumesc,lăsaţi,mai am niţel .
La ora ceaiului o damă piţigăiată se oripilează la tv.de spectacolul pe care îl dau cetele de oameni sărmani care adună alimentele ce plutesc pe un lac imund .Poliţia nu are ce să le facă şi nici altcineva,se pare.
La vulcanizarea de la Piaţa Gemeni vine să facă presiunea la roţi actorul din rolul principal al filmului Eu când vreau să fluier....Doi lei.
Colindele anului
În zilele de sărbătoare,dar mai cu seama de Crăciun ,Capitala este un oraş pe cinste.
Axele centrale au cea mai tare luminaţie iar curăţenia pieţelor şi a străzilor este fără cusur.În seara de Ajun maşinile salubrităţii umblă peste tot şi sunt capabile să oprească şi pentru un chiştoc .
Mulţi cetăţeni sau rezidenţi au plecat la origini iar cei care vor larmă şi îmbulzeală se duc la Sinaia.
Calmul şi pacea sunt aproape materiale cum ar scrie o mână de poet.
Noutatea faţă de alţi ani este asigurată de - culmea - sărăcia manifestărilor "colindistice".De multă vreme suntem obişnuiţi să fim îndopaţi de colinde începând de la Moş Andrei până la Bobotează.Colinde neaoşe sau de peste mări,în concerte,spectacole,tablouri vivante,filme,piese de profesionişti ori amatori ,lansate la volum discret sau în răgete sălbatice.La Ateneu,prin teatre,parcuri,baruri,cârciumi şi mai ales magazine.
Nici daca erai obligat să mergi la - să ne ierte doamnele - un cabinet d'ainsance nu erai scutit de o colindă suavă.
Te apuca durerea de dinţi de la atâtea colinde.
Anul acesta colindele aproape nu se aud.
La magazine mai deloc.
Spectacole dedicate nu au fost ori s-au anulat iar despre colindători pe cont propriu sunt persoane care afirmă că i-ar fi întâlnit dar nu oferă şi dovezi.
Se spune că nici d.Ştefan Hruşcă nu va colinda de astădată ceea ce e de necrezut.
Fenomenul tăierii chefului de colindat, cel putin în Capitală ,trebuie să aibă o cauză dar ea nu poate fi desluşită decât de profesionişti .Noi,ceilalţi putem doar să îl semnalăm.
Cum semnalăm şi faptul că sub pretextul practicării colidului unii practică altele.
Astfel,dna.Minerva Mătasă ne spunea alaltăieri că revenind acasă pe înserat,a găsit la poartă un băiat şi o fată ca la cincisprezece ani care se pupau de se rupeau.Dacă a trebuit să-ideranjeze ca să bage cheia în broască şi i-a întrebat ce fac acolo, pupăcioşii i-au răspuns cu ochii în pământ:
- Sărumâna,nu facem nimic.Vreţi să vă colindăm ?
Colindătorii din ziua de azi ...
Axele centrale au cea mai tare luminaţie iar curăţenia pieţelor şi a străzilor este fără cusur.În seara de Ajun maşinile salubrităţii umblă peste tot şi sunt capabile să oprească şi pentru un chiştoc .
Mulţi cetăţeni sau rezidenţi au plecat la origini iar cei care vor larmă şi îmbulzeală se duc la Sinaia.
Calmul şi pacea sunt aproape materiale cum ar scrie o mână de poet.
Noutatea faţă de alţi ani este asigurată de - culmea - sărăcia manifestărilor "colindistice".De multă vreme suntem obişnuiţi să fim îndopaţi de colinde începând de la Moş Andrei până la Bobotează.Colinde neaoşe sau de peste mări,în concerte,spectacole,tablouri vivante,filme,piese de profesionişti ori amatori ,lansate la volum discret sau în răgete sălbatice.La Ateneu,prin teatre,parcuri,baruri,cârciumi şi mai ales magazine.
Nici daca erai obligat să mergi la - să ne ierte doamnele - un cabinet d'ainsance nu erai scutit de o colindă suavă.
Te apuca durerea de dinţi de la atâtea colinde.
Anul acesta colindele aproape nu se aud.
La magazine mai deloc.
Spectacole dedicate nu au fost ori s-au anulat iar despre colindători pe cont propriu sunt persoane care afirmă că i-ar fi întâlnit dar nu oferă şi dovezi.
Se spune că nici d.Ştefan Hruşcă nu va colinda de astădată ceea ce e de necrezut.
Fenomenul tăierii chefului de colindat, cel putin în Capitală ,trebuie să aibă o cauză dar ea nu poate fi desluşită decât de profesionişti .Noi,ceilalţi putem doar să îl semnalăm.
Cum semnalăm şi faptul că sub pretextul practicării colidului unii practică altele.
Astfel,dna.Minerva Mătasă ne spunea alaltăieri că revenind acasă pe înserat,a găsit la poartă un băiat şi o fată ca la cincisprezece ani care se pupau de se rupeau.Dacă a trebuit să-ideranjeze ca să bage cheia în broască şi i-a întrebat ce fac acolo, pupăcioşii i-au răspuns cu ochii în pământ:
- Sărumâna,nu facem nimic.Vreţi să vă colindăm ?
Colindătorii din ziua de azi ...
Pentru dragoste
În faţă la Notre Dame roieşte de lume. Stăm pe bancă lângă un cuplu venerabil.
Scoatem câte un sanviş şi decum desfacem ambalajul se porneşte vijelia.Tabără pe noi mai întâi madame care e de-adreptul en colère.Surprinşi, dăm să zâmbim dar nu e cazul.
Din linia a doua şarjază şi dumnealui care are o dicţie bună dar este ceva mai hotărât.Din turuiala pe două voci deducem după aproape două minute că am comis un gest inacceptable şi că e bai mare.
Enfin aflăm , înainte de a ne împrieteni cu Amelie şi Gaston, că nenorocirea s-a produs din cauza unei firimituri căzută pe caldarâm din punga noastră.Până la urmă ne-am îmbrăţişat ei urându-ne bon voyage şi noi, lor, fermă vigilance.
Până la Eiffel uităm istoria şi trecem pe lângă clădiri şi colţuri de oraş care seamănă cu ce avem pe acasă. Câte un cerşetor apatic ne priveşte fără interes . Oamenii umblă pe iarbă ca pe islaz,bat mingea ori stau tolăniţi cu o carte în mână,copiii zburdă de colo colo iar tinerii se pupă dulce.
Mai înainte de Turn trecem printre câţiva negri aletici care zdrăngăne legături de souvenirs metalice şi ne măsoară cu o atenţie vag disimulată.
Pe platoul de la Musee d'Orsay ne aşezăm să ne mai tragem sufletul. Ne intrigă un stewart de la intrarea pentru pass-uri care din când în când bate zdravăn cu talpa de platoul de
marmură : poc ! Mai stă ce stă şi iarăşi: poc !
Da. Nu lăsa un porumbel să aterizeze pe platou . Nu ştim cine a cedat până la urmă dar situţia era clară.
După un timp luăm metroul să ne mai odihnim picioarele. Din Montmartre cumpărăm o baguette şi până la Sacré-Cœur o dăm gata.
Înainte de Catedrală trecem iarăşi pe lângă negri atletici care scanează cu ochi mari valurile de turişti.
Ne pomenim lângă un grup unde auzim limba maternă.Predomină doamnele care par a fi pensionare în excursie .
În faţa lor, o brunetă mititică şi vioaie ţine ridicată o umbrelă cu buline albastre.Procesiunea se opreşte, mititica strânge umbrela şi cere puţină linişte.
"Să ne odihnim puţin aici,zice ,şi să vă atrag atenţia asupra acestui bener.Pentru cine nu este familiarizat cu limba am să traduc eu.Uitaţi ce scrie : va rugăm să nu oferiţi hrană păsărilor şi animalelor pentru că în acest fel le scoateţi din mediul lor natural,se pot îmbolnăvi şi pot transmite boli.Ele se pot înmulţi în mod necontrolat,pot deveni agresive în raport cu oamenii,poluează şi pot degrada iremediabil monumentele şi mediul vegetal.Procedând aşa daţi dovadă de respect, responsabilitate şi dragoste pentru păsări şi animale."
Foarte interesant cum ştiu francejii să dea până la urmă totul pe dragoste.
Este drept că nu e nevoie de vreo calificare deosebită pentru a iubi dar trebuie multă grijă ca iubirea să nu ducă la tâmpenie.
Pentru că tâmpenie este să arunci pungi de grăunţe şi pâine dumicată prin pieţele publice invadate de porumbei ,saci de hrană uscată pentru câinii vagabonzi la colţ de bulevarde şi camioane de bani pe vaccinuri antirabice,antiaviare şi antitetanos.
Şi în acest timp pe străzile mai liniştite ,seara ,pietonii nu mai circulă pe trotuare ci pe jumătatea drumului ca să poată scăpa cu fuga de haitele de câini iubite .
Este dificil astăzi să te abţii să militezi pentru ceva sau cineva. Dar a milita pentru dragoste nu poate fi un păcat prea mare pentru a nu fi iertat,dacă dragoste este şi nu făţărnicie .
Să fredonăm cu ochii deschişi toujours l'amour.
Scoatem câte un sanviş şi decum desfacem ambalajul se porneşte vijelia.Tabără pe noi mai întâi madame care e de-adreptul en colère.Surprinşi, dăm să zâmbim dar nu e cazul.
Din linia a doua şarjază şi dumnealui care are o dicţie bună dar este ceva mai hotărât.Din turuiala pe două voci deducem după aproape două minute că am comis un gest inacceptable şi că e bai mare.
Enfin aflăm , înainte de a ne împrieteni cu Amelie şi Gaston, că nenorocirea s-a produs din cauza unei firimituri căzută pe caldarâm din punga noastră.Până la urmă ne-am îmbrăţişat ei urându-ne bon voyage şi noi, lor, fermă vigilance.
Până la Eiffel uităm istoria şi trecem pe lângă clădiri şi colţuri de oraş care seamănă cu ce avem pe acasă. Câte un cerşetor apatic ne priveşte fără interes . Oamenii umblă pe iarbă ca pe islaz,bat mingea ori stau tolăniţi cu o carte în mână,copiii zburdă de colo colo iar tinerii se pupă dulce.
Mai înainte de Turn trecem printre câţiva negri aletici care zdrăngăne legături de souvenirs metalice şi ne măsoară cu o atenţie vag disimulată.
Pe platoul de la Musee d'Orsay ne aşezăm să ne mai tragem sufletul. Ne intrigă un stewart de la intrarea pentru pass-uri care din când în când bate zdravăn cu talpa de platoul de
marmură : poc ! Mai stă ce stă şi iarăşi: poc !
Da. Nu lăsa un porumbel să aterizeze pe platou . Nu ştim cine a cedat până la urmă dar situţia era clară.
După un timp luăm metroul să ne mai odihnim picioarele. Din Montmartre cumpărăm o baguette şi până la Sacré-Cœur o dăm gata.
Înainte de Catedrală trecem iarăşi pe lângă negri atletici care scanează cu ochi mari valurile de turişti.
Ne pomenim lângă un grup unde auzim limba maternă.Predomină doamnele care par a fi pensionare în excursie .
În faţa lor, o brunetă mititică şi vioaie ţine ridicată o umbrelă cu buline albastre.Procesiunea se opreşte, mititica strânge umbrela şi cere puţină linişte.
"Să ne odihnim puţin aici,zice ,şi să vă atrag atenţia asupra acestui bener.Pentru cine nu este familiarizat cu limba am să traduc eu.Uitaţi ce scrie : va rugăm să nu oferiţi hrană păsărilor şi animalelor pentru că în acest fel le scoateţi din mediul lor natural,se pot îmbolnăvi şi pot transmite boli.Ele se pot înmulţi în mod necontrolat,pot deveni agresive în raport cu oamenii,poluează şi pot degrada iremediabil monumentele şi mediul vegetal.Procedând aşa daţi dovadă de respect, responsabilitate şi dragoste pentru păsări şi animale."
Foarte interesant cum ştiu francejii să dea până la urmă totul pe dragoste.
Este drept că nu e nevoie de vreo calificare deosebită pentru a iubi dar trebuie multă grijă ca iubirea să nu ducă la tâmpenie.
Pentru că tâmpenie este să arunci pungi de grăunţe şi pâine dumicată prin pieţele publice invadate de porumbei ,saci de hrană uscată pentru câinii vagabonzi la colţ de bulevarde şi camioane de bani pe vaccinuri antirabice,antiaviare şi antitetanos.
Şi în acest timp pe străzile mai liniştite ,seara ,pietonii nu mai circulă pe trotuare ci pe jumătatea drumului ca să poată scăpa cu fuga de haitele de câini iubite .
Este dificil astăzi să te abţii să militezi pentru ceva sau cineva. Dar a milita pentru dragoste nu poate fi un păcat prea mare pentru a nu fi iertat,dacă dragoste este şi nu făţărnicie .
Să fredonăm cu ochii deschişi toujours l'amour.
Insule de calm
La parterul Palatului Ştefănescu din Piaţa Romană studentele stau cuminţi la rând să cumpere covrigi calzi.
Soarele proiectează dinspre Calea Victoriei raze orizontale care lungesc umbrele semafoarelor până aproape de Pizza Hut.
Liceul Madgearu scapă stoluri ciripitoare de şcolăriţe care se decid greu încotro să o ia.Pe Dacia maşinile cu motoarele pornite se odihnesc iar şoferii lor cască, privind în gol.
Pe trotuarul Ambasadei un sepepist se întreţine cu o poliţistă mărunţică.La colţul cu Polonă magnolia pare hotărâtă să înflorească până mâine.
În Grădina Ioanid tufele de forsiţia ard potolit cu flăcărui galbene şi subţiri. Câţiva muncitori curăţă de gunoaie lacul artificial sub privirile severe ale bustului Ion Voicu, de pe soclul căruia au căzut şi ultimele două plăci de faianţă de baie.
Unul dintre corcoduşii roşii a înflorit fără să-i mai aştepte pe ceilalţi şi este in pericol să fie deocheat.
Pe banca preferata- până acum vreo patru ani- de acad.Ştefănescu ,un domn în trenci răsfoieşte Adevărul de seară.
În Dumbrava Roşie casele austere urmăresc fiecare trecător cu o suspiciune rezervată.
Prin Piaţa Spaniei doi pensionari cu alură de veterani îşi iau plimbarea higienică discutând cu gesturi largi şi opriri dese, pentru clarificări.
Pe Dacia fluviul de automobile bălteşte în continuare dar ici-colo fulgeră, ca păstrăvii, biciclişti liberi .
Strada Barbu Văcărescu săpată adânc de anul trecut, arată ca un drum de ţara mai ocolit şi încurcă puţin paşii doamnelor discrete care merg la Dichiu pentru Denia din Joia Mare.
Soarele proiectează dinspre Calea Victoriei raze orizontale care lungesc umbrele semafoarelor până aproape de Pizza Hut.
Liceul Madgearu scapă stoluri ciripitoare de şcolăriţe care se decid greu încotro să o ia.Pe Dacia maşinile cu motoarele pornite se odihnesc iar şoferii lor cască, privind în gol.
Pe trotuarul Ambasadei un sepepist se întreţine cu o poliţistă mărunţică.La colţul cu Polonă magnolia pare hotărâtă să înflorească până mâine.
În Grădina Ioanid tufele de forsiţia ard potolit cu flăcărui galbene şi subţiri. Câţiva muncitori curăţă de gunoaie lacul artificial sub privirile severe ale bustului Ion Voicu, de pe soclul căruia au căzut şi ultimele două plăci de faianţă de baie.
Unul dintre corcoduşii roşii a înflorit fără să-i mai aştepte pe ceilalţi şi este in pericol să fie deocheat.
Pe banca preferata- până acum vreo patru ani- de acad.Ştefănescu ,un domn în trenci răsfoieşte Adevărul de seară.
În Dumbrava Roşie casele austere urmăresc fiecare trecător cu o suspiciune rezervată.
Prin Piaţa Spaniei doi pensionari cu alură de veterani îşi iau plimbarea higienică discutând cu gesturi largi şi opriri dese, pentru clarificări.
Pe Dacia fluviul de automobile bălteşte în continuare dar ici-colo fulgeră, ca păstrăvii, biciclişti liberi .
Strada Barbu Văcărescu săpată adânc de anul trecut, arată ca un drum de ţara mai ocolit şi încurcă puţin paşii doamnelor discrete care merg la Dichiu pentru Denia din Joia Mare.
Un meniu a la carte
Lunile de iarnă deşteaptă cam peste tot apetenţa pentru preocupari culturale.
Mai puţin sportive şi numai dintre acelea care presupun zăpadă ori gheţuş.
Apetenţa respectivă ar trebui aşa fel stinsă încât să nu dea greaţă ori o proastă digestie, pâna la urmă.Tentaţia este de a încerca un număr cât mai mare de feluri dar un reflex de apărare ne poate aduce în situaţia de a alege de pe listă o combinaţie echilibrată şi agreabilă.
Iată ce s-a putut alege din meniul pe ianuarie-februarie .
1.Supe ,ciorbe
In general pe categoria restaurante medii,populare şi cantine sunt disponibile trei feluri de ciorbe : de zarzavat, de văcuţă şi de purcel.
Carnea se fierbe separat ,dupa origine, în apă chioară.
Prepararea ciorbei se face după următoarea reţetă : se fierbe o zeamă din tot felul de ingrediente cât mai comestibile care se distribuie în farfurii .
Cine a poftit ciorbă de purcel primeşte în zeama asta o bucăţică de carne de purcel,cel cu văcuţa una de văcuţă iar ăla cu zarzavatul numai zeama.
La această secţiune putem vedea pe Sandra Bullock et.co în The Proposal , pe Hugh Grant şi Sarah Jessica Parker în Ce-o fi cu soţii Morgan (Did You Hear About the Morgans?) ori pe George Clooney fâţâindu-se în Up in the air.
Pentru această reţetă se iau un tinerel mai tomnatic şi o cuconiţă care ori se plac dar nu se vor demascaţi, ori se vor dar nu se complac să se ia,ori se plac şi se vor dar unul dintre ei a zbârcit-o rău.
Se bagă şi nişte cadre largi cu peisaje luminoase ,câteva maşini,iahturi,avioane şi avionete ,ceva şiroaie de lacrimi pe faţă ori pe ascuns,un ins care fumează la vedere dintr-un pachet de Marlboro , steagul USA fâlfâind pe o peluză etc., se fierbe totul la un foc iute şi se mestecă repede să nu se prindă cineva cum au trecut două ore fără nici un rost.In gură îţi rămâne un gust plăcut dar care dispare repede fără să te sature de obsesia unui spectacol adevărat.
O supă generoasă cu pătrujel de grădină,crutoane ori găluşti se poate servi încă, văzând It's Complicated - E tare complicat , unde Steve Martin , Alec Baldwin şi Meryl Streep se tachinează cu indulgenţa şi umorul pe care, poate, numai vărstele venerabile le mai deţin.
Pentru mahmuri, doamne pragmatice ori temperamente dornice să privească adevărul în ochi ,ar merge foarte bine o ciorbă acră,cu ardei iute,fierbinte şi consitentă precum filmul d.Michael Moore, Capitalism a Love Sory care poate scula din boală pe oricine a crezut vreodată legile economice aiuristice ,servite unei generaţii de nişte derbedei incapabili şi nesimţiţi.
2.Felul principal
Este elementul culinar care ar trebui să ţină de foame şi să asigure energia ( spirituală în acest caz) pentru un timp rezonabil.
Din păcate la Bucureşti dar se pare că şi în provincie, este sărăcie.Orchestrele filarmonicilor sunt certate cu dirijorii, directorii cu Ministerul,soliştii umblă cu traista în băţ prin lume şi cântă pentru o supă în biserici goale iar teatrele dramatice au repertorii vetuste,regizate de bezmetici şi jucate de actori zaharisiţi care plăng după pensii la tv.
Un flux de energie îl poate presupune la Sala radio concertul Fanfarei militare nationale.
Sală impunătoare,coloane clasice la faţă . Se intră printr-o laterală întunecată .Doamnele pe tocuri se poticnesc şi se agaţă în cădere de cine apucă.Foaiere reci,garderobiere indiferente, plasatoare acre.
Printre melomanii serii aleargă destul de multă puştime şi sunt vreo doi ţânci care umblă de-a buşilea.
Într-un colţ vreo patru inşi trag din ţigari ,suflă fumul pe un ochi de geam şi îşi pasează o sticlă suspectă.
Sala, cunoscuta pentru buna sa acustică , arată cum o ştim.Pe estrada amplă, spre fundal, orga luceşte şi impune iar mai spre faţă alămurile sclipesc orbitor.
În stal ambianţa este de iarmaroc .Copiii zburdă de colo-colo ,două adolescente grăsuţe fac poze focus la tot ce mişcă şi ce nu şi câteva doamne masive în rochii înflorate ies din culise cu peturi de apă de robinet pentru cunoştinţele din sală.Puştimea însetată se prinde repede şi se avântă ca o hoardă în backstage să bea direct de la ţuţuroi.
Cam jumătate dintre spectactori nu ştiu dacă au nimerit bine şi sunt stânjeniţi dar ceilalti se simt ca acasă ori la picnic.
Psihodrama se amplifică atunci când dinspre culise încep sa vină în sală purtând uniforme ţepene, instrumentiştii să se pupe cu spectactorii.
Abonatele permanente ale Sălii – aşa-numitele cotoroanţe de filarmonică – scot batistele să se apere cumva, dar scapă deoarece se lămureşte că erau pupate doar neamurile artiştilor , invitate de drept .
Dirijorul serii apare şi el expunând o chelie veritabilă şi după ce lasă bagheta în grija băiatului de la camera de transmisie, merge în lojă să pupe o duduie cochetă.
Odată pupăturile terminate conertul pare să înceapă.Totuşi ,nu aşa de repede pentru că pe scenă va trebui să mai urce un cor supranumerar, precum şi un jazz-band care a lăsat pe toată lumea mută de uimire.Aceasta fiind partea agreabilă a serii, a urmat chinul.
De a asculta dupa fiecare două piese pe d.dirijor care prezenta publicului
mulţumirile,sponsorii,binefăcătorii,starea vremii ,istorioare şi bancuri jenante, având în intenţie să-şi lase colegii să mai sufle.
Alt chin a fost larma pe care această adunare de alămuri,coruri şi instrumente electronice supraamplificate a făcut-o pe baza unor partituri care aveau legatură cu orice, doar cu muzica de fanfară nu.Dar nici cu melodia,ritmul,armonia,măsura şi bunul simţ.Aplauzele au venit doar de la rubedenii pentru că spectatorii plătitori rămăseseră înmărmuriţi încă de la primele două piese .
Ieşirea a fost un alt chin pentru că evacuarea publicului, care dorea să scape cât mai repede de acest coşmar, se făcea numai pe o uşă micuţă dar cu un prag înalt.
În drum spre maşină un domn bombănea că din tot concertul i-a plăcut doar fata de la oboi.Restul a fost numai un ghiveci stupid şi o pierdere de vreme şi de bani - deloc puţini.
Cu aceeaşi bani se poate însă procura un minunat ,memorabil şi fabulos
3.Desert
Exact de unde nu te-ai putea aştepta.De la Opera Română.
Deşi austeră, primirea spectatorului e demnă şi atentă.Sala îngrijită şi primitoare iar lumea discretă şi amabilă.
Copiii, destul de mulţi şi de mai multe naţii, sunt liniştiţi şi pricep unde se află.Iar spectacolul a bucurat toată asistenţa care la final nu se mai dădea dusă.
Despre artişti nu se poate spune mai nimic pentru că nu sunt nume sonore iar pentru talentul, tinereţea ,dăruirea,dragostea şi plăcerea cu ,care au făcut o operă obositoare,lungă, pretenţioasă şi bine cunoscută de mai toată lumea este greu să găseşti vorbe de apreciere echivalente.
Din aceleaşi motive nu se poate spune mare lucru despre dirijor ,orchestra invizibilă din fossă şi nici despre doamna care a făcut decorul simplu şi ingenios precum şi costumele sugestive şi elegante.
Regisorul spectacolului iar nu poate fi suficient de aplaudat de cuvintele prea puţin exacte pentru cum a dirijat jocul interpreţilor şi cum a plasat într-un fel discret aluziile despre actualitatea acestei opere tricentenare.
Este vorba de Nozze di Figaro de W.A.Mozart şi care ca desert pentru foamea spirituală de care suferim poate înlocui orice supă reîncălzită şi orice ghiveci cu pretenţii.
Autostop
O geană în lunetă,semnal dreapta ,tic-tac,tic-tac ... frâna uşor,să nu cadă creaţa
de pe canapea.
-Da,urcaţi .Puneţi rucsacul în spate .Fără grijă. Nu-şi strică ea somnul să vă
muşte .
-Domnule,uf, mersi mult ! Mergeţi la Câmpina?
-La Sinaia.Până acolo creaţa doarme - plapumă.N-am cu cine schimba o vorbă.
-Frumos căţel,să vă trăiască !
-Mersi ! V-aţi pus şufa? Să nu luăm vreo amendă,de .
Ochii pe oglindă,semnal stânga,tic-tac ,tic-tac ,demaraj fâsâit după o dubă care se târâie.
-Doamne-ajută !
- Cum ? A,da .Vă e frică să mergeţi cu maşina , sau ce ?
- Cam ; mai ales pe DN1 .La Câmpina iau trenul ,nu mai duc maşina de vreo doi ani.Am o căsuţă acolo şi o livadă cu pruni .
- Păi şi la autostop,cum ?
- Am pierdut trenul .M-a furat somnul şi până diseră nu e tren convenabil.Am programare la cazan că altfel renunţam .
-Lasă, că în două ore sunteţi acolo,dacă nu o fi vreun dop la Ploieşti.Dar,cu somnul nu te poţi pune că ţi-o pune el,de .
Aeroportul rămâne pe dreapta,şoseaua scapă la câmp. Cauciucurile fâşâie,motorul toarce ,creaţa sforăie în spate.
-Domnule,dar nu regret nici atât .Am avut un vis de mi-a parut rau că m-am trezit.Aş fi dat rândul la cazan ,toată ţuica şi livada cu pruni dacă mai ţinea barem două ore.
- Ce vis ? Se poate spune ? Suntem între bărbaţi,de .Şi eu visez dar cam uit după aia .
-N-am uitat nimic .Dacă m-am sculat ,am scris tot .Staţi să iau caietul din sac . Sigur nu muşcă ?
-Garantat .Ia spuneţi .
-Domnule,eram pe terasă la Pandişpan.Cald, lume,eu sigur la masă cu o halbă.Vine un tip cu mustaţă – parcă ziceam că l-aş cunoaşte – se trâneşte pe scaun lângă mine şi desface o gazetă .Nici bună ziua, nici nimic .
-Fără maniere .
-Stai să vezi ! Pufăi vreo două fumuri din ţigară şi văd ca trage spre masă unul aşa ,cu părul mare .Şi p’ăsta îmi părea că-l ştiu .Salut Iancule,zice,vă salut dom’le profesor, îmi spune mie.Măi să fie ! Cere două gingirlii şi nu mai ştiu ce după care îl apucă pe mustăcios de nasturele de la jiletcă şi îl ia la rost.Părea că înnădea o discuţie începută la alt birt . Eu trăgeam cu urechea şi mă uitam încolo să nu-i încurc,dar auzeam cum te aud pe matale.
Ia să vezi ce-i turna pletosul.Ascultă aici că am notat .
Şi acum, când e la adică, când s-ar fi căzut ca bugetul să fie de mult discutat şi votat, articolele bugetului zboară şi sfârâie unul după altul ca spiţele de la roată sau de la vârtelniţă; vicepreşedintele somnoros, Camera somnoroasă, raportorul somnoros petrec ca prin vis condei după condei fără ca cineva să mai deschidă gura. Toată grija Camerei nu mai e bugetul să fie corect, bine chibzuit, neîncărcat, ci să se mântuie odată comedia; răspunderea ministerului să fie acoperită prin votul unei Camere neresponsabile ...
Hopa,stai că e cu politică îmi spun şi-mi ascut urechile. Mustăciosul nu apuca să zică nimica iar ălălalt îl ţinea de nasture şi-i turna .
Părerea mea individuală, în care nu oblig pe nimeni de-a crede, e că politica ce se face azi în România şi dintr-o parte şi dintr-alta e o politică necoaptă, căci pentru adevărata şi deplina înţelegere a instituţiilor noastre de azi ne trebuie o generaţiune ce-avem de-a o creşte de-acu-nainte. Eu las lumea ca să meargă cum îi place dumisale – misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele ţării e creşterea morală a generaţiunii tinere şi a generaţiunii ce va veni. Nu caut adepţi la ideea cea întâi, dar la cea de a doua sufletul meu ţine ca la el însuşi.
Monşer,apucă să strecoare amicul dar pletosul i-o retează din nou ,fară să răsufle.
Suntem noi oare de vină dacă adevărul curat, spus neted, e deja o injurie? Ne propunem câteodată a fi foarte urbani – ce folos? Adevărul simplu, descoperirea simplă a neştiinţei şi a mărginirii multora din partidul la putere este deja o atingere. Cauza e simplă. Nu sunt oamenii la locul lor, nu sunt ceea ce reprezintă. Compararea între ceea ce sunt într-adevăr, nimica toată, şi ceea ce reprezintă, demnităţi înalte ale statului, excitează deja râsul şi ironia cititorilor, încât o vină din partea noastră, o intenţie de a ponegri, nu există defel.
Şi dă-i tot aşa de ameţisem şi eu şi mustăciosul.Dar tânărul nu se lăsa.Noi eram la a doua halbă iar el nici nu atinsese cafelele.Ia să vezi ce mai zicea ,că asta e bună de tot.
Un singur remediu există în adevăr în contra acestor rele, dar trebuie aplicat cu toată rigoarea, cu tot exclusivismul: munca, acest corelat mecanic al adevărului; adevărul, acest corelat intelectual al muncii. Dar muncă, nu nimicuri, nu mânare de muşti la apă; şi adevăr, nu fraze lustruite şi negustorie de vorbe
Adevăr bătut în dungă ,domnule.N-ai ce-i face .
Amicul îşi scăpase nasturele din prinsoare şi făcându-şi vânt cu gazeta se ruga . Monşer nu te mai chinui aşa că trebuie să vie madame şi te află năduşit.Nu se face ...
Cum termină mustăciosul uite că apare şi dama. Umbreluţă, voal de reţea, pălăriuţă rococo ,talie de albinuţă .Parcă o ştiam . Vorbea puţin răguşit dar graseia drăgălaş de te îmbolnăvea. În timp ce-mi întindea mânuşiţa să i-o pup se scuza la ceilalţi doi de întârziere pentru că fusese reţinută de unul Maiorescu dar zâmbea numai către mine. Ei şi aici ,stimate domn,m-am trezit .Ce părere aveţi ? Este că merita să pierd trenul ?
- Ho,ho,ho ! Daţi-o-n zbanţ dom’ profesor că mă doare burta de râs.Dacă opresc aici e bine ?
- Da.Mii de mulţumiri ! Să-mi iau sacul.Sigur nu mă muşcă ?
- Nu,nu! Frumos vis !Şi cu o damă de prima clasă,de.
- Că bine ziceţi !Un vis fără nici o damă n-are gust.Ca în viaţă .La bună vedere!
- Salut, salut !
...oglinda,semnal stânga,ş.a.m.d .
de pe canapea.
-Da,urcaţi .Puneţi rucsacul în spate .Fără grijă. Nu-şi strică ea somnul să vă
muşte .
-Domnule,uf, mersi mult ! Mergeţi la Câmpina?
-La Sinaia.Până acolo creaţa doarme - plapumă.N-am cu cine schimba o vorbă.
-Frumos căţel,să vă trăiască !
-Mersi ! V-aţi pus şufa? Să nu luăm vreo amendă,de .
Ochii pe oglindă,semnal stânga,tic-tac ,tic-tac ,demaraj fâsâit după o dubă care se târâie.
-Doamne-ajută !
- Cum ? A,da .Vă e frică să mergeţi cu maşina , sau ce ?
- Cam ; mai ales pe DN1 .La Câmpina iau trenul ,nu mai duc maşina de vreo doi ani.Am o căsuţă acolo şi o livadă cu pruni .
- Păi şi la autostop,cum ?
- Am pierdut trenul .M-a furat somnul şi până diseră nu e tren convenabil.Am programare la cazan că altfel renunţam .
-Lasă, că în două ore sunteţi acolo,dacă nu o fi vreun dop la Ploieşti.Dar,cu somnul nu te poţi pune că ţi-o pune el,de .
Aeroportul rămâne pe dreapta,şoseaua scapă la câmp. Cauciucurile fâşâie,motorul toarce ,creaţa sforăie în spate.
-Domnule,dar nu regret nici atât .Am avut un vis de mi-a parut rau că m-am trezit.Aş fi dat rândul la cazan ,toată ţuica şi livada cu pruni dacă mai ţinea barem două ore.
- Ce vis ? Se poate spune ? Suntem între bărbaţi,de .Şi eu visez dar cam uit după aia .
-N-am uitat nimic .Dacă m-am sculat ,am scris tot .Staţi să iau caietul din sac . Sigur nu muşcă ?
-Garantat .Ia spuneţi .
-Domnule,eram pe terasă la Pandişpan.Cald, lume,eu sigur la masă cu o halbă.Vine un tip cu mustaţă – parcă ziceam că l-aş cunoaşte – se trâneşte pe scaun lângă mine şi desface o gazetă .Nici bună ziua, nici nimic .
-Fără maniere .
-Stai să vezi ! Pufăi vreo două fumuri din ţigară şi văd ca trage spre masă unul aşa ,cu părul mare .Şi p’ăsta îmi părea că-l ştiu .Salut Iancule,zice,vă salut dom’le profesor, îmi spune mie.Măi să fie ! Cere două gingirlii şi nu mai ştiu ce după care îl apucă pe mustăcios de nasturele de la jiletcă şi îl ia la rost.Părea că înnădea o discuţie începută la alt birt . Eu trăgeam cu urechea şi mă uitam încolo să nu-i încurc,dar auzeam cum te aud pe matale.
Ia să vezi ce-i turna pletosul.Ascultă aici că am notat .
Şi acum, când e la adică, când s-ar fi căzut ca bugetul să fie de mult discutat şi votat, articolele bugetului zboară şi sfârâie unul după altul ca spiţele de la roată sau de la vârtelniţă; vicepreşedintele somnoros, Camera somnoroasă, raportorul somnoros petrec ca prin vis condei după condei fără ca cineva să mai deschidă gura. Toată grija Camerei nu mai e bugetul să fie corect, bine chibzuit, neîncărcat, ci să se mântuie odată comedia; răspunderea ministerului să fie acoperită prin votul unei Camere neresponsabile ...
Hopa,stai că e cu politică îmi spun şi-mi ascut urechile. Mustăciosul nu apuca să zică nimica iar ălălalt îl ţinea de nasture şi-i turna .
Părerea mea individuală, în care nu oblig pe nimeni de-a crede, e că politica ce se face azi în România şi dintr-o parte şi dintr-alta e o politică necoaptă, căci pentru adevărata şi deplina înţelegere a instituţiilor noastre de azi ne trebuie o generaţiune ce-avem de-a o creşte de-acu-nainte. Eu las lumea ca să meargă cum îi place dumisale – misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele ţării e creşterea morală a generaţiunii tinere şi a generaţiunii ce va veni. Nu caut adepţi la ideea cea întâi, dar la cea de a doua sufletul meu ţine ca la el însuşi.
Monşer,apucă să strecoare amicul dar pletosul i-o retează din nou ,fară să răsufle.
Suntem noi oare de vină dacă adevărul curat, spus neted, e deja o injurie? Ne propunem câteodată a fi foarte urbani – ce folos? Adevărul simplu, descoperirea simplă a neştiinţei şi a mărginirii multora din partidul la putere este deja o atingere. Cauza e simplă. Nu sunt oamenii la locul lor, nu sunt ceea ce reprezintă. Compararea între ceea ce sunt într-adevăr, nimica toată, şi ceea ce reprezintă, demnităţi înalte ale statului, excitează deja râsul şi ironia cititorilor, încât o vină din partea noastră, o intenţie de a ponegri, nu există defel.
Şi dă-i tot aşa de ameţisem şi eu şi mustăciosul.Dar tânărul nu se lăsa.Noi eram la a doua halbă iar el nici nu atinsese cafelele.Ia să vezi ce mai zicea ,că asta e bună de tot.
Un singur remediu există în adevăr în contra acestor rele, dar trebuie aplicat cu toată rigoarea, cu tot exclusivismul: munca, acest corelat mecanic al adevărului; adevărul, acest corelat intelectual al muncii. Dar muncă, nu nimicuri, nu mânare de muşti la apă; şi adevăr, nu fraze lustruite şi negustorie de vorbe
Adevăr bătut în dungă ,domnule.N-ai ce-i face .
Amicul îşi scăpase nasturele din prinsoare şi făcându-şi vânt cu gazeta se ruga . Monşer nu te mai chinui aşa că trebuie să vie madame şi te află năduşit.Nu se face ...
Cum termină mustăciosul uite că apare şi dama. Umbreluţă, voal de reţea, pălăriuţă rococo ,talie de albinuţă .Parcă o ştiam . Vorbea puţin răguşit dar graseia drăgălaş de te îmbolnăvea. În timp ce-mi întindea mânuşiţa să i-o pup se scuza la ceilalţi doi de întârziere pentru că fusese reţinută de unul Maiorescu dar zâmbea numai către mine. Ei şi aici ,stimate domn,m-am trezit .Ce părere aveţi ? Este că merita să pierd trenul ?
- Ho,ho,ho ! Daţi-o-n zbanţ dom’ profesor că mă doare burta de râs.Dacă opresc aici e bine ?
- Da.Mii de mulţumiri ! Să-mi iau sacul.Sigur nu mă muşcă ?
- Nu,nu! Frumos vis !Şi cu o damă de prima clasă,de.
- Că bine ziceţi !Un vis fără nici o damă n-are gust.Ca în viaţă .La bună vedere!
- Salut, salut !
...oglinda,semnal stânga,ş.a.m.d .
Un an greu
Pentru aproape toată lumea anul care se termină aduce tot felul de surprize ,petreceri şi serbări.
Nu este chiar sigur de ce se bucură fiecare .
Unii o fac pentru că au scăpat de el ca de o pacoste iar ăştilalţi pentru că şi-au pus în fapt speranţe mai noi ori mai vechi. Interesant este că şi cei care au nimerit-o şi cei care au zbârcit-o se bucură la finele anului, de numa .
Tot în zilele de sfârşit de an pe lăngă chefuri şi năzdrăvănii, mulţi cad pe gânduri şi se apucă de urzit pretenţii cu scadenţă pentru la anul .
Pentru categoriile care nu sunt interesate sau habar nu au ce le trebuie – ca bebeluşii,fetele de liceu,ori centenarii – aşteptările viitoare sunt formulate de către neamuri,aparţinători ori binevoitori.
Important este că anul care va veni o să plece la drum, îngreunat de un munte uriaş de cereri, speranţe şi vise .
Va fi un an greu .
Este adevărat că şi planurile şi aşteptările multora sunt mai mari ca Everestul dar dreptul la speranţă este poate şi singurul drept garantat pe bune.
După cum, nu s-a pomenit să existe dorinţă – cât ar fi ea de imposibilă – să nu fi fost posibiă ,dacă aşa a fost să fie .
Speranţele încărcate pentru la anul - pe categorii - sunt doar două .
Oamenii îşi doresc fie ceva ce au, fie ceva ce nu au .
Sau,mai mult din ceea ce au – unii – ori ,măcar puţin din ceea ce au de cea mai mare trebuinţă –alţii .
La categoria întâia s-ar înscrie cei care ar dori mai multi bani,mai multe case ,mai mult pământ ori mai multe onoruri .
La cea de a doua s-ar putea califica semenii noştri - care mai au puterea să spere - ce ar crede că s-a făcut o minune dacă ar putea să se întoarcă de pe o parte pe alta în patul unde stau bolnavi de ani .
Odată o femeie se ruga şi plângea amarnic în faţa altarului.Ce să fie ? Era bolnavă ,pierduse pe cineva ,avea bărbat rău? Nu. Copii avea,erau sănătoşi ,avea ce le pune pe masă ? Da. Atunci ? Plângea pentru că Domnul Îşi luase ochii de de la ea şi ai ei. Adica de ce ? Pentru că de un timp îndelungat nu le mai dăduse nici un necaz .Da. Spera să aibă şi ea parte de un necaz la anul - cum au parte toţi cei aflaţi în grija Lui.
Sunt tot felul de speranţe şi mai toate sunt date pe seama fiecărui An Nou .
Unele speranţe se vor împlini , altele nu .Noi suntem datori să ne formulăm cererile şi dorinţele după capul nostru .
Pentru la anul şi la mulţi ani .
Nu este chiar sigur de ce se bucură fiecare .
Unii o fac pentru că au scăpat de el ca de o pacoste iar ăştilalţi pentru că şi-au pus în fapt speranţe mai noi ori mai vechi. Interesant este că şi cei care au nimerit-o şi cei care au zbârcit-o se bucură la finele anului, de numa .
Tot în zilele de sfârşit de an pe lăngă chefuri şi năzdrăvănii, mulţi cad pe gânduri şi se apucă de urzit pretenţii cu scadenţă pentru la anul .
Pentru categoriile care nu sunt interesate sau habar nu au ce le trebuie – ca bebeluşii,fetele de liceu,ori centenarii – aşteptările viitoare sunt formulate de către neamuri,aparţinători ori binevoitori.
Important este că anul care va veni o să plece la drum, îngreunat de un munte uriaş de cereri, speranţe şi vise .
Va fi un an greu .
Este adevărat că şi planurile şi aşteptările multora sunt mai mari ca Everestul dar dreptul la speranţă este poate şi singurul drept garantat pe bune.
După cum, nu s-a pomenit să existe dorinţă – cât ar fi ea de imposibilă – să nu fi fost posibiă ,dacă aşa a fost să fie .
Speranţele încărcate pentru la anul - pe categorii - sunt doar două .
Oamenii îşi doresc fie ceva ce au, fie ceva ce nu au .
Sau,mai mult din ceea ce au – unii – ori ,măcar puţin din ceea ce au de cea mai mare trebuinţă –alţii .
La categoria întâia s-ar înscrie cei care ar dori mai multi bani,mai multe case ,mai mult pământ ori mai multe onoruri .
La cea de a doua s-ar putea califica semenii noştri - care mai au puterea să spere - ce ar crede că s-a făcut o minune dacă ar putea să se întoarcă de pe o parte pe alta în patul unde stau bolnavi de ani .
Odată o femeie se ruga şi plângea amarnic în faţa altarului.Ce să fie ? Era bolnavă ,pierduse pe cineva ,avea bărbat rău? Nu. Copii avea,erau sănătoşi ,avea ce le pune pe masă ? Da. Atunci ? Plângea pentru că Domnul Îşi luase ochii de de la ea şi ai ei. Adica de ce ? Pentru că de un timp îndelungat nu le mai dăduse nici un necaz .Da. Spera să aibă şi ea parte de un necaz la anul - cum au parte toţi cei aflaţi în grija Lui.
Sunt tot felul de speranţe şi mai toate sunt date pe seama fiecărui An Nou .
Unele speranţe se vor împlini , altele nu .Noi suntem datori să ne formulăm cererile şi dorinţele după capul nostru .
Pentru la anul şi la mulţi ani .
Toanele unei zăpezi anunţate
Mai în fiecare an prima zăpadă a venit ca o surpriză curată şi pufoasă.
Cam de fiecare dată surpriza a fost dublată de previziunile cu totul contrarii ale meteorologilor.
De aici o colecţie nesfârşită de glume şi ironii.
Anul acesta glumeţii au rămas cu ironiile în gât şi au pus - bosumflaţi peste poate - mâna pe lopeţi ca să-şi dezgroape maşinile din troiene .
Zăpada fusese anunţată cu instenţă de cei de la meteo şi faptul s-a confirmat, cum se zice, cu vârf şi îndesat.
Chiar exagerat de cu vârf şi grozav de îndesat.
Sătui de bancurile care s-au tot facut pe seama lor, gicitorii vremii au strâns câţiva ani cureaua şi s-au dotat cu nişte radare Doppler pe care le-au aşezat cum au ştiut dumnealor mai bine.
Aceste sfârleze cu fofează miros de la distanţă furişarea ploilor ,furtunilor şi zăpezilor a căldurii şi a gerului iar pe la colţuri se şopeşte că ar fi în stare să-i găsească instantaneu şi pe şoferii prea agitaţi.
Dar asta chiar că ar fi culmea obrăzniciei.
Fapt este că în iarna aceasta prima zăpadă s-a anunţat din timp şi a venit la ora prevăzută .
Zăpada a fost berechet dar surpriza a fost zero .
Anul trecut ,pe străduţă ,la prima zăpadă a fost o ţopăială şi o bulgăreală care a ţinut până la unsprezece seara .Au ieşt pâna şi pisicile afară să vadă minunea .
Anul acesta locatarii fiind bine avertizaţi au apărut tocmai dimineaţa cu lopata şi făraşul,înfofoliţi şi zgârciţi la vorbă să-şi râcâie maşinile astupate de nămeţi .
Singura persoană bucuroasă a fost Vera dar cum nimeni nu avea chef de discuţii lătra şi ea după ciori .
Se pare că toată lumea a înţeles sosirea anunţată a zăpezii ca pe o ofensă .
Doar scumpirea motorinei şi a tramvaiului se anunţă dinainte . Nouă cine o să ne mai facă o surpriză plăcută ? Nu merge aşa .
În părculeţ pe o bancă troienită ne surprinde ,totuşi ,o căciuliţă portocalie care se sărută cu o mustăcioară blondă.
Cam de fiecare dată surpriza a fost dublată de previziunile cu totul contrarii ale meteorologilor.
De aici o colecţie nesfârşită de glume şi ironii.
Anul acesta glumeţii au rămas cu ironiile în gât şi au pus - bosumflaţi peste poate - mâna pe lopeţi ca să-şi dezgroape maşinile din troiene .
Zăpada fusese anunţată cu instenţă de cei de la meteo şi faptul s-a confirmat, cum se zice, cu vârf şi îndesat.
Chiar exagerat de cu vârf şi grozav de îndesat.
Sătui de bancurile care s-au tot facut pe seama lor, gicitorii vremii au strâns câţiva ani cureaua şi s-au dotat cu nişte radare Doppler pe care le-au aşezat cum au ştiut dumnealor mai bine.
Aceste sfârleze cu fofează miros de la distanţă furişarea ploilor ,furtunilor şi zăpezilor a căldurii şi a gerului iar pe la colţuri se şopeşte că ar fi în stare să-i găsească instantaneu şi pe şoferii prea agitaţi.
Dar asta chiar că ar fi culmea obrăzniciei.
Fapt este că în iarna aceasta prima zăpadă s-a anunţat din timp şi a venit la ora prevăzută .
Zăpada a fost berechet dar surpriza a fost zero .
Anul trecut ,pe străduţă ,la prima zăpadă a fost o ţopăială şi o bulgăreală care a ţinut până la unsprezece seara .Au ieşt pâna şi pisicile afară să vadă minunea .
Anul acesta locatarii fiind bine avertizaţi au apărut tocmai dimineaţa cu lopata şi făraşul,înfofoliţi şi zgârciţi la vorbă să-şi râcâie maşinile astupate de nămeţi .
Singura persoană bucuroasă a fost Vera dar cum nimeni nu avea chef de discuţii lătra şi ea după ciori .
Se pare că toată lumea a înţeles sosirea anunţată a zăpezii ca pe o ofensă .
Doar scumpirea motorinei şi a tramvaiului se anunţă dinainte . Nouă cine o să ne mai facă o surpriză plăcută ? Nu merge aşa .
În părculeţ pe o bancă troienită ne surprinde ,totuşi ,o căciuliţă portocalie care se sărută cu o mustăcioară blondă.
Poliţist, adjectiv - un film şocant *
Ultimul film al d.Corneliu Porumboiu merită pe lânga toate premiile pe care le-a colectat până acum şi pe acela de cel mai şocant film al anului ,daca nu şi al deceniului. Măcar dintre producţiile româneşti.
Cel mai mult la acest film şochează –să ne ierte domnele – jegul .
Aproape că nu există scenă în care murdaria groasă,veche şi insistentă să nu ocupe un plan bine expus.
Singura oază scutită de acest element pare a fi locuinţa eroului principal – poliţistul Cristi – unde suntem scutiţi de murdăria care se lăţeşte peste tot restul filmului.
Dacă tânarul regisor a dorit sa-i reuşeasca ceva în această producţie acest lucru este exhibarea mizeriei fizice din oraş ,din curtea şcolii,de pe străzi ,vehicule şi instituţii.
Exegeţii favorabili noii producţii susţin că acest aspect a fost urmărit cu intenţie de filsofia filmului şi poate că aşa o fi deşi tânărul creator putea urmări,mai bine, să nu facă un film greţos. Dacă însăilarea unui film cu o idee minimală ori interesantă e prea mult să-i cerem încă.
Şi totuşi, în ciuda acestui aspect filmul ar fi putut străluci prin ritm şi acţiune .
Dar şi această şansă este magistral ratată .Cu intenţie ori fără.
Acţiunea filmului este alt element şocant .În felul următor .
Jumătate din film Dragoş Bucur urmăreşte şi filează un elev de liceu şi nimic altceva nu face înafară de a bea o cafea,a fuma trei ţigări ,a-şi ridica gulerul unui pulover jerpelit peste faţă şi a se ascunde după nişte stâlpi ,evident murdari.
Vreo zece minute defilează pe ecran raportul scris de mână al poliţistului nostru,ca să se lamurescă spectactorii despre intriga producţiei.
Cam un sfert de oră acelaşi poliţist citeşte cu voce tare din DEX în biroul comandantului, de faţă fiind şi un alt poliţist zaharisit care scrie concluziile la tablă cu o cretă,încet şi caligrafic.
Tensiunea creşte pentru un minut numai cât d.Comandant spune de două ori că trebuie făcut flagrantul iar Cristi îi răspunde tot de două ori că nu-l face.
Alte cinci minute soţioara lui Cristi, care este profesoară, analizează textul unui cântec al Mirabelei şi îl lămureşte pe răcan că anafora nu-i tot una cu anafura.Deşi tânarul poliţist nu merită atâta atenţie pentru că nu-şi spală vasele după ce a mâncat.Totuşi blânda nevastă nu-l iartă de tot şi îl somează să-şi schimbe ploverul pe care îl poartă de patru zile.
Dar noi ştim că asta este în spiritul general al filmului.
Alte două minute tânărul poliţist desenează pe o tablă schema de organizare a unui flagrant de doi bani şi apoi se rupe filmul cum se spune şi se porneşte să curgă distribuţia alte cinci minute nesfârşite.Aplauze ?
Poate doar dacă filmul ar fi clădit măcar pe o idee originală .
Cât este de originală este ideea filmului putem să ne dăm seama când aflăm că ea constă în aceea că poliţistul subaltern (Cristi ) nu este de acord cu poliţistul Comandant într-o problemă de serviciu .Ce idee şocantă,nu? De o şocantă banalitate, din păcate .
Alt palier şocant este furnizat de prestaţia actoricească .
Aproape toţi actorii lasă o impresie de deja vu .
Ei ne sunt intuitiv cunoscuţi pentru ca in viaţa lor de zi cu zi joacă în filmuleţele publicitare de la tele fără să-şi schimbe prea mult stilul şi maniera nici în acest lung metraj curios.
Este uşor frustrant să nu-l vedem şi în acest film şi pe d.Mimi Brănescu pe care pe de altăparte îl înţelegem acum de ce s-a cam lăsat de actorie şi s-a pus să producă scenarii şi romane.
Dacă la toate cele arătate mai sus mai adăugăm şi aspectul că aproape tot ce s-a scris despre acest film de către competenţii de meserie au fost numai elogii şi osanale, neîntrerupte de nici o perspectivă raţională, încă am fi departe de a epuiza elementele şocante ale peliculei d.Porumboiu .
Cine totuşi doreşte să vadă acest film până la sfârşit va reuşi aceasta cu efort minim doar într-un mediu plăcut şi alinător – cel mai bine acasă – pentru că la o sală de cinema oricât de convenabil şi răbdător ar fi cineva, nu va rezista mai mult de jumătate din timp .
Şi ar fi un şoc în plus .
*)Poliţist,adjectiv,regia Corneliu Porumboiu,Periscop Film 2009
)
Repere
- Cum să nu ştiu? Stau aici de patruzeci de ani .
- O doamnă mi-a spus că ar fi pe aproape .
- Chiar aproape nu dar într-un sfert de oră ajungeţi .
- Vă rog .
- Cel mai simplu ar fi să o luaţi pe la Şcola Libaneză .Ştiţi pe acolo ? Nu ? atunci mergeţi dumneavoastră drept înainte până la Restaurantul chinezesc şi pe urmă treceţi vis-a –vis spre Brutăria turcească unde faceţi la dreapta până la Biserica Anglicană .O ştiţi ?
- O,da .M-am pensionat de la Institutul Ceh care era prin zonă dar brutăria si restaurantul nu-mi spun nimic .
- Atunci ar fi mai direct să vă întoarceţi cincizeci de metri până la German Opthyk şi urmaţi direcţia până la Pizzeria Quatro Stagioni iar de aici mai ar fi numai doi paşi.Vă îndrumă oricine. Ce căutaţi de fapt ?
- Oh,o simplă marochinărie, domnule .
- Dar,scuze,nu aţi mai găsit nici o marochinărie până aici ? E plin oraşul .
- O,desigur,sunt foarte multe .Dar aici e singurul meşter care a reuşit să-mi repare montura încuietorii de la geanta mea preferată.Domnul Vali .
- Domul Vali ziceţi ? Păi îl ştiu .Nu-l mai găsiţi acolo.Nu-l mai găsiţi deloc .S-a prăpădit .
- O,nu mai spuneţi ! Ce rău îmi pare ! Şi prăvălia mai este ?
- Este,cum de nu, dar are alt profil.E un cabinet DentAmerica .
- Oh,aşa deci .Ce să fac acuma ? O să mă întorc acasă .Cât pot regreta ! Aş chema un taxi dar nici nu ştiu unde să-i spun să vină.
- Nimic mai simplu .Spuneţi să vină în Piaţa Spaniei şi să vă ia din faţă de la Boutique Ali .Îl ştiu toţi pentru că are deschis doar noaptea .
- Oh,cum să va mulţumesc ?
- Mi-a făcut plăcere.Bună seara !
- Bonsoir !
- O doamnă mi-a spus că ar fi pe aproape .
- Chiar aproape nu dar într-un sfert de oră ajungeţi .
- Vă rog .
- Cel mai simplu ar fi să o luaţi pe la Şcola Libaneză .Ştiţi pe acolo ? Nu ? atunci mergeţi dumneavoastră drept înainte până la Restaurantul chinezesc şi pe urmă treceţi vis-a –vis spre Brutăria turcească unde faceţi la dreapta până la Biserica Anglicană .O ştiţi ?
- O,da .M-am pensionat de la Institutul Ceh care era prin zonă dar brutăria si restaurantul nu-mi spun nimic .
- Atunci ar fi mai direct să vă întoarceţi cincizeci de metri până la German Opthyk şi urmaţi direcţia până la Pizzeria Quatro Stagioni iar de aici mai ar fi numai doi paşi.Vă îndrumă oricine. Ce căutaţi de fapt ?
- Oh,o simplă marochinărie, domnule .
- Dar,scuze,nu aţi mai găsit nici o marochinărie până aici ? E plin oraşul .
- O,desigur,sunt foarte multe .Dar aici e singurul meşter care a reuşit să-mi repare montura încuietorii de la geanta mea preferată.Domnul Vali .
- Domul Vali ziceţi ? Păi îl ştiu .Nu-l mai găsiţi acolo.Nu-l mai găsiţi deloc .S-a prăpădit .
- O,nu mai spuneţi ! Ce rău îmi pare ! Şi prăvălia mai este ?
- Este,cum de nu, dar are alt profil.E un cabinet DentAmerica .
- Oh,aşa deci .Ce să fac acuma ? O să mă întorc acasă .Cât pot regreta ! Aş chema un taxi dar nici nu ştiu unde să-i spun să vină.
- Nimic mai simplu .Spuneţi să vină în Piaţa Spaniei şi să vă ia din faţă de la Boutique Ali .Îl ştiu toţi pentru că are deschis doar noaptea .
- Oh,cum să va mulţumesc ?
- Mi-a făcut plăcere.Bună seara !
- Bonsoir !
SUPLEANTUL
Ce îl poate face pe un cititor obişnuit să ia în seamă o carte ca aceasta, atunci când se afla sub o cascadă de titluri scrise de autori care mai de care ? Poate interesul pentru un subiect anunţat,poate curiozitatea asupra evoluţiei unui scriitor inegal şi dromoman,poate condiţiile ciudate în care a fost comandat şi publicat acest roman cu ziar în coadă.Cel mai sigur ar fi,totuşi, motivul nostalgic.
Petru Popescu a rupt în vremea celor mai tineri ani ai tinerilor de atunci .Marin Preda primise cadou Editura Cartea Româneasca şi publica Viaţa ca o pradă . Ana Blandiana era frumoasă şi sofisticată ,apăruse - ca un tăuraş rupând gardul - Adrian Păunescu iar Nichita,Fănuş,Ioan Alexandru şi Baltag se plimbau pe strada consacraţilor şi nu se mai se salutau cu oricine.
Aceşti splendizi băieţi cu aerul lor infatuat nu mai treceau nici pe la tutungeria din coasta Hotel Lido pe care o ţinea singurul debitant din Bucureşti care dădea ţigari pe datorie artistilor ,Dl.Nicu Pârlea.Dumnezeu sa-l ierte ca multe pomeni şi-a făcut.
Acum dumnealor publicau pagini întregi în Gazeta literară,plachete de poezii groase cât o ciocolată - una la doi ani şi fumau Papastratos de la magazinul Comaliment de pe Bulevard.
De la Uniune pleca Demostene Botez şi se aşeza iarăşi pentru vreo cinci ani Zaharia Stancu cel care îi ţinea pe condeieri în şedinte dese şi târzii.De la şedinţele astea oamenii noştri plecau pe bisericuţe şi specii literare, în grupuri ,direct la Grădina Bufet care se numea atunci Restaurant Doina .Intre toţi se detaşa statura lui Ion Sofia Manolescu ,spilcuit,sobru şi cu un aer impunator care se propaga greu însă, de la înalţimea sa de copilaş de clasa întâi.
În revista Secolul XX apărea Love Story şi unui poet liceean care scria versuri frumoase cu rimă,simple şi luminoase – Mircea Dinescu – i se publica volumul Invocaţie nimănui.
Erau deja semne de relaxare ideologică dar puţine, bine controlate şi cenzura avea o foarfecă ascuţită ca briciul .Orăşenii luau micul dejun cu marmeladă pe pâine sau treceau peste el iar la ţară colectivizarea elibera braţe de muncă pentru industria orşelor şi minţi tinere pentru Universităţi.
Publicarea romanului Prins a facut multe valuri atunci.Petru Popescu scria altfel decat era stilul admis şi pe deasupra era un tip prezentabil ,deştept şi direct.Scandalurile de plagiat legate de nişte scriituri ale lui Barbu ,cancanurile amoroase din lumea artistică ori vremea rea nu au reuşit să acopere vâlvătaia acestui succes.Pălălaia s-a mai potolit când Lucian Pintilie a montat la Bulandra Revizorul lui Gogol.La primele spectacole a fost sold-out .Nu s-a putut intra decât pe furiş ori cu forţa,la urmă.După cinci reprezentaţii se găseau bilete dar spectacolul era scos definitiv din program.Şi scos a rămas iar regisorul,ambalat,săpunit şi lăsat să se duca pe pustii să monteze pe acolo.Pe bună dreptate,pentru că nu se mai aştepta nimeni după Reconstituirea să o facă iarăşi de oaie.
Dar Petru Popescu,scria repede,era harnic şi a scos rapid alte doua texte de roman care nu au mai stârnit vâlvătaia lui Prins dar au intreţinut bine atmosfera fierbinte din jurul prozatorului.
Acestea sunt numai o parte dintre motivele care pot determina pe cineva să citească ultima carte a d.Popescu.Tinerii cei tineri care s-au lăsat prinşi atunci de acel prim roman al omului nostru sunt acum sexagenari ca şi autorul şi au un motiv in plus să se întâlnescă într-o lectură,după ani, ca la o agapă colegială, în speranţa ca măcar el să fi ramas la fel de tânăr cum l-au cunoscut.
Altfel,cartea nici prea lungă nici prea scurtă,se citeşte uşor ,are o epică restrânsă şi dezvoltă agreabil cunoscutele atitudini cavalereşti ale scriitorului faţă de Patrie şi Femeie.Pe care le lasă ,totuşi, baltă urmărind un destin de emigrant pe care şi-l justifică în câteva rânduri explicit dar cam insistent.
Concluzia ar fi că ultima carte a d.Petru Popescu poate fi citită sau nu fără nici o pierdere importantă.
*)Petru Popescu,Supleantul,Edit.Curtea Veche,2009
Marcheting*
Vă salut şi bună dimineaţa ,ăăăm...,bine aţi venit la Plaja Pelicanul ,ăăăm....sunt Digei Toto Bălăcescu gazda voastră din acest sezon la postul de radio Pelican,ăăăm...începem deocamdată cu un anunţ ,ăăăm... a fost adusă la noi o fetiţă pierdută ca la trei anişori ,ea nu ştie cum o cheamă dar ţine în guriţă o suzetă pe care scrie Sorana ,ăăăm ...mămica ei este aşteptată să o ia de la noi,ăăăm... şi acum ,muzică pentru toată plaja, interpretată de Umek.
Difuzoarele se pornesc din toate părţile cu o furie prospătă .Plaja este arhiplină .Trebuie să ai grijă pe unde calci .Soarele arde atroce . Printre pieile goale ameţite de căldură şi de răgetele din boxe circulă micul dejun de sezon.Un tip atletic şi bine bronzat poartă o cutie cu porumb fiert şi provoacă onor clientela :
- Porumbielu de la Gică ,vi-l aduc la păturică .
Cavalerii află că fetele care îi însoţesc astăzi nu poftesc porumb.Dar să mergă în apă ar dori ? Nici . Pleacă ei atunci ,unul câte unul, să se scalde lăsând fetele cu ale lor şi se aruncă în valurile verzui .
Întrerupem muzica pentru câteva clipe să vă anunţăm că astăseară în staţiune vine mult aşteptatul spectacol ,ăăăm... Artiştii pe val ,susţinut de extraordinara trupă a companiei Pantazio, ăăăm...care prezintă unii dintre cei mai mari actori şi cântăreţi în frunte cu diva internaţională Ramona Băbescu, ăăăm ...rezervaţi-vă din timp biletele ,ăăăm... şi acum iarăşi muzică .
Câtă vreme băieţii sunt în apă damele au mai vorbit una-alta dar se pregătesc să se plictisească.Unul câte unul apar şi ei şi trage fiecare la a lui.
- Nu mai veneai ?Stau ,aici ,singură .Vezi că mă uzi.Cum e apa ?
- Super; s-a băgat apă caldă pe litoral.De ce nu ai venit ?
- Lasă,mai încolo .Acuma dă-mă pe spate cu cremă.
Printre trupurile goale păşind ca pe sârmă un puştan iute oferă din toţi plămânii borcane cu nomol original.
- Nu vrei să te dau mai bine cu nămol d’ăsta original ? mustăceşte dumnealui dar este clar că nu merită răspuns .
Muzica se calmează un pic numai cât să anunţe DJ Toto încă odată fetiţa pierdută şi porneşte iar să urle.De lângă stâlpii pe care sunt agăţate boxele a zburat tot nisipul şi până şi căţeii evită locul .
Bărbaţii suportă greu soarele şi invită fetele pe terasă la suc, fără nici un spor .
Pleacă singuri să le aducă la cerceaf dacă e mai bine aşa şi rămân acolo să bea bere la umbră.
Muzica se mai domoleşte ca să anunţe DJ Toto ceva incredibil şi anume că pentru revendicarea fetiţei găsite s-au prezentat două mame diferite .
Căldură mare,muzică tare,înghesuială : se mai zăpăceşte omul.
Bărbaţii se repliază iarăşi pe rând lângă partenere cu un suc ori o îngheţată pe care le prezintă ca scuză pentru cât au lipsit .
- Ţi-ai luat ziar ,mami ? Ce mai scrie ?
- L-am luat pentru tine,de unde să ştiu ? Ia,ce zice ?
Barul Pelicanul,ăăăm...vă invită la un interesant concurs de băut bere .Se acceptă numai zece participanţi ,ăăăm.... iar învigătorul câştigă un bilet la spectacolul Artiştii pe val de astăseară ,ăăăm...concurenţii trebuie să vină cu două beri cumpărate de la bar până la ora unsprezece ăăăm...când se dă startul .Şi acum ,muzică .
- Hai,că mă duc şi eu ,da ?
- Ei,na ! Stai şi citeşte ziarul .
- Bine .Ia uite şi aici un concurs .Aha,aha ! Zice că Editura Rumanitas face concurs de recenzii pentru cărţile pe care nu le poate vinde.Dă şi premii dar nu spune de ce fel.
- Nu cumva de bere ? Ia lasă şi dă-mă cu cremă .
- Dar în apă nu te bagi ?
- Nu .
- Atunci te bag eu .
............
- Nu,nu,lasă-mă jos,nu vreau ...
La staţia radio se anunţă că a mai fost adusă o fetiţă gasită şi ca s-a aplanat conflictul dintre cele două mame precum şi ca la concursul de bere s-au prezentat numai doi participanţi dar până vin şi ceilalţi opt va cânta pentru toată lumea Lady Gaga .
*Stiinta Marketingului este cu totul altceva desi principiile de baza sunt aceleasi ori foarte asemanatoare.
Ancheta
- Intră !
- Şefu,m-aţi chemat .Ordonaţi !
- Preda,ce zbieri aşa ? Uf ce mă doare capul . Ce e mă ,cu ăia ?
- Bătaie pă stradă .Le-am dat să scrie .Ea a venit cu avocatu .
- Frun martor ai ?Aoleo,capul !
- Este şi martor .Şefu ,luarăţi şi dumneavoastră freo pastilă, ceva ?
- Fă-i să cadă la pace.Dacă nu vor – ştii,la tribunal .Nu iau eu hapuri . Spune-i lu' Marcela să vină cu două cafele .Hai.Să nu trânteşti uşa .Ce mă doare ,domne !
- Am înţeles .Să trăiţi !Două mari .
..................
- Scriserăţi,gata ? Domnu' avocat ,v-am rugat scurt,da ? Veniţi pe rând la mine în birou cu declaraţia .Hai mata primul .
........
- Ia loc ,dă foaia să văd ce ai scris .Aşa . Subsemnatul Petre Talpă , daţi-mi buletinul ,aşa ,născut ,aşa,fiul lui aşa şi aşa, de profesie brancardier la Spitalul de Oase, declar că în ziua de ,aşa, în timp ce mă întorceam de la depozit unde fusesem să iau o pungă de adeziv,aşa,pe trecerea de pietoni de la Timonierului cu strada Frumoasă am fost lovit de un Q 5 negru cu numărul ,aşa,de către o femeie care vorbea la telefon .Punga de adeziv s-a spart,piciorul meu a troznit şi m-a aruncat pe asfalt.Când am dat să mă ridic, din maşină s-a dat jos o femeie cu un retevei în mână şi care vorbea la telefon cu mâna cealantă.Când m-a văzut pă jos,s-a speriat şi a leşinat iar reteveiul şi telefonul i-a căzut din mână şi nu s-a mai găsit după aia.Eu văzând care e treaba,m-am ridicat cum am putut şi împreună cu un boschetar care bea pe acolo,unu Gică ,care mătură prin faţă pe la buticul lu coana Speranţa,am târât femeia mai la umbră lângă un tomberon şi pentru că nu se scula am cumpărat de la butic o sticlă de apă şi am stropit-o niţel.Dacă am văzut că nu merge i-am desfăcut niţel bluza să ia aer şi i-am dat uşor două palme care după aia s-a trezit şi a întrebat că unde sunt şi când a văzut a început să mă drăcuie şi să mă facă nenorocitule şi că cine i-a luat telefonul.Faţă de acestea eu declar că cucoana este vinovată că m-a călcat pe dreptul meu de trecere rupându-mi piciorul care o să stau cu el in gips doua luni şi nu mai pot munci .Rog organele să facă dreptate şi mai vreau să recunosc sub jurământ ca nu ştiu ce şi-a făcut ea cu telefonul ,dacă e cazul merg şi la detectorul de minciuni...Bine,semnaţi aici,vă duceţi şi staţi în sală ,o să vă chem mai încolo.Să vină şi doamna !
.......
- Luaţi loc ! Domnu avocat ,staţi acolo .
Ia să vedem ce aţi scris .Da...
- Domnule inspector ,întâmpinarea este redactată de către mine în strictă conformitate cu adevărul şi declaraţiile clientei mele .Poftiţi cartea mea de vizită .
- Bine,ia spuneţi doamnă !
- Pardon,eu mi-s fişioară .
- Ce ? Ce sunteţi ?
- Clienta mea doreşte să precizeze că nu e casătorită şi vă roagă,dacă se poate, să o apelaţi cu termenul domnişoară.
- Aşa ? Da,ia să vedem declaraţia .Subsemnata Carla Pruni ,buletinul ,va rog.Da ,e bun şi paşaportul .Staţi puţin că nu e bine.În acte scrie că vă numiţi Carolina Prună .Ce e asta ,domnu avocat ?
- Scuze,domnişoara este mai bine cunoscută pe numele dânsei de artistă.Carla Pruni,nu aţi auzit de dânsa ?E persoană publică .
- Şi ce dacă? O să modificaţi la urmă că altfel tot ce aţi scris nu e valabil.Aşa .Născută,la data de ,aşa,la Cahul,Republica Moldova,cu reşedinţa în,aşa,strada ,aşa .Ce căutaţi dumneavoastră la şapte dimineaţa pe strada Timonierului,duduie ?
- Ia tovarişce căutam iaca nica.Viniam di la o pretină undi am durmit toatî noapchia şî mirjiam la mini acasî ca sî mî culc.
- Bine,bine,vedem noi.Aşa .În dimineaţa zilei de,aşa,pe trecerea de pietoni de la ,aşa,fiind la volanul maşinii mele,mi-a sărit în faţă un individ beat care a început să-mi adreseze injurii şi semne obscene.Am oprit motorul maşinii ca să văd ce doreşte şi când m-am lămurit am pus mâna pe telefon să cer ajutor.dar individul m-a smuls din maşină mi-a luat telefonul,m-a lovit în cap, mi-a rupt hainele de pe mine şi m-a înjurat.După un timp m-am trezit din leşin,plină de vânătăi şi mirosind a urină lânga un coş de gunoi.Am constatat că î-mi lipsea telefonul care era o amintire de familie de o mie de euro şi din maşină crosa de golf a prietenului meu care deţine proprietatea maşinii.În urma acestei agresiuni am suferit diverse leziuni vizibile care mă opresc pentru cel puţin o lună să-mi exercit profesia de artistă pierzând anumite contracte şi programări.Vă rog dle.Comandant să nu scăpaţi din vedere nici aspectul moral şi demnitatea mea de persoană publică care au fost serios zdruncinate.
- Mda,semnaţi aici, duduie .
- Mersî ...
- Domnu avocat şi dumneavoastră aici.
- Desigur.Mulţumesc şi onorat să vă cunosc .
- Bine,staţi în sală,să vină şi martorul .Aşa,vă chem io .
..............
- Ia loc .Ia zi ,cum a fost ? Scriseşi ? dă-ncoa să văd .
- Subsemnatul Tufescu Georgian care mă cunoşte lumea din cartier de Gică ,data naşterii,domiciliul,şomer,aşa...,aşa mă aflam în dimineaţa zilei de azi în capu străzii Frumoasa că aveam intâlnire cu un coleg să ne căutăm ceva de muncă şi beam ceva dintr-o sticluţă de apă plată când a trecut pe acolo unu care i-am cerut o ţigare şi care nu mi-a dat dar m-a tratat cu înjurături şi vorbe de băi boschetarule.Pe când ne tot înjuram noi, apare o maşină mare şi neagră care el fiind atent la mine se sperie de ea şi scapă din mână o pungă de nisip care se sparge.Care lăsându-ma pe mine începe să o înjure pe fata de la volan care să dă jos să vadă ce e cu o bâtă mare în mâna.Ăsta când o vede pornită începe să se vaite de picior şi se apleacă .Doamna se apropie să vadă care treaba şi ăsta când îi vine bine se îndreaptă repede şi îi trage un lat de palmă drept in barbă de s-a auzit până la mine .La care fata cade drept în cur trăznită şi ciomagul sare într-o parte iar telefonul în alta.Atunci ăsta strigă la mine să vin încoa care am târât-o pe femeie pâna la tomberon şi ăla o înjura ca să să trezească că altfel se pişe pe ia .La care mi- dat bani sa iau de la buticul coanei Speranţa o sticlă de apă .La care când m-am întors fata se trezise şi zicea că unde se află şi era udă toată iar ala o înjura de chiuşaptele măsii .Care după asta nu a vrut să bea din apă,coana Speranţa nu a vrut nici ea să-mi dea banii pe ea şi atunci am vărsat-o pe jos.Atunci a venit organele care ne-a luat pă toţi dar pă mine degeaba pentru că nu ştiu nimica de telefonul femeii, nici nu l-am văzut.Asta mi-e crucea şi declaraţia .
- Bine ,semnează şi marş în sală .
......
- Ordonaţi Şefu ! Vă mai doare ?
- De-asta –ţi pasă ţie ,mă ? I-ai împăcat ?
- Nu vrea nimeni .Nu încercaţi şi dumneavoastră ?
- N-am voie să mă bag.Auzi,dar a lovit- o rău pe Carla ?
- Nu prea,dar de unde o ştiţi , şefu ?
- Mă , aici eu întreb .Clar ?
- Da,Şefu !
- Dacă nu vor trimite-i la tribunal.Şi să vină Marcela cu o cafea.Hai,marş .
Să nu trânteşti uşa !
- Şefu,m-aţi chemat .Ordonaţi !
- Preda,ce zbieri aşa ? Uf ce mă doare capul . Ce e mă ,cu ăia ?
- Bătaie pă stradă .Le-am dat să scrie .Ea a venit cu avocatu .
- Frun martor ai ?Aoleo,capul !
- Este şi martor .Şefu ,luarăţi şi dumneavoastră freo pastilă, ceva ?
- Fă-i să cadă la pace.Dacă nu vor – ştii,la tribunal .Nu iau eu hapuri . Spune-i lu' Marcela să vină cu două cafele .Hai.Să nu trânteşti uşa .Ce mă doare ,domne !
- Am înţeles .Să trăiţi !Două mari .
..................
- Scriserăţi,gata ? Domnu' avocat ,v-am rugat scurt,da ? Veniţi pe rând la mine în birou cu declaraţia .Hai mata primul .
........
- Ia loc ,dă foaia să văd ce ai scris .Aşa . Subsemnatul Petre Talpă , daţi-mi buletinul ,aşa ,născut ,aşa,fiul lui aşa şi aşa, de profesie brancardier la Spitalul de Oase, declar că în ziua de ,aşa, în timp ce mă întorceam de la depozit unde fusesem să iau o pungă de adeziv,aşa,pe trecerea de pietoni de la Timonierului cu strada Frumoasă am fost lovit de un Q 5 negru cu numărul ,aşa,de către o femeie care vorbea la telefon .Punga de adeziv s-a spart,piciorul meu a troznit şi m-a aruncat pe asfalt.Când am dat să mă ridic, din maşină s-a dat jos o femeie cu un retevei în mână şi care vorbea la telefon cu mâna cealantă.Când m-a văzut pă jos,s-a speriat şi a leşinat iar reteveiul şi telefonul i-a căzut din mână şi nu s-a mai găsit după aia.Eu văzând care e treaba,m-am ridicat cum am putut şi împreună cu un boschetar care bea pe acolo,unu Gică ,care mătură prin faţă pe la buticul lu coana Speranţa,am târât femeia mai la umbră lângă un tomberon şi pentru că nu se scula am cumpărat de la butic o sticlă de apă şi am stropit-o niţel.Dacă am văzut că nu merge i-am desfăcut niţel bluza să ia aer şi i-am dat uşor două palme care după aia s-a trezit şi a întrebat că unde sunt şi când a văzut a început să mă drăcuie şi să mă facă nenorocitule şi că cine i-a luat telefonul.Faţă de acestea eu declar că cucoana este vinovată că m-a călcat pe dreptul meu de trecere rupându-mi piciorul care o să stau cu el in gips doua luni şi nu mai pot munci .Rog organele să facă dreptate şi mai vreau să recunosc sub jurământ ca nu ştiu ce şi-a făcut ea cu telefonul ,dacă e cazul merg şi la detectorul de minciuni...Bine,semnaţi aici,vă duceţi şi staţi în sală ,o să vă chem mai încolo.Să vină şi doamna !
.......
- Luaţi loc ! Domnu avocat ,staţi acolo .
Ia să vedem ce aţi scris .Da...
- Domnule inspector ,întâmpinarea este redactată de către mine în strictă conformitate cu adevărul şi declaraţiile clientei mele .Poftiţi cartea mea de vizită .
- Bine,ia spuneţi doamnă !
- Pardon,eu mi-s fişioară .
- Ce ? Ce sunteţi ?
- Clienta mea doreşte să precizeze că nu e casătorită şi vă roagă,dacă se poate, să o apelaţi cu termenul domnişoară.
- Aşa ? Da,ia să vedem declaraţia .Subsemnata Carla Pruni ,buletinul ,va rog.Da ,e bun şi paşaportul .Staţi puţin că nu e bine.În acte scrie că vă numiţi Carolina Prună .Ce e asta ,domnu avocat ?
- Scuze,domnişoara este mai bine cunoscută pe numele dânsei de artistă.Carla Pruni,nu aţi auzit de dânsa ?E persoană publică .
- Şi ce dacă? O să modificaţi la urmă că altfel tot ce aţi scris nu e valabil.Aşa .Născută,la data de ,aşa,la Cahul,Republica Moldova,cu reşedinţa în,aşa,strada ,aşa .Ce căutaţi dumneavoastră la şapte dimineaţa pe strada Timonierului,duduie ?
- Ia tovarişce căutam iaca nica.Viniam di la o pretină undi am durmit toatî noapchia şî mirjiam la mini acasî ca sî mî culc.
- Bine,bine,vedem noi.Aşa .În dimineaţa zilei de,aşa,pe trecerea de pietoni de la ,aşa,fiind la volanul maşinii mele,mi-a sărit în faţă un individ beat care a început să-mi adreseze injurii şi semne obscene.Am oprit motorul maşinii ca să văd ce doreşte şi când m-am lămurit am pus mâna pe telefon să cer ajutor.dar individul m-a smuls din maşină mi-a luat telefonul,m-a lovit în cap, mi-a rupt hainele de pe mine şi m-a înjurat.După un timp m-am trezit din leşin,plină de vânătăi şi mirosind a urină lânga un coş de gunoi.Am constatat că î-mi lipsea telefonul care era o amintire de familie de o mie de euro şi din maşină crosa de golf a prietenului meu care deţine proprietatea maşinii.În urma acestei agresiuni am suferit diverse leziuni vizibile care mă opresc pentru cel puţin o lună să-mi exercit profesia de artistă pierzând anumite contracte şi programări.Vă rog dle.Comandant să nu scăpaţi din vedere nici aspectul moral şi demnitatea mea de persoană publică care au fost serios zdruncinate.
- Mda,semnaţi aici, duduie .
- Mersî ...
- Domnu avocat şi dumneavoastră aici.
- Desigur.Mulţumesc şi onorat să vă cunosc .
- Bine,staţi în sală,să vină şi martorul .Aşa,vă chem io .
..............
- Ia loc .Ia zi ,cum a fost ? Scriseşi ? dă-ncoa să văd .
- Subsemnatul Tufescu Georgian care mă cunoşte lumea din cartier de Gică ,data naşterii,domiciliul,şomer,aşa...,aşa mă aflam în dimineaţa zilei de azi în capu străzii Frumoasa că aveam intâlnire cu un coleg să ne căutăm ceva de muncă şi beam ceva dintr-o sticluţă de apă plată când a trecut pe acolo unu care i-am cerut o ţigare şi care nu mi-a dat dar m-a tratat cu înjurături şi vorbe de băi boschetarule.Pe când ne tot înjuram noi, apare o maşină mare şi neagră care el fiind atent la mine se sperie de ea şi scapă din mână o pungă de nisip care se sparge.Care lăsându-ma pe mine începe să o înjure pe fata de la volan care să dă jos să vadă ce e cu o bâtă mare în mâna.Ăsta când o vede pornită începe să se vaite de picior şi se apleacă .Doamna se apropie să vadă care treaba şi ăsta când îi vine bine se îndreaptă repede şi îi trage un lat de palmă drept in barbă de s-a auzit până la mine .La care fata cade drept în cur trăznită şi ciomagul sare într-o parte iar telefonul în alta.Atunci ăsta strigă la mine să vin încoa care am târât-o pe femeie pâna la tomberon şi ăla o înjura ca să să trezească că altfel se pişe pe ia .La care mi- dat bani sa iau de la buticul coanei Speranţa o sticlă de apă .La care când m-am întors fata se trezise şi zicea că unde se află şi era udă toată iar ala o înjura de chiuşaptele măsii .Care după asta nu a vrut să bea din apă,coana Speranţa nu a vrut nici ea să-mi dea banii pe ea şi atunci am vărsat-o pe jos.Atunci a venit organele care ne-a luat pă toţi dar pă mine degeaba pentru că nu ştiu nimica de telefonul femeii, nici nu l-am văzut.Asta mi-e crucea şi declaraţia .
- Bine ,semnează şi marş în sală .
......
- Ordonaţi Şefu ! Vă mai doare ?
- De-asta –ţi pasă ţie ,mă ? I-ai împăcat ?
- Nu vrea nimeni .Nu încercaţi şi dumneavoastră ?
- N-am voie să mă bag.Auzi,dar a lovit- o rău pe Carla ?
- Nu prea,dar de unde o ştiţi , şefu ?
- Mă , aici eu întreb .Clar ?
- Da,Şefu !
- Dacă nu vor trimite-i la tribunal.Şi să vină Marcela cu o cafea.Hai,marş .
Să nu trânteşti uşa !
AC
Birourile nu mai sunt ce au fost odată .
Se zice ca un birou modern este cât o hală dar de fapt aduce mai mult a stadion.
Dupa trebuinţă el poate fi cât un teren de ping-pong sau volei dar de obicei are întinderea unuia de dublu - tenis .
Sunt şi birouri cât un stadion de fotbal ,dar mai puţine.
Faţă de stadion un astfel de birou are avantajul ca este permanent acoperit şi nu te plouă , însă are şi un cusur – nu se pot deschide ferestrele iar în caz de doamnefereşte nu se poate nici geamul sparge.
Mai totdeauna intr-un birou modern lucrătorii sunt instalaţi după nişte module cu aspect de iesle risipite pe toata suprafaţa jocului ,după inspiraţie.
Când se dă afară se scoate un număr de iesle iar când se mai face câte o angajare -două ,se mai bagă .
Ceva mai complicat este când se petrec restrângeri şi sunt comasate doua birouri ori mai multe .Atunci spaţiul se micşorează , aerul se rarefiază iar nervii explodează.
Nu se mai poate respira şi toată lumea năduşeşte.
Recursul la deodorante şi parfumuri încurcă mai rău şi zăpăceşte pe angajaţi.
Pentru rezolvarea acestor drame s-a inventat ventilaţia artificiala dar mai ales aerul condiţionat .
Sau AC-ul ,mai pe scurt .
Teribila descoperire a produs efecte la fel de teribile şi altele greu de anticipat.
Fapt este că societatea s-a împărţit în două tabere – pro şi anti .
Pe lângă acestea mai este - ca în toate situaţiile şi tabăra oportuniştilor care-şi schimbă opinia după cum le e lor frig ori cald.
Nici nu a intrat bine dra.Marianti că a şi început să miorlăie .
- Cum dracu staţi în frigul ăsta ?Doamneiartă-mă ,până diseară vă cară pe toţi la spital .
- Iar ai toane, Pupi ?De ce vii, tu, dezbrăcată la muncă ? Ia pune-ţi ca noi ţoale office, să vezi ce transpiri.Dacă ai şi lucra ceva, nici nu ţi-ar mai păsa .
- Doamna Felea eu de ieri nu mai vorbesc cu dumneavoastră,v-am anunţat .Iar din decembrie când vă scoate la pensie nici atât.Pe lângă asta ...
- Pe lângă asta ,mamă -se uită peste ochelari la ea dna.Felea – nu mai umbla cu toate alea pe afara că răceşti la plămâni .Şi rămân şi băieţii aştia cu gâtul strâmb după tine. Ia uite-l pe Bubu !
Toţi bărbaţii din birou ,brusc, încep să bată în taste cu ochii lipiţi de monitoare .
- Doamna Felea,în primul rând, vă anunţ că eu de astazi nu mai vorbesc cu dumneavoastră.În al doilea rând,în calitatea mea de piar,cred că ştiu mai bine care sunt rigorile ţinutei pe joburi .În al treilea rând ,domnu Spânu ,nu l-aţi văzut pe şefu ? că m-a luat dracu de când îl caut .Doamneiarta-mă .
- Bine ,mamă ! Să nu mai vorbeşti cu mine .Pa, şi să-mi scrii.Dar vezi ca Bubu – pardon ,domnul Spânu - nu e nevasta lui şefu să ştie pe unde umblă şi cu cine .
- Doamnă,de cate ori v-am rugat să nu-mi mai ziceţi Bubu,că nu sunt pudelul dumneavoastră . Şi domnişoara Marianti are dreptate,e al dracu de frig aici .
- Bubule ,eu nu ţi-am spus că eşti pudelul meu ci că eşti pudelul ştii tu al cui .Las-o aşa .
Domnişoara PR ,Marianti Copeică iese aferată.
Pentru un timp se lasă o linişte caldă peste susurul AC-ului,zdranganitul sertarelor de metal şi ţârîitul telefoanelor.
Până se dă uşa de perete .
- Ce e domne aici la voi ? Baie de aburi,mofete,saună ? Spânu ,de ce nu merge aerul ?
- Şefu eu am spus că e prea cald .Dar nu e toată lumea de acord .
- Ce acord ? Sunt reguli.Nici un acord .Aerul sa nu fie mai sus de 21 de grade ,permanent.Spânule,răspunzi cu capul.Nu mai merge aşa .A...şi mi-a văzut cineva piarul ? ...Unde dracu umblă fata asta când ai mai mare nevoie de ea ? Spânule închide bine uşa .
Iese şi şeful,butonându- şi telefonul.
- Bubule,lasă mamă că o închid eu .Tot mă duc până la resurse .Tu bagă frig pe ţeavă că e şeful înfierbântat !
- Doamna Felea,v-am rugat să-mi spuneti Bogdan .
- Scuză-mă ,Bubule, am uitat .
Pe urmă se adună iar liniştea în marele birou unde unii lucrează în cămaşă alţii tremură şi sunt vineţi de frig iar ceilalţi au alte griji şi bucurii .
Când amploaiaţii pleacă de la birou disputa AC se mută in automobil ,la cinema ,la birt sau direct acasă cu scenarii doar uşor adaptate .
Până vine binecuvântata iarnă iar populaţia îşi găseşte alte pricini de harţă .
Nică
- Ba , o iei !
- Dar vreau şi eu să ma joooc ! Nu pot cu ea .
- Ba, poţi .Şi ea vrea să se joace .E sora ta .Cat ,adu-ţi păpuşica !
- Dar ea nu joacă fotbal că e mică .
- Nu mai e mică .Are doi ani .Şi e sora ta .Cine se ruga de mine să-i fac o surioara ? Nu tu ?
De afară se aude larmă .Băiatul sare pe canapea şi se uită pe geam .
- Hai ,mami,că au ieşit băieţii .Nu o mai găti atâta .
- Gata .Nic ,sa fim înţeleşi .Ai grijă de ea .Nu-i dai drumul de mânuţă .Vezi sa nu piardă păpuşa.Mai bine ţine tu şi păpuşa .
- Maaami !
- Am încredere în tine .Acum ai cinci ani ,nu mai eşti bebeluş .Să le spui copiilor să nu-ţi mai zică Nică .Pe tine te cheamă Nicholas sau Nic .Bine ?
- Biiine .Hai ,Cati .
- Nu-i mai spune Cati .Pe ea o cheama Catherine sau Cat .Gata,la joacă !Vezi că mă uit de la balcon .
Balconul este la etajul doi al unuia dintre blocurile apărute doar într-un an pe un parc neglijat.Oficial se numesc blocurile ANL dar lumea le spune ALN.Adică a-le-nimănui .
Locatarii s-au mutat acolo doar în câteva zile de la recepţie şi dupâ trei luni copiii erau deja mai mulţi decât pensionarii din părculeţ.
Între blocuri este improvizat un parcking care pâna pe la cinci dupa masă funcţionează ca teren de fotbal şi de şotron pentru puştime .
- Hai, mă Nică, odată ! Du-o pe Cati la fete şi intră !
Într-o margine a parcării fetiţele sar peste un elastic sau printre nişte dungi de cretă .Hăinuţele le flutură şi ciripitul li se aude până în şosea .
- Lasă că joc aşa.Nu o duc la fete .
Puştii dau drumul la minge şi praful se ridică imediat .Numai ei ştiu din ce echipă fac parte pentru că aleargă toţi odată ca şi când ar vrea să prindă o mâţă .Este strategia lor obişnuită . Nic nu poate să fugă la fel pentru că o ţine pe soră-sa de mâna .În plus ea trage spre fetiţe şi îl încurcă . Încearcă să-i dea păpuşa dar ea o refuză categoric .Mingea alergată de ghemul de băieţaşi se mută împreună cu norul de praf de pe o latură pe alta a terenului .
În aceste circumstanţe Nic joacă la aşteptare ,aproape de margine ,cu păpuşa într-o mână şi cu sora lui agăţată de cealaltă mână strigând :
- Pasăăăă ,daţi mă pasăăă .
Se pare că nimeni nu-l aude şi nu-l vede ori nu vrea să-i dea .Totuşi el urmareşte ostilităţile şi se demarcă permanent cu surioara la ataş .
În balcoane au ieşit câteva mame şi vorbesc între ele trăgând cu ochiul spre copiii de jos.
Din întâmplare sau nu, deodată mingea scapă spre grupul băiat-fetiţă de pe extremă .Băiatul preia mingea cu precizie şi târând fetiţa după el înaintează eroic şi trage de la zece metri direct pe centrul porţii.
- Goool ! Bravo Nicăăăăă !
Atât echipierii cât şi inamicii sar pe el să-l felicite ca la tv.Praful se ridică pâna la etajul unu. În busculadă băiatul îşi scapă din mână sora care cade în funduleţ..Alertate de zbieretele băieţilor, fetiţele s-au oprit din ţopăit iar mamele s-au aplecat peste balcoane .
Intuind posibile complicaţii mama frăţiorilor decide :
- Nicholas ,gata cu joaca .Haideţi la masă că trebuie să vină şi tata .
- Maaamăăă ,te rog ,imploră băiatul.
- Tanti,mai lăsaţi-l puţin pe Nică ,vă rugăăăm, fac ceilalţi .
- Numai,e târziu .Nicholas ia păpuşa de pe jos şi să veniţi amândoi la duş .
Unul după altul copii se retrag iar terenul se umple treptat de maşinile celor care vin acasă de la muncă .
Soarele s-a dus în spatele blocului N iar pe balcoane au ramas doar ghivecele cu muşcate .
- Dar vreau şi eu să ma joooc ! Nu pot cu ea .
- Ba, poţi .Şi ea vrea să se joace .E sora ta .Cat ,adu-ţi păpuşica !
- Dar ea nu joacă fotbal că e mică .
- Nu mai e mică .Are doi ani .Şi e sora ta .Cine se ruga de mine să-i fac o surioara ? Nu tu ?
De afară se aude larmă .Băiatul sare pe canapea şi se uită pe geam .
- Hai ,mami,că au ieşit băieţii .Nu o mai găti atâta .
- Gata .Nic ,sa fim înţeleşi .Ai grijă de ea .Nu-i dai drumul de mânuţă .Vezi sa nu piardă păpuşa.Mai bine ţine tu şi păpuşa .
- Maaami !
- Am încredere în tine .Acum ai cinci ani ,nu mai eşti bebeluş .Să le spui copiilor să nu-ţi mai zică Nică .Pe tine te cheamă Nicholas sau Nic .Bine ?
- Biiine .Hai ,Cati .
- Nu-i mai spune Cati .Pe ea o cheama Catherine sau Cat .Gata,la joacă !Vezi că mă uit de la balcon .
Balconul este la etajul doi al unuia dintre blocurile apărute doar într-un an pe un parc neglijat.Oficial se numesc blocurile ANL dar lumea le spune ALN.Adică a-le-nimănui .
Locatarii s-au mutat acolo doar în câteva zile de la recepţie şi dupâ trei luni copiii erau deja mai mulţi decât pensionarii din părculeţ.
Între blocuri este improvizat un parcking care pâna pe la cinci dupa masă funcţionează ca teren de fotbal şi de şotron pentru puştime .
- Hai, mă Nică, odată ! Du-o pe Cati la fete şi intră !
Într-o margine a parcării fetiţele sar peste un elastic sau printre nişte dungi de cretă .Hăinuţele le flutură şi ciripitul li se aude până în şosea .
- Lasă că joc aşa.Nu o duc la fete .
Puştii dau drumul la minge şi praful se ridică imediat .Numai ei ştiu din ce echipă fac parte pentru că aleargă toţi odată ca şi când ar vrea să prindă o mâţă .Este strategia lor obişnuită . Nic nu poate să fugă la fel pentru că o ţine pe soră-sa de mâna .În plus ea trage spre fetiţe şi îl încurcă . Încearcă să-i dea păpuşa dar ea o refuză categoric .Mingea alergată de ghemul de băieţaşi se mută împreună cu norul de praf de pe o latură pe alta a terenului .
În aceste circumstanţe Nic joacă la aşteptare ,aproape de margine ,cu păpuşa într-o mână şi cu sora lui agăţată de cealaltă mână strigând :
- Pasăăăă ,daţi mă pasăăă .
Se pare că nimeni nu-l aude şi nu-l vede ori nu vrea să-i dea .Totuşi el urmareşte ostilităţile şi se demarcă permanent cu surioara la ataş .
În balcoane au ieşit câteva mame şi vorbesc între ele trăgând cu ochiul spre copiii de jos.
Din întâmplare sau nu, deodată mingea scapă spre grupul băiat-fetiţă de pe extremă .Băiatul preia mingea cu precizie şi târând fetiţa după el înaintează eroic şi trage de la zece metri direct pe centrul porţii.
- Goool ! Bravo Nicăăăăă !
Atât echipierii cât şi inamicii sar pe el să-l felicite ca la tv.Praful se ridică pâna la etajul unu. În busculadă băiatul îşi scapă din mână sora care cade în funduleţ..Alertate de zbieretele băieţilor, fetiţele s-au oprit din ţopăit iar mamele s-au aplecat peste balcoane .
Intuind posibile complicaţii mama frăţiorilor decide :
- Nicholas ,gata cu joaca .Haideţi la masă că trebuie să vină şi tata .
- Maaamăăă ,te rog ,imploră băiatul.
- Tanti,mai lăsaţi-l puţin pe Nică ,vă rugăăăm, fac ceilalţi .
- Numai,e târziu .Nicholas ia păpuşa de pe jos şi să veniţi amândoi la duş .
Unul după altul copii se retrag iar terenul se umple treptat de maşinile celor care vin acasă de la muncă .
Soarele s-a dus în spatele blocului N iar pe balcoane au ramas doar ghivecele cu muşcate .
Garofiţe sălbatice
Pentru
vecini şi trecători persoana cea mai marcantă din tot liceul este Nea Ilie .Nu prea îl bagă în seamă nimeni dar toată lumea îl cunoaşte .Puţini ştiu cine e directorul sau profesorul de matematici dar pe dumnealui îl ştiu toţi.
Vreo două luni era să fie mai populară doamna de sport despre care ziarele au dat nişte picanterii cu poze .A fost doar un foc de paie.Profesoara cea dragalaşă s-a mutat dar el a rămas.
Se spune că a intrat prima dată pe porţile şcolii când acesta era încă Lyceul de băeţi.
Unii afirmă că a început şcoala odată cu academicianul T.Alţii nu se îndoiesc de faptul că academicianul i-ar fi frate că prea seamană .S-a întâmplat doar că unul a ieşit din liceu ca sa se ocupe de istoria artei sau de arta istoriei iar celălalt a rămas ca să aibă grijă de liceu.
Tăcut,vioi cu ochi albaştri jucăuşi, mişună prin curte cu lopata şi mătura .
Dacă este întrebat ceva se opreşte din lucru şi răspunde zâmbind cu un gest care lămureşte situaţia.
Multe s-au schimbat în şcoală doar el a rămas la fel .
Are haine lucioase de atâta purtat ,aceleaşi iarna şi vara .Pe capul ras ţine un acoperământ care seamnă cu o cratiţă neagră fară torţi şi umblă încălţat cu nişte bocanci siniştri .
Când platoul liceului este animat de vreo adunare ori când fetele şi băieţii intră la ore Nea Ilie nu e de găsit .
După ce adunările se risipesc se iveşte şi el iar curtea şi toata grădina sunt ale sale.
Strânge, îndreaptă,pliveşte ,stropeşte,mătură şi spală ,tăcut ,iute,mulţumit şi senin .
După ce adunările se risipesc se iveşte şi el iar curtea şi toata grădina sunt ale sale.
Strânge, îndreaptă,pliveşte ,stropeşte,mătură şi spală ,tăcut ,iute,mulţumit şi senin .
Înainte să se ascundă din nou trece pe cărarea din faţa bustului lui Şuteu la care se uită complice .El ştie cum a lămurit stolurile de vrăbii din castani să nu-şi facă niciodata de cap pe ţeasta statuii.
Pe la jumătatea lunii mai ,dupa ce castanii nu mai au flori iar cele ale salcâmilor se trec,omul nostru nu se mai vede deloc .
Atunci dimprejurul statuii lui Şuteu ,dintr-o brazdă rotundă ţâşnesc coroanele franjurate ale garofiţelor sălbatice ale lui Nea Ilie .
E un covor răvăşit şi mişcător care opreşte trecătorii în loc contrariţi de mirosul care îi surpride ca o idee salvatoare .
Unii mai rămân puţin privind zidurile de căramida roşie ale cladirii sau comentează ceva cu persoana pe care o ţin de mână iar alţii se pun în mişcare cu lumina de pe faţă schimbată .
Undeva în cotlonul său trebuie ca zâmbeşte şi Nea Ilie .
Exhibiţii agreabile
Pe
podul de lânga Catedrală axul central e marcat cu pahare de plastic goale la distanţă de un cot.De pe margine lumea se uită la o duzină de adolescenţi care fac acrobaţii pe role , printre jaloanele improvizate .Nu se aplaudă pentru că nu e timp.Când unul îşi termină după câteva secunde numărul,intră altul cu scamatorii noi şi până să deschizi gura de mirare, îţi taie respiraţia o altă flamă pe role.
În piaţă un mire solemn îşi învârte mireasa albă ca un nor prin faţa unei camere video iar într-o margine doi băieţi cântă corect din Beatles .Porumbei ocupaţi cu de-ale lor se feresc greu din calea paşilor .
La Esplanadă se stă direct pe caldarâm .În partea dinspre Atelierul Brâncuşi un tânăr subţire ca o lance cântă Vivaldi într-o latură a cozii de un kilometru pentru Muzeu .Unii renunţă să mai intre şi se aşază pe pietre să asculte concertul de vioară.În cutia instrumentului se pun monezi galbene de doi şi de unu .
Partea amfiteatrului dinspre fântâna mecanică este mai populată şi trebuie puţină preocupare să găseşti două locuri .În vale se produc pe rând mimi,clowni,acrobţi ori jongleori care discută cu asistenţa pestriţă şi jovială ori selectează colaboratori pentru una sau alta dintre aiurelile lor.
Un mim cât o aşchie aruncă o minge imaginară în public şi urmează un şir lung de pase .Unii preiau cu mâinile, alţii fac stop pe piept ,lovesc cu capul ori driblează şi pierd balonul.
Un bărbos semiobez execută un corner către o damă brunetă care preia mingea... cu fundul .De aici ajunge la amfitrion care la rândul lui o şutează în crengile unui copac şi renunţă la ea.
Vreo zece inşi se ridică să plece şi mimul sare ca ars.
- Staţi aici ! Nu mişcă nimeni ! Unde plecaţi ? Vă arestez imediat ! Plecaţi la tele ? Frecători de telecomandă ce sunteţi !
Apoi către cei rămaşi :
- Voila ,cine iubeşte arta rămâne .Sunteţi curioşi să vedeţi ce urmează ? Şi eu !
Apoi deschide invers o umbrelă şi invită asistenţa să o umple .Monezile de doi şi de unu pornesc la vale.
Lângă Fântâna Stravinsky un grup masiv ascultă ce le spune în ruseşte la portavoce o cucoana falnică.Mai în spatele grupului câţiva bărbaţi cască ori fumează cu fereală .
La Staligrad urcă un contrabas uriaş .În urma lui se iveşte o femeie micuţă şi iute care trage după ea o scoşă de piaţă pe roţi.Îşi îndreaptă puţin baticul legat la spate ,extrage din sacoşă un microfon şi salută cu un zâmbet drăgălaş călătorii.
Bărbatul de la contrabas face un intro curat iar femeia atacă o şansonetă cu un glas dulce, uşor metalic şi vioi.
La Colonel Fabien concertul se încheie şi basistul porneşte cu urarile de bine prin vagon purtând in mână un portofel de monezi.
La Bellville banda ambulantă coboară în grabă nu înainte ca instrumentistul să o întrebe pe vocalistă :
- Fă Aurico şi acu ’ încotro o luăm ?
Bună întrebare !
podul de lânga Catedrală axul central e marcat cu pahare de plastic goale la distanţă de un cot.De pe margine lumea se uită la o duzină de adolescenţi care fac acrobaţii pe role , printre jaloanele improvizate .Nu se aplaudă pentru că nu e timp.Când unul îşi termină după câteva secunde numărul,intră altul cu scamatorii noi şi până să deschizi gura de mirare, îţi taie respiraţia o altă flamă pe role.
În piaţă un mire solemn îşi învârte mireasa albă ca un nor prin faţa unei camere video iar într-o margine doi băieţi cântă corect din Beatles .Porumbei ocupaţi cu de-ale lor se feresc greu din calea paşilor .
La Esplanadă se stă direct pe caldarâm .În partea dinspre Atelierul Brâncuşi un tânăr subţire ca o lance cântă Vivaldi într-o latură a cozii de un kilometru pentru Muzeu .Unii renunţă să mai intre şi se aşază pe pietre să asculte concertul de vioară.În cutia instrumentului se pun monezi galbene de doi şi de unu .
Partea amfiteatrului dinspre fântâna mecanică este mai populată şi trebuie puţină preocupare să găseşti două locuri .În vale se produc pe rând mimi,clowni,acrobţi ori jongleori care discută cu asistenţa pestriţă şi jovială ori selectează colaboratori pentru una sau alta dintre aiurelile lor.
Un mim cât o aşchie aruncă o minge imaginară în public şi urmează un şir lung de pase .Unii preiau cu mâinile, alţii fac stop pe piept ,lovesc cu capul ori driblează şi pierd balonul.
Un bărbos semiobez execută un corner către o damă brunetă care preia mingea... cu fundul .De aici ajunge la amfitrion care la rândul lui o şutează în crengile unui copac şi renunţă la ea.
Vreo zece inşi se ridică să plece şi mimul sare ca ars.
- Staţi aici ! Nu mişcă nimeni ! Unde plecaţi ? Vă arestez imediat ! Plecaţi la tele ? Frecători de telecomandă ce sunteţi !
Apoi către cei rămaşi :
- Voila ,cine iubeşte arta rămâne .Sunteţi curioşi să vedeţi ce urmează ? Şi eu !
Apoi deschide invers o umbrelă şi invită asistenţa să o umple .Monezile de doi şi de unu pornesc la vale.
Lângă Fântâna Stravinsky un grup masiv ascultă ce le spune în ruseşte la portavoce o cucoana falnică.Mai în spatele grupului câţiva bărbaţi cască ori fumează cu fereală .
La Staligrad urcă un contrabas uriaş .În urma lui se iveşte o femeie micuţă şi iute care trage după ea o scoşă de piaţă pe roţi.Îşi îndreaptă puţin baticul legat la spate ,extrage din sacoşă un microfon şi salută cu un zâmbet drăgălaş călătorii.
Bărbatul de la contrabas face un intro curat iar femeia atacă o şansonetă cu un glas dulce, uşor metalic şi vioi.
La Colonel Fabien concertul se încheie şi basistul porneşte cu urarile de bine prin vagon purtând in mână un portofel de monezi.
La Bellville banda ambulantă coboară în grabă nu înainte ca instrumentistul să o întrebe pe vocalistă :
- Fă Aurico şi acu ’ încotro o luăm ?
Bună întrebare !
Strănutul franţuzesc
E
ora unsprezece şi în tot vagonul sunt numai vreo cincisprezece călători .
La Blanche urcă o duduie cu un ciuf blond care i se iţeşte deasupra gulerului ridicat şi se plasează chiar în uşă.Stă cu mâinile înfipte în buzunarele macferlanului de scai lucios şi cu nasul în reverele săltate.Rămâne cu tălpile depărtate şi rezemată cu umărul de bară .
Ar vrea să fie discretă dar e greu în vagonul aproape gol.
La Clichy ,prin spate, suie un bebeluş în cărucior şi mămica lui .
Blonda rămâne mai departe lipită de uşă cu nasul în geam .Nu coboară dar nici pe scaun nu şade .
Aproape de Rome pare că se agită şi când vagonul opreşte şi se deschid uşile ţâşneşte afară ca un dop, face o piruetă pe peron, flutură o batistă albă şi înainte ca uşile să se trântească la loc sare iar în tren şi se aşază în acelaşi fel,cu nasul la geam.
Era evident că tânara călatoare nu se mai putea ţine şi s-a dat jos pentru două secunde să nu strănute în vagon.
La Monceau blondina zboară afară dintr-o săritură şi lansându-se într-un slalom frenetic printre călătorii din staţie ,iese la aer curat.
La Monceau blondina zboară afară dintr-o săritură şi lansându-se într-un slalom frenetic printre călătorii din staţie ,iese la aer curat.
Când ninge
E
trecut de nouă seara . În casă linişte şi cald.Televizorul trăncăne de ale lui .Noi ne vedem de ale noastre .Vera latră ante portas într-un oarece fel .
- Ce o fi cu Vera ?
Tăcere.
- Nu ţi se pare ca Vera e cam agitată ?
- Nu.Cred că se hârjoneşte cu Inspectorul .O sa se strice vremea,să vezi ,hi,hi.
- Inspectorul e la mine în poală .Doarme .Ce să fie ?
Inspectorul este pisoiul .
- I-auzi ,parcă plânge .
- Cine plânge ,la ora asta ?
- Vera,cine ? E ceva la poartă sau pe stradă .Nu te duci să vezi ce e ?
- Mie mi se pare că râde .
- Cum să râdă Vera ? La ora asta ?
- .........
- Parcă se aude şi gălăgie .Nu laşi cartea aia puţin ? Vrei să mă duc eu ?
- Nu ,că trezeşti Inspectorul din somn . Lasă .
Îmbrăcarea,încălţarea,bascul,telefonul ,ţigările .
- Nu poţi merge, nici până la poartă ,fară tutun .
- Din obişnuinţă . Hai ,că plec .
- Bine,vino să-mi spui .
In curte Vera sare pe mine şi -mi aruncă bascul de pe cap.
- Stai cuminte,ce e ? Nu mai ţopăi, că mă uzi.
Sare mai departe şi latră de parcă râde.Am auzit bine .De sus, prin pergola cu viţă, cerne ceva umed .Nu se vede bine ce .
Pe straduţă se aud voci,râsete şi chicoteli .Deschid poarta şi Vera sare pe trotuar şi ţopăie de colo colo.
- Bună seara,vecine .Aţi ieşit la spectacol ? Nu a venit şi doamna ?
Ningea cu fulgi cât lăptucile. Mari ,grei,umezi ,deşi .Şi albi de te lua cu ameţeală de la zborul lor în luminile de pe stâlpi .
- Salut,vecine!Chiar spectacol ! Nevastă-mea e ocupată .Adoarme pisoiul.De când ninge aşa ?
- De vreo zece minute .Ne-a dat naşul telefon să ne spună că la ei în Militari ninge şi când ne-am uitat pe geam se albise şi la noi .
Aproape toţi megieşii ieşiseră, cum i-a apucat vestea ,pe la porţi . Clienţii de la bistrou, de la restaurantul chinezesc şi de la pizzerie erau în drum.Unii se băteau cu bulgări ,alţii fumau sau îşi făceau poze cu bliţul . Câţiva copii alergau să prindă fulgi pe limbă . Peste faţada solemnă a bisericuţei curgea încet din cer o perdea ireala .Vera sărea ca o capră şi se mai oprea doar cât să schimbe o vorbă cu vecinii.
- Dacă o ţine aşa,până dimineaţă ne astupă ,ne avertiză dl.Tone.Mă duc să-mi scot lopata din şopron.
Ţârrrr,telefonul .
- Ce e,dragă ,la poartă ? Nu mai vii odată ?
- Ce să fie? Nimic ,ninge .Vino şi tu !
- Ca să ce ?
- Ca să vezi .E o frumuseţe,au ieşit toţi vecinii .Face lumea poze .
- Bine,să faci şi tu .Dar acuma ,hai în casă .Nu o uita pe Vera în stradă .
- Tu să ai grijă de Inspector,că de Vera are cine,pa.
La uşă mă aştepta mătura de scuturat zăpada . Bascul mi l-a scuturat Vera însă am rămas prieteni .
În casă Inspectorul dormea în acelaşi loc .
- Dragă ,a ieşit în stradă să vadă ninsoarea şi deputatul ?
- Da .Cu nevastă-sa .Erau în pijama şi halat .
- Atunci,chiar te cred că a fost ceva frumos.Nu se deranjau ei de trei fulgi chiori .
Ia-mi-l puţin pe ăsta micu din poală că am înţepenit .
trecut de nouă seara . În casă linişte şi cald.Televizorul trăncăne de ale lui .Noi ne vedem de ale noastre .Vera latră ante portas într-un oarece fel .
- Ce o fi cu Vera ?
Tăcere.
- Nu ţi se pare ca Vera e cam agitată ?
- Nu.Cred că se hârjoneşte cu Inspectorul .O sa se strice vremea,să vezi ,hi,hi.
- Inspectorul e la mine în poală .Doarme .Ce să fie ?
Inspectorul este pisoiul .
- I-auzi ,parcă plânge .
- Cine plânge ,la ora asta ?
- Vera,cine ? E ceva la poartă sau pe stradă .Nu te duci să vezi ce e ?
- Mie mi se pare că râde .
- Cum să râdă Vera ? La ora asta ?
- .........
- Parcă se aude şi gălăgie .Nu laşi cartea aia puţin ? Vrei să mă duc eu ?
- Nu ,că trezeşti Inspectorul din somn . Lasă .
Îmbrăcarea,încălţarea,bascul,telefonul ,ţigările .
- Nu poţi merge, nici până la poartă ,fară tutun .
- Din obişnuinţă . Hai ,că plec .
- Bine,vino să-mi spui .
In curte Vera sare pe mine şi -mi aruncă bascul de pe cap.
- Stai cuminte,ce e ? Nu mai ţopăi, că mă uzi.
Sare mai departe şi latră de parcă râde.Am auzit bine .De sus, prin pergola cu viţă, cerne ceva umed .Nu se vede bine ce .
Pe straduţă se aud voci,râsete şi chicoteli .Deschid poarta şi Vera sare pe trotuar şi ţopăie de colo colo.
- Bună seara,vecine .Aţi ieşit la spectacol ? Nu a venit şi doamna ?
Ningea cu fulgi cât lăptucile. Mari ,grei,umezi ,deşi .Şi albi de te lua cu ameţeală de la zborul lor în luminile de pe stâlpi .
- Salut,vecine!Chiar spectacol ! Nevastă-mea e ocupată .Adoarme pisoiul.De când ninge aşa ?
- De vreo zece minute .Ne-a dat naşul telefon să ne spună că la ei în Militari ninge şi când ne-am uitat pe geam se albise şi la noi .
Aproape toţi megieşii ieşiseră, cum i-a apucat vestea ,pe la porţi . Clienţii de la bistrou, de la restaurantul chinezesc şi de la pizzerie erau în drum.Unii se băteau cu bulgări ,alţii fumau sau îşi făceau poze cu bliţul . Câţiva copii alergau să prindă fulgi pe limbă . Peste faţada solemnă a bisericuţei curgea încet din cer o perdea ireala .Vera sărea ca o capră şi se mai oprea doar cât să schimbe o vorbă cu vecinii.
- Dacă o ţine aşa,până dimineaţă ne astupă ,ne avertiză dl.Tone.Mă duc să-mi scot lopata din şopron.
Ţârrrr,telefonul .
- Ce e,dragă ,la poartă ? Nu mai vii odată ?
- Ce să fie? Nimic ,ninge .Vino şi tu !
- Ca să ce ?
- Ca să vezi .E o frumuseţe,au ieşit toţi vecinii .Face lumea poze .
- Bine,să faci şi tu .Dar acuma ,hai în casă .Nu o uita pe Vera în stradă .
- Tu să ai grijă de Inspector,că de Vera are cine,pa.
La uşă mă aştepta mătura de scuturat zăpada . Bascul mi l-a scuturat Vera însă am rămas prieteni .
În casă Inspectorul dormea în acelaşi loc .
- Dragă ,a ieşit în stradă să vadă ninsoarea şi deputatul ?
- Da .Cu nevastă-sa .Erau în pijama şi halat .
- Atunci,chiar te cred că a fost ceva frumos.Nu se deranjau ei de trei fulgi chiori .
Ia-mi-l puţin pe ăsta micu din poală că am înţepenit .
Sandu Sticlaru,un actor demn
La teatru nu prea mai era chemat să joace .
Ori nu erau roluri de personaje venerabile ori erau jucate de actori tineri care făceau proiecte de compoziţie .
Totuşi nu-i lipseau spectactorii.Oamenii îl recunoşteau pe strazile de lângă Dionisie Lupu si pană pe Dacia ,Galaţi si Pictor Verona .Se uitau la uriaşul cu privire caldă si ghiduşă care mergea legănându-se , după salată la Piata Gemeni sau in vizită la drogheria de la colţ cu Eminescu, unde glumea cu farmacistele.Trăia la fel de natural cum juca,vorbele îi erau tărăgănate si hâtre ca pe scenă iar ochii aveau aceeaşi privire amuzată ca a personajelor sale.
După ce a ieşit la pensie a văzut că are bani mai puţini dar este mai liber.Dezvantajele sunt compensate de avantaje cel puţin tot atât de mari.E lege .
- Domnu Sticlaru,nu va lipsesc aplauzele ?
- Cum draguţă ? Stai să opresc asta .
Domnul Sandu îşi întemeiase la un demisol ,pe Dionisie Lupu ,atelier unde făcea chei cu mâinile lui, la un polizor improvizat .
- Iartă-mă nu prea mai aud ,he,he.Aplauzele ,zici ? De vreo cinci ani nu le mai auzeam ,că de ...
După ce a ieşit la pensie a văzut că are bani mai puţini dar este mai liber.Dezvantajele sunt compensate de avantaje cel puţin tot atât de mari.E lege .
- Domnu Sticlaru,nu va lipsesc aplauzele ?
- Cum draguţă ? Stai să opresc asta .
Domnul Sandu îşi întemeiase la un demisol ,pe Dionisie Lupu ,atelier unde făcea chei cu mâinile lui, la un polizor improvizat .
- Iartă-mă nu prea mai aud ,he,he.Aplauzele ,zici ? De vreo cinci ani nu le mai auzeam ,că de ...
Mai îndrepta cu pila o muchie la cheie ,o mângâia cu mâna cât o lopată,sufla pilitura ,se uia în lumina la ea şi o întindea zâmbind .
- Ei,ce spui ? Artă ,tinere ! O să ma pomeneşti .Nu,draguţa , nu-mi lipseşte nimic .Am pensioara ,mai ciupesc şi de la chei,pentru mine şi băbuţa mea e destul.La ce să ma plâng ?
Işi muta dupa aceea ochii la urmatoarea persoană de la rând :
- Domnişoară ,iar aţi pierdut cheia ? Vă face moşul acuma una ,la moment .Când aţi venit în ţară ?
Domnul Sticlaru pornea motoraşul polizorului şi intra calm şi făra trac în rol dând replica potrivită personajelor care intrau ,cu cheile în mâna, pe micuţa scenă de pe Dionisie Lupu ,la un demisol .
Sah la rege
Un parc inca verde la mijlocul toamnei .Intr-o latura, o coverga din placaj .Sub aceasta ,doua mese de beton acoperite cu patrate albe si negre,luminate de un bec palid atarnand de un fir.O tabla de pe frontonul improvizatiei ne arata ca este vorba de Coltul Sahistilor si ca a fost amenajat prin grija d.Primar O .La una dintre mese un barbat intre doua varste scurt si spatos se uita la fata de masa cu patratele ,sprijinit in coate .Din cand in cand isi ciufuleste parul alb si muta cate o bucatica de lemn de colo- colo .Apoi iar se sprijina in coate si isi pune falcile rosii, rase, in pumni ,cu ochii tinta la piese .
- Sa traiti domnu capitan ! Am onoarea sa va salut ! Permiteti sa va intreb ce faceti acilea ?
Sahistul ridica privirea nedumerit ,apoi chipul mare i se intinse intr-un zambet larg .
- Ce e, mai ,cu tine in parc,te-ai facut marinar de apa dulce ? De doi ani ai disparut.Unde ai umblat, mai nebunule ?
Nebunul,un ins uscativ ca la cinzeci de ani,adus putin de spate isi ridica palariuta ceremonoios si intinse mana spre sahist.Barbuta rosie ,muscaleasca i se zburli surazand respectuos .
- Daca-mi permiteti , am venit sa vad meciul ,acilea ,la braserie cu baietii.E atmosfera ,zici ca esti pe stadion . Dar dumneavoastra cu ce ocazie ?
- Bata-te musonul sa te bata ,pe unde ai umblat, mai ,ca am avut nevoie de un nostrom .
- Am fost doi ani plecat in Irlanda ,cu un contract.Sunt de zece zile la mal . Ati gasit nostrom ,pana la coada ?
- Am gasit, mai dar nu m-am impacat.Unul era un arab habotnic si celalat un mormon afurisit . M-au scos de pe tabla .Mai ,dar am avut niste voiaje tari de tot !
- Pe unde umblarati ,daca-mi permiteti ?
- Pai, mai intai, am fost pe un transcontainer . Unsprezece luni am fost peste tot.Domne, dar era bataie de cap si am plecat la un armator din Malta pe o nava de croaziera pe Coasta de Est .Asta da , aventura .Sa vezi ce merge barca asta ! Domne,e supla ca o regina .O minune ! Acuma e in docuri la Gdansk, vreo trei luni .Cand iese din reparatii vii in echipaj ?
- Nu va suparati, nu cred. Am angajament .Ultima data cand ati avut comanda pe trauler ati renuntat la mine ,daca-mi permiteti .
- Mai Vasile, nu mai sari si tu calul.Nu ti-am spus ca nu am putut sa trec de armator? Avea omul lui . In astea nu comand doar eu .Sunt un pion .
- Lasati ,ca mi-a trecut .Dar ce faceti acuma,pe cine asteptati ?
- Pe nimeni ,ma antrenez .
- Cum adica ?
- Fac sport Vasile ,sa nu ruginesc .Sportul pune sangele in miscare,intareste inima .Si alte organe .Ha,ha ,ha .
- Pai vad ca stati ,daca-mi permiteti ,in popou .La ce va antrenati ?
- Ma ,tu esti orb de nu vezi ? Ma antrenez la sportul cel mai mare si mai destept ,sahul .
- Domnu capitan ,asta e sport de pensionari .Se pate ?
- E cel mai tare dintre sporturi si cel mai adevarat.Asa sa stii !
- Si fotbalul ce e ?Nu e sportul rege ?
- Fotbalul e o turca .Ce asta este sport ? Jucatorii sunt dresati ,se dopeaza ,simuleaza si se vaita ca babele .Echipele se fura unele pe altele si se aranjaza scorul .Mai rau ca la turca .
- Si lumea de ce se duce sa vada meciurile ?
- Se duce de proasta . Sa manance seminte si sa bea bere,d’aia se duce .
- Dar baschetul,voleiul ,handbalul ?
- La fel ca la fotbal fac si astia .Mai rau ca la circ .
- Dar de atletism,ciclism ,canotaj ,ski,ce ziceti ?
- Zic la fel .Daca si tenisul l-au manjit cu aranjamente ,ce mai vrei ?Un singur sport de forta mai are onoare .Rugby,asa-i zice .Daca nu s-o fasai si asta pana la urma .
- Si eu care venii sa vad meciul la braserie cu baietii.Eram si acuma acolo dar am plecat ca nu mai avea bere . Va gasii pe dumneavoastra la masuta. I-auzi ce urla aia ,o fi dat gol careva .
- Treaba lor,ce-ti pasa ? Niste rudimentari .Ia stai jos sa-ti arat cum e cu sahul .
- Da, imediat .Uite ca se terminara meciul si pleacara astia .Ce faceti mai ,va duceti acasa,gata ?
- Da,ma ! Ai iesit la pensie ? Nu mai vii la fotbal, joci sah acuma.
- Ce fotbal, ma ? Fugiti d’acilea cu turca voastra.
- Sa traiti domnu capitan ! Am onoarea sa va salut ! Permiteti sa va intreb ce faceti acilea ?
Sahistul ridica privirea nedumerit ,apoi chipul mare i se intinse intr-un zambet larg .
- Ce e, mai ,cu tine in parc,te-ai facut marinar de apa dulce ? De doi ani ai disparut.Unde ai umblat, mai nebunule ?
Nebunul,un ins uscativ ca la cinzeci de ani,adus putin de spate isi ridica palariuta ceremonoios si intinse mana spre sahist.Barbuta rosie ,muscaleasca i se zburli surazand respectuos .
- Daca-mi permiteti , am venit sa vad meciul ,acilea ,la braserie cu baietii.E atmosfera ,zici ca esti pe stadion . Dar dumneavoastra cu ce ocazie ?
- Bata-te musonul sa te bata ,pe unde ai umblat, mai ,ca am avut nevoie de un nostrom .
- Am fost doi ani plecat in Irlanda ,cu un contract.Sunt de zece zile la mal . Ati gasit nostrom ,pana la coada ?
- Am gasit, mai dar nu m-am impacat.Unul era un arab habotnic si celalat un mormon afurisit . M-au scos de pe tabla .Mai ,dar am avut niste voiaje tari de tot !
- Pe unde umblarati ,daca-mi permiteti ?
- Pai, mai intai, am fost pe un transcontainer . Unsprezece luni am fost peste tot.Domne, dar era bataie de cap si am plecat la un armator din Malta pe o nava de croaziera pe Coasta de Est .Asta da , aventura .Sa vezi ce merge barca asta ! Domne,e supla ca o regina .O minune ! Acuma e in docuri la Gdansk, vreo trei luni .Cand iese din reparatii vii in echipaj ?
- Nu va suparati, nu cred. Am angajament .Ultima data cand ati avut comanda pe trauler ati renuntat la mine ,daca-mi permiteti .
- Mai Vasile, nu mai sari si tu calul.Nu ti-am spus ca nu am putut sa trec de armator? Avea omul lui . In astea nu comand doar eu .Sunt un pion .
- Lasati ,ca mi-a trecut .Dar ce faceti acuma,pe cine asteptati ?
- Pe nimeni ,ma antrenez .
- Cum adica ?
- Fac sport Vasile ,sa nu ruginesc .Sportul pune sangele in miscare,intareste inima .Si alte organe .Ha,ha ,ha .
- Pai vad ca stati ,daca-mi permiteti ,in popou .La ce va antrenati ?
- Ma ,tu esti orb de nu vezi ? Ma antrenez la sportul cel mai mare si mai destept ,sahul .
- Domnu capitan ,asta e sport de pensionari .Se pate ?
- E cel mai tare dintre sporturi si cel mai adevarat.Asa sa stii !
- Si fotbalul ce e ?Nu e sportul rege ?
- Fotbalul e o turca .Ce asta este sport ? Jucatorii sunt dresati ,se dopeaza ,simuleaza si se vaita ca babele .Echipele se fura unele pe altele si se aranjaza scorul .Mai rau ca la turca .
- Si lumea de ce se duce sa vada meciurile ?
- Se duce de proasta . Sa manance seminte si sa bea bere,d’aia se duce .
- Dar baschetul,voleiul ,handbalul ?
- La fel ca la fotbal fac si astia .Mai rau ca la circ .
- Dar de atletism,ciclism ,canotaj ,ski,ce ziceti ?
- Zic la fel .Daca si tenisul l-au manjit cu aranjamente ,ce mai vrei ?Un singur sport de forta mai are onoare .Rugby,asa-i zice .Daca nu s-o fasai si asta pana la urma .
- Si eu care venii sa vad meciul la braserie cu baietii.Eram si acuma acolo dar am plecat ca nu mai avea bere . Va gasii pe dumneavoastra la masuta. I-auzi ce urla aia ,o fi dat gol careva .
- Treaba lor,ce-ti pasa ? Niste rudimentari .Ia stai jos sa-ti arat cum e cu sahul .
- Da, imediat .Uite ca se terminara meciul si pleacara astia .Ce faceti mai ,va duceti acasa,gata ?
- Da,ma ! Ai iesit la pensie ? Nu mai vii la fotbal, joci sah acuma.
- Ce fotbal, ma ? Fugiti d’acilea cu turca voastra.
Oras de biciclisti
“ Bucurestiul este un oras de infanteristi si biciclisti, vecine. Uite,eu in doua luni, am scos masina de doua ori .La ce-mi trebuie sa zac in ea o ora si mai bine pana la Universitate? Si cand ajung , mai caut inca o ora loc de parcare,ehe . Cu bicicleta mea fac un sfert de ora pana acolo. Lejer .O leg de un gard cu lantul si ma duc la ale mele.Cand termin cu angaralele, o iau si merg sa descurc altele ori ma plimb .La servici doar eu si portarul nu intarziem .Da’ ala are casa chiar in firma.Toata lumea vine gafaind ,barbatii isi fac nod la cravata si cucoanele isi dau cu ruj ,in lift.
Intr-o zi secretara lu’ Balauru a venit vopsita numai la un ochi .Aoleo, ce m-a durut burta de ras !
I-au facut niste pusti de la resurse poze .Cica ,vai Mimi ce bine arati astazi ,stai sa te pozam.A fost caterinca mare, ca astia, la un moment, au bufnit in ras si s-a prins aia.Lacrimi,scandal,deh. Nu s-au scos decat cu un buchet baban de flori . Derbedeii astia mi-au facut-o si mie .Ai dracu, mi-au intepat cauciucurile la senileta,ca asa-i zic eu bicicletei mele .Nu mai pot dupa ea !O data ,de doua ori .M-am pus la panda si i-am prins dar nu le-am zis nimic .A doua zi si-au gasit toti trei masinile zgariate .Vai ce suferinta si ce de lacrimi ! Ti se rupea inima de ei.Care aia masii ne-a jupuit masinile ? Domnu’ Paul n-aveti idee cine isi face de cap in parcare ca ne-a belit vopseaua de pe usi ? Nu stiu ,nene,ca si mie mi-au intepat rotile la senileta .Nu i-oi prinde eu odata,ehe.
Vecine, astia sunt tampiti ei dar prosti, nu.Nu s-au mai atins de senileta mea.Dar nici eu nu am mai lasat-o vraiste in drum .Stii ce am facut ? Am pandit un loc bun in parcare ,mi-am dus masina acolo si am lasat-o chiar in fata firmei .Cand ajung la servici ,descui masina,bag senileta in ea si pana plec, nu ma doare capul . Cand plec,descui,o iau,hop in sea si da-i bice .Am un pretenar si el cu microb.Cand are interese prin Mihai Bravu ,ma suna .Nene Paule ,las si eu bicicleta la garaju’ matale ? Gata,nene ! Vine omu’,descui masina ,isi pune bicicleta – are un Dahon, vecine,parfum – pleca pe jos colo,colo unde are interese .Cand termina vine ,o ia ,mersi ,noroc si tai-o .In patruzeci de minute e la el in Mall Militari .A luat seama la mine si a facut si el din masina garaj de bicicleta .Tot o tinea degeaba in fata blocului .M-a si invitat .Daca o sa am treburi in Miliatari,nu ma doare capu ‘ ,bag senileta la el .Pai ce ,e de colea ? Mi-ar mai fi bun un garaj din asta in Baneasa si unul pe la Sala Palatului si as umbla in tot Bucurestiul ca boierul. Iute,ieftin si santos. Auzi,da ‘matale nu lucrezi pe langa Cismigiu ? Ia sa te gandesti !Lasa, domne , masina acolo si du-te cu bicicleta .Iesi mai bine si mai ieftin .Cand mergi in Mihai Bravu o lasi la mine ;in Militari avem omul nostru ,vorbesc eu cu el pentru mata. Daca facem rost de un garaj din asta si in Baneasa suntem boieri . Ce,nu-ti porneste masina ?Vrei sa te imping eu ? Te mai gandesti la ce-am vorbit,da ? Salut,sa traiesti ! “
Intr-o zi secretara lu’ Balauru a venit vopsita numai la un ochi .Aoleo, ce m-a durut burta de ras !
I-au facut niste pusti de la resurse poze .Cica ,vai Mimi ce bine arati astazi ,stai sa te pozam.A fost caterinca mare, ca astia, la un moment, au bufnit in ras si s-a prins aia.Lacrimi,scandal,deh. Nu s-au scos decat cu un buchet baban de flori . Derbedeii astia mi-au facut-o si mie .Ai dracu, mi-au intepat cauciucurile la senileta,ca asa-i zic eu bicicletei mele .Nu mai pot dupa ea !O data ,de doua ori .M-am pus la panda si i-am prins dar nu le-am zis nimic .A doua zi si-au gasit toti trei masinile zgariate .Vai ce suferinta si ce de lacrimi ! Ti se rupea inima de ei.Care aia masii ne-a jupuit masinile ? Domnu’ Paul n-aveti idee cine isi face de cap in parcare ca ne-a belit vopseaua de pe usi ? Nu stiu ,nene,ca si mie mi-au intepat rotile la senileta .Nu i-oi prinde eu odata,ehe.
Vecine, astia sunt tampiti ei dar prosti, nu.Nu s-au mai atins de senileta mea.Dar nici eu nu am mai lasat-o vraiste in drum .Stii ce am facut ? Am pandit un loc bun in parcare ,mi-am dus masina acolo si am lasat-o chiar in fata firmei .Cand ajung la servici ,descui masina,bag senileta in ea si pana plec, nu ma doare capul . Cand plec,descui,o iau,hop in sea si da-i bice .Am un pretenar si el cu microb.Cand are interese prin Mihai Bravu ,ma suna .Nene Paule ,las si eu bicicleta la garaju’ matale ? Gata,nene ! Vine omu’,descui masina ,isi pune bicicleta – are un Dahon, vecine,parfum – pleca pe jos colo,colo unde are interese .Cand termina vine ,o ia ,mersi ,noroc si tai-o .In patruzeci de minute e la el in Mall Militari .A luat seama la mine si a facut si el din masina garaj de bicicleta .Tot o tinea degeaba in fata blocului .M-a si invitat .Daca o sa am treburi in Miliatari,nu ma doare capu ‘ ,bag senileta la el .Pai ce ,e de colea ? Mi-ar mai fi bun un garaj din asta in Baneasa si unul pe la Sala Palatului si as umbla in tot Bucurestiul ca boierul. Iute,ieftin si santos. Auzi,da ‘matale nu lucrezi pe langa Cismigiu ? Ia sa te gandesti !Lasa, domne , masina acolo si du-te cu bicicleta .Iesi mai bine si mai ieftin .Cand mergi in Mihai Bravu o lasi la mine ;in Militari avem omul nostru ,vorbesc eu cu el pentru mata. Daca facem rost de un garaj din asta si in Baneasa suntem boieri . Ce,nu-ti porneste masina ?Vrei sa te imping eu ? Te mai gandesti la ce-am vorbit,da ? Salut,sa traiesti ! “
A doua moarte( transcriptul unui jurnal tv )
Melania, intri in patru secunde; patru ,trei,doi, unu,zero.Hai !
Stimati telespectatori,in incinta unei benzinarii din Londra,un tanar roman a fost arestat pentru agresarea unei femei.Cercetarile au stabilit ca tanarul a strans-o de gat pe femeie dupa ce aceasta i-ar fi reprosat ca fumeaza intr-un loc nepermis .Romanul are sansa de a primi douazeci de ani de inchisoare.
Melania, stai !Vezi ca a murit Tofan Leordache .Zi de la tine si o sa luam telefoane .Gata ,nu mai zambi ! Hai !
Intrerupem aceasta stire pentru a va aduce la cunostinta o stire trista .Chiar acum mi s-a comunicat ca marele om de cultura si de teatru Tofan Leordache a incetat din viata la o clinica din Heidelberg .
Avem legatura acum ,prin telefon,cu unul dintre colegii maestrului .
Domnule Persinel ,cum ati primit aceasta veste ?
Stimata doamna cu mare durere .Eu am fost cel mai bun prieten al lui desi sunt mai mare,adica am fost mai mare ca el .Ne-am cunoscut atunci cand eu eram in plina glorie si el era un necunoscut .Pe vremea aceea eu aveam roluri importante la National,lucram cu cei mai mari regizori,ma oprea lumea pe strada ,fusesem tocmai numit cetatean de onoare la Dorohoi.Toti ma adorau .Am ramas prieteni toata viata .El ma admira mult si aprecia toate marile mele roluri si regreta nespus ca nu a reusit sa joace cu mine in memorabilul meu spectacol Gogorita de Brusturov la Natrional,macar ca si figurant.
Ce simtiti acum la disparitia maestrului ?
Stimata domnisoara simt ca nu mai imi pot opri lacrimile cand vad ca unul dupa altul ne ducem toti si nu mai ramane nimeni dupa noi.
Cum vi-l amintiti pe marele disparut ?
Mi-l amintesc ca pe un om la care ma duceam la tara la casa lui aproape in fiecare luna si atat el cat si sotia sa ma primeau ca pe o mare personalitate .O sa-mi amintesc totdeauna ce tuica avea si cat de fericit era ca o apreciam atat de mult incat ii ceream sa-mi dea cateva sticlute ca sa duc si acasa, la Bucuresti . Este o grea pierdere pentru mine …
Melania taie-i macaroana ,ca e dus.Vezi ca intra acuma regizorul Berciu Pironaescu .Scurt nu o lalai si cu asta .Hai !
Va multumim domnule Persinel.Avem acum legatura cu alt prieten apropiat al marelui disparut.
Buna ziua domnule Pironaescu !Cat de dureroasa este pentru dumneavoastra aceasta disparitie ?
Stimata doamna, nici nu pot sa va spun in cuvinte .Daca ati putea sa ma vedeti ce daramat arat nici nu ar mai fi cazul sa va spun nimic.
Cand l-ati cunoscut pe marele artist ?
Eu l-am cunoscut pe Fanfan ,ca asa ii ziceam noi ,tocmai cand eu eram in plina glorie si facusem marile mele filme Tracii ,Un cocalar se scuza si Moartea lui Pipu .Aceste filme erau difuzate pe toate continentele si in Satele Unite.Copola era un necunoscut pe atunci .Felini de-abia iesise din gaoace iar Saizescu se juca in tarana .Filmele mele erau studiate la toate academiile de arta si eu prezidam toate marile jurii .
Stim ca ati fost buni prieteni . Care dintre rolurile sale v-au impresionat cel mai mult ?
Draga domnisoara ,avea el un rol intr-o piesa de teatru la care eu i-am facut decupajul dar nu am vrut sa ies in fata .Era ceva cu un mare zbucium amoros ,cred ca ati vazut piesa .A avut inspiratia sa ma consulte si eu i-am dat cheia rolului pentru ca altfel piesa era destul de subtirica si i-am spus asa :
Fanfan sa fii sincer cand joci .M-a ascultat si a facut un rol asa cum ati vazut.
Melania stop ,nu te mai intinde !Hai !
Cum o sa ramana in memoria dumneavoastra marele artist ?
Ca un prieten ospitalier si de nadejde .
Avea el o casa la tara unde ne adunam noi …
Melania ,rupe-o ! Hai !
Va mulumim domnule Pironaescu !Avem acum legatura cu o colega de scena a marelui artist,doamna Prunela Tufescu .Va multumim ca ati raspus solicitarii noastre …
Cum l-ati cunoscut pe regretatul actor ?
Draga Melania,imi dai voie sa-ti spun asa,da ? Eu cu Fanfan am fost colegi la grupa profesorului Gospodeanu .Pe vremea aceea eu deja eram distribuita in roluri de primadona la Tanase si la Mic .Faceam sali pline si publicul ma adora ca si acum de altfel .El imi facea putina curte draga,dar destul de timid pentru ca ,ma rog,eu aveam si am si acum o alta anvergura .
Cum era marele disparut in studentie ?
El, ca student, era destul de timid cu fetele .Avea si un mic defect ca era prea inalt dar si l-a corectat cu timpul .Daca ai observat ii placea sa declame sezand .
In ce imprejurare l-ati vazut ultima data ?
Cred ca l-am vazut de Pasti .M-a invitat la el acasa la tara impreuna cu niste prieteni . Facea o visinata fabuloasa si …
Melania,strange-o de gat !Avem carambol pe DN 1.Vezi ca intra scriptul.Hai !
Va multumim doamna !
Stimati telespectatori suntem anuntati ca pe dene unu la kilometrul douzeci a avut loc un grav accident de circulatie .Evenimentul s-a produs din cauza coliziunii dintre un autoturism folcsvaghen si o vaca care traversa soseaua in conditii de vizibilitate redusa.In urma impactului o persoana a decedat iar alte trei au fost accidentate mortal .Va invitam sa urmariti imaginile .
Melania ,stai .Gata ,respira !.Machiajul ,sariti pe ea !
Hai ,ca ai dat si doua chifle : una la ala cu sansa de puscarie si alta la final cu un mort si trei raniti mortal.Hi,hi .
Ma ,dar tu esti cand doamna, cand domnisoara ,ca asa-ti ziceau aia ?
Dar scriptul cum a fost ?Asa se scrie VW ? Si cacofonia aia o mananci tu ? Ha,ha..
Bine,esti gata ? Ca iese publicitatea .
Patru secunde !
Patru ,trei,doi,unu,zero.
Hai !
Pentru cinci minute
Un bulevard aproape de Gara . Pe partea dreapta ,case facute putin inainte de razboi cu fatade nelinistite si arhitectura eclectica .Pe partea stanga, un bloc lung ridicat imediat dupa razboi sta langa un trotuar lat acoperit pe jumatate de o copertina care iese din fatada.
De partea antebelica stau lungite langa bordura,ingramadite unele in altele, masinile locatarilor si ale negustorilor de la magazinele de jos.
Pe partea cealalta,postbelica,masinile sunt infipte cu botul in rigola, intr-un unghi aproximativ, dupa modelul in spic.Aceasta metoda de parcare are apanajul de a asigura mai multe locuri dar si mai multe amenzi decat vis-à-vis.
Colturile dinspre Gara ale bulevardului sunt rotunjite de doua blocuri inalte si vetuste.
Pe partea dreapta blocul traieste si forfoteste .
Pe cealalta parte este blocul SORA care agonizeaza de mai bine de un deceniu, cu geamurile sparte si usile inalte ,de fier,intepenite in spatele unor gratii ruginite, ferecate cu lanturi si lacate.
Desi este asezat langa Gara, acest bulevard cunoaste doar foarte rar circulatia haotica si agitata proprie celorlalte strazi din vecinatate si niciodata nu se blocheaza .De fapt numele de bulevard este cam ambiguu .El poate fi socotit bulevard doar cand e raportat la o straduta .Daca este asociat la un bulevard - cu nume cunoscut de toata lumea - el este o poteca .
Viata aici este asezata.Pe trotuare circula numai riveranii iar strainii nu-l bat cu piciorul decat daca se ratacesc sau hoinaresc .Restul lumii care umbla pe aici o face cu tramvaiul ,bus-ul sau automobilul.
Locatarii acestei strazi se considera vecini ,unii se saluta intre ei si isi cunosc dupa nume cateii pe care ii plimba .
La inceput de toamna ,un aer usor si luminos suporta intentia de zbor a cate unei frunze de artar.
Pe trotuarul lat, o tanara umbla incoace si incolo purtand cu ea doi copii ce par a fi gemeni.Tancii nu pot avea mai mult de un an si unul dintre ei sta intr-un fel de sea-hamac din curele, pe care femeia o poarta pe spate.Fratele lui este tinut ,numai cu o mana,in brate de mama lui care, cu cealalta mana, tine la ureche un telefon.
- Si eu ce fac acuma, Relule ? Cum stau cu astia mici in drum,chiar nu poti sa pleci ?Stiu,dar nu-mi dau seama cum am pierdut-o.Ce parca eu am vrut sa o pierd ? Nu ,nu plang,dar ma dor toate oasele.
Tancii stau aplecati peste umarul mamei si-si spun ceva pe limba lor.
- Astamparati-va ,ca va scap !Nu sunt deloc cuminti,nu mai pot.Hai,zi,vii ?Da-l incolo de client ca intelege si el.Stai, sa-l pun pe Bogdanel jos.Asa,spune,ca acum te aud.
Femeia aseaza copilasul din brate pe capota unei masini din parcarea in spic si continua sa-si implore barbatul sa vina cu cheia de la casa.Tancul din spinare se salta in scarile seii si se uita la fratiorul lui care bocaneste cu picioarele in tabla masinii.
Tanara dupa ce-si schimba mana in care poarta geanta ia copilul in brate si continua ,nervoasa, plimbarea cu telefonul la ureche.
In parcarea ad-hoc e liniste .Masina pe care statuse piciul luceste in soare .La oglinda de partea soferului un caron alb atarna legat cu un fir de ata .Pe carton cineva scrisese caligrafic,mare si ingrijit :te rog urca pentru cinci minute,mama.
Pe trotuarul postbelic, aplecati peste umarul slab al mamei ,gemenii isi continua discutia pe limba lor.
De partea antebelica stau lungite langa bordura,ingramadite unele in altele, masinile locatarilor si ale negustorilor de la magazinele de jos.
Pe partea cealalta,postbelica,masinile sunt infipte cu botul in rigola, intr-un unghi aproximativ, dupa modelul in spic.Aceasta metoda de parcare are apanajul de a asigura mai multe locuri dar si mai multe amenzi decat vis-à-vis.
Colturile dinspre Gara ale bulevardului sunt rotunjite de doua blocuri inalte si vetuste.
Pe partea dreapta blocul traieste si forfoteste .
Pe cealalta parte este blocul SORA care agonizeaza de mai bine de un deceniu, cu geamurile sparte si usile inalte ,de fier,intepenite in spatele unor gratii ruginite, ferecate cu lanturi si lacate.
Desi este asezat langa Gara, acest bulevard cunoaste doar foarte rar circulatia haotica si agitata proprie celorlalte strazi din vecinatate si niciodata nu se blocheaza .De fapt numele de bulevard este cam ambiguu .El poate fi socotit bulevard doar cand e raportat la o straduta .Daca este asociat la un bulevard - cu nume cunoscut de toata lumea - el este o poteca .
Viata aici este asezata.Pe trotuare circula numai riveranii iar strainii nu-l bat cu piciorul decat daca se ratacesc sau hoinaresc .Restul lumii care umbla pe aici o face cu tramvaiul ,bus-ul sau automobilul.
Locatarii acestei strazi se considera vecini ,unii se saluta intre ei si isi cunosc dupa nume cateii pe care ii plimba .
La inceput de toamna ,un aer usor si luminos suporta intentia de zbor a cate unei frunze de artar.
Pe trotuarul lat, o tanara umbla incoace si incolo purtand cu ea doi copii ce par a fi gemeni.Tancii nu pot avea mai mult de un an si unul dintre ei sta intr-un fel de sea-hamac din curele, pe care femeia o poarta pe spate.Fratele lui este tinut ,numai cu o mana,in brate de mama lui care, cu cealalta mana, tine la ureche un telefon.
- Si eu ce fac acuma, Relule ? Cum stau cu astia mici in drum,chiar nu poti sa pleci ?Stiu,dar nu-mi dau seama cum am pierdut-o.Ce parca eu am vrut sa o pierd ? Nu ,nu plang,dar ma dor toate oasele.
Tancii stau aplecati peste umarul mamei si-si spun ceva pe limba lor.
- Astamparati-va ,ca va scap !Nu sunt deloc cuminti,nu mai pot.Hai,zi,vii ?Da-l incolo de client ca intelege si el.Stai, sa-l pun pe Bogdanel jos.Asa,spune,ca acum te aud.
Femeia aseaza copilasul din brate pe capota unei masini din parcarea in spic si continua sa-si implore barbatul sa vina cu cheia de la casa.Tancul din spinare se salta in scarile seii si se uita la fratiorul lui care bocaneste cu picioarele in tabla masinii.
Tanara dupa ce-si schimba mana in care poarta geanta ia copilul in brate si continua ,nervoasa, plimbarea cu telefonul la ureche.
In parcarea ad-hoc e liniste .Masina pe care statuse piciul luceste in soare .La oglinda de partea soferului un caron alb atarna legat cu un fir de ata .Pe carton cineva scrisese caligrafic,mare si ingrijit :te rog urca pentru cinci minute,mama.
Pe trotuarul postbelic, aplecati peste umarul slab al mamei ,gemenii isi continua discutia pe limba lor.
Rezerva sapte
I
Nasterea unei maternitati .Despre onoare si flori .Ce a ajuns etajul trei. Vivandiera sanitara .O Bucatica mare si una mica.
Inainte de al doilea razboi intr-un cartier al Bucurestilor,pe locul unei Case de Nasteri ,Eforia Spitalelor a facut o maternitate .
Nasterea unei maternitati .Despre onoare si flori .Ce a ajuns etajul trei. Vivandiera sanitara .O Bucatica mare si una mica.
Inainte de al doilea razboi intr-un cartier al Bucurestilor,pe locul unei Case de Nasteri ,Eforia Spitalelor a facut o maternitate .
Fondarea Maternitatii a fost aproape o obligatie pentru autoritati.
Nevestele muncitorilor de la Atelierele CFR ,de la Vulcan si de la Grivita erau femei zdravene care faceau multi copii .Facerea de copii era inteleasa de ele drept o onoare nu ca un moft .
Se mai intamplau si accidente si atunci nu se mai vorbea de onoare ci de copii din flori dar fapt este ca berzele aduceau multi copii si fosta casa de nasteri era prea mica .
La inceput ,spitalul nostru functiona cu un portar si doua moase iar dupa aceea, la scurt timp , au mai venit cateva moase si un doctor mamos harnic si omenos.
Femeile care se codeau sa mai nasca si alti copii de teama ca o sa moara la facere ,au prins curaj si uzina de viata cum ii zicea doctorul Lascar mamosul ,lucra in trei schimburi si aducea pe lume copii multi si sanatosi.
Copiii nascuti atunci, sunt acum ,dupa o viata cu toate cele ,trecuti in lumea dreptilor.Cativa sunt inca plini de viata si se bucura de pensie si de stranepoti .
La inceput ,spitalul nostru functiona cu un portar si doua moase iar dupa aceea, la scurt timp , au mai venit cateva moase si un doctor mamos harnic si omenos.
Femeile care se codeau sa mai nasca si alti copii de teama ca o sa moara la facere ,au prins curaj si uzina de viata cum ii zicea doctorul Lascar mamosul ,lucra in trei schimburi si aducea pe lume copii multi si sanatosi.
Copiii nascuti atunci, sunt acum ,dupa o viata cu toate cele ,trecuti in lumea dreptilor.Cativa sunt inca plini de viata si se bucura de pensie si de stranepoti .
Doctorul Lascar a ajuns nume de strada si este pomenit cu lacrimi in ochi de catre cei care si-l mai amintesc cum le dadea bomboane si covrigi.
De la ridicarea ei, Maternitatea a trecut prin multe .Si mai bune si mai putin .
A fost in pericol ,la un moment ,sa fie desfiintata dar s-a renuntat dupa ce femeile cartierului au iesit fiecare cu ce a apucat in maina si au pazit acest asezamant trei zile si trei nopti, pana cand noii reformatori sanitari au fost obligati sa se retraga si sa tabere pe alte spitale unde au reusit sa-si faca mendrele .
Transformari si adaptari, aceasta maternitate a suferit destule de-a lungul anilor.Cele mai multe au fost necesare si intelepte .
De pilda ,acum cativa ani o astfel de transformare a fost la etajul trei .
La fiecare etaj cladirea avea cate trei saloane.
La parter erau cele doua Sali de nastere , camera de garda si cateva birouri .Restul etajelor era ocupat de saloanele lehuzelor .
De obicei erau ocupate etajul unu si doi .Etajul trei era evitat atat de internate cat si de personal pentru ca era prea sus .
Odata cu instalarea unui ascensor, s-a nascut ideea ca la etajul trei saloanele sa fie maruntite . Astfel, din cele trei saloane au fost amenajate sapte rezerve de cate doua paturi si o camera de zi comuna .
Odata cu instalarea unui ascensor, s-a nascut ideea ca la etajul trei saloanele sa fie maruntite . Astfel, din cele trei saloane au fost amenajate sapte rezerve de cate doua paturi si o camera de zi comuna .
Rezervele aveau oarece confort si au fost destinate pentru femeile internate.
Criteriile dupa care se faceau internarile, pe etajul cu rezerve, erau cunoscute numai de catre cateva persoane din staful spitalului si uneori creau animozitati .
Interesant era ca in timp ce femeilor internate la rezerve li se spunea tinere mamici sau mamicile de la trei ,celorlalte li se spunea simplu, lehuze .
Se auzeau frecvent urmatoarele :
- Geta,adu-mi la sala lehuza de la doi ,sa-i scot firele !
Sau :
- Lili ,fii draguta si vezi cum sta cu lactatia, mamica de la rezerva
patru !
Pe etajele doi si unu se auzea zdranganit de instrumente,se vorbea tare ori se tranteau usile .
La etajul trei,la rezerve,lumina era filtrata,se vorbea in soapta,se mergea in varful picioarelor si nu mirosea de la bucatarie .Aerul conditionat susura usor si asistentele erau dragalase iar doctorii nu erau repeziti.
Dupa un timp,nu se stie din ce motive ,rezervele de la trei nu prea mai aveau cautare si stateau mai mult goale, ceea ce nu era convenabil si s-au cautat solutii.
Mai intai au venit propuneri de la Sindicatul Rezidentilor care au dorit o rezerva pentru activitatile sindicale.Conducerea a consimtit cu entuziasm si o rezerva a fost facuta birou.
Dupa asta dl.Director si dra.Sora-sefa au ocupat si ei cate o rezerva .
O alta rezerva a fost transformata in cabinet pentru dra.purtatoare de cuvant a spitalului. Au fost pastrate in functiune, pentru a fi internate tinere mamici, doua rezerve.
A mai ramas astfel o rezerva de rezerva, in cazul in care va mai fi nevoie de inca un birou iar activitatea mergea bine si frumos si la etajul trei.
Gurile rele comentau in fel si chip rasturnarile imobiliare de la spital dar numai in soapta.Singura care se manifesta cu voce tare era Dra.Doctor Bucatica .
Criteriile dupa care se faceau internarile, pe etajul cu rezerve, erau cunoscute numai de catre cateva persoane din staful spitalului si uneori creau animozitati .
Interesant era ca in timp ce femeilor internate la rezerve li se spunea tinere mamici sau mamicile de la trei ,celorlalte li se spunea simplu, lehuze .
Se auzeau frecvent urmatoarele :
- Geta,adu-mi la sala lehuza de la doi ,sa-i scot firele !
Sau :
- Lili ,fii draguta si vezi cum sta cu lactatia, mamica de la rezerva
patru !
Pe etajele doi si unu se auzea zdranganit de instrumente,se vorbea tare ori se tranteau usile .
La etajul trei,la rezerve,lumina era filtrata,se vorbea in soapta,se mergea in varful picioarelor si nu mirosea de la bucatarie .Aerul conditionat susura usor si asistentele erau dragalase iar doctorii nu erau repeziti.
Dupa un timp,nu se stie din ce motive ,rezervele de la trei nu prea mai aveau cautare si stateau mai mult goale, ceea ce nu era convenabil si s-au cautat solutii.
Mai intai au venit propuneri de la Sindicatul Rezidentilor care au dorit o rezerva pentru activitatile sindicale.Conducerea a consimtit cu entuziasm si o rezerva a fost facuta birou.
Dupa asta dl.Director si dra.Sora-sefa au ocupat si ei cate o rezerva .
O alta rezerva a fost transformata in cabinet pentru dra.purtatoare de cuvant a spitalului. Au fost pastrate in functiune, pentru a fi internate tinere mamici, doua rezerve.
A mai ramas astfel o rezerva de rezerva, in cazul in care va mai fi nevoie de inca un birou iar activitatea mergea bine si frumos si la etajul trei.
Gurile rele comentau in fel si chip rasturnarile imobiliare de la spital dar numai in soapta.Singura care se manifesta cu voce tare era Dra.Doctor Bucatica .
-Se vede ca li s-a uracat la cap de s-au cocotat asa de sus.Eu tin doua femei intr-un pat la saloanele mele si ei si-au tras cabinete ca sa joace septica .
Doctorita Bucatica nu pronunta nume dar se intelegea in cine bate .
- Domnisoara vivandiera are ditamai cabinetul iar eu imi scriu fisele pe genunchi.Lasa ,lasa ca o sa le cada lor din cos.
Vivandiera era purtatoarea de cuvant a Maternitatii si nimeni nu stia cu ce se ocupa.Mai multe se stia despre viata ei .
Se spunea ca indata dupa terminarea pregatirii medicale a renuntat si la accentul de basarabeanca si la sot .A facut un curs de management sanitar de doua saptamani si dupa un concurs discret, s-a angajat aici pentru un salariu confidential .
Activitatea ei consta in sederea in birou si plecarea ,cam o data la doua zile, cu o masina neagra cu sofer, care o astepta si o ducea .Nimeni nu stia unde .
Activitatea ei consta in sederea in birou si plecarea ,cam o data la doua zile, cu o masina neagra cu sofer, care o astepta si o ducea .Nimeni nu stia unde .
- Prajina asta parfumata se fataie pe aici degeaba si eu nu-mi obtin o infirmiera la saloanele mele, de doi ani.Lasa,lasa ,ca o sa le cada lor din cos , mai zicea doctorita Bucatica.
Aceasta doctorita inimoasa era fiica Doctoritei Bucatica ,o doamna care fusese directoarea spitalului vreo douazeci si cinci de ani .Era stiuta de tot cartierul si multe mame cand isi aminteau nasterile copiilor o vedeau si pe doamna doctor Bucatica .Ea fusese langa ele in clipele grele si in cele fericite si tot ea le botezase,la unele,copiii.De aceea multe femei poarta in acea zona numele doctoritei - Tamara .
Bucatica cea mica a urmat in meserie mamei si s-a zbatut, cativa ani buni, sa ajunga tot la spitalul unde a lucrat mama ei .Putea sa se aseze oriunde ar fi dorit in lume dar nu a vrut sa munceasca decat la acest spital, mai degraba modest.
- Se vede ca esti fata mea,ca prea esti proasta ,mama .Lasi Lyonul pentru Damaroaia si mai te si bucuri , ii spunea venerabila doamna cand isi intalnea fiica .
- Mami,o gaina ori unde o duci face oua la fel de mari.Hai ,sa nu ne certam .
Bucatica ce mica nu se avea bine cu sefimea spitalului pentru ca spunea totul deschis, daca vedea o hiba.Au incercat de cateva ori sa-i faca vant dar prea multi au sarit sa o apere.Au vrut sa o avanseze si i s-a aranjat ,la un moment dat, un post de secretar de stat. Dar Bucatica a facut un scandal asa de mare incat au lasat-o in pace cu lehuzele ei si cat pot, o ocolesc .
II
Unde este rezerva sapte ? Cum gasesti o colega de liceu ? Revedere cu pupaturi .
Pe holul de la trei, tacaneala unor tocuri o facura pe doctorita Bucatica sa-si ridice ochii de pe teancul de fise .
O tanara aferata se precipita spre ea .Pletele in vant, rochita minuscula si geanta sic, o lamurira ca era o persoana ratacita si nu o posibila
mamica .Cel putin,nu in viitorul imediat .
- Doamna lucrati p’aici ? Caut o prietena ,zice ca e la trei .Asta e etajul trei ?
- Buna ziua .Da .Cum se numeste prietena dumitale ?
- Uff ,nu mai pot .De cand umblu,m-au deselat sandalele astea .Pot sa
sez ? Pot fuma ? Ce m-ati intrebat ?
- Nu ,nu se poate fuma .Te-am intrebat cum o cheama pe aceea pe care o cauti .
- Mara, nu va spusei ? Si voi ca sa fumati va duceti la toaleta , sau unde ?
- Pe teritoriul maternitatii este interzis fumatul .Dar te asigur ca nu e nici o Mara internata .Sunt in garda de ieri . Stiu sigur.
- Normal,daca nici la bar nu se mai da voie la fumat.La spital cum sa dea ? Vai ,ce distrata sunt ,dar de cand umblu ,intelegeti .Si sandalele astea …
-Lasa, draga, sandalele .Cum o cheama pe prietena ?Numele de familie .
- Aaa ,in liceu o chema Barbulescu ,era prima in catalog .Eu eram a doua ,ca ma chema Copeica .Acum Banu,ca sunt maritata .Vai ce zapacita sunt,nu m-am prezentat .Cecilia Banu e numele meu dar mi se spune Cici .
- Imi pare bine ,Bucatica .
- Ce bucatica?Ce vreti sa spuneti ?
- Vreau sa spun ca nici o Barbulescu nu e internata .Si-o fi schimbat numele si ea .Ei ?
-Chiar sunt zapacita .Stati ca mi-a spus ,dar uitai ! Parca Vornicu ori Vranceanu , asa ceva .A nascut azi noapte un baiat de nu stiu cate kilograme .
- Azi noapte a fost doar o nastere . Pacienta se numeste Tamara Vornicelu .A nascut cu mine .Imi pare rau ,poate la alt spital …
- Hi,hi ,asta e Mara ! O gasiram amandoua.Mancav-as ochii .Hai sa va pup !
- Duduie,ia sa va astamparati ,ca sun paza ! Ei dracia dracului ! Ce tacnita …Vezi-ti de treaba dumitale .Auzi ,sa ma pupe …O gasesti la rezerva sapte .Si acum lasa-ma ,ca am de lucru .Buna ziua !
- Aoleu, ce ma chinuie sandalele astea .Unde o fi rezerva sapte ? Incolo asa ,o iau bine ?
Rapaiala tocurilor se porni spre rezerva sapte in timp ce pe culoar se imprastie un nor des de parfum .
- Mara ,mai fata ,era sa mor din cauza ta .Pe caldurile astea te gasisi sa nasti ? Stii de cand te caut ? Cum te-ai internat, mai sufletelule in vagauna asta ?
Pe unul dintre cele doua paturi o tanara palida cu ochi mari albastri si parul negru ,zambi larg spre cea care intrase fluturand o mana spre ea. In patul alaturat o doamna intre doua varste isi ridica ochii de pe cartea pe care o citea si apoi isi continua lectura .Dupa castile pe care le avea pe urechi ,asculta muzica de la un player pus pe noptiera.
- Mai fata,numai o nebuna ca tine ,putea sa vina sa nasca prin pustietati .Nici eu care sunt asa de zurlie , nu veneam aici .Mai tii minte ce nebune eram amandoua la liceu ?... Dar ce e draga, aici la tine,florarie ? Ca acu vazui ...
- Ei si tu ! Care cum venit la vizita, a adus flori. Buchetul de cicoare e de la mama iar tata mi-a adus cale .Saracul,de unde sa stie ca nu-mi plac ... Trandafirii sunt de la mama- mare.Floarea soarelui e de la doctorita Bucatica .Hortensiile gladiolele,crizantemele si irisii nu mai stiu cine le-a adus . . In partea asta,cele mai multe, sunt florile de la Nicu ,dragul de el ... Cine ma iubeste a venit cu flori .Haide, pupa-ma, ca sarcina nu se ia,ha,ha,ha .
- Aoleu si eu venii cu mana-n ...scuza-ma .Dar si daca-ti luam ,de cand te caut eu ,nu mai erau bune nici de salata. Dar ia stai,care Nicu ? Ala din liceu ? Si acuma esti cu el ? De atatia ani ? Nicu Vornicelu ? Hai ,ca esti mai nebuna ca mine .Vai saraca,rau o duci cu el,daca te-a internat aici .
- Cici,stai !Nu m-a internat el .M-a internat mama .Eu m-am nascut aici si ma cheama Tamara dupa numele doctoritei care a asistat-o atunci . Nicu aranjase ca sa nasc ori la o clinica din Maggiore ori la alta in Bristol,dar mama nici nu a vrut sa auda . “ Sa se duca el sa nasca la Bristol,a zis mama .Tu sa faci copilul acolo unde te-am facut eu pe tine ,la doctorita Bucatica “.Si am venit aici .A iesit bine,ha,ha ,ha .
- Cine a iesit bine ? A,da .Uite ca te-am umplut de ruj ca si asa erai tu cam galbejita de la nastere.Auzi ? Da’pe raftul asta ce e ? Camara ,mostre de catering ori minibar ?Ia uite-te la ea ! Bere Dab,Stela ,trufe de ciocolata,mezeluri Gourmet ,cascavaluri ,branzici...doua sticle de sampanie . Asta e ce scrie pe ea,Whiskey Daniel’s ? Nu cumva e ceai ? Va da voie cu d’astea ?
- Mai,nu prea e voie ,dar nu mai spune si tu la nimeni.Doctorita Bucatica ,mai inchide ochii cand e vorba de lehuze.Stie ca nu prea au pofta de mancare si le lasa sa guste din ce se mai aduce de acasa.
- Vai de mine ,si eu venii cu mana-n ...scuza-ma ! Nu iti adusei nimic .Stiam ca nu e voie .Macar o bere putem sa-ti aduc,o piteam eu cumva ,sa nu ma prinda.Berea e buna ca face lapte mult la mame,sa stii .
- Stiu ,Cici draga.Dar daca nu pot ,ca mi-e greata ? Si nici de mancat nu pot decat supa si cate un pic de ceai .Ei mi-au adus de toate, saracii, ca sa ma intremez si sa am lapte .Lapte am dar de intremat e mai greu .Ca mi-e dor de casa si de...Nicu .
- Aoleo ,saraca de tine,pai el de ce nu vine pe la tine ?
- Vine, dar de-abia diseara .El ar sta aici tot timpul langa mine dar nu-l lasa Bucatica .Azi dimineata l-a facut albie de porci cand l-a prins aici . L-a scos in trap de pe etaj si a aruncat cu stetoscopul dupa el,saracul ...
- Lasa ,ca o sa te duci acasa si o sa va saturati si tu de el si el de tine .Dar trebuie sa mananci bine ca sa te pui pe picioare .Si sa bei bere.
- Asa-mi spune si mami si mama-mare .Dar daca nu pot ? Iar o sa vina si o sa vada ca n-am mancat nimic din astea .Trebuie sa le dau cuiva . Dar ia spune-mi, tu ce mai faci ?
- Ce sa fac ? Ma dor picioarele de la sandalele astea si as fuma o tigara de mor .Dar zicea una ca nu e voie pe aici .Mai bine plec, sa nu te obosesc si mai vin eu,te superi ?
- Ei ,nu ma supar ,dar mai stai !
- Lasa, ca poate mai vin maine si stau mai mult .Pana atunci sa-mi zici daca ai nevoie de ceva.Vrei sa te scap de alea ?
- De care ,draga ?
- De mancarea aia si de bere sa nu te prinda mama-ta cu ele neincepute...
- Ca bine zici,hai !
- Ai o punga,doua ? Asa, sa le punem binisor sa nu se sparga . Sampania iti mai trebuie ? Pune-o aici, in mijloc .Sticla de Whiskey o bag in geanta, ca e mai sigur .Mai a ramas ceva ? Nu,cutia de lapte praf nu o iau . Tu cu ce mai ramai ?Hai, ca nu mai stau .
- Cici ,mersi ca ai venit .Sa mai vii, sa mai povestim din liceu.Macar sa dai un telefon,da ?
- Da porumbito,stai linistita ca nu te lasa ea Cici la greu .Auzi,dar florile astea nu-ti iau din aer ,ca sunt cam multe ? Nu vrei sa te scap de ele ?Daca mai primesti doua buchete, trebuie sa ti le pui pe burta, ca nu mai e loc . Asa, da-le la mama .Le facem asa frumusel un znop ...Alea de de la Nicu ti le las ,dar floareasoarelui o iau sa mi-o prind la blezer.Imi vine bine,ce zici ? Hai ,sa te pup dulce .Hi,hi, ti-am inrosit amandoi obrajii .Vai, ce nebune sunem amandoua !Asa, puisorule,deschide-mi tu usa .Mersi si pa. Ooof, ce ma ustura talpile,parca as merge pe taciuni ...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
